http: //www. kingdomplan. net 

Astfel dar, dupa cum ati primit pe Hristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El, fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta, dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu. Luati seama ca nimeni s-a nu va fure cu filosofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El, care este Capul oricarei domnii si stapaniri. In El ati fost taiati imprejur, nu cu o taiere imprejur facuta de mana, ci cu taierea imprejur a lui Hristos, in dezbracarea de trupul poftelor firii noastre pamantesti, fiind ingropati impreuna cu El, prin botez, si inviati in El si impreuna cu El, prin credinta in puterea lui Dumnezeu, care L-a inviat din morti. Pe voi, care erati morti in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca netaiata imprejur, Dumnezeu v-a adus la viata impreuna cu El, dupa ce ne-a iertat toate greselile. A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbracat domniile si stapanirile si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce Coloseni 2:6-15. El ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor….Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El si sa impace totul cu Sine prin El, atat ce este pe pamant cat si ce este in ceruri, facand pace, prin sangele crucii Lui. Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina, negresit, daca ramaneti si mai departe intemeiati si neclintiti in credinta, fara sa va abateti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita oricarei fapturi de sub cer si al carei slujitor am fost facut eu, Pavel Coloseni 1:13-23.  

Crucea in general este un symbol al infrangerii, al neputintei, este locul unde cel rastignit pierde orice autoritate si orce putere. Crucea este dispretul si rusinea celui rastignit, crucea vorbeste despre sfarsitul absolut a celui rastignit si a lucrari lui. Crucea era unul dintre cele mai injositoare pedepse, pentru unele popoare rastignirea pe cruce era privita ca un blestem. Crucificarea in general se facea prin legarea mainilor catre lemnul orizontal al crucii, si prin legarea picioarelor catre lemnul vertical al crucii. In unele cazuri, pentru unele persone se mai adauga la pedeapsa celui crucificat pironirea minilor si a picioarelor cu cuie mari catre lemnul crucii. Pironirea mainilor si a picioarelor catre lemnul crucii avea mare insemnatate: Mainile despartite, legate sau tintuite catre lemnul crucii simboliza sfarsitul lucrari, sfarsitul invataturi, sfarsitul puteri, sfarsitul autoritati cu care a lucrat omul in lucrarea mainilor sale nelegiuite. Picioarele de obicei ridicate de pe pamant, suprapuse, legate si tintuite catre lemnul crucii, simbolizeaza sfarsitul umblari omului in drumul neascultari, simbolizeaza faptul unde lucrarea omului crucificat facuta cu mainile sale nu poate fi umblata, purtata sau extinsa mai departe. Dumnezeu poruncise lui Moise sa considere omul atarnat sau crucificat pe lemn ca un om blestemat, unde zice: Daca se va omori un om care a savarsit o nelegiuire vrednica de pedeapsa cu moartea si l-ai spanzurat de un lemn, trupul lui mort sa nu stea noaptea pe lemn, CI SA-L INGROPI IN ACEEASI ZI caci cel spanzurat este blestemat inaintea lui Dumnezeu, si sa nu spurci tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau Deuteronomul 21:22,23. Omul atarnat, omul crucificat pe lemn odata ce a murit nu mai avea parte de o alta zi, el trebuia ingropat in aceeasi zi. El trebuia ingropat in ziua nelegiuirii lui, el era considerat de Dumnezeu ca un om spurcat, adica un om care nelegiuirea si felul lui de vietuire se termina pentru totdeauna in ziua nelegiuirii lui, si el in nelegiuirea lui nu poate sa mosteneasca, adica sa-si transfere conditia sa de vietuire intr-o noua zi.  

Foarte asemanator este unde Dumnezeu porunceste omului sa nu manance din rodul pomului oprit, dupa cum gasim scris: Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului, sa nu mananci, CACI IN ZIUA in care vei manca din el, VEI MURI NEGRESIT Geneza 2:   16,17. Omul Adamic a murit in ziua neascultari lui, el a fost oprit de Dumnezeu ca sa nu mosteneasca in starea neascultari lui o noua zi, adica neascultarea omului Adamic nu a putut fi continuata mai departe in ziua ascultarii lui Isus Hristos. Deci crucea lui Isus declara fara indoiala sfarsitul pentru totdeauna a omului vechi si a neascultarii lui. Potrivit porunci lui Dumnezeu omul atarnat pe cruce este considerat ca blestemat, in ziua atarnari si a mortii lui el trebuia ingropat in aceeasi zi. Omul crucificat si mort nu avea voie sa fie printre cei vii nici macar o zi, in ziua morti lui, inainte de apusul soarelui trupul lui trebuia luat de pe lemnul crucificari si ingropat in groapa uitari pentru totdeauna. Da omul acela era privit de Dumnezeu ca blestemat, deci nu mai avea voie sa se extinda mai departe, samanta lui nu avea voie sa fie inmultita mostenind o noua zi, toata nelegiuirea si felul pacatos al vietii lui trebuia sa se sfarseasca in ziua nelegiuirii, crucificari si mortii lui. Trupul lui chiar mort nu avea voie sa fie prezent printre cei vii in noua zi, el trebuia ingropat in ziua neascultarii lui in mormantul uitarii, unde pomenirea lui si felul vietuirii lui este sters pentru vecie de pe pamantul celor inca in viata. Cred eu ca aceasta avea in vedere apostolul Pavel unde zice:   Caci toti cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru ca este scris: Blestemat este oricine nu staruieste in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi- fiindca este scris: Blestemat e oricine este atarnat pe lemn Galateni 3:10-13.  

Crucea a fost deci dealungul tuturor vremurilor, pentru toate popoarele lumii semnul clar al infrangerii, semnul clar al unui sfarsit nerodnic si rusinos. Un sfarsit sigur, unde nimic din toata lucrarea celui crucificat nu poate sa fie transmisa mai departe, pentruca mainile care au facut acea lucrare sunt tintuite pe lemnul crucii, iar picioarele care purtau mai departe lucrarea omului crucificat erau deasemenea pironite pe lemnul crucii, ca o dovada sigura ca felul sau de vietuire, cat si toate lucrari, dorinte si placeri au luat sfarsit fiind tintuite pe lemnul crucii. Omul crucificat, adica omul atarnat pe cruce era considerat de Dumnezeu ca blestemat, si pentruca era considerat blestemat, in blestemul lui trebuia sa se sfarseasca acum, aici si pentru totdeauna toata randuiala lui si tot ce a venit prin el. El era ca pomul blestemat care sub puterea blestemului sa uscat complect chiar pana-n radacina, iar din rodul lui nimeni nu a mai gustat nici o data, cum de fapt ne declara Evanghelia unde zice: A doua zi, dupa ce au iesit din Betania, Isus a flamanzit. A zarit de departe un smochin, care avea frunze, si a venit sa vada poate va gasi ceva in el. S-a apropiat de smochin, dar n-a gasit decat frunze, caci nu era inca vremea smochinelor. Atunci a luat cuvantul si a zis smochinului: In veac sa nu mai manance nimeni rod din tine! …Dimineata, cand treceau pe langa smochin, ucenicii l-au vazut uscat din radacini. Petru si-a adus aminte de cele petrecute si a zis lui Isus: Invatatorule, uite ca smochinul pe care L-ai BLESTEMAT s-a uscat Marcu 11:12-21.  

