Vreau să vă dați frâu liber minții și să vă imaginați că vă plimbați prin parc. Vă Închipuiți că e o zi frumoasă și însorită. Cerul e senin, plin de norișori albi și pufoși, parcul e verde. Vedeți o bancă. Pe fundal sunt copii ce aleargă și se joacă, dar fac un zgomot discret. În timp ce vă apropiați și mai mult acolo e o fetiță de vreo 8-9 anișori. Are părul prins în codițe, e tare drăguță, cu nasul pistruiat. Vedeți așezat pe bancă un bărbat, care este evident tatăl ei. Nu pare să se simtă deloc în largul lui. Îl priviți de la distanță și observați că se tot foiește, nu are astâmpăr, își zornăie cheile pentru că asta fac tații când trebuie să spună ceva foarte delicat unui copil de vârstă fragedă. Nu se prea pricepe cum să spună acel lucru și nici ce anume să spună. În tot acest timp se frământă cum să îi dea vestea acestei copilițe de 8-9 anișori, pe care o iubește ca pe viața lui. Brusc, liniștea este întreruptă de cea mică, care se uită în sus și îl întreabă: ”Tati, ai de gând să vii acasă în curând? O să te întorci să locuiești cu mine și cu mami? Mi-e tare dor de tine!” Răspunsul vine: ”Draga mea, tocmai de aceea am venit astăzi în parc. Trebuie să-ți spun ceva. Vezi tu, tati nu o să se mai întoarcă acasă. Și vreau să știi fetița mea dragă că nu ești tu de vină, te iubesc, vreau să fiu împreună cu tine, îmi doresc foarte tare să fiu lângă tine, vezi tu, e vorba de mine și de mama ta. Nu ne mai înțelegem. Ne-am străduit din toate puterile, dar nu mai merge. Ne-ai auzit strigând și certându-ne în toiul nopții. Am încercat toate soluțiile însă nu facem altceva decât să ne ciondănim tot timpul. Așa că o să dăm ceea ce oamenii mari numesc … divorț. Dar o să continui să vin să te văd.” Fetița se uită la el cu aerul că nu înțelege nimic. ”Doar o iubești pe mami și pe mine, iar eu te iubesc, și pe tine și pe mami. Cum se poate ca doi oameni care se iubesc atât de mult să nu depășească ceea ce este de depășit?” ”Știu că nu înțelegi, dar poate că vei reuși într-o bună zi.” Acea imagine din parc o va urmări și când va avea 80 de ani; fetița nu plânge, dar bătrânei i se preling lacrimi pe obraz.

În timp ce istoriseam această povestire unele lucruri la care nici nu vă gândiserăți au început să vă deranjeze foarte tare. Întrebarea pe care ne-o punem permanent este următoarea: ”dacă este vorba despre creștini, de ce ne certăm cu cei pe care îi iubim?” Pentru că este demonstrat că o facem. Iar  Duhul Sfânt răspunde prin Iacov, fratele Domnului, care a scris prima carte a Noului Testament. El ne va explica nu doar cauza pentru care noi, copiii lui Dumnezeu ne certăm între noi, ci va vorbi și despre consecințele certurilor noastre. Dar vă dau o veste bună: ne va oferi și remediul. Ne va da instrucțiuni foarte clare și directe despre cum să oprim conflictul. Dacă certurile se potolesc poate interveni restaurarea. Așadar, vă invit să deschideți Bibliile, dacă nu ați făcut-o deja la Iacov, capitolul 4 și haideți să citim împreună: ”De unde vin luptele şi certurile între voi?” Întrebare retorică. Și apropo, verbul, care este la timpul prezent, indică faptul că aceste lucruri se întâmplă în mod curent în biserică. Această scrisoare este adresată unei biserici. Cu alte cuvinte acestea se întâmplă chiar acum. După care răspunde la întrebare: ”Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?” Subliniați, vă rog cuvântul ”pofte” și ”se luptă”. El afirmă literalmente că pasiunile voastre stârnesc războaie în mădularele voastre, sau cu alte cuvinte, între voi. Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

Poate că unii dintre voi ar putea să gândească: ”Stai nițel, Iacov, eu mă rog…” ”Da, ai dreptate, mai este o categorie dintre voi, cei care cer, dar o fac din motive greșite.” Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.

