„ŢARĂ, ŢARĂ, ŢARĂ, ASCULTĂ GLASUL DOMNULUI!  (IEREMIA 22:29)

Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au trecut la haldei; mă tem să nu mă dea în mâinile lor şi să mă batjocorească.” Ieremia a răspuns: „Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine şi vei scăpa cu viaţă. (Ieremia 38:19-20)

De ce nu înțelegea împăratul Zedechia că Ieremia îi vorbea din partea Domnului, că era însuși glasul lui Dumnezeu? Pentru că nu era obișnuit cu glasul Domnului, nu-I cunoștea glasul. Nu călcase pe urmele împăratului David, care până și noaptea, în așternutul lui, petrecea timp cu Dumnezeu.

Și pentru că nu era familiarizat cu glasul Domnului, Zedechia era confuz și frământat probabil de multe gânduri contradictorii care-i treceau prin minte:

-       Poate ar trebui să cred ce spune Ieremia; poporul îl consideră prooroc.

-   Totuși, ce știe el despre arta războiului, politică, alianțe ... Poate totuși faraonul Egiptului va veni să ne salveze de Haldei.

Sunt deja tot mai multe glasuri false, și vor fi și mai multe pe zi ce se apropie venirea Domnului Isus Hristos. Și, de asemenea, vor fi tot mai bine falsificate:

·     Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.  (Matei 24:4-5)

·       Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.  (Matei 24:11)

·       Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.  (Matei 24:24)

·   Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor...  (1 Timotei 4:1)

·     Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.  (2 Corinteni 11:13-15)

·   Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.  (Romani 16:17-18)

·      În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.  (2 Petru 2:1-3) 

Din nefericire, – dar mai bine aș spune că de fapt este o catastrofă – unii creștini ai zilelor noastre se obișnuiesc tot mai mult cu glasul lumii. Glasul d-lui Iohannis, al d-nei Udrea, al nu știu căror fotbaliști, glasul vedetelor din telenovele, glasul cântăreților sau al actorilor din lume au ajuns să fie mai ușor de recunoscut decât glasul Domnului.

Câți creștini, când citesc ceva din Scriptură, mai exclamă ca Petru „Este Domnul!”? Câți mai aud glasul lui Dumnezeu oprindu-i la un anumit pasaj din Biblie sau la un anumit vers dintr-o cântare (dar oare câți mai cântăm Domnului?) și spunându-le „Asta este pentru tine! Eu, Domnul, îți vorbesc ție, Dane, acum, în secundele acestea. Ia aminte!”?

Întrucât îmi este dat să constat mereu lipsa unui timp de părtășie sănătos, benefic, cu Domnul, în viața multor creștini, vă îndemn din nou pe această cale să reveniți la căile vechi, la obiceiurile vechi, ca să puteți învăța să distingeți din nou glasul Domnului. Căci în modul în care se merge azi, se va ajunge (dacă nu cumva s-a ajuns deja pentru mulți) la ce spunea Domnul Isus:

·    Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”  (Matei 13:14-15)

MULȚI CREȘTINI NU MAI POT AUZI GLASUL DOMNULUI! 

Mulți creștini nu mai pot auzi glasul Domnului pentru că vocea lumii este prea stridentă, prea zgomotoasă, prea prezentă în viețile lor de zi cu zi. Când mintea îți este plină de politică, filme, imagini peste imagini de pe internet, gadgeturi peste gadgeturi, jocuri, filmulețe hazlii și alte năzbâtii de pe Facebook, unde să-și mai facă loc Isus și Cuvântul Lui în mintea și inima ta?

Exact după cuvintele Domnului Isus: „Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.” (Marcu 4:18-19)

Când să te așezi în fața Scripturii să stai în părtășie cu Domnul, să vorbești cu Domnul și să asculți glasul Lui, năvălesc în mintea ta toate imaginile de la buletinele de știri, de pe Facebook, și nu mai poți fi atent ca să recunoști glasul Domnului.

