Subiectul meu în această dimineață este  ”Cum dăm Bibliei autoritate funcțională în vorbirea și scrierea noastră”. Să încep prin a explica termenii din titlu.

Prin autoritate mă refer la mijloacele lui Dumnezeu sau drepturile lui Dumnezeu. Prin autoritate mă refer la dreptul de a conduce, dreptul de a ghida. Dreptul de a decide ce e bine și rău, drept sau greșit, frumos sau urât, adevărat sau fals.  Trei sunt gradele autorității, variind de la autoritatea absolută a lui Dumnezeu deasupra căreia nu este alta și este autoritatea unui copil de 6 ani a cărui mamă i-a permis să-și ia fratele de 3 ani în parc.

Noi nu dăm Bibliei autoritate proprie. Ea are autoritate proprie pentru că este de la Dumnezeu. Dumnezeu este autoritatea absolută în Univers din moment ce El l-a făcut, de aceea îl deține complet, îl înțelege perfect și este infinit vrednic de supunerea lui. Deci, Dumnezeu este autoritatea decisivă în Univers.

De aceea când vorbelte, El vorbește cu autoritate absolută peste viețile noastră. Și Biblia este locul unde Dumnezeu a vorbit. ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16-17).  În Biblie ”oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.”(2 Petru 1:21) De aceea ei au spus lucruri ca și: ”lucrurile pe care vi le scriu sunt o poruncă a Domnului” (1 Corinteni 14:37).

Deci nu noi dăm Bibliei autoritatea ei proprie, ea își are autoritatea de la Dumnezeu, fără vreo decizie din partea noastră. Dar în alt sens, noi dăm Bibliei autoritate funcțională în viețile noastre prin simplul fapt că ne supunem autorității ei. O acceptăm, o deținem, o îmbrățișăm, o aprobăm și, cel mai frumos, ne desfătăm în ea. În cele mai înalte momente ale nostre noi spunem la fel ca Isus, ”Mâncarea mea este să fac voia celui ce M-a trimis.”( Ioan 4:34). Suntem satisfăcuți în ascultarea fericită a frumoasei autorități a lui Dumnezeu. Puterea sufletelor noastre și satisfacția inimilor noastre e să umblăm în pas cu voia absolută a autorității lui Dumnezeu.

Deci aceste mesaj este mai mult un efort să ne ajute să vorbim și să scriem într-un mod care Îi dă Bibliei autoritate funcțională. Ce înseamnă de fapt să vorbești și să scrii sub autoritatea Bibliei?

Două pasaje din Scriptură care formează cadrul pentru sugestiile mele practice sunt cele care urmează.

1 Tesaloniceni 5:12-22

Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se ostenesc între voi, cari vă cârmuiesc în Domnul, şi cari vă sfătuiesc. Să -i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.  Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe ceice trăiesc în neorînduială; să îmbărbătaţi pe cei desnădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atît între voi, cît şi faţă de toţi.Bucuraţi-vă întotdeauna.Rugaţi-vă neîncetat. Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi proorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău.

Versetele 20-21: ”Nu dispreţuiţi proorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.” Aproape toată lumea presupune când citește aceste porunci că proroociile pe care trebuie să le testăm sunt ale altora și nu ale noastre, și aceasta este ceea ce cu siguranță Pavel dorea să spună în primul rând. Totuși, principiul se păstrează și pentru noi de asemenea. Dacă tu ești pe punctul de a zice ceva ce crezi că este de la Dumnezeu, cercetează dacă e așa. Și dacă se pare că nu trece testul, nu o spune.

Un motiv pentru care cred că am autoritate morală în a ilustra această implicție  este acela că  atunci când Pavel se lupta cu profețiile în 1 Corinteni 14, el le-a spus să își controleze vorbirea, sau cel puțin să se sincronizeze. Lăsați doi sau trei sa vorbească și doar pe rând fiecare, apoi adaugă, ”Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor.”(1 Corinteni 14:32). Cu alte cuvinte, tu poți să îți controlezi vocea Duhului Sfânt pe care l-ai primit și nu ar trebui să presupui că tot ceea ce Duhul Sfânt îți dă ar trebui vorbit.

Deci noi știm că cineva care vorbește de la Duhul are capacitatea de a controla vorbirea și de a decide dacă cuvântul trebuie transmis sau nu.

Deci dacă ne întoarcem la 1 Tesaloniceni 5:20, (”Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.”), noi știm că cineva poate să decidă dacă profețiile sale ar trebui transmise sau nu, chiar dacă sunt de la Duhul Sfânt. Cu mult mai mult ar trebui să spunem că o persoană poate să își testeze propriile gânduri și să discearnă dacă sunt cu adevărat de la Duhul Sfânt – dacă sunt ”bune”. Dacă o persoană își testează gândurile și le găsește a fi de la Duhul Sfânt și totuși se hotărăște pentru binele bisericii să nu le spună, cu atât mai mult tu ar trebui să nu îți exprimi gândurile pe care le testezi și le găsești a nu fi de la Duhul și care nu sunt folositoare oamenilor.

