Valorii ce pot fi transferate în veşnicie.

“Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: “Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”

Cuvintele Sfintei Scripturi sunt mai dulci decât fagurul de miere, mai proaspete decât apa de izvor, sunt alifie pentru ochi, lumină pe cărare, sunt mărgăritare pentru cei care le primesc.

Într-una din zile o tânără mamă medita adânc la viaţa ei de căsnicie pe care pornise împreună cu soţul ei iubit. Elanul tinereţi le dădea curaj şi biruinţă în viaţa lor zilnică. Mama era cea care veghea odraslele de dimineaţă până seara târziu. Adeseori gânduri răzleţe se năpădeau unul după altul în sufletul ei plăpând de mamă. În frământările ei se întrebă: “Cât de lungă este calea vieţi?” După câteva minute de aşteptare o voce blândă îi răspunse: “Calea vieţi este lungă şi grea dar înainte de-a ajunge la sfârşitul ei tu vei fi bătrână şi neputincioasă. Totuşi sfârşitul poate fi mult mai bun decât începutul călătoriei tale.”

Cu zâmbetul pe buze, tânăra mamă se bucura în fiecare zi de biruinţa ce o avea în viaţa ei de căsnicie. Nu-i venea să creadă că pot fi ani mai binecuvântaţi şi mai fericiţi în viaţa ei de mamă. Zilnic se juca cu tinerele ei vlăstare. Dezmierdările şi buna dispoziţie erau nelipsite din casa ei. Florii şi soare, apă şi verdeaţă, veselie şi voie bună erau zi de zi prezente în familia ei. Căminul ei era un adevărat colţ de rai. Printre lacrimi ea şopti uşor: “Nimic nu poate fi mai frumos şi mai plăcut decât aceşti ani binecuvântaţi pe care-i trăiesc acum!”

Era spre seară când nori mari şi negri se iviră la asfinţit. Soarele se ascundea după dealuri iar întunericul cuprinsese întregul univers. Vântul începu să sufle, fugărind norii grei şi obosiţi sub povara grea a picăturilor mari de apă. Furtuna începu, iar fulgerele şi tunetele tulburară liniştea serii. Copiii plini de frică cautau disperaţi un adăpost unde puteau fi în siguranţă. Toţi se grămădiră în jurul mamei care-i strângea uşor la piept şi-i acoperea pe toţi cu mantia ce-o avea la îndemână. Cu vocea-i tremurândă unul din copii îi zise: “Ce bine-i lângă tine! În braţele tale frica şi pericolul au dispărut. Nimic rău nu ni se poate întâmpla.” Fericită mama medita adânc apoi zise în gândul ei: “Am învăţat pe copiii mei să fie curajoşi ceea ce este mult mai important decât strălucirea zilei.”

După o noapte lungă şi frământată apăru dimineaţa. Veselia şi buna dispoziţie erau prezente în viaţa tinerei familii. O nouă zi, un nou examen, un nou obstacol ce trebuia trecut. Drumul vieţi nu este lipsit de văi şi dealuri, de nori şi ceaţă. Pentru acea zi el trebuia să treacă peste un deal destul de abrupt la prima vedere. Cu toţi împreună îşi adunară energiile şi urcuşul începu. Pe la jumătatea dealului copiii încep să se îngrijoreze şi alături de ei şi mama lor, dar cu mult calm şi bunătate le zise din nou: “Cu puţină răbdare şi tenacitate în scurt timp vom ajunge la ţintă!” Cu perseverenţă şi trudă în curând întreaga familie ajunse la locul dorit. Istoviţi de putere unul dintre copii spuse: “Cu siguranţă noi singuri nu am fi ajuns aici dacă tu nu ai fi fost cu noi.” Fercită mama zise din nou: “Acum pot spune hotărât că ziua de astăzi a fost mai bună decât cea de ieri. Astăzi am îmvăţat pe copiii mei perseverenţa în faţa greutăţilor. Ieri le-am dat curaj iar astăzi le-am dat putere.”