Mulți creștini nu mai pot auzi glasul Domnului pentru că vorbăraia chiar și între creștini este prea mare. Creștinii fac schimb unii cu alții, nu de ce le-a mai vorbit Domnul în timpul lor de părtășie, ci de lucrurile lumii de care le este plină mintea, inima și viața. În special rețelele de „socializare” au devenit astfel de locuri de schimb. 

Mulți creștini nu mai pot auzi glasul Domnului pentru că timpul de părtășie cu Dumnezeu a devenit pentru mulți ultimul lucru din agenda zilnică: mai întâi profesia (serviciul sau școala), apoi somnul, cele trei mese zilnice pentru trup, informarea (politică, economică, meteorologică, divertisment), apoi relaționarea pe orizontală (Facebook, Linkedin, telefon, email), apoi filmul de seară, și pe ultimul loc – și de multe ori nu mai are loc în program – timpul cu Dumnezeu.

Ce fericire trebuie să fi fost pentru înaintașii noștri să se retragă în fundul grădinii, sau pe dealurile din apropierea satului sau în pădure, să stea cu Domnul și să-i audă glasul. 

Dragii mei, a nu mai auzi glasul Domnului este o catastrofă de proporții cosmice. Ești un orfan spiritual care nu mai poate auzi sfaturile, îndrumările, mângâierile, atenționările, mustrările Tatălui tău ceresc. A fi interesat de ultimele evenimente politice, de vreme, de ce-a mai spus domnul Ponta, etc., și a nu fi interesat să auzi vocea Domnului în dreptul tău este o orbire de nedescris.

NU VĂ ÎNŞELAŢI: „TOVĂRĂŞIILE RELE STRICĂ OBICEIURILE BUNE”. (1 CORINTENI 15:33)

Dragi creștini, întoarceți-vă la obiceiurile bune. Tovărășiile rele (programele TV lumești, navigarea aiurea pe internet, muzica lumească, filmele lumești, Facebook-ul, plimbarea hai-hui prin Mall-uri) v-au distrus la mulți părtășia cu Dumnezeu. Pentru mulți creștini, părtășia cu Domnul lor nu mai este sursa vieții și a fericirii lor, așa cum era pentru împăratul David sau pentru Asaf:

·       Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!”  (Psalmi 16:2)

·     Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.  (Psalmi 73:25)

·     Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.  (Psalmi 73:28)

Cred că cei mai mulți creștini nu pot spune ce le-a vorbit Domnul astăzi, ce i-a sfătuit, ce i-a îndrumat, ce le-a descoperit, de care lucruri i-a atenționat să se păzească, pe ce cale le-a spus să meargă și pe care le-a spus să nu apuce.

Câteva observații la acest punct:

-      Există chiar și o tovărășie aparent bună, care pentru mulți a devenit tot o tovărășie rea. Este vorba de filmele creștine, emisiunile creștine, muzica creștină, site-urile creștine, power-point-urile creștine, etc. Acestea au devenit pentru mulți un substitut (un înlocuitor) pentru părtășia reală cu Domnul Isus.

Problema este că acest înlocuitor nu satisface setea spirituală a sufletului. Dar mulți creștini nu-și dau seama. Ei spun „Doar nu mă uit la lucruri lumești, ci la lucruri creștine.” Așa cum niște fotografii ale mamei nu pot satisface dorul copilului după mama sa, așa cum niște fotografii ale soțului nu pot satisface dorul soției după soțul ei, în același fel filmele creștine și muzica creștină nu pot sătura sufletul cu adevărat.

Singurul lucru care satură cu adevărat sufletul copilului lui Dumnezeu este părtășia personală în Cuvânt, cântare, rugăciune, vorbire cu Domnul Isus:

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.  (Psalmi 17:15)

Ascultă direct glasul Lui (prin citirea Cuvântului și încercarea de a distinge ce-ți vorbește Domnul), cântă-I Domnului cu buzele tale, vorbește cu Domnul prin rugăciune!

Drept consecință, pentru că aceste lucruri (chiar creștine) NU SATISFAC SETEA SUFLETULUI DUPĂ DUMNEZEU, ceea ce urmează este că se ajunge pe nesimțite de la filme creștine la filme lumești, de la muzică creștină la muzică lumească, și așa mai departe. Mai nou, au început să apară filme „creștine” polițiste cu destulă violență cât să satisfacă gustul lumesc al unor creștini.

