Naşterile crăciunului.

Luca 1:1-38

I.       Evanghelia după Luca – detalii.

-          Primele 4 versete sunt un fel de prolog – motivaţie – explicaţie în legătură cu scrierea acestei evanghelii.

-          Evanghelia aceasta este ca o carte cu povestiri:

    o     Povestea Naşterii lui Isus – cap.1-2

    o     Povestea de pe drumul Emausului – cap.24

    o     Samariteanul milos, Fiul risipitor

    o     Povestiri pe care nu le găseşti nicăieri, decât aici.

    o     Luca este un povestitor minunat.

    o     Cel mai important lucru: povestirile nu sunt poveşti – ci sunt întâmplări reale.

             -          Autorul este un "medic de familie".

    o     Mă îndoiesc că Maria ar fi acceptat să povestească detaliile din fecioria ei altcuiva decât unui medic de familie.

            -          Luca a fost un om educat, însoţitorul lui Pavel în călătoriile lui misionare.

            -          A descris toate lucrurile cu exactitate.

    o     Mulţi obiectează atunci când nu vor să creadă Biblia: „De unde ştiu că este adevărată, exactă?”

    o     Dumnezeu a ales un om care a făcut cercetări îndelungi şi amănunţite şi precise:

Luca 1:3-4  am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

-          Evanghelia aceasta are două caracteristici:

o     În primul rând – se înalţă până la cer.

o     În la doilea rând – se coboară până pe pământ.

-          Se ridică până la cer în laudă şi rugăciune:

o     „Slavă lui Dumnezeu”, „laudă – lăudând pe Dumnezeu” apare în evanghelia aceasta de mai multe ori decât în tot Noul Testament la un loc.

o     Există trei cântări chiar la începutul ei: Cântarea Mariei, cântarea lui Zaharia şi cântarea îngerilor – primul colind!

o     Există multe povestiri, relatări şi învăţături despre rugăciune decât în oricare evanghelie sau epistolă.

-           Se coboară pe pământ până la tot felul de oameni:

o     Singura evanghelie care vorbeşte despre cei discriminaţi – samaritenii: pilda samariteanului (10) şi a leprosului vindecat (17)

o     Vorbeşte despre neamuri: genealogia lui Isus nu se opreşte la Avraam (cum face Matei) ci la Adam (suntem toţi incluşi)

o     Este o evanghelie şi pentru femei: nici o altă evanghelie nu pomeneşte atât de mult femeile

§      Fecioara MARIA, Elisabeta, Ana – văduva de la Templu, femeia cu vasul de alabastru, Marta şi Maria, Maria Magdalena

o     Este o Evanghelie a săracilor:

§      cap.6:20 „Ferice de voi care sunteţi săraci!!”

§      Lazăr şi bogatul – apare doar în Luca

-          Această Evanghelie creionează portretul complet al lui Isus:

o     Matei îl vede pe Isus ca Împăratul Evreilor

o     Marcu îl vede ca pe Robul care suferă

o     Ioan îl vede ca pe Fiul lui Dumnezeu.

o     Luca îl vede ca pe Salvatorul tuturor păcătoşilor.

-          Luca începe evanghelia sa cu povestea naşterii lui Ioan Botezătorul.

o     Ioan este cel mai neglijat personaj din povestea Crăciunului.

o     Povestea crăciunului vorbeşte despre două naşteri supranaturale.

§      Ioan şi Isus – născuţi doar la trei luni diferenţă unul de celălalt.

-          Vestea bună nu începe cu Isus, ci cu verişorul lui Isus, un copil cu numele Ioan.

-          Când spun aceasta am în vedere faptul că Vechiul Testament se termină cu aceste două persoane: Ioan şi Isus.

o     Între cele două testamente este o perioadă de 400 de ani.

o     În această perioadă Dumnezeu a tăcut.

o     Mai există câteva cărţi numite apocrife care au fost scrise în perioada aceasta, dar nu sunt incluse în canonul Scripturilor

o     Motivul: nu apare niciodată fraza: „Aşa vorbeşte Domnul!”

-          Ultimile cuvinte rostite de Dumnezeu au fost scrise de un prooroc Maleahi:

o     Dumnezeu îl va trimite pe Mesia.

o     Dar înaintea lui va trimite un înainte-mergător care îi va pregăti calea.

-          Vechiul Testament se încheie cu promisiunea venirii a doi oameni: unul va pregăti calea celuilalt.

-          De aceea Matei şi Marcu îşi încep evangheliile menţionându-i pe amândoi.