Rezumatul acestor lucruri este cauza care stă la baza conflictelor interpersonale. După Iacov, este pasiunea ce ne consumă ca să ne vedem eul satisfăcut, subliniem ”plăcerile noastre”. Când spune ”lupte” se referă la acea stare de ostilitate. De ce în sânul bisericii se declanșează literalmente ”lupte” între membri? Ce anume duce la certuri, la izbucniri de mânie? Observați că Iacov folosește pluralul! Se întâmplă în sufletele lor și între ei. ”Nu cumva din cauza plăcerilor și a pasiunilor voastre?” și trebuie să încercuiți aceste cuvinte, pentru că de aici își trage originea cuvântul ”hedonism”. Cuvântul grecesc este ”hedone”. Hedonistul este cel ce caută plăcerea, dorința, care dorește aprig plăcerile trupului, ale ochiului, mândria  vieții: este o iubire de sine patologică, care creează dependență.

El afirmă: sursa certurilor voastre este propria voastră satisfacere egoistă, voi sunteți pe primul plan. Vă certați pentru că voi vă doriți un lucru în același timp cu altcineva. Este vorba de dorința și de pasiunile voastre. Spune ”invidiați” sau literalmente ”râvniți”, vreți ceea ce are altcineva, iar dacă nu obțineți faceți o crimă. Acestea sunt cuvinte grele adresate unei biserici, nu? Nu știm dacă se întâmpla literalmente în acest context, sau dacă se referă la a ucide pe cineva așa cum a spus Isus, dacă îl faci ”nebun ” pe fratele tău, dacă ai ură în suflet față de el comiți o crimă. Probabil că este vorba de o metaforă, că ucizi cu limba, sau că îl ucizi în inima ta din ură… sau oare chiar trebuie să se întâmple o crimă la modul concret?

El afirmă că la baza acestor lucruri stă faptul că doriți. Chiar și în calitate de creștin am această dorință care mă îndeamnă necontenit să îmi satisfac propriile dorințe. Râvnim. Este un cuvânt greu. Nu ne referim la acele plăceri sănătoase, lăsate de Dumnezeu, ci la plăcerile păcătoase, în care ne bălăcim, acea dorință fierbinte de a poseda ceva pentru egoul nostru propriu, pentru a ne satisface pe noi înșine. ”Și nu puteți să obțineți”, cu alte cuvinte sunteți blocați și uite așa începeți cearta. Nu aveți anumite lucruri, și știți de ce? Pentru că încercați să le obțineți din alte surse decât de la Dumnezeu, iar unii dintre voi încearcă să le obțină de la Dumnezeu, dar o fac din motive greșite.

Așadar sursa conflictelor interpersonale este satisfacerea personală, iar dacă vreți să rezumați și să luați câteva notițe despre această problemă, nu trebuie să scrieți decât două cuvinte: mândrie egoistă. Asta e problema noastră. Pasiunea pe care fiecare dintre noi o are pentru a-și vedea împlinite propriile dorințe. Iar în spatele acelei dorințe aprinse stă credința că plăcerea și împlinirea noastră trebuiesc neapărat aduse la îndeplinire cu orice preț. Simptomele sunt conflictul. Iar conflictul este evidențiat în relațiile distruse. Dorim ceva, scopurile noastre sunt blocate, dorințele noastre sunt frustrate, iar acest lucru duce la violență. Dorințele aflate în competiție sunt tabloul clasic al unei prăjituri și doi copilași de doi anișori. Iar Iacov afirmă că această atitudine de copilași care doresc aceeași prăjitură cu referire la vreo funcție în biserică, sau se poate referi la bani sau sex sau orice altceva, însă aceeași pasiune și dorință de a poseda și de a lupta să fie pe a noastră stă la baza conflictului interpersonal.