După cum ne întrebăm ”După ce criteriu să ne testăm gândurile care vin în mintea noastră?”, Pavel ne oferă un răspuns clar în 1 Corinteni 14:37, ”Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.”. Cu alte cuvinte, declarația ta de a fi un om de încredere a  Adevărului lui Dumnezeu este testată prin faptul de a pune gândurile tale sub scrierile apostolilor. Dacă tu afirmi să vorbești cu discernământ prophetic, vei ajunge la concluzia că, cuvintele profeților au o autoritate mai mare decât propriile gânduri sau profeții. Dacă acestea contrazic gândurile apostolilor, gândurile tale nu sunt profeții adevărate.

Dacă este adevărat faptul că idei spontane ne vin în minte probabil de la Duhul Sfânt, cu atât mai mult este adevărat faptul că ne vin multe gânduri din propria rațiune. Deci când punem 1 Tesaloniceni 5:21 (”Testați toate lucrurile și păstrați ce este bun”) împreună cu 1 Corinteni 14:37(”Vorbitorii de încredere a lui Dumnezeu își supun gândurile autorității apostolice.”), putem spune: Fiecare gând care ne vine în minte, pe calea intuiției spiritual sau a reflecției spiritual ar trebui scris sau vorbit în conformitate cu adevărul apostolic.

Înainte de a scoate câteva implicații practice ale acestui lucru să mai privim la încă un text.

1 Petru 4:10-11:

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Petru spune cum să fii un bun slujitor – un bun manager – al harului lui Dumnezeu atunci când vorbim sau când slujim. Atunci când slujim vom administra bine harul prin faptul că ne bizuim pe puterea lui Dumnezeu din afara noastră. De asemenea, când vorbim, vom administra bine harul prin faptul că ne bizuim pe oracolul lui Dumnezeu din afara noastră. Cu alte cuvinte, dacă ești un slujitor/administrator al harului lui Dumnezeu în slujire, supune-te puterii lui Dumnezeu. Dacă ești un slujitor în vorbire, supune-te Cuvântului lui Dumnezeu.

Cum dăm autoritate funcțională Bibliei?

Când punem toate aceste lucruri împreună, ceea ce rămâne este ceea ce ar trebui să Îi dăm Cuvântului lui Dumnezeu – cuvintelor apostolilor, profețiilor lui Dumnezeu, întregii Biblii – autoritate funcțională în vorbire și în scriere. Felul în care noi facem asta este prin a lua aminte la gândurile ce ne vin în minte, fie că sunt prin intuitive sau rațiune, și să le testăm prin ceea ce spune Scriptura înainte de a le scrie sau vorbi.

Ceea ce vreau să vă vorbesc în timpul în care rămâne este cum facem aceasta și ce efecte benefice pot să apară. Cum dăm autoritate Bibliei în vorbirea și scrierea noastră? Și care ar trebui să fie efectul dacă facem așa?        

Într-o propoziție, ceea ce recomand pentru a da Bibliei autoritate funcțională în vorbire și în scriere este aceea că tu cultivi obiceiul minții care întreabă pe măsură ce fiecare propoziție care se poate dezbate se formează în mintea ta, ”Este vreun pasaj în Biblie care încurajează această propoziție?” și ”Este vreun pasaj în Biblie care sună contrar acestei propoziții?”

Știu cât de ireal sună să spun că fiecare gând care trece prin mintea nostră ar trebui testat în felul acesta. În primul rând, ar dura prea mult și apoi gândurile vin uneori prea repede și prea împletite pentru a fi separate pe moment și testate. Deci ceea ce spun este să testezi gandurile care se pot dezbate din mintea ta. Ca parte a maturității și înțelepciunii audiența ar trebui să facă judecăți drepte asupra propozițiilor care se pot dezbate.

Punctul principal este :aplică testul pozitiv: ”Este vreun pasaj în Biblie care încurajează acest lucru?” și aplică testul negative: ”Este vreun pasaj în Biblie care sună contrar acestei propoziții?”

Motivul pentru care spun ”sună” contrar a ceea ce gândești este că tu poți decide în final dacă sună contrar sau este cu adevărat contrar (ex. Luca 14:26, ”dacă cineva nu-și urăste mama”). fiind conștient de aparenta contradicție te va face mai înțelept și un communicator mai impunător. Vă voi da câteva exemple într-un moment.

Efectele care vin în urma autorității funcționale a Bibliei

Pentru început, ce efecte vor fi dacă cultivi acest obicei al minții? Răspunsul meu este că vorbirea și scrierea ta vor fi întărite în 5 feluri importante: ele vor avea 1. mai multă profunzime, 2. mai multă precizie, 3. mai multă autoritate, 4. mai multă trezire spirituală și 5. mai multă glorie lui Dumnezeu.

Două aplicații

Să vă dau două exemple referitor la ceea ce vreau să spun și apoi să ilustrez de aceste aceste 5 efecte sunt astfel.