Cu toate ca pentru popoarele pamantului propovaduirea crucii este o nebunie, totusi in crucea lui Isus, prin Duhul Adevarului se descopere puterea si intelepciunea lui Dumnezeu cum zice si Scriptura: Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu. Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii. Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si Grecii cauta intelepciune, dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru Iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri o nebunie, dar pentru cei chemati, fie Iudei fie Greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu1 Corinteni 1:18-24. Crucea lui Isus este o pricina de poticnire pentru Iudeii, pentruca ei nu au cunostinta despre cele intamplate pe crucea lui Isus. Ei inca sunt orbi cat priveste lucrurile spirituale, marama Legii este inca peste fetele lor. Ei privesc prin prisma firii pamantesti, daca Isus ar fi fost Mesia, Hristosul, El trebuia sa aduca o eliberare deplina de sub orice stapanire si orice domnie si apoi sa instaureze o imparatie vesnica pe scaunul tatalui Sau David. Dar crucea lui Isus in chip pamantesc nu vorbeste de nici o eliberare si nu vorbeste de reinstaurarea imparatiei imparatului David. Pentru Iudeii, crucea lui Isus vorbeste de sfarsitul rusinos si injositor al unui om blestemat de Dumnezeu. Asa dar ei nu vad nici o minune, nici o putere divina in crucea lui Isus. Iar Neamurile, adica toate popoarele lumii considera ca este o nebunie sa propovaduiesti eliberare de sub un jug atat de vechi si de puternic, fara sa ai o imparatie, fara sa ai o armata bine echipata si fara un razboi bine chibzuit. Neamurile considerau ca este mai mult decat o nebunie sa vorbesti de instaurarea unei imparatii noi fara sa fi invins si nimicit vechea imparatie, numai prin faptul ca acest Isus a murit fiind rastignit pe o cruce. Asa dar ei nu vad un lucru intelept faptul unde Isus ar fi promis o victorie asupra nedreptati si asupra ori carei nelegiuirii numai prin faptul ca a murit de o moarte atat de nevrednica si injositoare fiind rastignit pe o cruce. Dar pentru toti aceia pe care Dumnezeu I-a chemat si I-a adus la El, prin descoperirea facuta de Duhul Sfant, ei vad in crucea lui Isus PUTEREA SI INTELEPCIUNEA lui Dumnezeu. Pentru cei chemati, pentru cei ce sunt Primele Roade, crucea lui Isus este vazuta ca o piatra de hotar, intre cele doua zile: ziua lui Adam si ziua lui Hristos. Ziua lui Adam care apune si ziua lui Hristos care incepe cu primi zorii ai mult doritei dimineti. Crucea lui Isus este ca o piatra de mijloc intre neascultarea lui Adam si ascultarea lui Isus, unde neascultarea lui Adam sfarseste in ascultarea lui Isus. Tot in crucea lui Isus se intalnesc stapanirea pacatului si stapanirea Harului, unde glasul Induratorului Parinte striga IERTARE, si unde pacatul este ridicat din tronul stapanirii si ingropat in groapa utarii vesnice, iar Harul sprijininduse pe toiagul indurari priveste cu deplina bucurie dincolo de marginile pamantului. La mijlocul crucii lui Isus se intalnesc pentru prima data Iudeii si Neamurile, zidul despartirii este daramat si cei doi sunt uniti formand un singur trup, aceasta pe plan orizontal, iar pe plan vertical acesta unul singur trup, adica tot neamul omenesc este impacat cu Dumnezeu prin puterea crucii si a suferintei lui Isus.  

Taina crucii lui Isus cuprinde intreg universul firii, ba chiar trece cu mult mai departe de granitele lumii fizice, la crucea lui Isus au fost prezente toate domniile, toate stapanirile si toate puterile. Toate acestea au fost dezbracate de puterea lor la strigatul biruintei lui Isus. Atunci si acolo in crucea lui Isus, bunatatea si credinciosia s-au intalnit, dreptatea si pacea s-au sarutat, atunci cand Dumnezeu a rostit hotararea Sa de la inaltimea cerurilor, atunci pamantul sa ingrozit si a tacut, da atunci cand Dumnezeu S-a ridicat sa faca dreptate si sa scape pe toti nenorocitii de pe pamant. Nu zadarnic declara cu indrasneala apostolul cand zice: In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine si eu fata de lume! Galateni 6:14. In crucea lui Isus sa facut UNIREA in Hristos a tuturor lucrurilor: a celor din ceruri si cele de pe pamant Aleluia! Insemnatatea crucii lui Isus este mult mai valoroasa, mult mai bogata, mai mareata decat am aratat in cateva cuvinte in scrierea de mai sus. Prin harul si voia lui Dumnezeu vreau foarte marginit sa prezint in fata cititorilor si in fata tuturor prietenilor mei cateva aspecte ale unui tainic adevar. Vreau sa aduc in lumina felul prin care Isus a ridicat pacatul lumii, pacatul lumii intregi sau numai a unei parti din lume. Felul in care Isus a biruit pe Satan, felul in care Isus a nimicit moartea, daca mai este vreo moarte dupa invierea lui Isus. Felul in care Isus a desbracat toate domniile, stapanirile si toate puterile. Felul in care Isus a oprit neascultarea omului Adamic, daca este crucea lui Isus sfarsitul omului vinovat de pacatul neascultarii sau vina pacatului neascultarii trece peste crucea lui Isus si sfarseste in IADUL ETERN. Daca este Crucea lui Isus sfarsitul pacatului si a morti sau pacatul si moartea continua peste crucea lui Isus sfarsind in IADUL ETERN. Daca Isus a suferit, a fost rastignit, a murit, a fost ingropat si a inviat in LOCUL NOSTRU si noi, tot neamul omenesc am ramas tot in starea de pacat si moarte, sau daca Isus a fost rastignit, a murit, a fost ingropat si a inviat IMPREUNA CU NOI adica cu tot neamul omenesc, iar El prin voia lui Dumnezeu a facut toate acestea PENTRU NOI sau de dragul nostru.  

Inainte de orice inceput trebuie sa stim ca Dumnezeu a facut un plan in sinea Lui. Acest plan numit in Scriptura Planul Veacurilor a fost facut in mintea lui Dumnezeu inainte de orice creatiune, inainte de nasterea timpului chiar …El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, INAINTE DE VESNICII (veacurii) 2 Timotei 1:9. Planul acesta nu a fost anulat schimbat sau corectat nici o data. Potrivit acestui plan atunci in eternitatea Sa, Dumnezeu a hotarat NUMAI DOI OAMENI, in care sa fie asezati toti oamenii, toata rasa umana. Un om pamantesc si un Om ceresc 1Corinteni 15:45-49. Omul pamantesc a fost facut primul si prin omul acesta a venit moartea ca o plata pentru pacatul neascultarii. In omul acesta pamantesc Dumnezeu a asezat tot neamul omenesc, tot ce sa intamplat omului pamantesc sa intamplat deasemenea intregului neam omenesc …Astfel, dar, dupa cum printr-o singura gresala a venit o osanda, care a lovit pe TOTI OAMENII, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru TOTI OAMENII o hotarare de neprihanire care da viata Romani 5:17-19. In primul om cel pamantesc Dumnezeu a inchis pe TOTI OAMENII in neascultare pentru simplu fapt unde in Omul ceresc adica in Hristos sa se indure de TOTI OAMENII. Omul ceresc este numit al doilea si ultimul Om. El este numit al doilea pentruca inaintea lui a fost unul altul, adica omul pamantesc, si este numit ULTIMUL pentruca El este vesnic si dupa El nu mai este unul altul om.  

Cand Omul ceresc a venit in lumea pacatului si a morti, unde locuia omul pamantesc si tot neamul omenesc nascuti din el, atunci Dumnezeu a transferat TOTI OAMENII impreuna cu Adam cel pamantesc in trupul si persoana Omului ceresc, nici macar un singur om nu a ramas neinclus in trupul Omului ceresc. Transferul omenirii in trupul lui Isus sa facut chiar in timpul si in felul nasteri Sale, potrivit tuturor declaratiilor Duhului lui Dumnezeu: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a desbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob ( sau S-a imbracat cu un chip de rob), facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce Filipeni 2:6-8. El era Cuvantul si Cuvantul S-a facut TRUP si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Deci Cuvantul S-a desbracat pe Sine insusi si S-a imbracat cu TRUP OMENESC facandu-Se asemenea oamenilor. Singurul trup omenesc cu care El Cuvantul se putea imbraca devenind astfel asemenea oamenilor era TRUPUL LUI ADAM cel pamantesc. Pana la intruchiparea Cuvantului, reprezentantul rasei umane inaintea lui Dumnezeu era Adam, omul pamantesc, dar odata ce Cuvantul sa desbracat de slava vietii nemuritoare si sa imbracat cu trupul lui Adam cel pamantesc, din acest moment El Cuvantul si Hristosul lui Dumnezeu a devenit Isus, Emanuel, Reprezentantul rasei umane inaintea lui Dumnezeu.  

De aici incolo destinul si soarta omenirii se schimba, omenirea are in sfarsit un nou reprezentant si acesta nou reprezentant este si ultimul reprezentant, omenirea nu va mai cunoaste nici o data unul altul reprezentant. Era scris in Planul veacurilor despre acest atat de misterios trup omenesc pregatit de Dumnezeui pentru Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu unde zice: Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos, ci Mi-ai pregatit un TRUP, n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: Iat-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule! …. Prin aceasta voie AM FOST sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o data pentru totdeauna. Evrei 10:5-10.  