În al treilea rând se întreabă care este strategia? Strategia noastră are două etape. În primul rând încercăm să ne împlinim dorințele fără a-l implica pe Dumnezeu. Ne dorim ceva cu ardoare. Poate că ne dorim ceva cu privire la căsnicia noastră, sau vrem ceva de la șeful nostru, sau în sânul bisericii, sau vrem ceva de la copiii noștri, sau ne dorim ceva în calitate de persoană necăsătorită. Ceea ce este greșit la strategie este că încercați să obțineți acel lucru fără Dumnezeu. Ce spune în această privință? ”Nu aveți pentru că nu cereți.” Folosim diverse metode de a obține acel lucru, fie prin manipulare sau intimidare sau printr-un management al imaginii în loc să mergem la Dumnezeu și să ne adresăm Lui: ”Uite, Doamne, asta e dorința inimii mele…”

Cea de-a doua metodă în ceea ce privește strategia este nu numai că încercăm să obținem un lucru fără Dumnezeu, dar ne folosim de Dumnezeu pentru a împlini acea dorință. Îl tratăm ca pe un fel de duh fermecat. ”Doamne, eu mă rog, iar Tu îmi vei da acel lucru.” Iar scopul nu este gloria lui Dumnezeu, nici ceea ce are El în planul Său, și că veni vorba, aceasta este mai des întâlnită în zilele noastre decât oricând în istorie. Am să vă spun cum sună: ”Isus vă poate face fericiți. Isus vă poate ajuta să slăbiți. Isus vă poate face bogați, sănătoși, prosperi și înțelepți.” Iar această filozofie este predicată și învățată ca și cum Isus ar fi lozul câștigător. Dacă îl voi iubi și voi aplica această formulă voi obține acea casă de pe deal și voi mai construi încă o casă aici, voi conduce nu știu ce marcă de mașină, voi avea ceas și haine de la cutare firmă, femei frumoase îmi vor sări în mașină, sau nu știu ce băieți chipeși mă vor servi… Isus devine biletul meu de împlinire personală. Aceasta este o denaturare a Evangheliei, o pervertire a adevărului. Iar aceasta nu e o noutate, este chiar prima carte a Noului Testament. Iar ceea ce afirmă aici este faptul că strategiile greșite constau fie în faptul că încercați să obțineți anumite lucruri fără a-i cere lui Dumnezeu, fie că vă folosiți de Dumnezeu pentru a le obține. Îi cereți lui Dumnezeu să vă facă favoruri, dar nu pentru El, ci din motive greșite și pervertite. În final rezultatul este că pasiunile noastre, impulsurile noastre ce sunt blocate vor deveni frustrare pe interior și certuri pe exterior.

Iacov spune acelei biserici locale, pentru că nu trebuie să uităm că este vorba de o biserică locală ”Între voi se iscă certuri și sunteți plini de frustrare pentru că rădăcina conflictului interpersonal din cadrul familiei, bisericii, cu copii, la serviciu etc. este satisfacția personală, sau cu alte cuvinte hedonismul, această angajare de a vă împlini propria dorință, de a urma plăcerea senzuală. Dacă suntem cinstiți cu noi înșine trebuie să recunoaștem că acestea sunt adevărate. Putem să complicăm problema, să o împodobim cu versete, să pretindem că suntem mai evlavioși, însă realitatea este că și eu și voi avem conflicte în familiile noastre. Dacă sunteți căsătoriți, aveți parte de conflict cu soțul/soția, la fel ca și mine. Oameni buni, hai să nu ne facem că acest pasaj se adresează altcuiva. Ceea ce se întâmplă cel mai des este că avem parte de niște conflicte atât de aprinse încât nici nu mai vrem să vorbim de ele. Prin urmare, trebuie să ne confruntăm cu problemele. Fiecare dintre noi trebuie să ne dăm seama că trebuie să stăm față în față cu problema ce se află în interiorul fiecăruia dintre noi, în relațiile noastre și să ne trezim la realitatea că suntem oameni trupești în ciuda acestei realități minunate dăruite de Dumnezeu, care este nașterea din nou, că Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi și că am primit sigiliul Duhului Sfânt, că ne-a copleșit cu daruri și că avem putere. Însă trăim într-o lume decăzută, suntem ispitiți de Satana, prin urmare vom face anumite lucruri și ne vom confrunta cu lupte în diverse privințe. Acesta se numește conflictul interpersonal, ceea ce este de fapt în esență, nu că Diavolul ne-ar fi pus să facem aceasta. Cu alte cuvinte, Iacov spune: ”păcătuiți atunci când vă lăsați purtați de propria voastră dorință.” Înainte de a merge să găsim soluțiile haideți să vedem mai întâi diagnosticul. Iacov va spune: ”Vedeți, asta e cauza certurilor.” Iar acum ne va oferi diagnosticul lui Dumnezeu. Certurile noastre permanente revelează trei lucruri diferite:

