Suntem la o serie despre rugăciune adresată oamenilor care au probleme în acest domeniu. Mie mi se pare că toate rugăciunile din Biblie pot fi reduse la o simplă propoziție. Și atunci când petrecem câteva momente în fiecare zi, doar câteva minute,  urmărind principiile acestei rugăciuni simple, acele minute devin cele mai bune minute ale tale. E nevoie de doar 10 minute, care vor deveni cele mai bune zece minute ale zilei.  Rugăciunea e foarte simplă. Vă încurajez să o rostiți alături de mine, în timp ce va fi proiectată pe ecran.  

    Doamne, Tu ești bun. Am nevoie de ajutor.  Le fel și ei. Mulțumesc. Rugăciunea începe cu această declarație simplă. Doamne, Tu ești bun.  Lumea e rea, circumstanțele mele sunt rele, poate economia și vremea sunt rele, chiar și sănătatea mea e rea, dar în mijlocul tuturor acestor circumstanțe Doamne, declar că Tu ești bun. Rugăciunea începe cu bunătatea lui Dumnezeu.  Aceasta a fost ideea unei pilde pe care Isus a spus-o ucenicilor.  O găsim în capitolul 18 din Evanghelia după Luca.  Așa că dacă ați dori să deschideți Bibliile la Evanghelia după Luca și să răsfoiți până la capitolul al 18-lea,  sau să porniți telefonul sau Ipad-ul sau orice altă telepatie mentală folosiți pentru a citi Biblia în aceste zile.

    Luca capitolul 18, versetul 1. „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina. În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.” Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis:  „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez,  totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte,  îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”

    E vorba aici de o văduvă, și putem spune că era obișnuită cu suferința. Stătuse în praful unui mormânt și își luase rămas bun de la cineva pe care iubise.  Lacrimile, tristețea, frângerea... le cunoștea pe toate.  Cunoștea frica de a trece singură prin viață. Și... avea un pârâș. Un recuperator, un proprietar mânios, sau vreun alt gen de asupritor. Nu ni se spune despre cine este vorba, dar avea un pârâș.  Cineva a lăsat-o cu buzunarele goale așa că a cerșit milă, a stăruit să primească indulgență,  dar fără nici un rezultat.  Așa că a mers cu plângerea ei la autoritatea locală.  La un judecător. Isus a spus despre acest judecător că era un om foarte mârșav. Într-o propoziție succintă era descris așa,  „de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina.” Nu-i așa că e o descriere minunată a cuiva? „De Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina.”

    Deținea o vilă împrejmuită în cartierul Hampton.  Piscina lui avea forma unui dolar.  Fuma doar țigări cubaneze. Se îmbrăca de la Prada. Conducea un porsche carrera coupe. Și pe placa de înmatriculare a acestui porsche carrera coupe erau scrise trei cuvinte:  „cum vreau eu.” Figura în statul de plată al tuturor șefilor mafia și traficanților de droguri de pe litoralul de est. Ei îi asigurau funcția, iar el îi scăpa de închisoare. Ei îl votau, iar el le dădea cale liberă. Se înțelegeau de minune. Era un escroc.  Era un judecător nedrept. Colegii lui o știau.  Copiii lui o știau.  Preotul lui o știa. Soția lui o știa. Dumnezeu o știa.  Și lui nu îi păsa.  Nu era nimic bun la acest om.  Nu Îl lua pe Dumnezeu în considerare, și nu dădea niciodată a doua șansă unei persoane, și cu siguranță nu unei persoane precum văduva.