ÎNTOARCEȚI-VĂ LA OBICEIURILE BUNE:

I. STABILIȚI-VĂ UN TIMP SPECIAL PENTRU PĂRTĂȘIA CU DOMNUL, la fel de exact și de neschimbat ca timpul alocat serviciului (școlii), sau orelor de masă sau somnului.

Doamne, auzi-mi glasul dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.  (Psalmi 5:3)

O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău.  (Psalmi 119:148) 

Este de preferat ca timpul de părtășie să fie dimineața, înainte de a merge la servici sau la școală. Dar dacă este greu de realizat din diverse motive, este bine să-l aveți măcar când veniți acasă de la școală sau servici, eventual după ce mâncați și vă odihniți puțin. În general nu e bine de lăsat acest timp seara înainte de culcare, când majoritatea suntem deja extenuați, și nu mai avem odihna necesară pentru a asculta în liniște glasul Domnului. 

Eu personal m-am luptat tot timpul celor 17 ani de credință să petrec timp cu Domnul dimineața, înainte de a merge la servici, și Domnul m-a ajutat.

II. STABILIȚI-VĂ O DURATĂ DE TIMP

Când mai citesc prin unele cărți îndemnuri de genul „Dă-i cinci minute dimineața lui Isus!” sau ”Timpul de părtășie de 15 minute: 1-2 minute închinare, 10 minute citire și studiu, 3 minute încheiere.”, mă doare inima pentru cei ce urmează orbește astfel de sfaturi. Creștini care stau 90 minute la meciurile de fotbal, sau între 1,5 și 3 ore la un film, sau 50-60 minute la un buletin de știri, sunt îndemnați să-și rezolve problemele cu Dumnezeu în 15 minute. 

Personal, în 17 ani de credință, am constatat că a intra în comunicare cu Dumnezeu și a ajunge să mă satur de un cuvânt venit din partea Lui, necesită timp. În general 1,5 ore este ideal pentru mine, dar nu mai puțin de o oră.

III. STABILIȚI-VĂ UN LOC SPECIAL

M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.  (Habacuc 2:1)

Un proverb pe care-l aduc mereu aminte este următorul „Pe locul unde mi-e drag, treabă n-am, dar tot îmi fac.” Adică, cine-și găsește plăcerea în Domnul va găsi și timp, și loc, și de toate; pe când cel care nu iubește întâlnirea cu Domnul va găsi mereu scuze: că n-are timp (cea mai jenantă scuză), că e obosit, că s-au ivit nu știu ce probleme de rezolvat, etc. 

De-a lungul timpului am avut tot felul de locuri unde m-am întâlnit cu Domnul:

-      în pat, rezemat pe o parte, citeam și notam în agendă, iar când primeam descoperiri, puneam capul pe pernă, închideam ochii și meditam, apoi iar scriam ce mi-a vorbit Domnul (un loc de evitat dacă simți că te apucă mereu somnul)

-        în fotoliu, având o măsuță mică înainte

-       iar cel mai adesea la birou

IV. STABILIȚI-VĂ UN MOD DE CITIRE A BIBLIEI

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,  (2 Timotei 3:16)

Sunt diverse moduri greșite de a citi Biblia, ignorând acest adevăr simplu de mai sus: „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” și trebuie citită.

-       cel mai nefericit mod de a citi Biblia este să deschizi în fiecare zi biblia la întâmplare.

    În cazuri disperate fiecare creștin a ajuns și la acest mod, dar aici vorbim de citirea regulată a Scripturii, care nu se poate face astfel.

-       un alt mod greșit este să citești doar anumite cărți care-ți plac (de exemplu Psalmii, sau Proverbele, sau Apocalipsa).

