EXILUL

Mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima. Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul....» (Ieremia 29:12-14a NTR)

În această viață plină de activități zilnice, în care parcă nu mai avem timp de aproape nimic și unde de cele mai multe ori ne pierdem între familie, slujbă și hobby-uri personale, uităm în totalitate de Cel pe care ar trebui să îL iubim și să îi promitem, că dacă vom trăi pentru El vom trăi și dacă va fi necesar, vom muri pentru El.

Încet, încet, dacă continuăm altfel decât așa viața noastră cotidiană și nu vom dori să îL includem pe Dumnezeu în lista noastră de priorități, vom termina chemându-L doar când avem nevoie de El, lucru care este destul de bun dar nu îndeajuns. Acest fapt dezvăluie atitudinile noastre ca fiind egoiste și profitoare. Se întâmplă atunci când facem din relația noastră cu Dumnezeu, o relație fără pasiune și fără părtășie. Eu mi-aș permite să o numesc „relația - umbrela" sau „relația - pompierul". Din nefericire, acest lucru se întâmplă cel mai des în viețile oamenilor. Ei apelează la Dumnezeu cu pasiune și sinceritate doar atunci când trec prin necazuri și boli (atunci se decid să deschidă umbrela, care din nefericire se va închide când va trece ,,furtuna") și își mai aduc aminte de El atunci când problemele îi inundă, sau atunci când pur și simplu le-au luat foc familia sau viața, nevoie care îi împinge să-l apeleze pe pompier, pentru a stinge ,,focul".

Dacă studiem contextul în care Dumnezeu a cerut (prin profetul Ieremia) acest lucru poporul Său, și anume: să se roage numai Lui și să îL caute din toată inima, putem observa că ei se aflau în exil în Babilon, fiind sclavi și plini de suferință. Acest adevăr nu trebuie să îl interpretăm ca fiind singura noastră ,,opțiune" pe care o avem și să așteptăm și noi ,,exilul" pentru aL chema, pentru aL căuta din toată inima și pentru a ne rugăm Lui. Dacă ne amintim bine vom observa că Babilon-ul a fost consecința și rezultatul separării lor de Dumnezeu iar idolatria și rebeliunea a fost păcatul lui Iuda și în sfârșit cauza exilului. Dar Dumnezeu, în imensa Lui bunătate, milă și îndurare, dorește să facă din nou primul pas în viata poporului Său, oferindu-le siguranța și certitudinea că atunci când ei vor decide să ÎL cheme în ajutor, El Însuși Îi va asculta și atunci când îL vor căuta din toată inima lor, El se va lăsa găsit de ei, chiar dacă poporul Lui este captiv, încătușat, legat de păcate și rătăcit în întunericul lumii - Dumnezeul le aduce Lumina și Speranța în inimile lor.

Această promisiune o găsim astăzi și pentru noi! Este același cadru identic, din nefericire, pe care omenirea îl trăiește în aceste zile, așa cum poporul lui Dumnezeu l-a trăit înainte de a fi exilat în Babilon. Dacă Domnul Dumnezeu nu i-a cruțat pe ei, cu siguranță nu o va face nici cu noi. Care au fost unele dintre păcatele acelui popor, pe care le putem observa cu ușurință în prezentul de astăzi? O mulțime de dumnezei falși, o închinare și o venerare a creaturii mai mult decât a Creatorului, adevăr trist care a condus omenirea cu pași siguri în păcatul idolatriei. 

În zilele noastre mai putem menționa acea relație cu Dumnezeu ,,light" care în cele mai fericite cazuri o găsim din an în paște, și o căutare disperată de ajutor atunci când omul se află în necaz și la strâmtoare. De aceea mulți rătăcesc chiar acum în exil, fiind robi ai păcatului și sclavii propriilor dorințe, crezând cu sinceritate că aceasta este voia Domnului, ca ei să trăiască (ca și întreg Ierusalimul exilat) fără nici o speranță de libertate. Consecințele acestor fărădelegi au dus, și din nefericire duc în continuare, la o separare voluntară, conștientă sau nu, a omului de Cuvânt, Biserică și de relația cu Dumnezeu! Majoritatea dintre noi, ne-am născut în exil și altă viață (relație sau părtășie cu Dumnezeu) nu am cunoscut și așa am ajuns la concluzia că ceea ce trăim, este singurul mod de a trăi și în consecință, așa este viața!

Vestea bună însă vine de la Dumnezeu, care în mijlocul problemelor tale, în arșița deșertului prin care treci și chiar împovărat de vina tuturor păcatelor din viața ta, îți spune astăzi în cuvinte cât se poate simple: - Dacă mă vei ruga, Eu te voi asculta și dacă vei decide să mă cauți din toată inima ta, mă vei găsi.

Câteva întrebări sincere:

M-am lăsat găsit de bunul Dumnezeu? Trăiesc eu o viață sfântă și plăcută lui Lui? Pot spune că am o adevărată relație cu Isus Cristos din care nu lipsește comunicarea? Îl caut din toată inima? Îmi ascultă Dumnezeu rugăciunile?

Multe binecuvântări,

Rev Dinu

Biserica Maranata

Turda, Cluj

www.metodista.ro

[email protected]