    Eu i-am dat prenumele de Ethel.  Mi-o imaginez o persoană agreabilă. Își ține părul prins într-un coc.  E îmbrăcată cu o rochie de stofă și poartă o pereche de teniși vechi care par a fi fost luați dintr-un coș de gunoi. Dacă judecătorul ar fi un Cadillac, ea ar fi o vechitură. Dar o, pentru o vechitură, cu siguranță are mulți cai putere. În fiecare dimineață când judecătorul se dă jos din limuzină, ea e acolo pe trotuarul tribunalului.  „Îmi acordați un minut din timpul dumneavoastră domnule judecător?” Când iese din sala de ședințe, Ethel e acolo pe hol, „Un minut doar, am o rugăminte domnule judecător.” Odată, într-o sâmbătă dimineața când se afla la golf, ea apare dintr-un tufiș pe terenul de golf. I-a întrerupt aruncarea, „Domnule judecător, am o rugăminte.”

    Ethel l-a bătut la cap. Ethel a bătut-o la cap și pe soția lui, și pe secretara lui. Prin urmare ele i-au cerut judecătorului, „Fă ceva în privința lui Ethel, ne scoate din sărite.” Au ajuns până în punctul în care judecătorul trebuia să trimită gardele de corp înaintea lui,  atunci când pleca acasă, pentru a se asigura că poate să ajungă de la tribunal la limuzină fără să fie deranjat. Într-o zi, aceștia i-au făcut semn că e în regulă, el a fugit de la birou la limuzină, a sărit pe bancheta din spate,  și ghiciți cine era acolo? Ethel... era pe bancheta din spate. Era prins. S-a uitat la ea, a suspinat și a spus, „Doamnă, pur și simplu nu vrei să înțelegi, nu-i așa? Nu-mi pasă de tine. Și nu mă tem de Dumnezeu. Acesta sunt eu.” Ea s-a uitat la el, și a ținut degetul arătător la distanță de un centimetru de cel mare și a spus,  „Domnule judecător, am doar o rugăminte mică, mică de tot. Doar atâta cer.” El a strâns din dinți și a spus, „Bine, orice, spune-mi ce vrei? Doar să mă scap de tine.” Și în următorul paragraf ea îi spune o poveste care cuprinde cuvinte precum, văduvă, falit, înștiințare de evacuare... El nici măcar nu s-a uitat la ea în timp ce vorbea, ci se uita pe geam la traficul care era,  până când atunci când ea s-a oprit puțin el i-a făcut semn să încheie.

    „Bine.” „Voi rezolva problema ta. Dar asta nu pentru că îmi place de tine, și nu pentru că vreau. De fapt, te voi ajuta cu o singură condiție.” „Orice domnule judecător,” a spus ea. „Cu condiția să dispari din viața mea. Să mă lași în pace.” Ea a răspuns, „Sunt de acord. Pot să vă îmbrățișez?” El a spus, „Nici gând!” dar ea l-a îmbrățișat oricum.   A sărit din mașină și a trecut pe trotuar. Șoferul a închis ușa și judecătorul a plecat. Ea e fericită, el e ușurat, și noi sunt nedumeriți.

    Ce caută această poveste în Biblie? Putem lua ceva bun din această poveste? Un judecător corupt, o pisăloagă persistentă. Binefacere cu sila. Lipsă totală de preocupare sinceră, de dragoste. Lipsă de sinceritate.  De ce se află această poveste în Biblie? Are această pildă un mesaj? Da, are.  Ai de câștigat dacă ești o pacoste. Ai de câștigat dacă ești o pacoste. Dumnezeu ține seama de persoana care nu Îi dă pace. Fii o pacoste pe capul lui Dumnezeu.  Fii o pacoste pe capul Lui.  Scoate-L din sărite.  Nu vrea să te audă, nu-i pasă de tine, dar dacă continui să Îl superi, continui să Îl deranjezi,  continui să bați la ușa Lui, într-o zi trebuie să cedeze și să facă ce vrea cu mare ezitare, va face în cele din urmă ceea ce vrea doar ca să scape de tine.  Acesta este mesajul acestei pilde.  