1.       Aveți un sistem de credințe care au acceptat o minciună.

2.       După ce ați crezut acea minciună ați început să vă comportați într-un anumit fel și ați mutat granița din ce în ce mai departe de Dumnezeu și din ce în ce mai aproape de lume și de sistemul ei de valori. E un sistem lumesc de valori ce afirmă că drumul spre a fi cineva și a fi împlinit și satisfăcut constă în cum arăți, ce faci, pe cine cunoști, câți subalterni îți dau raportul, ce posezi și că ești cineva atunci când ai plăcerile lumii. O să fii fericit doar după ce îți renovezi casa, după ce îți vei îmbunătăți viața sexuală, după ce vei da naștere primului tău copil, dacă te vei căsători și îți vei schimba statutul. Lumea pictează fericirea în culori vii, în fiecare seară, prin intermediul celor 150 de canale de satelit, al revistelor, al romanelor de dragoste, al tabloidelor, al cântecelor. Toate formează o rețea prin care lumea îți spune că acestea te vor face cu adevărat fericit și împlinit. Iar Dumnezeu spune că atunci când credem această gogoașă devenim adulteri din punct de vedere spiritual. Părăsim prima noastră dragoste ca să îmbrățișăm și să ne îndrăgostim de lume și pierdem relația pe care inima noastră o are cu Dumnezeu. Credem o minciună, trădăm încrederea, după care afirmă ceva înspăimântător: că ajungem la acel punct încât chiar dacă suntem poporul lui Dumnezeu ne transformăm în dușmanii Săi.

3.       Dumnezeu își va înșira rândurile în formație de luptă atunci când copiii Săi se îndepărtează de El și trăiesc precum lumea. Se va pregăti de luptă și va porni război împotriva noastră. O va face din iubire și ne va prinde în ceea ce eu numesc ”menghina de catifea”, adică o constrângere ce va fi învelită în catifea. Va aduce o presiune în viața voastră pentru a vă determina să vă schimbați mentalitatea cu privire la lucrurile care aduc o satisfacție adevărată și pentru a vă determina să vă întoarceți la El. Se numește experiența Evrei 12. Orice formă de disciplinare nu pare a aduce bucurie ci durere, însă toți care trec prin acest experiment vor obține rodul păcii celui neprihănit.

El afirmă că am crezut o minciună. Minciuna este practic hedonismul. Iar hedonismul este promisiunea lumii că voi găsi împlinirea în plăcere. Cum SIMT este măsura pentru ce este corect și ce este greșit. Știu că sunt căsătorit și că nu trebuie să mă comport astfel, dar nu mai am iubire în inimă, prin urmare, chiar dacă știu că e greșit și că Dumnezeu îmi poruncește să îmi umplu mintea cu lucruri curate, când intru pe Internet și văd tot felul de poze ce prezintă nuditate mă face să mă SIMT plin de viață. Știu că nu avem bani, știu că nu ar trebui să exagerez cu cheltuielile, dar când intru în magazin și cumpăr încă 3-4 perechi de pantofi și vreo două rochii , când mă întorc acasă mă SIMT din nou bine și plină de energie. Asta până ce vine factura și iar mă cert cu soțul.