O nouă zi, o nouă dimineaţă, un nou început. Soarele alearga ca un mire pe bolta senină. Se prevedea o zi bună şi liniştită dar pe neaşteptate norii mari şi negri începură să apară la orizont. În depărtare se auzeau zgomote şi împuşcături. Vestea războiului se răspândise în întreaga zonă. Toată familia a fost cuprinsă de panică. Privind umil la micile odrasle mama le spuse din nou: “Ridicaţi-vă ochii spre cer şi priviţi de unde ne vine izbăvirea” Nemaiaştepând prea mult copiii şi-au ridicat privirile în sus peste nori şi ceaţă, unde au descoperit Măreţia lui Dumnezeu. Abia atunci au înţeles de unde vine adevărata lumină şi siguranţă care-i poate trece chiar şi prin vremuri de încercare. Liniştită mama încearcă să doarmă dar nu reuşeşte. Amintirile zilei trecute erau proaspete în mintea ei. Atunci îşi zise singură: “Aceasta a fost cea mai bună zi din toate câte le-am avut până în prezent. Am reuşit să arăt copiiilor mei Dumnezeirea, sursa de putere şi biruinţă în vremuri grele.”

Viaţa şi-a continuat cursul ei numărând zile, luni şi ani la rând. Perii albi au apărut pe fruntea mamei. Mâinile şi picioarele ei au obosit, dar dragostea şi bunătatea ei de mamă nu s-au schimbat. Copiii au crescut mari şi puternici iar la rândul lor fiecare a pornit cu curaj în viaţă. Când drumul mamei a fost greu, ei erau alături de ea uşurându-i povara. Ei au fost un adevărat sprijin pentru ea chiar şi atunci când drumul a fost anevoios. A sosit timpul când copiii ei dragi au suplinit în întregime nevoile mamei lor şi nu au fost puţine zilele de neputinţă.

În una din zile fericită mama zise din nou copiiilor ei: “Călătoria mea se apropie de sfârşit dar sunt bucuroasă şi pot spune că sfârşitul vieţi mele este mai bun decât începutul. Copiii mei împreună şi ei cu copiii lor pot să-şi continuie călătoria vieţi şi singuri. Sunt bucuroasă că ei au aflat adevărata călăuză şi sprijin în viaţă. Sunt fericită că-L au pe Dumnezeu de partea lor.”

Cu lacrimile-n pleoape copiii priveau spre mama lor şi-i zise: “Mamă dragă, tu vei fi pururea cu noi! Tu vei rămânea în viaţa noastră pentru totdeauna. Şoaptele şi învăţăturile tale vor fi mereu proaspete în mintea noastră”

În tăcere ei priviră spre mama lor care se depărta uşor de ei. Porţile cerului erau deschise şi steagul biruinţei flutura în zare. Cu vocea-i tremurândă unul din copii spuse: “Noi nu o vom mai vedea pe mama noastră, dar prezenţa ei o vom simţi zilnic în viaţa noastră. O mamă ca a noastră nu este doar o amintire, ea va rămânea pentru noi mereu o fiinţă vie”

Astăzi aş vrea cititorul meu drag să te întreb care este investiţia ta pentru veşnicie? Astăzi când societatea este în criză de soluţii, când violenţa şi drogurile sunt prezente la fiecare pas care este atitudinea ta? Poate şi drumul vieţi tale este la fel de anevois şi copiii tăi sunt în căutarea unui adăpost şi nu-l găsesc. Poţi tu ca mamă şi tată să oferi curaj şi încredere copiilor tăi? Ai la dispoziţie Biblia care este cuvântul lui Dumnezeu şi ea are soluţi şi pentru familia ta. Îngenunchiază astăzi şi roagă-te şi tu ca şi David: ... “De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.” (Psalmul 121:1-2) Dacă copiii tăi vor descoperii adevărata sursă de putere şi înţelepciune atunci cu siguranţă vei putea şi tu spune că sfârşitul alergării tale pe pământ este mult mai bun decât începutul. Investiţia ta va străluci peste veacuri până-n veşnicie.

Ana era nelipsită de la templu şi zilnic aducea problema ei înaintea Domnului. Astăzi fă şi tu aceeaşi juruinţă ca şi Ana care a spus: “Dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui.” (1 Samuel 1:11) Aşa cum rugăciunea ei a fost ascultată cu siguranţă şi tu vei primi răspuns. 

Un scriitor creştin scria: “E mult mai măreţ să câştigi un suflet pentru Hristos, decât să fii preşedintele Naţiunilor Unite. E mult mai înţelept să câştigi un suflet pentru Hristos, decât să aduni avere pe pământ. E mult mai măreţ faptul să câştigi un suflet pentru Hristos, decât să lansezi o nouă stea în spaţiu, deoarece când steaua se va stinge, sufletul va continua să strălucească în veci.”

Copiii din familia ta sunt mărgăritarele lui Dumnezeu care ţi-au fost încredinţate pentru o vreme. Nu le îngropa în mocirla lumii păcătoase ci investeşte-le pentru veşnicie.

Gicu Cotleţ

Noiembrie 27/2013