Dumnezeu prin intelepciunea Sa a PREGATIT trupul acesta omenesc in care se intruchipeaza Hristos Isus Mantuitorul lumii, in asa fel incat in acesta unul singur trup se desfasoara foarte tainic doua lucrari foarte diferite una de cealalta. In trupul acesta se intalnesc fata in fata neascultarea lui Adam si ascultarea lui Isus. Tot acesta trup pregatit de Dumnezeu este din partea omenirii un trup vinovat si impovorat cu pacatul si nelegiuirea tuturor oamenilor din toate veacurile, iar din partea lui Isus tot acest trup este o jertfa fara pacat si fara nici o pata. Trebuie cunoscut faptul ca omul pamantesc cazut in pacatul neascultari era singurul teren de lucru, era singurul mijloc de extindere, era singura piata de comert si activitate, era singura sursa de hrana si singura cale de-a sta pe tronul de domnie: Satan, pacatul si moartea cum declara Scriptura: Caci daca moartea a venit prin om, tot prin Om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa toti vor invia in Hristos (dar nu toti in acelasi timp, sau in aceasi una singura ceata) dar fiecare la randul cetei lui 1 Corinteni 15:21-24. Moartea a venit prin om, adica prin omul neascultator si pacatos, daca omul neascultator si pacatos este inlaturat, este pus deoparte din neascultarea lui, daca se intampla sa moara fata de neascultare, atunci Satan, pacatul si moartea nu mai pot fi vazute, nu mai pot fi reprezentate in lumea fizica a omului, pentru ca nu mai au o usa deschisa prin care sa vina si sa activeze in om si asupra omului. Acesta este motivul principal pentru care toate domniile, toate stapanirile si toate puterile s-au tulburat la nasterea lui Isus.  

Cand la orizontul omenirii a aparut Cuvantul lui Dumnezeu, desbracat de slava si gloria nemuririi si imbracat cu TRUPUL OMULUI NEASCULTATOR, adica trupul intregi omenirii, singurul teren de lucru a puteri intunericului, da atunci toata imparatia lui Irod si toata stapanirea Ierusalimului s-a alarmat si au pornit o lupta apriga impotriva lui Isus. Satan, pacatul si moartea au trait surpriza uimitoare cand au vazut in sfarsit pe Isus Hristos fiul lui Dumnezeu imbracat in trupul muritor si vinovat, trupul omului neascultator in care erau dupa hotararea lui Dumnezeu asezati toti oameni toata rasa umana. De acum inainte toate fortele, toate puterile si farmecul veninului ispititor, vor fi indreptate numai impotriva lui Isus. Imparatia lui Irod este in pericol, toata imparatia si chiar si tronul sau, in cetatea lui David sa nascut un nou Imparat care este Isus Hristos Domnul. Odata ce Isus a inceput sa inteleaga rostul si destinul vieti Lui, si treptat cu cresterea sa trupeasca si spirituala, El prin voia lui Dumnezeu a fost umplut si pe dinlauntru si pe dinafara cu dragostea lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Numai puterea dragostei lui Dumnezeu turnata din belsug in persoana lui Isus a putut sa treaca toate limitele, ispitele si sa sufera pana la sange in lupta Sa impotriva pacatului, dupa cum citim: Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, PENTRU BUCURIA CARE-I ERA PUSA INAINTE, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre. Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange, in lupta impotriva pacatului Evrei 12:2-4.  

Dragi mei cititori, cu toate ca inca de la nasterea Sa Isus a purtat povoara intregi lumii, odata cu desbracarea Slavei sale si odata cu imbracarea trupului omenesc, Isus a purtat pacatul intregi lumii care era asezat in trupul omului Adamic, totusi El inca nu simtea adevarata greutate si puterea influientei pacatului in trupul Lui in timpul copilariei. Dar odata ce a iesit din apa Iordanului, din momentul cand Tatal ia incredintat lucrarea de fiu matur, odata ce Tatal ia facut infierea, adica ia dat dreptul sa lucreze impreuna lucrarile Tatalui si sa reprezinte deplin pe Tatal prin autoritatea Duhului Sfant. Da din momentul acela Isus a fost complesit, a fost inundat, a fost fortat, a fost ispitit cu fiecare pacat, a fiecarui om din rasa lui Adam. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci unul care in TOATE LUCRURILE a fost ispitit ca si noi, DAR FARA PACAT Evrei 4:15. Isus nu S-a impotrivit pana la sange in lupta impotriva pacatului numai ca sa devina popular, numai ca sa dovedeasca Tatalui caci El este destul de puternic, si poate birui pacatul fara prea mult effort. Trei lucruri foarte importante s-au intamplat la iesirea lui Isus din apa Iordanului. 1) Cerul sa deschis, si intelegem din cele scrise ca a ramas deschis. 2) Duhul s-a coborat din cer ca un porumbel si s-a OPRIT peste El, adica pentru prima data in istoria omenirii, Duhul s-a coborat si a ramas pentru totdeauna in si peste Isus. 3) Un glas venit din cer care zicea: Acesta-I Fiul Meu preaiubit, in care-Mi gasesc toata placerea, momentul infierii Isus este un Fiu matur aceptat de Tatal sa lucreze lucrarea Tatalui. Dupa acestea intamplari Isus intelege clar misiunea Sa, El stie acum prin Duhul, vazand si auzind toata voia Tatalui, pentruca cerul a ramas deschis, iar Duhul nu ia fost dat cu masura, deci El stie ca in trupul cu care este imbracat reprezinta intreg neamul omenesc. El stie ca singura cale pentru izbavirea omului de sub puterea mortii este ASCULTAREA intocmai de porunca Tatalui. El vede prin Duhul vremea de dupa cruce, unde omul pamantesc desbracat de haina mortii si imbracat in nemurire ajunge din nou la sanul si in familia Tatalui. Imputernicit de nestinsa flacara a iubirii Tatalui, Isus plin de Duhul Sfant este condus de Duhul in pustia sufletului uman unde va avea o intalnire personala cu domnitorul lumii pamantesti numit Diavolul.  

Pentruca Isus la raul Iordan primise din partea Tatalui dreptul infierii sau al adoptarii, dreptul de fiu matur, dreptul sa reprezinte pe Tatal, dreptul sa lucreze lucrarile Tatalui, dreptul sa mosteneasca toate lucrurile Tatalui, pentru acest motiv diavolul ispiteste pe Isus soptindu-I si aducandu-I anumite ganduri in mintea Lui referitoare la puterea pe care acuma o are prin pozitia de Fiu matur al lui Dumnezeu. Daca esti Fiul lui Dumnezeu, foloseste puterea care ai primit-o de la Dumnezeu, sopteste vicleanul sarpe. Acum cu puterea pe care ai primit-o poti sa lucrezi de unul singur, porunceste, da ordine, cel putin fa macar o proba, vezi daca cu adevarat ai acces la puterea lui Dumnezeu. Porunceste pietrei acesteia sa se faca paine, daca totusi ai venit in lume sa dai lumii painea vietii, de ce nu te folosesti de dreptul si puterea pe care ai primit-o, fa o minume, fii intelept allege drumul scurt, poti sa implinesti porunca lui Dumnezeu chiar acum, evita drumul lung al suferintei. Porunceste pietrei acesteia si satura toata omenirea cu painea minunii puteri Tale. Acum, daca Dumnezeu te-a declarat Fiul Sau in pline drepturi si Fiul Sau cel preaiubit, incearca sa vezi daca cu adevarat te iubeste, si dupa ce diavolul la urcat pe acoperisul Templului I-a zis staruitor: Aruncate jos de aici, vezi daca Dumnezeu te iubeste si inplineste promisiunea Lui fata de Tine. Vezi daca El va trimite ingerii Lui sa Te pazeasca, si ei Te vor lua pe maini, ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra. Printre multe feluri de ispite Isus a fost ispitit in mintea Sa si cu ispita aceasta unde diavolul L-a suit pe un munte inalt, I-a aratat INTR-O CLIPA toate imparatiile pamantului si I-a zis: Tie Iti voi da toata stapanirea si slava acestor imparatii, caci mie imi este data si o dau oricui voiesc. Daca, dar, Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta.  

Omul Isus era inca neancercat in lucrarile lui Dumnezeu cu privire la viata si scopul vietii Lui, ca om Scriptura ne spune ca Isus CRESTEA in intelepciune si in statura Luca 2:52. Cu toate ca era inca la inceputul misiuni Lui, din partea Lui El sa lasat calauzit in totul de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, dar din partea omului vechi, cu care era imbracat avea tot timpul o lupta nesfarsita. Diavolul actiona asupra si impotriva lui Isus prin mintea corupta, mintea pamanteasca a omului vechi cu care era imbracat Isus. Prin aceasta minte vinovata diavolul tormenta pe Isus cu tot felul de ganduri, unele murdare altele amestecate cu minciuna si adevar. Asa dar diavolul s-a folosit de faptul ca Isus era inca fara multa experienta in lucrarea misiuni Sale primita de la Tatal.  