Vedeți, minciuna constă în următorul fapt: împlinirea plăcerilor senzuale vă dă sentimentul că sunteți importanți, în siguranță, bucuroși și împliniți. Acesta este hedonismul. Cu privire la hedonism există trei pasiuni principale:

1.       Dorința de a avea: posesiuni

2.       Dorința de a simți: plăcere

3.       Dorința de a fi: putere

Posesiunile, plăcerea și puterea. Iar acestea, spun psihologii, sunt motivele pe care se ceartă cuplurile: bani, sex, copii, și socri. Dacă meditați puțin la aceste patru lucruri o să descoperiți în inima voastră că aveți o satisfacție a sinelui cu privire la modul în care ar trebui să ne cheltuim banii: ea crede că trebuie să renovăm bucătăria, acele noi crose roz de golf nu costă cine știe ce, altminteri nu puteți deveni membri ai clubului național, sau trebuie să achiziționați un motor nou pentru barcă, etc. Ea gândește într-un fel, el în alt fel, copiii în alt fel. Și tot așa ne umplem timpul distrându-ne. Credem minciuna că plăcerea senzuală va satisface tânjirea noastră după împlinire. Iar acea minciună ne duce la trădarea încrederii și devenim adulteri din punct de vedere spiritual. Ce-i de făcut? El ne dă soluția, sau mai bine zis rețeta în versetele 7-10, unde vorbește fără menajamente. Rețeta lui Dumnezeu este: umiliți-vă, iar Dumnezeu va vindeca relațiile voastre. Notați: umiliți-vă, iar Dumnezeu va restaura relația voastră. Voi citi acest pasaj: în el sunt 10 verbe imperative, care parcă lovesc, sunt zece lucruri specifice pe care trebuie să le facem, va fi un tablou cu privire la cum să ne umilim. Puteți să încercuiți verbele:

1.       Supuneți-vă, (dar, lui Dumnezeu.)

2.       Împotriviți-vă diavolului (și el va fugi de voi.)

3.       Apropiați-vă de Dumnezeu (și El se va apropia de voi)

4.       Curățați-vă mâinile, (păcătoșilor)

5.       Curățați-vă inima, (oameni cu inima împărțită)

6.       Simțiți-vă ticăloși

7.       Tânguiți-vă

8.       Plângeți

9.       Lăsați râsul vostru să se prefacă în tânguire și bucuria voastră în întristare

10.    Smeriți-vă înaintea Domnului (și El vă va înălța)

Deci: supuneți-vă, împotriviți-vă, apropiați-vă, curățați-vă mâinile și inima, simțiți-vă nenorociți, fiți mâhniți, plângeți, lăsați râsul să se transforme în plâns. Nu este o interdicție să nu mai râdeți, ci se referă la râsul batjocoritor, prin care oamenii se bucură și se desfată în păcat. Pe măsură ce studiem aceste lucruri ni se clarifică patru pași spre umilință, prin care putem dezamorsa conflictul:

1.       Recunoașteți autoritatea lui Dumnezeu. ”Supuneți-vă, așadar, lui Dumnezeu.” Acest cuvânt ”supuneți-vă”la imperativ implică ideea de urgență. Este ca un termen militar, în care subalternul se supune celui de rang superior. E ca și cum l-ați accepta pe Dumnezeu în calitate de comandant, de căpitan. Se creează imaginea unui pluton care merge ordonat, dar tu ești înafara rândurilor. Ceea ce vrea să spună este că nu ai aceeași cadență cu Duhul. Cum să procedăm să intrăm în pas cu Duhul? În mod limpede: ascultați de Voia cunoscută a lui Dumnezeu, revelată în Scripturi. Recunoașteți autoritatea lui Dumnezeu, în mod voit, din toată inima, aceasta e ideea. Ați putea pune o paranteză lângă ”supuneți-vă!” și să scrieți ”predați-vă!” pentru că acesta este sensul cuvântului. Supuneți-vă voința, supuneți-vă viitorul, supuneți-vă relațiile, supuneți-vă programul de lucru, supuneți-vă dorințele. O să spuneți: ”Domne, uite cum o să fac: am fost necugetat, nu am făcut-o intenționat, ci inconștient, dar m-ai făcut să-mi dau seama în acest moment,  mă căiesc și mă simt vrednic de condamnat. Știi ceva, mă predau. Mă predau Ție. Vreau să știi că pe măsură ce meditez la Cuvântul Tău și știu că este un drum de parcurs, îți voi preda Ție veniturile mele, programul meu de lucru, relațiile, serviciul, slujirea de la biserică, eu însumi mă predau Ție. Tu ești generalul, comandantul suprem, regele, directorul general, eu îți stau la dispoziție să îți ascult ordinele. Tu să-mi spui ce să fac.” Acesta este primul pas în a vă umili: să ascultați de ceea ce știți.