Am încercat de-a lungul timpului diverse moduri de a citi Biblia, adică am vrut să reinventez roata, dar în final ajungeam mereu la același mod simplu al unei programări, care mi-a dat întotdeauna pace și siguranță. E liniștitor pentru mine să știu că mâine dimineață nu mă voi plimba prin Biblie să văd ce-o să mai citesc, ci pasajul este deja pregătit: Ieremia 41-43 și 1 Timotei 5.

Un sfat la acest punct. Dacă din diverse motive o zi nu ați putut citi din Biblie, a doua zi nu încercați să recuperați, citind și ce-ați avut în ziua precedentă. Povara va fi prea grea și vă veți epuiza.

V. PUNEȚI-VĂ ÎNAINTE UNELTELE DE LUCRU

Așezați-vă pe birou sau pe măsuță următoarele:

- Biblia

- o carte de cântări

- 1-2 cărți de meditații zilnice

- o agendă pentru notițe

- un pix

Personal, îmi place să fiu foarte ordonat în citirea și notarea ideilor. Am un pix metalic cu patru culori, cu care pot evidenția anumite cuvinte din versete. Mi-am luat un pix corector, în caz că am greșit la scris, și evidențiatoare pentru scoaterea în evidență a cuvintelor pe agendă sau chiar pe biblie.

VI. MODUL MEU PERSONAL DE STAT ÎNAINTEA DOMNULUI

-       Încep prin a cânta 1-3 cântări. Modelul l-am luat de la fratele Pleșoianu și apoi de la fratele Panican.

În ultimul timp am descoperit prin cărțile mele de cântări o mulțime de cântări la care nu le știu melodia, dar ale căror versuri sunt dumnezeiești. Așa că am inventat melodii pe moment, ca să le pot cânta. Posibil că d.p.d.v. artistic nu sună ele prea grozav, dar eu mă închin și mă bucur foarte mult în duhul meu.

-      Urmează o rugăciune bazată pe ceva ce mi-a atras atenția dintr-una din cântări, și de asemenea în care îi cer Domnului să binecuvânteze timpul ce urmează să-l petrec în Cuvânt cu El și să-mi vorbească.

-      Citesc apoi, după programarea zilnică, pasajele din Vechiul și Noul Testament. Caut să citesc încet, așteptând ca Duhul Sfânt să mă oprească asupra unui Cuvânt, asupra unei idei. Dacă simt că mintea a luat-o razna la ceva probleme de servici sau familiare, „mă scutur” și reiau citirea de unde cred eu că am deviat.

-      Când Duhul Sânt mă oprește asupra unui Cuvânt, sau asupra unui verset, sau pasaj, caut să înțeleg ce vrea să-mi vorbească. Și încep să scriu. Mai întâi scriu partea de verset sau versetul la care Duhul m-a oprit, apoi ideile care-mi vin în minte pe marginea lui.

-     Dacă am epuizat cele două pasaje din V.T. și din N.T. și nu simt nimic din partea Domnului, atunci mai citesc un capitol din Proverbe (capitolul cu numărul zilei din lună în care mă aflu – astăzi Proverbe 18).

-     Dacă nici din Proverbe nu primesc nimic, atunci uneori mă duc la Psalmi și citesc, cum ar fi azi 18 octombrie, psalmul 18, apoi 48, apoi 78 (din 30 în 30 de zile). Dar asta nu întotdeauna.

-        Dacă nu mă duc la Psalmi, mă îndrept spre cele trei cărți de meditații zilnice pe care le am de ani de zile:

§  Oswald Chambers – Totul pentru gloria Lui

§  Stanley Jones – Viața din abundență

§  C.H. Spurgeon – Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu

Aceste cărți le consider ca o „hrană mestecată”. E ca atunci când ești atât de bolnav că nu reușești să te hrănești singur, și ai nevoie să-ți dea cineva mâncare pasată.

Deși cea mai mare bucurie și plăcere este atunci când îmi vorbește Domnul din Biblie, când lucrul acesta nu s-a întâmplat, nu de puține ori am găsit hrană într-una din cărțile de meditații de mai sus.