-          Cred că o sărbătorire corectă a crăciunului ar trebui să cuprindă pomenirea celor două naşteri.

-          Nici una din cele două naşteri nu ar fi trebuit să aibă loc – din punct de vedere omenesc:

o     Elisabeta nu putea avea copii pentru că era înaintată în vârstă.

o     Maria nu putea avea copii pentru că era prea tânără şi în plus necăsătorită.

-          Să privim împreună la aceste două naştei:

o     Asemănările dintre ele.

o     Diferenţele profunde care le fac diferite.

 I.       Asemănările dintre cele două naşteri.

1.      Desfăşurarea evenimentelor este aproape identică:

-          Descrierea părinţilor.

-          Vizita unui înger.

-          Anunţul naşterii unui copil – băiat.

-          Împotrivirea celor cărora li se face anunţul.

-          Explicaţia dată de înger.

2.      Naşterile erau împosibile din punct de vedere uman:

-          Elisabeta era înaintată în vârstă şi sterilă.

o     Intrase în menopauză.

-          Maria era prea tânără.

o     Avea probabil 15 ani şi era logodită.

o     Logodna era puternică pe vremea aceea:

§         Dacă în timpul logodnei murea logodnicul, logodnica era numită văduvă – chiar dacă nu se consumase căsătoria (nu avuseră relaţii intime)

o     Nu avuse relaţii intime cu nici un bărbat – era imposibil să aibă un copil.

3.      Amândoi copii erau primii născuţi în familie.

-          Primul născut era valoros în ochii lui Dumnezeu.

-          Când o femeie din Israel năştea un băiat – tatăl alerga pe străzi şi striga „David! David!” – „Acesta ar putea fi Mesia!”

4.      Amândouă naşteri au fost anunţate de un înger.

-          Îngerii există cu adevărat.

-          Acelaşi înger a venit şi la Zaharia şi la Maria – vers. 19 şi 26

-          Acelaşi înger s-a arătat lui Daniel cu 500 de ani în urmă.

-          Îngerii au nume, au personalitate.

-          Îngerii nu îmbătrânesc, nu mor, nu se procreează-sunt în număr fix.

5.      Amândoi oameni anunţaţi au fost cuprinşi de frică.

-          Când Dumnezeu se apropie – frica pune stăpânire pe om

o     Faţa se face palidă şi genunchii se lovesc unul de altul

o     Picioarele se înmoaie şi trupul cade cu faţa la pământ.

-          De aceea primele cuvinte rostite sunt: „Nu te teme!”

6.      Amândoi copii au primit numele de la Dumnezeu.

-          „Ioan” şi „Isus” nu au fost nume născute în mintea părinţilor.

-          Numele acestea au venit direct din cer!

-          Ioan ar fi trebuit să fie numit „Ioan cel Mare” nu „Botezătorul”

Luca 1:15  Căci (Ioan) va fi mare înaintea Domnului.

-          Isus are acelaşi nume:

Luca 1:32  El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt;

-          Nu cei care se numesc singuri „cel mare” sunt mari – ci cei pe care Dumnezeu îi numeşte „Mare”.

-          Mai târziu Isus a spus despre Ioan: „El este cel mai mare dintre cei născuţi din femei!”

7.      Lucrarea lor este descrisă înainte de a se naşte.

-          Dumnezeu a stabilit care va fi lucrarea fiecăruia în parte:

o     Ioan: vers. 16-17

o     Isus: vers. 32-33

-          Ioan a trăit un fel de viaţă, Isus alt fel de viaţă

-          Dar amândoi au trăit o viaţă „planificată” dinainte.

8.      Zaharia şi Maria au întrebat „Cum?”

-          De cele mai multe ori oamenii întreabă „Cum?” în loc de „De ce?”

-          Întrebarea importantă nu este „Cum face Dumnezeu lucrarea?” ci „De ce face el lucrarea?”

-          Biblia nu răspunde la „Cum e vindecat ologul? Cum a văzut orbul?” şi la întrebarea „De ce a fost vindecat?”

9.      Amândoi au primit un semn drept dovadă.

-          Zaharia va rămâne mut timp de 9 luni: vers. 20

-          Maria: Elisabeta este însărcinată în luna a 6-a – vers. 36-37

10.  În ambele situaţii a fost o acceptare a voii lui Dumnezeu.

-          Acceptarea voii lui Dumnezeu a avut legătură cu ruşinea.

o     Elisabeta a fost bucuroasă ca ruşinea să fie îndepărtată.

o     În cazul Mariei: acceptarea i-a adus ruşine publică.

