Cine ia seama la mustrare ajunge înțelept

Era o zi călduroasă de vară. Soarele dogoritor de august strălucea pe bolta cerului senin iar cântecul ascuțit al privighetorii tulbura liniștea din jur.

O doamnă venise de departe să-și petreacă câteva zile de vacanță în munții Elveției. Într-una din zile a plecat singură la o plimbare de agrement prin munții necunoscuți. Imediat ce trecuse peste culmea unui deal coborând agale, observă o stână de oi. Fără să stea prea mult pe gânduri, doamna se apropie de staulul oilor. Se opri la una din porțile care dădeau la turmă și privi cu nesaț spre oile din jur. Ciobanul stătea culcat pe iarba îngălbenită de căldura verii iar oile stăteau și ele în jurul lui. Puțin mai departe era o grămadă de paie pe care stătea culcată o oaie singură. La prima aparență părea bolnavă. Femeia ar fi vrut să facă ceva pentru ea, să-i aline suferința dar nu știa ce are. Privind-o puțin mai atentă observă însă că are un picior rupt. Fără prea multă ezitare își îndreptă privirea către păstor întrebându-l; “Ce s-a întâmplat cu oaia de pe paie?” Fără să stea prea mult pe gânduri și spre surprinderea ei păstorul îi răspunse: “Ce să fie, i-am rupt un picior!“  Un fior de durere și dezaprobare trecu ca un fulger peste fața femeii. O mulțime de gânduri începu să-i răscolească sufletul. După o scurtă pauză păstorul continuă: “Oaia pe care tu o vezi a fost una dintre cele mai neastâmpărate și mai obraznice din turmă. Niciodată nu a vrut să-mi asculte glasul, niciodată nu se ținea de turma pe care eu o păstoream. Adeseori pleca spre locurile cele mai primejdioase, nepermise pentru ea. Lucrul cel mai periculos care mă îngrijora pe zi ce trecea era că tot restul turmei se ducea după ea. Nu este un caz unic, mi s-a mai întâmplat și cu alte oi din turmă.

Din propria experiență am învățat cum să rezolv astfel de probleme folosind diferite mijloace de educare. În cazul de față am decis să-i rup doar un picior. Bineînțeles că nu mi-a fost ușor și nu am făcut-o cu multă plăcere. În prima zi după ce i-am rupt piciorul am mers la ea ca s-o mângâi și să-i dau ceva de mâncare. M-a refuzat categoric ba a încercat chiar să mă împungă. Am decis s-o las în pace pentru câteva zile. Apoi m-am dus iar cu mâncare la ea și spre surprinderea mea a mâncat tot ce i-am dat și în plus mi-a lins chiar și mâna arătându-și parcă supunere și afecțiune față de mine. În scurt timp ea se va însănătoși și va fi o oaie model pentru toată turma. Nu va fi altă oaie ca ea care să audă și să-mi recunoască mai bine glasul meu. În scurt timp o transformare completă se va produce cu oaia respectivă. Ea a trebuit să învețe lecția ascultării prin suferință. Nu-i o lecție ușoară dar cred că aduce cele mai bune rezultate.” „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școla ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”  (Evrei 12:11)

”Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor” spunea proorocul Samuel. Pentru neascultare Saul a trebuit să plătească un preț foarte mare, a fost lepădat ca împărat a lui Israel.

Dumnezeu ne iubește și vrea cu orice preț să ne corecteze, vrea să ascultăm de glasul Său. De multe ori El folosește și pentru noi aceleași mijloace de corectare și îndreptare. Cuvântul său ne spune: “Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului, și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” (Evrei 12:5-6) Dumnezeu cu siguranță nu-ți este dușman; El îți dorește binele tău.

“Înțelege bine” spunea fratele Nichifor Marcu, “Cu cât metalul vieții tale spirituale este mai bun, cu atât focul trebuie să fie mai mare.” Cele mai mari hotărâri de slujire și ascultare se iau în cuptorul suferinței.

Poate și sufletul sau sentimentele tale sunt astăzi rănite. Poate ești nemulțumit de starea ta, și continui să refuzi categoric tot ce ți se oferă uitând că stăpânul tău, Dumnezeu vrea ceva mai mult de la viața ta, vrea mai multă ascultare și supunere. Vrea să fii un exemplu bun pentru cei din familie, biserică, cei din localitatea ta sau de la locul de muncă. El vrea ca tu să te faci bine și să conduci și pe alții la izvoarele vieții, la pășunile cele bune și verzi, la locurile permise și păzite de însuși păstorul turmei. Dumnezeu este cel care a îngăduit ca suferința să-ți atingă trupul tău, viața ta. Trebuie să știi că ești parte din turmă, ești prețuit de Păstor dar El vrea să te schimbi, vrea să-i cunoști glasul, să-i asculți poruncile, să rămâi în turmă și să nu alergi bezmetică de una singură. Ca să te însănătoșești cât mai repede acceptă mâncarea ce ți se oferă apoi stai liniștit până ți se vindecă rana.

Primește astăzi și tu turta de smochin, pune-o pe rană și te vei face bine. Spune și tu ca Ezechia “Iată chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii.” (Isaia 38:17a) El a umblat cu credincioșie și inimă curată, și a făcut ce este bine înaintea lui Dumnezeu dar a trebuit să sufere și să verse multe lacrimi.

Cineva spunea că ”Dumnezeu se folosește de lucrurile frânte: pământul fărâmițat, ruperea de nori ca să producă grâu; grâu zdrobit (măcinat) ca să producă pâine; pâine frântă ca să ne sature trupurile noastre. El vrea să prefacă încăpățânarea (neascultarea) noastră într-o ascultare umilă.”

Hudson Taylor mărturisea: “Ce minunată învățătură găsim în felul în care Mântuitorul Își îndeplinea lucrarea sa de dragoste. Niciodată nu vom fi dezamăgiți, dacă înțelegem că Domnul Isus este de ajuns în viața și-n în slujba noastră.”

Deci să fii plin de cunoștința voii lui Dumnezeu și de sentimentul prezenței Lui în viața ta. Să fim una cu El, să ascultăm cu sfială felul Lui de vorbire, privirea Lui blândă să pătrundă adânc în sufletele noastre iar mâinile Lui împovărate să mângâie ființele noastre vinovate de neascultare și alte slăbiciuni. Înțeleptul Solomon spunea: ”Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept.” (Proverbele 15:5)

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem fiecare astăzi este: ”Recunoști tu azi glasul Păstorului care te iubește și-ți vrea binele? Deci fi înțelept și primește mustarea ca un semn al dragostei Domnului Isus pentru sufletul tău. ”Ascultați de mai marii voștri, și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele.” (Evrei 13:17a)

Doamne ajută-ne să fim înțelepți și să acceptăm mustarea Ta!

Gicu Cotleț

Aprilie 4, 2014