-      Închei timpul de părtășie cu rugăciune, bazată pe ceea ce Domnul mi-a vorbit din Cuvânt

VII. OBSERVAȚII

1. Eliminați orice sursă de „poluare” în acest timp de părtășie [muzică, telefoane deschise care sună la fiecare SMS primit sau la fiecare „Like” primit pe Facebook (asta pentru cine n-are treabă și urmărește astfel de lucruri)].

Chiar dacă eliminați sursele de „poluare” în timpul de părtășie, totuși faptul că vă petreceți timp cu aceste surse în restul zilei și al săptămânii, vă va afecta atenția pe durata timpului de părtășie cu Domnul. 

2. Nu ascultați muzică în timpul de părtășie, ci cântați-i voi Domnului. Deschideți-vă gura și cântați. Căutați cântări pe care să simțiți că Duhul vi le pune pe inimă să I le cântați Domnului. 

3. Când mai aveți o pauză în timpul zilei, gândiți-vă la ceea ce ați citit dimineață. În loc să răsfoiți ultimul catalog Orange, în loc să navigați aiurea pe internet căutând tot ce vă trece prin cap, în loc să vă uitați la toate reclamele din vitrinele magazinelor, cugetați la Cuvântul Domnului:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!  (Psalmi 1:1-2) 

Zilele trecute meditam la Ioan 5 – Vindecarea slăbănogului de 38 de ani. Și ori de câte ori mai făceam o pauză la servici, sau pe când mă întorceam pe jos acasă, mă gândeam, îmi puneam întrebări și mă rugam pentru răspunsuri:

-  de ce nu s-a dus Domnul Isus la sărbătoarea Iudeilor?

-  de ce nu-i vindeca Îngerul pe toți cei prezenți la scăldătoare? de ce să tot stea să aștepte ani de zile o nouă atingere a apei?

-  de ce l-a întrebat pe paralitic „Vrei să te faci sănătos?” oare nu era clar că de asta se afla acolo?

-  de ce-i vindeca Dumnezeu pe cei care n-aveau milă de paralitic să-l bage și pe el în apă, ci i-o luau înainte?

FINAL

Nu uitați esența acestei meditații. Dumnezeu vorbea împăratului Zedechia prin prorocul Ieremia, dar împăratul nu distingea vocea lui Dumnezeu în spusele prorocului. Pentru că nu era obișnuit să caute pe Domnul și să se familiarizeze cu glasul Lui, sfârșitul lui și al familiei lui a fost tragic, după cum bine știți (2Regi 25:6-7).

Câți creștini doresc astăzi să caute tot mai mult pe Domnul, să se apropie tot mai mult de El, să petreacă mai mult timp cu Domnul, să reducă tot mai mult timpul pierdut cu lucrurile nefolositoare ale acestei lumi? Multor creștini (și în special generației tinere și celor de vârstă mijlocie) le place  astăzi mai mult să petreacă timp în vacarmul (reclamele, muzica, luminile) Mall-urilor decât în singurătate cu Domnul lor, mai mult la TV decât cu Domnul lor, mai mult pe Facebook decât cu Domnul lor, mai mult în vorbării goale și lumești decât cu Domnul lor.

Închei cu cuvintele fratelui Panican, pe care le repetă cred că la fiecare întîlnire: „Nu leapădă credința cel ce n-o are, ci cel ce o are.” Acest adevăr se bazează pe următorul verset:

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor...  (1 Timotei 4:1)

Deci se vor lepăda de credință unii dintre cei ce astăzi se numesc pe ei înșiși credincioși. Pentru că „nu leapădă credința cel ce n-o are, ci cel ce o are.” De ce se vor lepăda? Pentru că, prinși de duhul lumii ca Dima din Noul Testament, nu vor mai ști să distingă glasul Domnului din multitudinea de glasuri false, și vor lua glasurile duhurilor înșelătoare drept glasul Domnului.

