Pregătiți Calea Domnului

Proorocul Isaia, cu mult timp înainte de nașterea Domnului Isus, a spus poporului lui Israel: Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locuri uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, și strâmtorile în vâlcele!” (Isaia 40:3b-4) La câteva sute de ani după Isaia, Ioan Botezătorul spunea și el: „Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, și drumurile zgronțuroase vor fi netezite.” (Luca 3:5)

La început de an, fiecare om își face  planuri noi, rezoluții noi și idealuri noi. Foarte puțini se gândesc însă că, poate, anul acesta Domnul Isus se va întoarce sau ei vor trebui să se întâlnească cu El. Întrebarea care se pune astăzi este: cine și cum trebuie să pregătească calea Domnului?

Unii consideră că aceasta este problema bisericii, a păstorilor sau altor lideri creștini, și nicidecum a omului de rând. Fiind la început de an, m-am gândit căci ar fi bine ca fiecare dintre noi, în anul acesta, să Îi pregătească calea Domnului. Atât chemarea lui Isaia, cât și cea a lui Ioan Botezătorul, cred că ni se adresează tuturor și cred că ar trebui ca fiecare să facem tot ce se poate pentru a pregăti „calea Domnului”. Strigătele lui Ioan Botezătorul ar trebui să fie și strigătele noastre în anul în care am pășit cu ajutorul Domnului. Atât chemarea lui Isaia, cât și cea a lui Ioan Botezătorul, ar trebui să fie și chemarea noastră a tuturor. Ei au chemat poporul la pocăință și același lucru ar trebuie să-l facem și noi.

Drumurile noastre însă ne poartă adeseori prin văi și prin dealuri, presărate cu piedici la orice pas. Pentru a putea avea o călătorie liniștită, trebuie mai întâi să dăm la o parte pietrele și să astupăm gropile. Fiecare dintre noi avem „gropi și goluri” ce trebuiesc astupate: goluri (lipsuri) în viața de rugăciune, în viața de credință, în dragoste, în dărnicie, în frecventarea bisericii, în citirea Sfintelor Scripturi. Uneori, roadele Duhului Sfânt nu se văd în viața noastră, trăirea noastră zilnică nu este întotdeauna după Cuvântul Scripturii. Prea des rugăciunea noastră este superficială, prea des ne supărăm pe fratele sau pe sora noastră, adesea mergem prea rar și prea târziu la Biserică, prea ușor clevetim sau îi bârfim pe cei din jurul nostru. Pentru a pregăti calea Domnului, toate aceste lucruri trebuie șlefuite, trebuie completate, trebuie înlocuite. 

Adeseori, în călătoria noastră spre Canaanul ceresc, întâlnim „dealuri și munți” ce trebuie prefăcuți în locuri netede. „Munții și dealurile” pe care adesea le întâlnim în drumul nostru și care trebuie prefăcute în locuri netede sunt: mândria, gelozia, vorbirea de rău, lăcomia, ipocrizia, fățărnicia etc. Toate aceste trăsături trebuie prefăcute, schimbate, demolate din viața creștinului. Cei care iubesc cu adevărat Numele Domnului râvnesc după lucruri mult mai bune și mai ziditoare pentru trupul lui Hristos. Multe „dealuri” sunt greu de nivelat și de schimbat, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi mai mult decât biruitori.

Apostolul Petru ne îndeamnă: „De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. […] dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închiși, și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate.” (2 Petru 1:5-9)

Adeseori vedem cu ochii noștri câte căi strâmbe există în viața oamenilor și, de ce să nu o spunem, chiar și în viața credincioșilor. Astăzi, mai mult ca oricând, adevărul este atât de relativ pentru unii. Căsătoria pe care Biblia o recunoaște este doar cea încheiată între un bărbat și o femeie, dar astăzi această cale a fost și ea strâmbată. În multe țări din lume, s-a ajuns să fie acceptate căsătoriile dintre doi bărbați sau dintre două femei. Ele sunt considerate ca fiind un nou stil de viață. Tot mai mulți sunt cei care se rătăcesc pe aceste căi strâmbe ale plăcerilor și ale desfrâului. Căile drepte de pe paginile Sfintelor Scripturi sunt considerate de mulți ca fiind învechite și lipsite de viitor.

Pentru a ne păzi de accidente, avem nevoie să netezim căile pe care mergem. Viața din biserică trebuie să fie aceeași cu cea de la locul de muncă. Cântarul credinciosului trebuie să fie totdeauna unul drept. Viața copiilor lui Dumnezeu trebuie să fie pașnică, cuvintele noastre trebuie să fie drese cu sare. Trebuie să fim plini de bunătate față de cei din jurul nostru. Relațiile noastre cu cei din jur trebuie să vorbească mai mult despre viața Domnul Isus, decât despre noi înșine. Înțeleptul Solomon ne îndeamnă: „Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia: leagă-ți-le la gât, scrie-le pe tăblița inimii tale.” (Prov. 3:3)

La fiecare început de an, trebuie să ne facem o autoevaluare, să vedem ce trebuie să lăsăm și ce trebuie să luăm cu noi în călătoria inedită ce ne așteaptă. Trebuie să ne verificăm care este viziunea noastră și care sunt idealurile vieții noastre. Fiecare lucru nou sau fiecare misiune nouă pe care dorim să o începem, trebuie începută cu Dumnezeu. Trebuie să vedem care sunt văile ce trebuie umplute și dealurile care trebuie nivelate, să vedem care sunt căile strâmbe și să le îndreptăm.

Dacă până astăzi ai stat nepăsător față de Calea Domnului, astăzi mai ai încă timp să te pregătești. Vreau să te încurajez să strigi și tu ca Isaia și să nu-ți fie frică de tot ce se petrece în jur. Strigă cu glas tare: „Domnul Dumnezeu vine cu putere, și poruncește cu brațul Lui. Iată că plata este cu El, și răsplătirile vin înaintea Lui.” (Isaia 40:10)

Gicu Cotleț

Decembrie 13, 2014