Isus in pustiul acela a fost inundat si tormentat cu tot felul de ganduri, printre multe altele acestea trei ganduri majore le gasim scrise de evanghelistul Luca. Isus a fost chinuit de soapta vechiului sarpe unde El era ispitit de gandul ca datorita puterii primita de la Tatal, datorita faptului ca are autoritate peste toate lucrurile, poate ca Dumnezeu nu se chiar supara daca poruncea petrei aceleia sa se faca paine si cu aceasta paine sa alimenteze trupul omenirii care era foarte flamanzit. Painea aceasta s-a fie painea vietii care s-a alimenteze cu viata omenirea intreaga. In felul acesta se ajungea la implinirea misiunii pe o cale mult mai scurta si mult mai sigura. In felul acesta se evita lungul drum al suferintei si pericolul de-a nu rezista pana la capat de drum. Idea era foarte placuta ca sa deschida mintea, idea era chiar o ideie inteleapta. Dar de partea cealalta Isus auzea vocea blanda a Duhului lui Dumnezeu: Tu esti painea vie care s-a coborat din cer, daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac, si painea aceasta este TRUPUL TAU pe care il vei da pentru hrana si viata lumii. Isus in cele din urma, dupa o lunga lupta calauzit de Duhul ramane in ascultare de voia Tatalui si declara biruitor: Omul nu traieste numai cu painea pamanteasca, in painea pamanteasca nu este viata, omul traieste cu painea venita din cer, care este Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu. Diavolul cunostea in parte scopul misiuni lui Isus, el stia sigur ca daca Isus ramane in totul ascultator voiei lui Dumnezeu, atunci Isus devine Stapan peste toate imparatiile pamantului. Dar daca Isus face un singur pas gresit, doar una singura neascultare, un singur pacat, chiar unul foarte mic, atunci pacatul continua sa stapaneasca mai departe in veacurile viitoare, si prin pacat moartea va ramane vesnic nemiloasa coborand omenirea in Locuinta Mortilor. Asa dar diavolul se folosea de toata viclenia si de tot veninul lui cel vechi in a forta, in a provoca pe Isus sa faca o singura gresala.  

Patruzeci de zile de chin si lupta, diavolul vine cu o alta ideie inteleapta, de pe un munte foarte inalt arata lui Isus INTR-O CLIPA toate imparatiile pamantului si toata slava lor, zicandu-I: Caci mie imi este data si o dau oricui voiesc. Daca, dar, Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta. Tronul stapanirii era deja in pericol, daca Isus era in aceasta misiune doar de unul singur nereprezentand omenirea, daca Isus era in aceasta misiune despartit de omenire, daca El venise sa fie ispitit sa sufere sa fie rastignit si sa moara IN LOCUL OMENIRII, care omenire ramanea mai departe tot sub stapanirea vechiului sarpe, atunci pericolul tronului lui Satan nu era asa de mare. Dar surpriza mare pentru toata stapanirea si puterea intunericului a fost faptul planului lui Dumnezeu unde Isus S-a imbracat, S-a intruchipat cu chipul si trupul omului Adamic in care era in pline drepturi toata fiinta umana. Acum, dar, totul depinde de Isus, daca Isus reuseste sa poarte povoara lumii intregi pana la Calvar, daca Isus reuseste sa rastigneasca pe cruce intreaga omenire, atunci Satan si toata gloata lui ramane fara lucru. Daca toate imparatiile pamantului cu toata nelegiuirea lor, acum sunt asezate misterios in trupul lui Isus, si daca Isus Fiul lui Dumnezeu le prezinta in fata lui Dumnezeu rastignite si desbracate de puterea nelegiuirii lor apoi le coboara in mormantul vesnicei uitarii atunci Satan, pacatul si moartea trebuie sa aseze la picioarele lui Isus toate armele lor sofisticate prin care au domnit si stapanit asupra omenirii multe veacuri. Dar daca Isus poate sa fie ispitit si sa pacatuiasca, dar daca Isus face doar un singur pas gresit, o mica abatere, o mica deviere de la porunca Tatalui, atunci prin acel pacat micut, prin aceeia mica deviere, Satan, pacatul si moartea stapanesc mai departe asupra intregi omenirii, din cauza pacatului lui Isus. Deaceea Satan mobilizeaza toate fortele, toate metodele vechi lui experiente numai impotriva lui Isus.  

Diavolul profita de faptul ca Isus este chiar la inceputul misiuni Lui, dupa aprecierea lui Satan Isus nu are multa experienta in misiunea Lui, Isus nu prea prezinta multa intelepciune, deaceea Satan tulbura mintea tanarului Isus cand ii sopteste: Daca acum esti Fiul lui Dumnezeu foloseste puterea primita, ai tot dreptul, poti acum sa faci decizii de unul singur. Dumnezeu te-a trimis in misiune, dar e treaba Ta cum aduci la bun sfarsit aceasta misiune. Uite mai am un sfat bun pentru Tine fii intelept nu rata ocazia: Stiu ca tu esti trimis sa salvezi intreaga omenire, dar drumul pe care Tu esti pornit deja, este un drum foarte nesigur, este un drum lung, te va costa prea mult, prea multa suferinta, prea multa daruire si jertfire din partea Ta, vei fi umilit, vei fi batjocorit, si in cele din urma este foarte posibil sa platesti totul cu insasi viata Ta. Evita suferinta, foloseste clipa, fii intelept, dovedeste Tatalui Tau ca te descurci de unul singur, nu in zadar esti tu Fiul lui Dumnezeu. Ia seama la sfatul meu, daca esti cu adevarat sincer pentru misiunea Ta, uite acum, INTR-O CLIPA poti sa-ti implinesti misiunea. Da chiar acum poti sa fii Salvatorul lumii, foarte simplu, fara jertfa, fara sacrificiu fara riscul crucii …doar un singur lucru iti cer: inchinate inaintea mea si esti in momentul acesta Salvator si Imparatul lumii. Isus a fost framantat, a fost presat de gandul acesta in timpul celor patruzeci de zile dar din pricina dragostei lui Dumnezeu pentru fiinta umana asezata in plinatatea ei in Isus, El priveste numai la Tatal, El ramane sa umble mai departe drumul misiuni Lui in perfecta ascultare. El spune lui Satan ca unuia care in felul lui cunostea porunca Scripturi unde zice El:   Este scris: Sa te inchini Domnului, Dumnezeului tau, si numai Lui sa-I slujesti. Dupa ce L-a ispitit in toate felurile diavolul a plecat de la El, pana la o vreme.  

Dragi mei cititori, dragi prieteni este imposibil pentru omul pamantesc sa inteleaga, sa vada si sa judece in adevar lucrurile ceresti, lucrurile lumii spirituale. Fie dar ziua si vremea aceasta in care citind acestea putine cuvinte, sa fiti vizitati de puterea dragostei lui Dumnezeu si a Duhului Sau Sfant, acela Duh prin care a fost inviat Isus Salvatorul lumii. Si voi deasemenea sa ajungeti la cunostinta faptului ca in Hristos Isus Fiul lui Dumnezeu locuieste trupeste toata plinatatea lui Dumnezeu si ca noi toti oameni avem totul si din plin adica mai mult decat numim noi destul, in El si numai in El singur. In tot timpul vieti pamantesti a lui Isus, de la nasterea Sa si pana la moartea si invierea Sa, omul Adamic nu a contribuit cu nimic pozitiv la suferinta, crucificarea, moartea sau invierea lui Isus. Omul Adamic a contribuit negativ, a fost o usa deschisa pentru domnia, stapanirea si toata puterea intunericului, in tot timpul vietii pamantesti a lui Isus. Deaceea spune Scriptura ca salvarea si finalizarea mantuirii omenirii este NUMAI prin credinta in Isus Hristos. Secretul crucii lui Isus, cand este descoperit in inima omului, este cu adevarat Intelepciunea si Puterea lui Dumnezeu, care transforma, care ridica in nemuritoarea glorie a dragostei lui Dumnezeu, fiinta umana. Insemnatatea Crucii lui Isus este locul unde Isus, fara sa fi facut ceva rau a devenit pacat pentru noi, iar noi adica toata omenirea fara sa fi facut un singur lucru in dreptate am devenit Neprihanirea lui Dumnezeu, prin si in El, in Hristosul lui Dumnezeu.  

