Ca un crin în mijlocul spinilor..." (Cântarea Cântărilor 2:2)

Personal nu am văzut un crin între spini. Am văzut în schimb flori de câmp sau de munte între spini. Probabil, Solomon care a scris aceste cuvinte a văzut crini crescînd între spini. Cum a ajuns un crin să crească chiar acolo? E clar că omul nu plantează crini într-un ţinut cu spini. Dar aplicaţiile ce le putem face privitor la acest scurt pasaj sunt superbe.

1. De la început Biserica a crescut, s-a dezvoltat în mijlocul opoziţiilor şi prigoanelor. Aşa cum spinii nu au putut împiedica creşterea crinului, la fel opoziţiile de tot felul nu au putut împiedica dezvoltarea Bisericii.

2. Nu am greşi dacă am zice că spinii reprezintă greutăţile, necazurile, încercările vieţii. Nu suntem scutiţi de ele. Acestea au un rol clar şi anume formarea noastră în aşa fel încât să ne asemănăm tot mai mult cu Fiul. În mediul acesta ostil suntem mireasma lui Hristos, epistole vii. Spinii nu ne pot împiedica să emanăm mireasma cunoştinţei Lui.

3. ŞI ÎNCĂ CEVA: Spinii, de orice natură ar fi ei, ne ţin treji. Scriptura ne îndeamnă la veghere. Mântuitorul ne îndeamnă la veghere. Să nu considerăm aceşti spini ca o pacoste în vieţile noastre; ne ajută să fim treji în pribegia noastră unde păcatul stă la pândă necontenit.