2.       Faceți pe durul cu Satana. ”Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi”. A ”rezista” în limba engleză are prefixul ”anti” a fi împotriva lui și a i te opune, a opune rezistență dușmanului. Nu există cale de mijloc. Nu te poți juca cu el. Să luăm cuvântul ”diavol.” Cine este el? E înșelătorul, mincinosul, vicleanul, el este seducătorul. Ați văzut vreo revistă Cosmopolitan (revistă internațională destinată femeilor) care să nu recomande să mai slăbiți pe cutare sau cutare porțiune? Ce mesaj transmite? Nu poți răsfoi o revistă Forbes (revistă americană de afaceri și știri financiare) fără să nu-ți dorești să fii foarte bogat pentru a fi foarte puternic, prin urmare, foarte important. Fiecare are o câte o slăbiciune. Pentru unii este plăcerea trupului, pentru altul este revista pe care o privește și începe să își dorească toate acele case frumoase, cu mobila aceea minunată, sau știu eu ce vacanță de vis. Cine stă în spatele tuturor acestor lucruri? Cine vă prezintă seducător factura bunurilor: ”dacă ai avea…” ”dacă ai putea…” ”dacă ai poseda…” ”dacă ai arăta astfel…” ”Dacă ai avea suficienți bani ca să faci și alte operații estetice așa cum arată cele de la televizor… ” ”Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi” Luați-l dur pe Satana, (puneți în paranteză cuvântul ”a lupta”)- pentru că trebuie să luptați. Efeseni 6 ne arată cum să ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu. Priviți acest verset ca pe o promisiune: dacă rezistați el va fugi! Trebuie să vă înfuriați, să vă propuneți să nu fiți sub papucul lui, să nu vă mai gândiți la acele lucruri. Propuneți-vă să nu mai intrați pe Internet, să nu mai priviți acele materiale, tăiați orice punct de alimentare a slăbiciunii. Trebuie să luptați! Trebuie să vă spuneți: ”E un sistem lumesc! Acesta caută  în mod deliberat să mă seducă” Așa că trebuie să vă îmbrăcați cu scutul și armura și să vă propuneți să nu acceptați așa ceva în casa voastră. Am un prieten bun care are o problemă cu pornografia și nici măcar nu are Internet. Trebuie să-ți dai seama unde este slăbiciunea ta. Dacă slăbiciunea ta este în domeniul media te provoc să faci ceva: ține post de mijloacele de comunicare în masă timp de 10 zile. Fără televizor, fără casete video, fără DVD-uri, nu te uita nici măcar la știri. În primele două zile o să vă vină să vă strângeți de gât unii pe alții. Veți fi foarte iritabili. Și vă veți da mai apoi seama că petreceți ore în șir în fața acestor lucruri, fără să fiți conștienți de aceasta. Mai apoi, veți începe să fiți creativi, pentru că aveți o groază de timp la dispoziție și veți face tot felul de lucruri pe care v-ați dorit mereu să le faceți. Pe la ziua 6-8 începeți să vă simțiți bine, în ziua a noua nu vă mai fi foarte dor de vechile obiceiuri, iar pe la ziua 10-11 când vă uitați la o reclamă o să simțiți dezgust. Ce s-a întâmplat? Nu mai sunteți amorțiți; sensibilitatea voastră spirituală s-a trezit din nou la viață. Și vă veți da seama că în acea reclamă există o capcană. Vă dați seama de ce camera insistă pe o anumită parte a corpului acelui bărbat sau al acelei femei și brusc, spiritul vostru va detecta acele mesaje subliminale și veți începe lupta: eu nu accept această reclamă. Atitudinea pasivă care spune ”într-o bună zi mă voi strădui mai tare să devin o persoană mai bună” nu va reuși.

