Lumea în care trăim

Intro zi citind un articol din marele reviste americane “Times” despre fostul preşedinte al Statelor Unite cu numele de John F. Kenedy o frază mi-a atras atenţia: “What is the best way for America to navigate through a world where its enemies seem everywhere and nowhere at the same time?”  (Care ar fi drumul cel mai bun pentru  America într-o lume unde duşmanii sunt peste tot dar în acelaşi timp nu-s nicăieri.)

Fiecare din noi suntem martori la ce se întâmplă în lumea de astăzi. Paginile ziarelor de pretutindeni sunt zilnic pline cu ştiri care-ţi fac inima să plângă de durere, îţi fac ochi să ţi se împăienjenească iar sufletul să suspine după veşnicie. Vedem cu ochi noştri de carne scene ce te înspăimântă, vedem oameni robiţi de dorinţa de-a ucide, de dorinţa de răzbunare, de dorinţa după putere, etc.

În acest context m-am dus cu gândul la duşmanul creştinului de astăzi care în general este  pretutindeni dar este atât de viclean că se face aproape nevâzut la orice pas. El a pătruns cu paşi mărunţi dar siguri în familie, în sălile de clasă din şcoală, la locul de muncă şi fără sfială chiar şi în Biesrică. Astăzi în multe cercuri aşa zise creştine cuvintele ca: “pocăinţă, ascultare sau supunere” au fost scoase din vocabularul bisericesc. Puţini mai sunt aceia care mai folosesc cuvintele Domnului Isus care spune: “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 4:17) Foarte adesea oamenii nu înţeleg că decizia de-al urma pe Domnul Isus începe cu “Pocăinţă” cu renunţarea la felul vechi de-a trăi şi trăirea unei vieţi noi împreună cu Domnul Isus. Nu puţini sunt aceia care îi învaţă pe oameni să accepte doar ce este mai uşor, doar lucrurile de suprafaţă fără a pune temelia pe învăţătura sfintelor scripturii în ce priveşte viaţa creştină. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.” (Marcu 8:34)  Nimeni nu poate să-L urmeze pe Isus fără să renunţe la vechile obiceiuri, la viaţa lumeasca trăită în plăceri şi deşertăciune.     

Un alt curent destul de răspândit printre unele cercuri religioase refuză să-l recunoască pe Domnul Isus ca Domn şi Salvator. Ei îl acceptă ca Salvator dar refuză să-L asculte şi să-I dea cinstea de Domn.  Iacov ne spune: “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. (Iacov 4:7) Trebuie să recunoaştem că mai întâi El este Domn şi apoi Salvator. Isaia spune poporului “… vei şti astfel ca Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.” (Isaia 60:16) Primul pas pe calea credinţei este recunoaştera lui Isus Hristos ca Domn şi stăpân pe viaţa ta. Fără acest principiu de căpătâi nu poţi primi darul lui Dumnezeu, viaţa veşnică dobândită prin sângele Domnului Isus Hristos.

Trăim vremuri când creştinismul ia forme tot mai diferite. Este timpul când bisericile îşi schimbă tot mai mult învăţătura, înfăţişarea şi forma de organizare. În foarte multe cazuri căsătoria şi căminul sunt doar lucruri de apucat. Principiile biblice cu privire la căsătorie sunt călcate în picioare. Căsătoria între doi bărbaţi a ajuns să fie „o nouă altenativă de viaţă” iar divorţul este mai răspândit decât gripa din timpul iernii. Pornografia este prezentă la ficare colţ de stradă, la ficare publicitate TV şi mulţi o numesc „Libertatea de expresie”

Filozofii şi experţii dau indicaţii cum să ne educăm copiii la o viaţă moarală fără să ţină cont de principiile biblice. Rugăciunea şi închinarea din Biserici sunt adesea transformate în mitinguri sau adunări populare, iar auditoriul Bisericii este transformat în sală de teatru sau cinematograf. Ţinuta cuviincioasă din Biserică  a devenit o specie rară iar cei care o practică sunt consideraţi înapoiaţi sau neadaptaţi la moda zilei.

O altă maladie care se răspândeşte cu paşi mari în lumea creştină este aşa zisa “Evanghelie a prosperităţi” care cuprinde tot mai uşor sufletele oamenilor. Nu putem neglija niciodată binecuvântările promise de Dumnezeu copiilor Săi dar în acelaşi timp nu putem trece cu vedera cuvintele Domnului Isus din Ioan 16:33b care ne spune: “În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

De prea multe ori aşteptăm ca duşamni noştri să vină ca Goliat înarmat cu toată armătura lui de luptător vizibil de la mare distanţă dar neglijând alţi uriaşi invizibili care sunt mult mai periculoşi pentru credincioşii vremurilor noastre. Mulţi dintre ei sunt înarmaţi cu filozofia lumii, cu puterea demonică a celui rău, cu armele nevăzute a lui Belzebu. Ei pătrund în casele oamenilor nu pe uşă ci prin cablu sau unde magnetice, făcând victime mulţi dintre copiii şi tinerii noştri.

Se spune că un mare artist al flautului cu numele de James Galway de origine Irlandeză se apropia de vârsta de 50 de ani. Întreaga lui carieră muzicală a fost clădită pe muzică imorală. Ajuns la această vârstă l-a cuprins îngrijorarea că reputaţia lui va fi umbrită numai cu acest tip de muzică.

Pentru a-şi schimba imaginea şi mărturia personală a început să-şi dedice câteva ore pe zi pentru reîmprospătarea cunoştinţelor de bază ale muzicii. A început din nou cu cântatul gamelor celor mai simple  dar a fost şocat de stângăcia lui în interpretarea  notelor, de lipsa de cunoaştere corectă a elementelor de bază ale muzicii. El spuse: “Eu pot să cânt la concerte şi alte spectacole dar gamele sunt foarte dificile pentru mine de la notă la notă.” Închipuiţi-vă un maestru al muzicii să înceapă din nou cu gamele…

În acest scop m-am gândit că şi noi trebuie să începem din nou cu abecedarul pocăinţei, cu noţiunile de bază ale Scripturii, cu rugăcinea “Tatăl Nostru” etc. Suntem noi oare gata să consumăm bucate tari sau mai avem nevoie de lapte? Citim noi îndeajuns Sfânta Scripătură sau ne mulţumim cu ce se citeşte la Biserică? Iubim noi chiar şi pe vrăjmaşii noştri sau iubim numai pe cei ce ne iubesc? Cunoaştem noi uriaşii zilelor noastre care încearcă cu orice preţ să ne sustragă de la credinţa adevărată a Sfintelor Scripturi? Este credinţa noastră bazată pe temelia Apostolilor şi martirilor care şi-au jertfit viaţa pentru cauza dreaptă a Domnului Isus?

Haide-ţi să îngenunchem din nou înaintea lui Dumnezeu şi să spunem înpreună: “Cercetază-mă Dumnezeule şi cunoaşte-ne inima astăzi; încearcă-ne şi vezi dacă am rătăcit drumul. Ajută-ne să-ţi cunoaştem glasul şi autoritatea. Învaţă-ne gamele simple ale pocăinţei: rugăciunea şi iertarea. Curăţeşte-ne şi elibereazăne sufletul de orice păcat. Învaţă-ne cum să ne creştem odraslele. Zideşte în noi o inimă curată Dumnezeule, pune în noi un duh nou şi statornic! Nu ne lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la noi Duhul Tău cel Sfânt. Dă-ne iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşete-ne cu un duh de bunăvoinţă.”