1.      Patru lucruri esențiale

Vs. 1 – „Iuda, rob al lui Isus Hristos, și fratele lui Iacov, către cei chemați, care sunt iubiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru Isus Hristos”

1.1.Smerenia care l-a însuflețit pe Iuda –  „Iuda, rob al lui Isus Hristos ... ” –

          Când Iuda vorbește de relația pe care o are cu Domnul Isus, el spune că este robul Său. Deși frate de trup al Domnului, putea să profite de lucrul acesta câștigând întâietate sau respect printre frați, dar el nu a luat ca un lucru de apucat aceasta, ci s-a smerit pe sine, făcându-se robul Lui. Aceasta înseamnă smerenie: să ai o atitudine umilă, supusă, respectuoasă, o comportare modestă și plină de bună-cuviință față de Dumnezeu.

          Despre Domnul Isus spune Biblia: că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ... a luat un chip de rob ... S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte ... (Fil. 2:6-8). A avut o atitudine de respect, evlavie în relația Sa cu Dumnezeu, nu de mândrie și aroganță.

          Iar Aapostolul Pavel ne îndeamnă în versetul 5, „.. să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus..”. Aceasta trebuie să ne fie podoaba, după cum spune apostolul Petru: „ .. și toți în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie .. ” (1 Pt. 5:5).

1.2.Identificare la o comunitate – „ ... fratelelui Iacov.. „ –

                Având în vedere că epistola tratează și subiectul dezbinării, pe care o produc acești apostații, această expresie ne duce cu gândul la identificarea lui Iuda cu o comunitate de frați. Iuda spune: dacă vreți să știți cine sunt, eu sunt fratele lui Iacov, unul din prezbiterii Biserici din Ierusalim.

                În Scriptură găsim apostoli pe care Biserica i-a trimis în lucrare (2 Cor. 8:22-23). Acești apostoli erau reprezentanții Bisericii și prin urmare făceau parte dintr-o comunitate de credincioși. Ei trbuiau să fie recunoscuți de ceilalți apostoli și de comunitatea din care făceau parte (Rom. 16:7).

                Apostol vine din grecescul „Apostolos” și înseamnă „trimes pentru o misiune specială”. În timpul domniei lui Iosafat, sunt însărcinați niște căpătenii de-ale sale pentru a merge în cetatea lui Iuda ca săi învăța pe oameni (2 Cron. 17:7).  Traducerea Septuaginta a Vechiului Testament în limba greacă redă cuvântul „însărcinat” cu „apesteilen”. Ei au avut o misiune specială de „a învăța pe oameni”. În iudaismul din Noul Testament, apostolii erau rabini care mergeau în diaspora pentu a aduna bani pentu Templu și a supraveghe comunitățile idaice. Iar în lumea elenistă apostolul era un mesager sau emisar indiferent de ce misiune avea.

                Cu toate că Iuda avea un spirit de Evanghelist care mergea din loc în loc și predica Evanghelia, totuși el era subordonat lui Iacov, fratele său, și implicit Biserici.

                Când Biserica din Ierusalim aleg pe Iuda (nu cel care a scris epistola, ci proorocul din Ierusalim) și Sila să meargă în Antiohia cu decizia pe care au luat-o la consiliu, în versetul 27 din Fapte 15 spune: „ .. am trimes pe Iuda și pe Sila .. ”. Trimes în limba greacă este apostellō , adică apostol.

                În schimb sunt și apostoli mincinoși. Domnul spunea Biserici din Efes: că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși (Apo. 2:2). Oamenii aceștia nu se identifică cu nimeni, nu fac parte din nici o comunitate și nu i-a trimes nimeni, nici Biserica și nici Domnul.

1.3.Consacrați pentru Dumnezeu – „ .. către cei chemați, care sunt iubiți de Dumnezeu Tatăl .. ”

                În traducerea englezească King James Version expresia este tradusă în felul următor: „ .. către cei care sunt consacrați în/de către Dumnezeu”. Consacrat sau separat pentru Dumnezeu, ca fiind o jertfă vie, pentru un scop bine stabilit de către Dumnezeu Tatăl. Către cei dedicați de El. Dumnezeu se adresează Iuda, ca să nu cadă și ei în apostazie ca ceilalți, cei descriși în epistolă.

                Biblia ne învață că noi trebuie să ne ducem trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, aceasta va fi din partea noastră o slujbă duhovnicească (Rom. 12:1).

                Cu poporul Evreu Dumnezeu a avut același scop. După ce a fost eliberat și au ajuns la Sinai Dumnezeu le spune, „dacă veți asculta de glasul Meu, și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei (consacrarea/dedicarea) dintre toate popoarele ... îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt (scop bine definit)” (Exod 19:5-6). Dar au neglijat cuvintele lui Dumnezeu și au pierit în pustie (Iuda 5).

1.4.Păziți de Isus Hristos – „ .. păstrați pentru Isus Hristos” –

                Ceea ce vrea autorul să spună este următorul lucru: că noi suntem în atenția lui Isus Hristos. „tēreō” cuvântul grecesc pentru păstrat, înseamnă a da atenție, a avea grijă, a păzii. După cum Isus a spus că este cu noi în toate zilele vieți noastre (Mt. 28:20), tot El este Cel care a spus „.. nici decum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5), pentru că Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi” (Ps. 46:1). În rugăciunea de Mare Preot, Domnul Isus spune: „ .. când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care mi i-ai dat; și niciunul n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura” (Ioan 17:12).

                Având în vedere stricăciunea oamenilor și fapul că s-au lepădat de credință, noi suntem păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință.. spune apostolul Petru (1 Pt. 1:5). Noi trebuie să rămânem în credință pentru a fi păziți ne spune pasajul. Deoarece imaginile și persoanele descise în epistolă, cu excepția lui Enoh care a rămas în credință, toți au căzut din credință și au pierdut atenția lui Isus Hristos. Despre îngeri spune că nu și-au păstrat (tēreō) vrednicia (Iuda 6).

                Noi nu vom fi scutiți de ispite sau necazuri, nu la aceasta se referă Iuda, ci la faptul că, deși noi trecem prin ele, Domnul va fi cu noi, vom fi păziți de El. Tineri din cuptor (Dan. 3), cât și Daniel în groapa cu lei (Dan. 6) au fost în atenția lui Dumnezeu și a fost acolo cu ei, fiincă ei au rămas credincioși Domnului.

                „... țineți-vă (tēreō) în dragostea lui Dumnezeu ...” este îndemnul lui Iuda (vs. 21).

                În versetul 24 pentru cuvântul „a păzii” este un alt cuvânt, și anume: phulassō  și înseamnă a păzii o persoană, a fi cu ochii pe ea, a o proteja că să poată să rămână în condiții de siguranță, să nu încalce, în cazul nostru Cuvântul.