3.       În al treilea rând spune: ”Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi.” Faceți pași spre Dumnezeu. Apropiați-vă de Dumnezeu. Puneți în paranteză ”întoarceți-vă”. Întoarceți-vă la Dumnezeu! El vă iubește, este de partea voastră, ține la voi. Puteți să vă gândiți la orice din lume care v-ar putea da fericirea: putere, sex, plăcere, un scor mai bun la golf, o operație estetică, ei bine, Isus spune: ”Totul este o minciună! Totul este trecător. Eu vă iubesc așa cum sunteți, de dragul vostru. Am o bucurie pe care împrejurările nu o pot schimba. Vreau să vă dăruiesc ceva în inima voastră care se numește pace adevărată, nu o pace falsă. Vreau să puteți sta într-o cameră fără să dați drumul la televizor sau la combina muzicală, sau să nu dați fuga la frigider când ceva vă neliniștește. Vreau să vă dau o bucurie care continuă să izvorască în inima voastră și atunci când primiți vreo veste proastă. Vreau să vă iubesc, să vă port de grijă, vreau să vă leg de mine și să vă fac să înțelegeți de unde vine cu adevărat viața din belșug. Eu v-am dat viața și vreau s-o aveți în plenitudine, nu o viață la mâna a doua.” Trebuie să identificați gunoiul așa cum este după care să vă apropiați de Dumnezeu. Care este promisiunea de aici? El se va apropia de voi. Nu că e grozav? E o imagine a fiului risipitor și a Tatălui. Tatăl nu a fugit după fiul risipitor, nu? El a permis să se ivească consecințele în viața fiului risipitor. Pe când acesta mănâncă mâncarea porcilor își vine, în cele din urmă, în fire. Nu-i bine deloc ce se întâmplă. Până și slugile o duc mai bine. Însă în momentul în care se întoarce și pornește spre Tatăl, ce face Tatăl? Analizați cu atenție pasajul. Face o serie de lucruri care rup cutumele vremii respective. El fuge în întâmpinare, ceea ce înseamnă că trebuie să-și ia haina, care l-a stânjenit prin oraș. A dat fuga să-și întâmpine fiul. Dumnezeu vine în fugă să-i întâmpine pe unii dintre voi. Unii dintre voi sunteți atât de copleșiți de vină, purtați după voi atât de mult balast și gunoi, vă simțiți atât de nevrednici și ați trecut prin atât de multe experiențe. El este Dumnezeul harului. Dacă ați cădea într-o groapă adâncă de 3 metri, El ar coborî o funie de 4 metri. Și dacă ați căzut într-o groapă de 150 de metri, spunând: ”am avut 3 avorturi, am avut patru căsnicii, mint și fur încontinuu pentru compania la care lucrez în prezent, viața mea este un haos, am căzut la o adâncime de 150 de metri, mă simt un nenorocit și jumătate.” Dumnezeu ar spune : ”Eu te-am adus aici și am o funie de 151 de metri, ia și te prinde pur și simplu de ea, puiule, te iubesc. Te iubesc. Am murit pentru tine. Am un plan cu privire la tine. Vreau să te restaurez.” Cum vă apropiați de Dumnezeu? Nu este doar o experiență emoțională. Mulți dintre voi sunteți în post de mijloace de comunicare în masă, vă amintiți că v-am provocat. De această dată știți ce? Începeți pur și simplu să citiți Noul Testament. Începeți să faceți pași în loc să vă uitați la televizor și vorbiți cu Dumnezeu și povestiți-i cum vă simțiți, când sunteți răniți spuneți-i acest lucru, când sunteți furioși la fel, cereți-i lucrurile de care aveți nevoie și pe care nu le aveți, aprofundați Scriptura, începeți să vă rugați. Fiecare poruncă din Noul Testament este la persoana a doua plural, cu câteva excepții, ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu se așteaptă de la mine să experimentez viața acestui Nou Testament radical și revoluționar de unul sigur, ci împreună cu alții. Trebuie să găsiți o mână de oameni, câțiva prieteni, cărora să le spuneți ”vreau să mă apropii de Dumnezeu, citesc Biblia, însă nu înțeleg cine știe ce. Vorbesc cu Dumnezeu, iar în mașină în loc să ascult radio, sau jazz sau programe sportive, îmi pun niște casete cu învățături și muzică bună, dorințele mele sunt în curs de schimbare, însă trebuie să mi se alăture cineva pe parcursul acestui proces. Ne putem ruga împreună? Am observat că vă întâlniți în grupuri mici și studiați un pic din Biblie. Pot să vin și eu?” Și uite-așa începi să aprofundezi Scripturile, să te rogi și să te împrietenești cu oameni care fac progrese în umblarea cu Domnul și găsești niște muzică bună și o biserică care predică Scriptura, care învață Cuvântul și trăiește o viață autentică. Atunci când te apropii de Dumnezeu, El se va apropia de voi. Și la  toate lucrurile pe care credeai că le vei obține prin hedonism, care îți vor spăla creierul zile în șir, așa cum și mie mi l-au spălat, Dumnezeu spune: ”Eu își voi da ceva mai bun, care va dura atât acum cât și în veșnicie.”

