Unele lecţii le învăţăm doar în pustie. V-aţi simţit vreodată dezorientaţi, părăsiţi, uitaţi? Dacă da, aţi fost într-o pustie. Nu în Sahara, nu în pustiile Africii, nu în pustia Arizonei, ci în altfel de pustie; o pustie în care sufletul varsă multe lacrimi. E o stare de întristare profundă. Atunci parcă ne simţim ca într-o temniţă păzită de gardieni fără nici un pic de milă şi avem impresia că rugăciunile noastre se izbesc de un zid impenetrabil şi rămân acolo. Am vrea să ne desprindem de această stare dar suntem neputincioşi. Am vrea să evadăm în alte zone mai liniştite, să fim departe de o lume dezlănţuită împotriva noastră. Psalmistul David a trecut prin asemenea experienţă când a zis: „O, de aş avea aripi de porumbel aş zbura să găsesc undeva odihnă...”
Dar haideţi să privim situaţia din perspectiva lui Dumnezeu. Nu e la întâmplare că ne găsim acolo. Stăpânul vrea să ne înveţe nişte lecţii care numai acolo se pot învăţa. Moise a studiat la şcoli înalte în Egipt. Nu degeaba i-au dat funcţie mare în acea ţară. Dumnezeu avea nevoie de el aşa bine pregătit cum era. Poate Îşi zicea în Sinea Lui: „Pregătiţi-l voi egiptenilor pe Moise cât mai bine deoarece am nevoie de el să elibereze poporul pe care voi îl ţineţi în sclavie” Şi totuşi pentru a fi complet pregătit pentru misiunea aceasta înaltă, Dumnezeu a trebuit să-l mai şcoleze pe Moise nu la palatul Egiptului ci în pustie.
1.LECŢIA SLUJIRII
A învăţat în obscuritate, păzind oile, ce e umilinţa fără de care nu se poate face slujbă pentru Dumnezeu. În starea de umilinţă vedem că suntem nimic fără Dumnezeu.
2. LECŢIA ÎNCREDERII
E clar că Dumnezeu era la lucru şi în Egipt şi în Madian. Moise a trebuit să înţeleagă că Dumnezeu era la lucru şi în pustie, că nu a fost părăsit ci doar adus aici pentru ca pregătirea pentru slujbă să fie totală.
În rugul aprins era evidentă prezenţa lui Dumnezeu. Nu se putea pune la îndoială. În această situaţie e uşor a te încrede în Dumnezeu. Dar când totul în jur e pustie şi e linişte şi nu se vede rugul care arde? Atunci cum e cu încrederea? Unde e Dumnezeu? De ce nu se mai arată?Ei bine, El e la lucru şi atunci. Asta trebuia să înveţe Moise.
3. LECŢIA ASCULTĂRII
Când Dumnezeu i-a făcut de cunoscut lui Moise planul cu privire la eliberarea poporului din sclavia egipteană, el n-a fost gata să accepte; credea sincer că alţii erau mai buni ca el la acea slujbă. Iată cum e relatat evenimentul în Exod capitolul 4
1. Moise a raspuns si a zis: “Iata ca n-au sa ma creada, nici n-au sa asculte de glasul meu. Ci vor zice: “Nu ti S-a aratat Domnul!”
2. Domnul i-a zis: “Ce ai in mana?” El a raspuns: “Un toiag.”
3. Domnul a zis: “Arunca-l la pamant.” El l-a aruncat la pamant, si toiagul s-a prefacut intr-un sarpe. Moise fugea de el.
4. Domnul a zis lui Moise: “Intinde-ti mana si apuca-l de coada.” El a intins mana si l-a apucat; si sarpele s-a prefacut iarasi intr-un toiag in mana lui.
5. “Iata”, a zis Domnul, “ce vei face ca sa creada ca ti S-a aratat Domnul Dumnezeul parintilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov.”
6. Domnul i-a mai zis: “Baga-ti mana in san.” El si-a bagat mana in san; apoi a scos-o, si iata ca mana i se acoperise de lepra si se facuse alba ca zapada.
7. Domnul a zis: “Baga-ti din nou mana in san.” El si-a bagat din nou mana in san; apoi a scos-o din san; si iata ca mana se facuse iarasi cum era carnea lui.
8. “Daca nu te vor crede”, a zis Domnul, “si nu vor asculta de glasul celui dintai semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
9. Daca nu vor crede nici aceste doua semne si nu vor asculta de glasul tau, sa iei apa din rau si s-o torni pe pamant; si apa, pe care o vei lua din rau, se va preface in sange pe pamant.”
10. Moise a zis Domnului: “Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea usoara; si cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltaieri, nici macar de cand vorbesti Tu robului Tau; caci vorba si limba-mi este incurcata.”
11. Domnul i-a zis: “Cine a facut gura omului? Si cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
12. Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta si te voi invata ce vei avea de spus.”
13. Moise a zis: “Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea sa trimiti.”
14. Atunci Domnul S-a maniat pe Moise si a zis: “Nu-i oare acolo fratele tau, Aaron, levitul? Stiu ca el vorbeste usor. Iata ca el insusi vine inaintea ta; si, cand te va vedea, se va bucura in inima lui.
15. Tu ii vei vorbi si vei pune cuvintele in gura lui; si Eu voi fi cu gura ta si cu gura lui; si va voi invata ce veti avea de facut.
16. El va vorbi poporului pentru tine, iti va sluji drept gura, si tu vei tine pentru el locul lui Dumnezeu.
17. Ia in mana toiagul acesta, cu care vei face semnele.“
Mai târziu, în timpul misiunii sale vedem cum Moise purta acel toiag totdeauna cu el. De ce? Ca să nu uite niciodată lecţiile ce Dumnezeu l-a învăţat în pustie. Sunt lecţii ce nu pot fi învăţate în palat.
George Cornici