    Chiar așa? Chiar așa? Dar Biblia nu-L descrie așa pe Dumnezeu.  Biblia nu descrie așa natura. Biblia spune că atunci când e vorba de rugăciune, Dumnezeu e acolo și ascultă  pe toți cei ce se roagă și se roagă cu sinceritate.  Biblia spune că Domnul nu este departe de fiecare din noi.  Biblia ne dă promisiunea că dacă noi ne apropiem de Dumnezeu și El se va apropia de noi.  Biblia nu-L prezintă pe Dumnezeu ca pe un judecător nedrept.  Dumnezeul nostru nu este un zgârcit. Nu trebuie să-L urmărești, nu trebuie să-I forțezi mâna, nu trebuie să-l bați la cap. Isus afirmă în mod categoric că Dumnezeu va da lucruri bune celor ce Îi cer.  Atunci cum să interpretăm această pildă?

    În Biblie, În Noul Testament, există pilde de comparație, precum cea a fiului risipitor, a leului și a oii pierdute , dar există de asemenea și pilde de contrast,  prin care atunci când ne uităm la personaje, vedem nu cine este Dumnezeu, ci cine nu este El.  Și nu cine suntem noi, ci cine nu suntem.  Aici e vorba de o pildă de contrast.  Ai condus vreodată pe un drum de pământ plin de gropi pentru o sută de kilometri, care îți face dinții să clănțăne,  până când în cele din urmă ajungi de la drumul de pământ la un drum de asfalt și spui,  „O, ce diferență!” Isus ne dă cinci versete despre drumuri cu gropi.  Și apoi în versetul 6 dăm de autostradă.  „Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Şi Dumnezeu,” limbaj al contrastului,  „Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui” vă puteți da seama de limbajul de contrast sugerat?  „Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El,  măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând.” Timp de cinci versete am văzut omenirea în toată răutatea ei.  O văduvă cu probleme. Un judecător corupt.  Un judecător care înșeală, care cârtește, care se plânge, dar chiar și așa, va da un verdict drept în final. Isus spune, cu cât mai mult Dumnezeu care e bun în esență, în care nu există întuneric, în care nu există schimbare,  care nu are toane, care nu e supărăcios, care nu e iritat pe universul Lui,  care nu se trezește niciodată cu fața la cearșaf, cu cât mai mult Dumnezeu care este bun nu va face ce este drept pentru copiii Lui care strigă către El. O altă traducere spune, „Dumnezeu va da întotdeauna ceea ce este drept aleșilor Lui  care strigă către El zi și noapte, nu va întârzia în a le răspunde, vă spun, Dumnezeu își va ajuta aleșii rapid.”

    Vedeți, voi nu sunteți văduva.  Ea era la capătul puterilor. Voi sunteți în fruntea liniei. În timp ce ea era marginalizată și exclusă, voi sunteți copii ai lui Dumnezeu. Ați fost cumpărați cu sângele lui Isus Hristos și El vă știe pe nume.  Voi nu sunteți văduva, prin contrast, voi sunteți exact opusul.  Și Dumnezeu nu este judecătorul.  Isus spune că Dumnezeu va da întotdeauna, întotdeauna. El te aude de fiecare dată când te rogi.  El răspunde de fiecare dată când Îi aduci o cerere.  El nu își trimite îngerii înainte ca pe niște gărzi de corp ca să Îi facă  cale liberă,  sperând că nu te afli pe trotuar, ci El e exact invers, El așteaptă ca Tu să-I vorbești. Nu știu dacă există cineva în viața ta căruia îi place să îți audă vocea.  Dar lui Dumnezeu îi place. Lui îi place să îți audă vocea. Lui îi place să vorbești cu El.  Vrei să crezi asta? Vrei să crezi asta adânc în sufletul tău? Spune-ți ție, „Lui Dumnezeu îi place când vorbesc cu El.” Nu trebuie să Îl convingi. El nu va spune, „Revino mâine.” Nu trebuie să te programezi.  El îți va da întotdeauna atenția Sa, ne spune Isus.  El îți va da întotdeauna din timpul Său. Isus spune că va da întotdeauna ce este drept.  