Să presupunem că se naște gândul de a vorbi la un grup de rugăciune sau să scri pe un blog: ”Ești iertat ca să poți ierta; nu ierți ca să fi iertat.” Îți place cum sună. Crezi că ar putea fi de folos în lecția ta, așa că scanezi cunoașterea ta Biblică: Este un pasaj care încurajează asta? Da, Efeseni 4:32 ”Fiți blânzi unii cu alții, miloși, iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și pe voi în Cristos Domnul”.

Bine, deci începi să îți scri notițele, dar te oprești să te întrebi: ”Este un pasaj din Biblie care sună contrar cu aceasta?” Da, este: Matei 6:14-15, ”Dacă iertați altora greșelile lor și Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta greșelile voastre, dar dacă nu le iertați altora greșelile, nici Tatăl vostru nu vă va iesrta greșelile.” Aceasta sună ca și: Trebuie să iertăm ca să fim iertați.

Tu dai Bibliei autoritate funcțională în viața ta când gândești: ”Am de lucru, trebuie să înțeleg cum se potrivesc aceste lucruri împreună. Știu că nu este nicio contradicție între Efeseni 4:32 și Matei 6:14-15, dar trebuie să mă gândesc la acest gând și să sap la rădăcina acestor texte.”

Când faci această muncă vorbirea ta referitoare la iertare va avea mai multă profunzime (până la rădăcină) și mai multă precizie (nu strălucind peste dificultăți, ci descriind diferite înțelesuri în diferite versete cu precizie) și mai multă autoritate pentru că oamenii vor vedea că înțelegerea ta asupra Scripturii nu este superficială ci solidă.

Să considerăm o altă ilustrație. Gândul se naște în mintea ta: ”Evanghelia nu este mesajul a ceea ce trebuie să facem pentru Domnul, ci ceea ce a făcut El pentru noi. Harul nu ne spune niciodată, ”Dacă faci asta, Eu voi face asta”, El spune, făcut.”

Apoi tu pui aceasta testului pozitiv: Este un pasaj din Biblie care încurajează asta? Da. ”S-a isprăvit!”(Ioan 19:30) și multe altele (ex. Evrei 7:27, 9:26). Dar ce putem spune despre testul negativ? Este un pasaj contrar acestei afirmații? Da. Sunt multe ”Dacă voi face, Dumnezeu va face” propoziții în Noul Testament.

·        ”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele.”(1 Ioan 1:9)

·        ”Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus ne curățește de toate păcatele”(1 Ioan 1:7)

·        ”Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.” (2 Tomotei 2:12)

·        ”Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!”(Iacov 4:8)

Deci nu este drept să spunem, ”Harul nu spune niciodată, Dacă tu faci asta, eu voi face asta.” Deci ne luăm timpul să aprofundăm: În ce sens este munca ”făcută” de Isus cu nimic care să fie adăugat? Și în ce sens Dumnezeu are dreptul să spună ”Fă”, și ne face promisiuni care sunt condiționate de ceea ce facem? Gândind aceasta până la rădăcină mergi mai departe în adevărul biblic și devii mai precis și mai atent în expresie și de aceea, ceea ce spui are o mai mare autoritate pentru că oamenii spirituali vor vedea acest fel de supunere în fața Scripturii și ei vor fi gata să accepte ceea ce spui.

Recapitulare

Permiteți-mi să rezum ceea ce am văzut să să-mi fac pledoaria încă o dată. Biblia are autoritatea ei proprie pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu și El este autoritatea ultimă în Univers. El are dreptul final să ne spună ce este adevărat sau fals, bun sau rău, frumos sau urât.

Chemarea noastră ca și creature ale Sale și mai mult decât atât ca și copii răscumpărați de Sângele lui Hristos este să dăm Bibliei această autoritate funcțională în vorbire și scriere. O cale să facem aceasta este să cultivăm obiceiul minții care întreabă pe măsură ce fiecare propoziție care se poate dezbate se formează în mintea noastră, ”Este un pasaj în Biblie care încurajează această propoziție?” și ”Este un pasaj în Biblie care sună contrar acestei propoziții?”

Ceea ce se întâmplă când cultivăm acest obicei este că suntem conduși de la diferențe superficiale într-o unitate deplin înrădăcinată și de aceea, vorbirea și scrierea noastră au mai multă precizie și mai multă autoritate.

Cuvintele noastre cresc în trezire spiritual și în glorificarea lui Dumnezeu pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este extras mai mult și cu mai multă credincioșie din ceea ce spunem. Dumnezeu a spus:” Credința vine în urma auzirii și auzirea vine în urma Cuvântului lui Cristos”(Romani 10:17). Pavel s-a rugat ca, Cuvântul lui Dumnezeu să ”întărească și să îmbărbăteze”( 1 Tesaloniceni 3:1). Unde Cuvântul lui Dumnezeu este mai mult și cu mai multă credincioșie extras, va fi mai mult glorificat.

Credința lumii și gloria Cuvântului merită sacrificiul vieții. Deci să cultivăm obiceiul de a-I da Cuvântului lui Dumnezeu autoritatea întreagă în vorbire și scriere.