Trebuie să ne iertăm, ne iertăm imediat; cearta, să o evităm, pentru că, este păcat. Trebuie să ne sfinţim, zi de zi să facem bine; trebuie să ne iubim, cât pământul ne mai ţine. Aţi văzut pe la Galaţi, cum se scutură pământul... pentru ura între fraţi, şi pentru-a citi Cuvântul. Suntem răi şi nu gândim, să iertăm şi ne rugăm; suntem răi, nu ne iubim, pe Domnul să Îl cântăm. Şi Domnul ne mai trezeşte, se mai scutură pământul; şi-atunci omul, se gândeşte, citind Biblia, Cuvântul. Şi iarăşi că vom uita, vom uita să ne iertăm; şi Domnul va cugeta, păcătoşi, să decedăm? Trebuie să nu uităm, de Domnul, de Dumnezeu: amintirea să Îi dăm, de Sabat şi tot mereu. Sabatul a fost lăsat, pe Domnul să nu-L uităm; fie Domnul lăudat, şi-ntre noi să ne iertăm. Cine sabia a scos, precum Petru-a procedat; ne spune Domnul Cristos, că are pe necurat. Nu ştiţi din ce Duh sunteţi, a spus Domnul pe pământ; pe satana voi aveţi, nu pe Dumnezeu Cuvânt. Domnul Dumnezeu e viaţă, ne-nvaţă să ne iertăm; foarte multe ne învaţă, de satana să scăpăm. Şi noi nu, că m-a lovit, scot sabia, îl lovesc; iar satan s-a inmulţit, oamenii păcătuiesc. Să fie să nu-l hrănim, pe satan cu-a noastră ură; adică, să ne sfinţim, cântând, Domnului, din gură. Fără de înţelepciune, zi de zi ne vom certa; îţi zice Domnul, nebune, gândeşte-te a ierta! Şi nebunul nu-ţelege, scoate sabia, pistolul; sfidând, a Domnului lege, şi văzându-i-se golul. Aş dori, goi (proşti) să nu fim, zi de zi să ne iertăm; între noi să ne iubim, de Sabat, ne adunăm. Cine a uitat Sabatul, a uitat pe Dumnezeu; a-nmulţit pe necuratul, şi să scape-i foarte greu. Doar prin post şi rugăciune, de satan, mai poţi scăpa; sau cutremur, ce ne spune, suntem fraţi, a ne ierta. Şi-au venit specialişti, la Galaţi, să studieze; iar oamenii, foarte trişti, se roagă să înceteze. Spun că, s-a cutremurat, un zgomot s-a auzit; pământul, s-a ridicat, mai apoi, şi-a revenit. Şi-au venit cercetători, dar degeaba au venit... oamenii, nu-s iertători, Biblia, n-au mai citit. Cică, timp, nu mai avem, de citit Sfânta Scriptură; ne doare şi nu putem, n-avem nici urechi, nici gură? Vă rugăm să-i ajutaţi, apele i-au măturat; să trimiteţi la Galaţi, când apele au mai stat. Şi greşim, nu-i ajutăm, căci pe Domnul vor uita; trebuie să le-arătăm: Scriptura - a ne ierta! Doar atunci, da, suntem fraţi, ajutor mare le-am dat: oamenilor din Galaţi; iar Domnul, da, ne-a iertat. Ne iertăm să fim iertaţi, cum zice Scriptura Sfântă; altcumva, nu suntem fraţi, ne luăm la bătaie, trântă? Să trântim cu necuratul, iertându-ne ce-am făcut; şi iertându-ne păcatul, satana, a dispărut! Altcumva, nu-i cu putinţă, vom rămâne păcătoşi; nu avem în noi credinţă, să fim Domnului fricoşi. Şi se scutură pământul, din case ca să ieşim; să ne amintim Cuvântul, Biblia, s-o mai citim. Trăim zilele din urmă, suntem răi de neiertat; rătăciţi suntem de turmă, şi de-al Domnului răbdat. Domnul răbdă,-i răbdător, răbdă până într-o zi; când vine, pentru Popor, şi totul se va sfârşi! Rugaţi-vă, nu mai staţi, vine Domnul, cum a spus; faceţi bine şi iertaţi, că vine Domnul Iisus! Şi-atunci harul, se sfârşeşte, vei merge la judecată; păcătos, El, te găseşte, iadul, ţie, ţi-l arată. Căci Domnul, să scapi, doreşte, nu doreşte ca să mori; adică, mi te iubeşte, să-L iubeşti şi să-L adori. Foarte mulţi mă duşmănesc, iar eu unul, i-am iertat; satana, ei, mă numesc, şi că am pe necurat. Chiar şi-aici, şi peste tot, ca un câine-s alungat; să vă spun direct, nu pot, căci avem pe necurat. Necuratul ne conduce, peste tot este prezent; şi la râpă, el, ne duce, dacă nu ai fost atent. Doamne-Doamne, mulţi vor zice, să te-nşele, să te fure; şi bine'nţeles să pice, precum lemnul, în pădure. Căci Domnul, face dreptate, la deces, când ai apus; merg doar suflete, curate, la ceruri, Domnul Iisus. V-aş ruga să mă iertaţi, să scriu versuri, poezie; Domnului să-I arătaţi, Dragoste şi Bucurie. Altcumva, nu vă mai scriu, nimic nu mai comentez; Dumnezeu, e Domnul viu, foarte rar vă vizitez. Mulţumesc! V-am iertat şi vă iubesc!