Câtă tragedie în dreptul creștinului cu numele Dima. Numele lui apare de trei ori în Noul Testament, de fiecare dată amintit de apostolul Pavel:

·         Luca, doctorul preaiubit, şi Dima vă trimit sănătate.  (Coloseni 4:14)

·    Epafra, tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, îţi trimite sănătate; tot aşa şi  Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarăşii mei de lucru.  (Filimon 1:23-24)

·     Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la  Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit în Dalmatia.  (2 Timotei 4:10)

Mai întâi este amintit ca un creștin din anturajul lui Pavel, apoi ca un lucrător alături de Pavel, dar în cele din urmă ca unul care s-a lepădat de credință.

Dragi creștini de pretutindeni, trăim vremuri apocaliptice. Prea puțin timp petrec copiii lui Dumnezeu cu Dumnezeul lor! Mult prea puțin! Lupta pentru a fi un creștin viu, aflat într-o relație vie cu Domnul Isus Hristos, lupta pentru a rămâne în picioare, pentru a rămâne credincios până la moarte, lupta pentru a rămâne neîntinat de poftele lumii acesteia, de felul ei de viețuire, lupta pentru o biserică vie, și nu moartă ca cea din Sardes sau lumească ca cea din Laodiceea, este o luptă pe viață și pe moarte. Lupta de a distinge glasul Domnului de glasurile duhurilor înșelătoare este grozavă.

Despărțiți-vă de lucrurile lumii care au pus stăpânire pe mintea și pe inima voastră. Împotriviți-vă diavolului – care v-a înlănțuit pe unii dintre voi cu atâta dibăcie de ați ajuns să credeți că lanțurile lui sunt brățări – și diavolul va fugi de la voi.

Împotriviți-vă poftelor de tot felul; împotriviți-vă duhurilor modei care au prins în lațurile lor deja multe femei creștine; împotriviți-vă duhurilor de clevetire, de pălăvrăgeală; împotriviți-vă duhurilor lumești care caută să ne abată de la lucrurile duhovnicești ca să ne pierdem vremea în discuții nefolositoare; împotriviți-vă duhurilor care caută să ne țină într-o stare de neseriozitate, mereu puși pe glume, pe vorbe cu două înțelesuri, pe „miștouri creștine”; împotriviți-vă duhurilor de comoditate, de lene, de trândăvie, care caută să ne scoată pe o linie moartă în ce privește rugăciunea și slujirea Domnului, și să facă din noi niște „legume” postate în fața ecranelor.

Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi! Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: închideți televizoarele, închideți internetul, lăsați filmele și jocurile, emisiunile sportive și politice, și întâlniți-vă cu Domnul. Întâlniți-vă cu Domnul în timpul vostru personal de părtășie și întâlniți-vă cu Domnul la altarul de familie. Strângeți-vă familia în jurul altarului de familie din casa dvs: cântați Domnului, rugați-vă Lui, cercetați Scripturile, cereți îndurarea lui Dumnezeu peste voi, peste copiii voștri, peste bisericile din care faceți parte, peste România. Nu vă mai pierdeți timpul în fața televizorului, a internetului și în Mall-uri până la ore înaintate din noapte, în loc ca în acele ore să-L căutați pe Domnul.

Veniți-vă în fire, creștini! „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare: smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.” (Iacov 4:8-10)

Învățați să-I recunoașteți glasul! Cât mai este timp. Până nu va fi prea târziu. Până nu vine prăpădul, până nu vine Anticristul, până nu vine lepădarea de credință (2Tesaloniceni 1), până nu vor colcăi duhurile înșelătoare la tot pasul.

Învățați să-I recunoașteți glasul! Cât mai este timp. Până nu va fi prea târziu. Până nu vine Domnul nostru Isus Hristos să-și ia Mireasa sus la cer, până nu se închide ușa și fecioarele nechibzuite vor rămânea pe dinafară, până nu vor fi aruncați în întunericul de afară cei ce și-au îngropat talanții. Până nu vine Domnul nostru să ne ceară socoteală ce am făcut cu viața noastră, cu banii noștri, cu timpul nostru, căci toate acestea sunt ale Lui:

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.  (1 Corinteni 6:19-20)

„ŢARĂ, ŢARĂ, ŢARĂ, ASCULTĂ GLASUL DOMNULUI!  (IEREMIA 22:29)

Un umil rob al Domnului,

Dan Ghimbășanu.