Insemnatatea Crucii lui Isus este misterul unde un singur trup omenesc, trupul lui Isus, este in primul rand, o jertfa curata, fara pata, fara nici unul singur cusur, este Mielul fara nici una singura vina, Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul intregii omenirii, toate aceste din partea Lui. Iar in al doilea rand acelasi trup al lui Isus, este fara nici o indoiala purtatorul pacatului si a nelegiuirii intregului neam omenesc si toate acestea din partea noastra. In trupul pregatit de Dumnezeu a lui Isus au fost fara umbra de indoiala asezate si tot timpul prezente: Ascultarea lui Isus si neascultarea lui Adam, nevinovatia lui Isus si vina intregi omemniri, dragostea lui Dumnezeu si ura intregi lumi, Puterea Duhului si puterea Legi. Iata unde a fost facuta de cunoscut ispita, suferinta, rabdarea si biruinta lui Isus. Suferintele crucii lui Isus au inceput odata cu desbracarea lui Hristos de slava vietii nemuritoare si imbracarea trupului muritor si vinovat al lui Adam. Nu este de prea mare mirare faptul ca la aparitia lui Hristos, Unsul si Trimisul lui Dumnezeu, acolo unde Nemurirea S-a desbracat de nemurire si sa imbracat cu omul muritor, Satan si toata gloata puteri intunericului au ramas uimiti si fara de cuvinte, in fata celui mai mare mister Dumnezeiesc din intregul univers. Deci drumul crucii lui Isus a fost o neantrerupta suferinta, o neamblanzita ispita de la inceput si pana pe dealul Golgotei unde a sfarsit in deplina biruinta prin ascultarea Sa de porunca Tatalui.  

O alta marturie a ispitei si a suferintei lui Isus a fost lupta mare din gradina Ghetsimani. Nu putina importanta spirituala are gradina Ghetsimani in planul lui Dumnezeu. Totusi in scrierea aceasta vreau sa scot in evidenta in putine cuvinte suferinta lui Isus. Lumea crestina considera suferinta lui Isus in mare parte evenimentul firesc al crucificari, este foarte adevarat ca Isus a suferit trupeste si a simtit durerea crucificari, dar suferinta mare la care trebuie sa privim a fost acolo unde Isus sub presiunea puteri intunericului a refuzat pana la sange sa se lase ispitit si inselat de soapta vicleanului sarpe. Suferinta lui Isus a fost si este SINGURA suferinta biruitoare impotriva pacatului neascultari din istoria omului. Nici un om nici o data nu sa impotrivit pana la sange adica pana la moarte in lupta impotriva pacatului neascultari. Nici un om nici o data nu a suferit, nu a indurat atata presiune, nu a fost pus in pericolul atator curse, si mijloace de amagire si in final sa apara in fata verificari si analizelor Dumnezeiesti, un OM fara pacat, fara vina, fara pata sau altceva de felul acesta.  

Dragi cititori nu gasesc cuvinte destul de potrivite pentru a scoate in evidenta deplina taina a trupului lui Isus. El a fost imbracat cu unul singur trup omenesc acel trup prin care a venit moartea, dar in care activau doua diferite puteri, o putere activa din partea lui Isus si o a doua putere activa din partea lui Adam, adica din partea omenirii. Dupa cum omul Adamic avea un singur trup dar in care trup activau cele doua mari puteri: duhul omului si sufletul omului, tot asemanator era si trupul lui Isus. Din partea lui Hristos duhul omului activa tot timpul in ascultare de porunca lui Dumnezeu, dar din partea omului vechi, din partea omenirii vinovata sufletul omului activa tot timpul in neascultare. Dupa ce a iesit afara, S-a dus, ca de obicei, in muntele Maslinilor. Ucenicii Lui au mers dupa El. Cand a ajuns la locul acela, le-a zis: Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita. Apoi S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, a ingenuncheat si a inceput sa Se roage, zicand: Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta. Atunci I s-a aratat un inger din cer, ca sa-L intareasca. A ajuns intr-un chin ca de moarte si a inceput sa Se roage si mai fierbinte, si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant Luca 22:39-53. Isus le-a zis atunci: SUFLETUL MEU este cuprins de o intristare de moarte, ramaneti aici si vegheati impreuna cu Mine. Apoi a mers putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si S-a rugat, zicand: Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu…. S-a departat a doua oara si S-a rugat zicand: Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-L beau, faca-se voia Ta …S-a departat si S-a rugat A TREIA OARA, zicand aceleasi cuvinte. Apoi a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si odihniti-va! …Matei 26:38-46. Isus era deplin constient de voia Tatalui cu privire la El, cerul Tatalui era totdeauna deschis pentru El si Isus era intr-o continua partasie cu Tatal prin Duhul Sfant venit sa locuiasca in El. Este foarte adevarat ca Isus a fost ispitit tot timpul vieti Lui, dar dupa cum Adam a fost ispitit si biruit in gradina Eden, acela-si sarpe dar acum cu multa vechime se prezinta in gradina Ghetsimani sa opreasca omul care era in drumul Lui spre POMUL VIETII. Chiar daca Isus era un om ca oricare om in ce priveste trupul, totusi Satan era constient ca Isus reprezenta intreaga omenire, dupa cum Adam cel pamantesc reprezenta tot neamul omenesc, tot asa, si Isus reprezenta toata rasa umana, care acum prin trupul lui Isus se apropia de sfarsitul unei lungi si intunecate nopti, si inceputul unei binecuvantate si mult asteptate dimineti.  

Isus sub povoara grea a intregi omenirii marturiseste ucenicilor cand zice: SUFLETUL Meu este cuprins de o intristare de moarte. In gradina Eden vicleanul sarpe a ispitit-o pe Eva si nu pe Adam, aici in gradina Ghetsimani, vechiul sarpe se prezinta cu recolta veninului amar, recolta tuturor veacurilor, adica pacatul intregi omenirii. Toate pacatele, toata vina si rebeliunea tuturor oamenilor, acum apasa greu asupra SUFLETULUI lui Isus. Fiecare neascultare, fiecare vina, fiecare pacat al fiecarei fiinta omeneasca, acum sunt ca niste sageti care se adancesc tot mai adanc in sufletul si mintea Mielului lui Dumnezeu. Vocea sireata a vechiului sarpe se aude prin fiecare neascultare, prin fiecare gand murdar, prin fiecare pacat a intregului neam omenesc. Si toate acestea amare soapte cuprind sufletul si mintea lui Isus ca o mreaja care cu cat ai vrea sa te eliberezi din incurcatura ei, cu atat mai mult se infasoara in jurul tau, pana acolo unde scrie Sfantul evanghelist: A ajuns intr-un chin ca de moarte si a inceput sa Se roage si mai fierbinte, si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant. Cu cat miliardele de soapte se transformau in timp, in strigate si urlete insuportabile, cu atat mai mult, nevinovatul Miel, intarit de neconditionata dragoste Dumnezeiasca, cazut cu fata la pamant, privind dincolo de dealul Capatini, la bucuria care ia fost pusa inainte, se ruga tot mai fierbinte, ramanand tot timpul in ascultare de porunca si voia Tatalui Ceresc.  

Ah! Dragi cititori, Satan sa folosit de fiecare pacat al meu de fiecare pacat al tau, atunci in gradina Ghetsimani, si toate pacatele lumii au fost transformate in soapte si strigate stridente care tormentau mintea lui Isus. Iata ce zicea vicleanul sarpe prin pacatele lumii: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, daca Dumnezeu este Tatal Tau, daca cu adevarat crezi ca te iubeste, spunei sa gaseasca o alta cale, spunei sa foloseasca intelepciunea Lui si sa gaseasca o metoda mai usoara. Spunei sa gaseasca un alt pahar, la El toate-s cu putinta. Roagal sati arate iubirea, CRUCEA este o nebunie, CRUCEA este un blestem, CRUCEA este pentru cei mai rai si mai pacatosi oameni, CRUCEA nu este semnul biruintei, CRUCEA nu este pentru tine daca esti Fiul lui Dumnezeu. Din partea mea, din partea ta stimate cititor, din partea omului vechi, din partea intregi lumi, sub povoara pacatelor noastre, Isus aproape ca este gata sa faca un singur pas in neascultare, se pare ca nu poate sa opreasca oceanul soaptelor, al strigatelor otravitoare, cazut cu fata in tarana, purtat de valul mortii, tormentat de toate strigatele de descurajare, in SUFLETUL Lui, EL zice: Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Dar din partea Lui, din partea ascultari, din partea DUHULUI Lui, El nu ramane biruit, El invinge ispita, prin Duhul Sfant a lui Dumnezeu El priveste numai la Tatal si la bucuria de-a implini voia Tatalui. Peste toate soaptele vechiului balaur, deasupra tuturor strigatelor de descurajare, ca un fulger care strabate tot vazduhul, dintr-o data se aude vocea dulce si plina de iubire a Mielului de jertfa:   Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta. Voia Tatalui era CRUCEA. Voia Tatalui era in primul rand crucificarea omului vechi, oprirea pentru totdeauna a umblari omului in drumul neascultari. Oprirea complecta si pentru totdeauna a umblari omului in drumul neascultari sa facut prin umblarea lui Isus in drumul ascultari. Ascultarea deplina a lui Isus a acoperit, a indepartat, a oprit pentru totdeauna neascultarea omului pamantesc. Si aici in gradina Ghetsimani, sub povoara si presiunea puterii intunericului, Isus umbla in perfecta ascultare si continua sa implineasca numai voia Tatalui.  