II.    Diferenţele dintre cei nou întâi născuţi.

1.      S-au născut în medii diferite.

 -          Dar au schimbat locurile:

o     Ioan a plecat de la oraş în pustie.

o     Isus a plecat de la sat în oraşul Ierusalim – capitală.

2.      Vestirile au fost în locuri diferit.

Zaharia slujea în Templu

o     Fiecare urmaş al lui Aaron era preot.

o     Erau 24 de „ture” preoţeşti pentru slujirea la Templu.

§         Preoţii locuiau în satele de lângă Ierusalim

o     O tură era de o săptămână pe an – erau aprox. 1000 de preoţi.

o     Fiecare preot avea o şansă în viaţă să tămâieze în Templu.

§         Nu exista programare ci se trăgea la sorţ.

§         Se ruga acolo singur timp de o oră!

o     Acolo a simţit că nu mai este singur.

§         A văzut un înger lângă el.

§         I s-a spus că va avea un băiat!

§         Zaharia a renunţat să se mai roage pentru băiat!

§         Dar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea!

·         Zaharia – Dumnezeu îşi reaminteşte.

·         Elisabeta – Dumnezeu îşi ţine jurământul.

Maria era în casă.

o     Asta ne spune că Dumnezeu ne poate vorbi nu numai când suntem în Templu (Biserică) ci şi când suntem acasă.

3.      Concepţia lor a fost diferită.

-          Dumnezeu poate crea copii în feluri diferite.

-          Într-un caz foloseşte pe tatăl, chiar dacă amândoi sunt în vârstă

-          În alt caz nu foloseşte un tată - nu contează la Dumnezeu.

4.      Numele lor au fost diferite.

-          Ioan – harul lui Dumnezeu.

-          Isus – Mântuitor, Dumnezeu mântuieşte.

5.      Viaţa şi lucrarea sunt diferite.

Viaţa.

-          Ioan a fost un om abstinent – s-a supus la multe limitări

o     Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare

o     Va posti mult

o     Când va mânca – lăcuste şi miere sălbatică.

o     Îmbrăcat în haină de păr de cămilă şi brău de curea

-          Isus a fost numit „mâncăcios şi băutor de vin”

-          Fiecare a trăit tipul de viaţă pe care l-a stabilit Dumnezeu pentru fiecare.

Lucrarea.

-          Ioan a adus părinţii şi copiii împreună.

-          Isus a pus oamenii şi Dumnezeu împreună.

-          Ioan a fost plin de Duhul Sfânt din pântecele mamei.

-          Isus a fost umplut cu Duhul Sfânt la vârsta de 30 de ani.

o     Dar lui nu i s-a dat Duhul Sfânt cu măsură.

6.      Publicitatea naşterii.

Ioan.

o     Toţi ştiau de sarcina lui Elisabeta.

o     Chiar dacă până la cinci luni a ţinut sarcina ascunsă.

o     După aceea vecinii şi rudele se bucurau

Luca 1:58  Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

o     „Cum îl va chema?” „Zaharia – ca pe tata!”

Maria.

-          Nimeni nu vorbea bine despre Maria.

-          Copilul ei era „copil din flori” – născut în afara căsătoriei.

-          Naşterea lui a fost la 100 de km distanţă de casă.

-          Fără multe rude aşteptând cu emoţie să vadă copilaşul.

 ÎNCHEIERE.

-          Dacă Dumnezeu ar vrea să-ţi folosească trupul –cum ai reacţiona?

o     Astăzi Dumnezeu nu vrea să-ţi folosească „pântecele” ci inima.

-          Astăzi suntem confruntaţi cu aceeaşi situaţie cu care s-a confruntat Elisabeta şi Maria

o     Singura deosebire este că acum e în domeniul spiritual, nu fizic.

 -          Dumnezeu ne întreabă pe fiecare: eşti tu gata să-l porţi pe fiul meu în trupul tău – pentru mine?

o     La început Elisabeta s-a ascuns.

o     Acceptarea i-a adus Mariei ruşine şi dispreţ

-          Şi tu – şi eu avem de plătit acelaş preţ!

o     Unora le va înlătura ruşinea!

o     Altora le va aduce ruşine!

 -          Un lucru este sigur: Isus NU RĂMÂNE NIMĂNUI DATOR!

-          Celor care acceptă:

Matei 19:28  Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29  Şi ori şi cine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.

-          Celor care refuză:

Marcu 8:38  Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”