4.       Ultimul lucru pe care îl spune este să te împaci cu cei din jurul tău. Observați că spune.”Curățați-vă mâinile, curățați-vă sufletele.” Acesta este mesajul: ceea ce faceți cu mâinile voastre nu e bine, curățați-le! Nu doar pe exterior, dar și pe interior: curățați-vă sufletele! În ce constau motivele voastre? Lăsați să curgă lacrimi pentru greșelile pe care le-ați făcut. Așadar, este vorba despre o purificare individuală. Fiecare are câte ceva de curățat: telenovele, romane, pornografie, materialism… Amărăciune în suflet, nu vă puteți ierta fostul partener de viață, sau să iertați anumite lucruri pe care mama sau tata le-au făcut când erați copii… Știți ce vrea să spună ”curățați-vă mâinile, purificați-vă sufletele?” Nu mai păcătuiți. Încetați pur și simplu. Fără ”să mai vedem…”, ”mai întâi să vorbesc cu psihologul meu…” Dacă e greșit încetați! Căiți-vă! Acesta e cuvântul. Aveți nevoie de ajutor? Da. Poate că vreți să vă întâlniți cu un prieten sau pastor… Dar dacă ați greșit cuiva îndreptați lucrurile. Curățați-vă mâinile. Dacă aveți amărăciune în suflet, resentimente, mânia dă frâu liber imaginației voastre, curățați-vă inimile. Spălați-le. Cereți-i iertare lui Dumnezeu. Dacă simțiți nevoia să cereți iertare cuiva, mergeți și vă cereți iertare. Dar propuneți-vă să vă împăcați cu Dumnezeu și cu ceilalți. Observați ultimul lucru pe care îl spune în versetul 10: ”Smeriți-vă sub mâna Dumnezeului cel atotputernic… de ce?... pentru ca El să vă înalțe.” Dacă treceți cu vederea versetul 10 ați ratat întreg mesajul. Ne spune că problema din relațiile pe care le avem cu ceilalți este de fapt egoismul. Minciuna pe care am crezut-o e hedonismul. Întreaga mentalitate a plăcerii, mentalitatea tip ”playboy”a zilelor noastre. Dar știți ceva? Supuneți-vă lui Dumnezeu, împotriviți-vă diavolului, apropiați-vă de Dumnezeu, împăcați-vă cu ceilalți: aceștia sunt pașii prin care vă umiliți înaintea Domnului. El dorește să vă înalțe. Vrea să vă restaureze. E ușor? Nu. E umilitor? Da. Poate că unii vor spune: ”Dacă îmi cer scuze de la fostul șef, de la fosta servitoare, acest lucru ar putea fi făcut public și ar fi umilitor.” Umilirea derivă din rădăcina cuvântului ”umil”. Când ajungem, în cele din urmă, la acel stadiu, nu mai este vorba nici despre mine, nici despre voi. Nu mai vrem decât să facem ce e drept. Oricum, oamenii nu cred că suntem nici pe departe la fel de buni ca și ei. Cu toții avem impresia că imaginea noastră este mai bună. Necesită mai mult efort să ne ascundem, să ne acoperim și să dăm impresia că am fi mai buni decât să recunoaștem în mod deschis că am dat-o în bară, că am greșit, că regretăm. ”Dumnezeu m-a iertat, te rog să mă ierți și tu.” Știți ce am descoperit? Oamenii dau dovadă de multă clemență față de cei care sunt umili.