Daca primul om in gradina Eden a ascultat soapta femeii si a gustat din rodul pomului oprit, in gradina Ghetsimani al doilea si ultimul Om, nu mai asculta soapta inselatoare a femeii, a sufletului Sau care este chinuit cu un chin de moarte. Dupa cum omul este duh si are suflet, iar acestea doua mari puterii locuiesc intr-un singur trup, si unde sufletul este acela care poarta vina neascultarii. Dupa randuiala lui Dumnezeu sufletul reprezinta partea femenina a omului, iar duhul reprezinta partea masculina a omului. Asa dar duhul sau partea masculina reprezinta pe Hristos, iar sufletul sau partea femenina reprezinta samanta femeii, adica omenirea. Tot la fel si Isus, din partea Lui, adica din partea duhului, El nu asculta soapta sufletului, soapta femeii, soapta omenirii, soapta omului vechi inselat deja de amagitorul sarpe. In duhul Lui imbarbatat de dragostea lui Dumnezeu pentru intreaga omenire, El ramane biruitor, El ramane in ascultare, El implineste porunca si voia lui Dumnezeu. Ajuns la cruce Isus continua sa umble in ascultare, El stia ca de ascultarea Lui depinde soarta intregi omeniri. Ascultarea, suferinta si crucea lui Isus are foarte mica insemnatate daca omenirea nu a fost partasa la ele impreuna cu Isus. Momentul crucificari lui Isus este pe de o parte bucuria nedescrisa a cerului spiritual, iar pe de alta parte este surpriza intelepciuni si puterii lui Dumnezeu, prin desbracarea de puterea lor dintr-o data si pentru totdeauna a oricarei domnii, a oricarei stapanirii si a oricarei puterii. Potrivit Scripturilor Isus in timpul crucificari fizice, in duhul Lui a trait o bucurie ca bucuria unui om tanar, care fiind fiu de imparat a iubit o tanara fecioara. Dar care dupa mult timp, calatorind un lung drum, intalnind tot felul de pericole si impotriviri se gaseste aproape de casa unde locuieste ea. Nu departe el vede deja locuinta ei. Inima lui incepe sa pulseze tot mai repede, chiar daca este obosit, chiar daca este sleit fara de puterii, totusi in focul dragostei pentru iubita lui, el uita de toate si este inundat de marea bucurie a momentului in care in sfarsit va imbratisa prea aleasa lui iubita. Pentru aceasta bucurie care era inca inaintea Lui, El nu lupta cu sine insusi in timpul cand piroanele mortii penetrau mainile si picioarele Lui. Marea parte a imperiului Crestin considera crucificarea fizica a lui Isus locul cel mai important al suferintei lui Isus. Este foarte adevarat ca crucificarea fizica a lui Isus nu a fost lipsita de durere, dar suferinta adevarata a fost impotrivirea sau lupta Lui pana la sange impotriva pacatului. Prin ascultarea Lui de porunca si trimiterea Tatalui, prin faptul ca a consumat, a baut tot paharul cu bucurie, prin aducerea vieti Sale fara vina, fara de pacat pe altarul jertfei de ispasire inaintea lui Dumnezeu, prin toate acestea El a desbracat de puterea lor orice domnie, orice stapanire si orice putere.  

Daca in pustiu Isus a fost ispitit dar nu biruit timp de patruzeci de zile in multe feluri dar mai ales acolo unde diavolul siret sa prefacut inger de lumina, apropiinduse de Isus ca un prieten sincer si cu multa experienta cand ia zis: Stiu ca ai venit sa iai in stapanire tot pamantul, stiu ca Dumnezeu te-a imbracat cu mare putere si autoritate, stiu ca Dumnezeu te-a sfatuit sa urmezi drumul cruci. Dar uite ca sunt sincer cu tine si incerc sa te ajut, primeste sfatul meu intelept:   lasa la o parte drumul lung si nesigur al cruci, Dumnezeu nu tine neaparat sa urmezi NUMAI drumul cruci. Tot ce vrea Dumnezeu este sa implinesti bine misiunea pentru care ai venit, foloseste intelepciunea, nu astepta ca Dumnezeu sa fie present in toate lucrurile tale. Stii ca la raul Iordan El te-a declarat Fiu matur, Ti-a declarat infierea, ti-a dreptul sa administrezi si sa lucrezi lucrarile Sale, daca esti acuma Fiul lui Dumnezeu matur si in pline drepturi dovedeste lui Dumnezeu ca te descurci foloseste puterea primita, foloseste momentul, nu rata ocazia. Dupa cum bine stii toate imparatiile omului Adamic mie mi-au fost date si eu le dau ori cui voiesc, nu-I nevoie sa mai astepti, drumul lung al cruci nu este neaparat singurul drum, daca te inchini inaintea mea de buna voie, fara cruce, fara suferinta, fara moarte, fara inviere si fara vremea lunga a imparatieii, INTR-O CLIPA toate imparatiile pamantului sunt ale tale, tu esti noul Imparat.  

Dragi cititori sa nu va inchipuiti ca Satan impreuna cu Isus au cheltuit 15 minute in aceasta conversatie undeva pe un munte foarte inalt. Acestea soapte acestea ganduri s-au nascut in mintea lui Isus aduse de Satan dar penetrate in mintea Lui prin fiecare pacat, prin fiecare vina, prin fiecare neascultare a omului pamantesc. Toate pacatele si nelegiuirea intregului neam omenesc sau transformat putin spus, intr-un ocean de soapte viclene si ganduri stresante care tormentau viata de zi cu zi si clipa cu clipa a nevinovatului Miel Dumnezeiesc. Iar El expresia dragostei lui Dumnezeu pentru bucuria care fusese pusa inaintea Lui a suferit, a rabdat si s-a impotrivit invingand fiecare soapta pacatoasa fiecare vina si neascultare stresanta, si toate acestea nu intr-o conversatie de 15 minute, ci toata viata Lui pana in clipa cand biruinta Sa asupra pacatului, asupra morti si asupra lui Satan sa auzit rasunand in toate locurile, in cele pamantesti si in cele ceresti, prin cuvintele nemuritoare care si acum rasuna:   S-A ISPRAVIT, S-A TERMINAT…Aleluia!

Iata unde a fost suferinta lui Isus. Ajuns in gradina Ghetsimani toate pacatele mele, a tale iubite cititor si a integi lumii sa-u transformat in miliarde de voci, soapte si ganduri stresante in mintea nevinovatului Miel, care produceau o povoara neimaginabila in fiinta omeneasca a Fiului lui Dumnezeu, cum declarase prin Duhul Sfant Isaia prorocul: Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui POVOARA NELEGIUIRILOR LOR. El a PURTAT PACATELE MULTORA si S-a rugat pentru cei vinovati. El suferintele noastre le-a PURTAT, si durerile noastre le-a LUAT ASUPRA LUI. El era STRAPUNS pentru pacatele noastre, ZDROBIT pentru faradelegile noastre….Isus prin suferinta, prin rabdare si prin impotrivirea Sa a biruit fiecare ispita, fiecare pacat, fiecare vina, fiecare nelegiuire venita asupra Lui prin fiecare fiinta omeneasca, prin fiecare barbat prin fiecare femeie, prin fiecare tanar, tanara, copil sau varsnic, IATA SUFERINTA LUI ISUS, iata cum a biruit El pacatul neascultarii. Asa sa intamplat si aici in gradina sub povoara si presiunea miliardelor de pacate care formand un cor strident si de nesuportat in miliarde de voci, au fortat mintea si sufletul lui Isus sa cada pe marginea gropi, da acolo pe margine de groapa, Isus cazut cu fata la pamant, a strigat dar nu cu vocea Lui: Tata indeparteaza crucea, indeparteaza paharul greu al luptei impotriva pacatului omenesc, gaseste o alta cale mai usoara si mai scurta, gaseste un alt pahar.  

Ah! Dar dragostea care nu poate fi invinsa sa dovedit puternica si indeajunsa cand pe neasteptate, de acolo din tarana pacatului din fundul mocirlei nelegiuirii, in prezenta tuturor oamenilor pacatosi, in prezenta lui Satan si a intregi sale ostiri religioase sa auzit un glas, un glas bland si duios, glasul singurului si ultimului Miel de jertfa:   Tata nu lua in considerare glasul care sa auzit putin mai inainte, acela nu era glasul Meu, Tata voia ta vreau sa o implinesc! Acesta-I glasul Meu.  

Cata suferinta, cata rabdare si ce mare impotrivire, sub presiunea pacatului omenesc Isus se apleaca pana in tarana, El nu acepta soapta, El nu acepta vocea si nici veninul ametitor si plin de otrava mincinosului sarpe. EL nu se rasbuna, El nu explodeaza, El nu se cearta, El este Mielul vazut si prevestit de prorocul care zice: Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura de loc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund, n-a deschis gura.  

Isus ajuns pe dealul Capatani, atarnat pe cruce continua sa sufere cele mai mari suferinte. Daca tot drumul umblat de Isus, din ieslea Betleemului si pana pe dealul Capatani a fost o continua biruinta pentru Isus, aici si acum la capat de drum Satan aduna toate puterile intunericului, armata sa de elita, cei mai vechi si cu multa experienta, cele mai amagitoare duhuri, cele mai provocatoare si mai confuze personae o mare GLOATA, o CEATA de nelegiuiti prevestita de psalmistul vremilor trecute care zicea: O multime de tauri sunt imprejurul meu, niste tauri din Basan ma inconjoara. Isi deschid gura impotriva mea, ca un leu care sfasie si racneste. Am ajuns ca apa care se scurge, si toate oasele mi se despart, mi s-a facut inima ca ceara si se topeste inauntrul meu. Mi se usuca puterea ca lutul si mi se lipeste limba de cerul gurii, m-ai adus in tarana mortii. Caci niste caini ma inconjoara, o CEATA de nelegiuiti dau tarcoale imprejurul meu, mi-au strapuns mainile si picioarele…Psalmul 22. Pe cand graia El inca, iata ca a venit o GLOATA. Si celce se cheama Iuda, unul din cei doisprezece, mergea in FRUNTEA LOR. Isus a zis apoi preotilor celor mai de seama, capeteniilor strajerilor Templului si batranilor, care venisera impotriva Lui…Acesta este ceasul vostru si puterea intunericului. Luca 22:47-53. Trecatori isi bateau joc de El dadeau din cap si ziceau: Tu, care strici Templul si-l zidesti la loc in trei zile, mantuieste-Te pe Tine insuti! Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, COBOARA-TE de pe cruce! Preoti cei mai de seama, impreuna cu carturarii si batranii, isi bateau si ei joc de El si ziceau: Pe altii I-a mantuit iar pe Sine nu Se poate mantui! Daca este El Imparatul lui Israel, sa Se COBOAREacum de pe cruce, si vom crede in El! S-a increzut in Dumnezeu, sa-L scape acum Dumnezeu, daca-Liubeste. Caci a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu! …Matei 27:39-44.  

Dragi cititori Sper sa nu fiu inteles gresit, dar Satan este un prieten al religiei. In multimea religioasa el se simte bine, in comertul religios mregile si cursele neadevarului sunt vandute in volum mare si la preturi gigantice. Este foarte interesanta Scriptura aratata mai sus care prezinta o GLOATA sau o CEATA de oameni care aveau in fruntea lor, adica erau condusi in misiunea lor de cel ce se cheama Iuda. Despre acest om, si ucenic ales de Isus este scris: Isus a raspuns: Acela caruia ii voi intinde bucatica si I-o voi da. Si a intins o bucatica si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost data bucatica, A INTRAT SATANA IN IUDA. Isus I-a zis: Ce-ai sa faci, fa repede. Iuda, dupa ce a luat bucatica, a iesit afara in graba. Era noapte. Ioan 13:21-30. Deci nu este greu sa intelegem acum cine de fapt era in fruntea acestei CEATA de oameni. Apoi privind aceasta ceata vedem ca era formata din puterea de conducere a religiei lui Israel, adica: Preoti cei mai de seama, carturari si batrani lui Israel. Iata ceata sau gloata lui Satan, iata puterea intunericului. Este adevarat ca Isus a suferit din partea intregi omeniri si pentru intreaga omenire. Aici in timpul crucificari lui Isus a fost prezenta intreaga omenire reprezentata prin Israel si prin Neamuri, cei taiati imprejur si cei ne taiati imprejur. Dar din cele doua clase a omenirii Satan si-a ales oameni calificati pentru aceasta misiune, oameni formati in facultatile si teologilile doctrinei lui Satan. Nu trebuie sa uitam Scriptura care ne spune ca moartea a venit prin om, si astfel toata samanta lui a fost afectata de puterea mortii. Deci tot campul de activitate a tuturor puterilor mortii este omul, deaceea dar prin oameni acestia, prin gloata aceasta reprezentantii lui Adam, reprezentanti iscusiti ai omului vechi, prin ei Satan se arunca cu ura si puterea veninului inselator acumulat dealungul tuturor veacurilor, si developat si inmultit in fiecare fiu al lui Adam, da se arunca asupra prazi acum ridicata la mijloc intre cer si pamant, asupra Celui fara arme pamantesti, asupra unui Miel nevinovat care nu are nici o putere de aparare in afara de nevinovatia si dragostea Sa.  

In jurul crucii lui Isus toti alearga ca nebuni, toti intoxicati de veninul lui Satan, prin ei si prin pacatul lumii intregi Satan incearca sa forteze rezistenta si rabdarea dragostei lui Isus, marind la culme nivelul suferintelor. Ah! Dragi mei lumea nu avea nevoie inca de un EROU, de mai multe fapte eroine. Lumea avea nevoie de un SALVATOR. Dar salvator nu este unul care face POSIBILA salvarea dar nu salveaza pe nimeni. Salvator se poate numi NUMAI omul care salveaza pe cineva. Faptul ca Isus era imbracat cu trupul intregi omenirii si mai erau doar cateva ore pana la rezultatul final, cineva castiga si cineva pierde. Daca Isus castiga atunci TOATA OMENIREA ESTE SALVATA din mana si puterea lui Satan, iar Satan trebuie sa se plece in tarana si sa se prezinte inaintea Suveranului Rege pentru o JUDECATA DREAPTA. Daca Satan castiga, atunci toata omenirea ramane mai departe in mana si sub puterea sa, pana Suveranul Rege va gasi si va pregati unul altul MIEL de jertfa, pana Tatal va naste unul altul Fiu. Satan si tronul domniei lui sunt in pericolul cel mai mare de cand sa intronat la iesirea omului din Eden. Daca pana aici Satan a tormentat mintea lui Isus cu tot felul de ispite si pacate fortandu-l sa renunte la CALEA CRUCII, acum si aici, odata ce a fost tintuit pe cruce, cautand prin restignirea Lui pe cruce sa-L slabeasca, sa-L umileasca, sa-l faca de rusine in fata intregului univers, sa-L convinga ca Dumnezeu L-a parasit, pentruca era scris:   Blestemat de Dumnezeu este oricine este rastignit sau atarnat pe lemn. Dupa toate acestea si multe altele care poate nu le inteleg eu, si unele pe care nu-mi ajunge timpul sa le asez in aceasta scriere, Satan se prezinta in fata blandului Miel complesindu-L prin tot felul de soapte. Satan se foloseste si aici mai mult ca orcand de fiecare pacat nascut in om, de fiecare vina, de fiecare neascultare omeneasca, da stimate cititor pacatele mele, ale tale, ale noastre, ale intregului neam omenesc, toate fiind muiate bine in otrava vechiului sarpe, au fost cu viteza disperari lui Satan infipte in trupul si mintea lui Isus. Iata doar unele soapte folosite de Satan impotriva lui Isus. Iata Gloata, iata pe mai mari nostri, iata armata de elita a lui Satan, iatai adunati in jurul cruci lui Isus, iata ce spun ei: Daca Tu ai salvat pe alti, daca cu adevarat esti Salvatorul dovedeste, salveazate din starea de crucificare, foloseste puterea si autoritatea primita, daca cu adevarat esti Fiul lui Dumnezeu. Cum vei salva Tu omenirea daca nu Te poti salva din starea aceasta pe Tine insuti. Stii ceva:   Noi suntem reprezentanti omenirii daca noi credem in Tine toata omenirea va crede in Tine, ia seama la soapta si sfatul nostru intelept. Este pentru ultima data cand noi suntem voitori pentru un compromis, si acesta mai mult in favoarea Ta. Daca nici si acum nu folosesti clipa, momentul, ocazia, cand o alta data vei mai avea ocazia aceasta? Dupa moarte? Dovedeste lumii ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, fii intelept macar pentru ultima data, COBOARA JOS DE PE CRUCE, si noi toti vom crede in tine. Daca pana aici, Satan la ispitit sa nu mearga pe drumul crucii, acum si aici unde Isus este rastignit pe cruce, Satan il ispiteste, I-L tormenteaza cu gandul ca poate evita moartea, ca nu e nevoie sa moara ca sa salveze lumea, si la urma urmei cine va crede in El dupa moarte? Dar daca moartea ESTE ETERNA? Dar daca nimeni nu mai inviaza? Dar daca nimeni nu se mai intoarce la viata din locuinta mortii? Oricum drumul morti este lung si nu prezinta nici o garantie. Nu este mai potrivita ocazie ca aceasta, acum si in fata tuturor dovedeste tuturora ca esti cu adevarat Hristosul, Fiul matur a lui Dumnezeu, coboara de pe cruce, introneazate in tronul tatalui Tau David. Noi te ajutam, noi te incoronam, oricum de noi depinde totul si toti, noi suntem mai mari omenirii, fii intelept acestai ceasul Tau. Cum o sa fie daca peste cateva clipe omenirea in spatele tau va onora incoronarea Ta zicand: Traiasca Imparatul, traiasca vesnic Imparatul nostru fiul lui David?

Taina CRUCII este foarte mare. Isus Mielul lui Dumnezeu, nu S-a aparat, nu S-a razbunat, un miel nu are cu ce sa se apere nu are cu ce sa se razbune. Imbracat in blandetea, mila si indurarea lui Dumnezeu, privind prin prisma dragostei divine spre bucuria care-I fusese pusa inainte, El invinge, El anuleaza, El biruieste orice pacat, orice neascultare a intregi omenirii, care vine peste fiinta lui si pe dinlauntru si pe dinafara, ca un uragan neamblanzit in cea mai mare lupta, in cea mai crancena batalie din istoria omenirii. Iata suferinta Omului Isus, iata ce inseamna in scurte cuvinte crucea lui Isus. Iata cum si cand au fost desbracate de puterea lor asupra omului, domniile, stapaniriile si puterile. Iata cum si cand a fost ridicat si anulat pentru totdeauna pacatul omenirii, puterea morti si stapanirea lui Satan. Iata de ce salvarea este gasita NUMAI IN ASCULTAREA SI JERTFA LUI ISUS FARA FAPTELE OMULUI. Iata de ce Scriptura declara maretia si indeajunsa jertfa a lui Hristos fara cele 10 porunci, fara nici una din poruncile si randuielile Legi, pentruca toata Legea venita prin Moise a fost implinita in ascultarea si jertfirea trupului lui Isus. Iata o mica parte din taina si insemnatatea cruci lui Isus: Intr-un singur trup, in, trupul lui Isus se intalnesc doua randuieli, doi oameni, neascultarea si ascultarea, moartea si viata, Satan si Hristos. Si acestea sa-u intamplat si nu se pot tagadui, chiar atunci pe crucea lui Isus. Rastignirea trupului lui Isus este din partea omenirii, RASTIGNIREA OMULUI VECHI, si desbracarea de puterea lui. Rastignirea din partea lui Isus este aducerea trupului Lui pe altar inaintea lui Dumnezeu, ca o jertfa pentru pacatul omenirii intregi, o jertfa de ispasire de un bun miros inaintea lui Dumnezeu. Jertfirea Lui cuprindea umblarea Sa in ascultare impotriva si sub presiunea nemiloasa a soaptei neascultari, cuprindea bucuria nemarginita cu care a indurat toate suferintele pana la sfarsit. Crucificarea lui Isus sa transformat intr-o biruinta indoita, adica dubla. Dupa toata lupta depusa impotriva lui Isus aici pe dealul Golgota, Isus ramane neclintit in drumul ascultarii continuand sa mearga mai departe spre finalul misiuni Sale, locul cel mai neplacut, Locuinta Mortilor. Fiecare putere, fiecare forta, fiecare stapanire in frunte cu printul lumii vechi se arunca asupra lui Isus dar inca nimic nu se intampla. Isus este cuprins de o rezistenta ne mai intalnita, cu fiecare clipa care se trece, se pare ca Isus este cuprins de o tacere care va aduce un raspuns favorabil pentru Satan si GLOATA sa. In cele din urma se vede ca Isus incepe sa gandeasca si la persoana Sa cand striga Mi-e sete! Dar in toata framantarea Golgotei si a intregului univers Isus scoate un strigat, un strigat care a fost pastrat si de mult asteptat in inima iubitoare a Tatalui Ceresc. Dar pentru cei din ceasul intunericului a fost strigatul Biruintei lui Isus. La strigatul lui Isus sa cutremurat pamantul, mormintele si-au aruncat legaturile, morti au inceput sa se miste treziti din somnul mortii, perdeau din Locul Preasfant a Templului sa despicat in doua incepand de sus in jos si Usa Locuintei lui Dumnezeu sa deschis sa primeasca musafiri. Isus a strigat S-A TERMINAT, VECHIUL ASEZAMANT A LUAT SFARSIT, OMUL VECHI NU MAI TRAIESTE A MURIT. Isus a plecat capul obosit pe perna bucuriei care o vazuse inainte de intemeierea lumii si S-a despartit de partea trupului care era omul vechi, omul pacatului. In fata acestor intamplari petrecute sub ochi lui, Satan traieste momente care il depasesc, momente care nu le poate intelege, privind in jur el vede pacatul si vina neascultari cazute cu fata la pamant, ametite de glasul Mielului lui Dumnezeu. Privind la cruce Satan inebuneste, pe plan orizontal Neamurile, soldati Romani se imbratiseaza cu poporul cel mai diferit, cu poporul Evreu, da eii dau mana de pace si pornesc impreuna ca un singur om pe partea verticala, pe drumul proaspat deschis, prin trupul lui Isus spre PARADISUL lui Dumnezeu. Satan inebunit se arunca asupra vechiului PACAT si aruncand veninul urei sale asupra lui il intreaba furios: Unde este nemiloasa moarte? Nemiloasa moarte sopteste nedumerit vechiul pacat este plecata sa mai puna inca o incuietoare pe necunoscutul taram al Locuintei Mortilor, vazand ca omul vechi, omul vinovat a murit, ea nu mai are peste cine altul sa stapaneasca pentru ca omul Isus nu are nici o vina, in El nu este nici un pacat. Satan ramas singur in fata crucii lui Isus, in mintea lui rasfoieste Vechea Carte, Vechiul Legamant, cautand sa vada daca Dumnezeu in sfintenia si dreptatea Sa, va garanta viata unei lumi nelegiuite si moarta in pacat. Peste tot imperul lumii vinovate se aseaza o tacere de mormant, parca toata creatiune e intr-o asteptare, pare ca geme ca o femeie in durerile nasterii ceva trebuie sa se intample, ceva care incepe sa miste nu numai pamantul dar chiar intregul univers, ba chear mai mult tot cerul asteapta Verdictul, asteapta hotararea, raspunsul Suveranului Rege.  

Satan parasind locul Golgotei se indreapta spre muntele inalt spre locul lui, spre locul unde era asezat tronul stapanirii si domniei lui. Nu trece prea mult timp pana unde balaurul si vechiul sarpe vede ca tronul si aranjamentul stapanirii lui este in deplina demolare, iar pe muntele acesta inalt in locul tronului sau chiar acum, inaintea ochilor lui se inalta in strigate de biruinta CRUCEA LUI ISUS. Satan racneste ca un leu priveste in jur si vede ca pe toti munti inalti se intampla acelasi lucru, totul este in demolare pe toate varfurile inalte se ridica prin puteri inca nemai intalnite in strigate de bucurie mareata jertfa a Calvarului: Crucea lui Isus. Un strigat insa brazdeaza intreg universul care zice: Balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui, si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. Si acesta glas tare venit din cer zicea: ACUM a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru, si STAPANIREA HRISTOSULUI LUI, pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noapte ii para inaintea Dumnezeului nostru, A FOST aruncat jos Apocalipsa12:7-12. In fata crucii lui Isus, in fata dragostei lui Dumnezeu, in fata suferintelor, in fata biruintei lui Isus, ce oare trebuie sa faca un om ca sa primeasca mantuirea? Sa-si planga pacatele? Oh nu! Ce pacate? Acelea care le-a purtat si le-a biruit Isus? Sa tina cele 10 porunci? Toate poruncile Legi au fost implinite in ascultarea lui Isus. Sa omoare omul vechi? Pai cum sa-l omoare din moment ce l-a omorat Isus? ? ? ? ? Tot ce trebuie sa faca un om, ca sa primeasca mantuirea este sa AUDA VESTEA BUNA apoi SA CREADA tot ce a facut Isus pentru el si sa se arunce in bratele Sale cu mii si mii de multumirii. Cat despre partea si puterea invierii lui Isus si a tuturor oamenilor fiecare la randul cetei lui, prin harul si voia lui Dumnezeu vom continua sub titlul Planul Veacurilor in scrierile viitoare. Pentru mai multe informatii despre Planul Veacurilor si Unirea in Hristos va rog vizitati:    http: //www. kingdomplan. net.   Cu multa stima si respect David Ilea