    Nu este aceasta caracteristica unui părinte bun? Un părinte bun va da întotdeauna ce este bun.   Va da un părinte bun întdeauna ce își dorește copilul, sau ce preferă copilul, sau ce cere copilul? Nu neaparat. Nu e nici un dubiu cu privire la asta, nu? Atunci când un copil de șase ani spune, „Tati, pot să conduc mașina?” Ce va spune un tătic bun? „Nu.” El va da ce e bun.  Aceasta este afirmația lui Isus, aproape că e afirmația definitorie cu privire la rugăciune.  Dumnezeu va da întotdeauna ceea ce este drept. De ce? Pentru că e bun.  

    Rugăciunea începe cu bunătatea lui Dumnezeu.  Rugăciunea nu începe cu elocvența rugăciunii spuse.  Sau neprihănirea celui care spune rugăciunea.  Rugăciunea începe cu bunătatea lui Dumnezeu.  Dacă rugăciunea e puternică, e pentru că Dumnezeu e puternic.  Dacă rugăciunea schimbă ceva e pentru că Dumnezeu vrea să schimbe ceva. Dacă rugăciunea ta e bună e pentru că Dumnezeu e bun.  Rugăciunea începe cu caracterul sau bunătatea lui Dumnezeu.  Așa că totul atârnă de această întrebare, e Dumnezeu bun? E Dumnezeu bun?

    Rugăciunea în Biblie nu e o formă de meditație personală prin care te analizezi pe tine.  Rugăciunea în Biblie nu e un discurs de încurajare care să te ajute,  prin care mergi în adâncime pentru a găsi putere din interior.  Rugăciunea nu e un medicament pentru tine.  Nu e o meditație la propria ta viață. Ci rugăciunea e o conversație cu un Dumnezeu viu. Prin urmare întrebarea e, care e natura Dumnezeului care ne aude? Dacă rugăciunea depinde de El și reacția Lui față de mine, totul atârnă de această întrebare. Este Dumnezeu, un Dumnezeu nedrept, care alungă oamenii, căruia nu îi pasă? Dacă este așa, de ce să ne rugăm? Dar dacă Dumnezeu prin contrast e un Dumnezeu bun  care dă întotdeauna ce este drept aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, care le răspunde repede, atunci haideți să ne rugăm! De aceea Biblia insistă ca noi să înțelegem inima lui Dumnezeu. Și de aceea cred eu că se află această invitație în cartea psalmilor. Psalmistul spune, „Gustați și vedeți ce bun este Domnul.” Putea să spună, „Gustați și vedeți ce înțelept este Domnul, ce puternic este Domnul, ce măreț este Domnul.” Dar el vrea să începem cu bunătatea lui Dumnezeu.  

    „Gustați și vedeți...” îmi place această invitație, gustați și vedeți. Îmi place să gust lucruri. Sunt un degustător bun.  De fapt  atunci când soția mea merge la cumpărături, îmi place să merg cu ea,  nu neapărat ca să o ajut la cumpărături ci pentru că îmi place când se dau acele mostre de gustat. Știți despre ce vorbesc. Eu merg în magazinul de alimente căutând masa unde se dă de gustat. Și când găsesc una, migrez în acea direcție.  Mă învârt în jurul ei precum un biban în jurul cârligului în apă.  Înot și înot până când în cele din urmă persoana spune,  „Domnule, veniți și gustați și vedeți că înghețata e bună.” „Veniți și gustați și vedeți că produsele Orio sunt bune.” „Veniți și gustați...” nu trebuie să mă invite de două ori.  Îmi place să gust și să văd. Tatăl vostru ceresc a deschis înaintea voastră o cămară a bunătății Lui,  și a făcut această invitație, „O, veniți și gustați și vedeți ce bun este Domnul.” Ai acceptat invitația Lui? „Gustați și vedeți.” Fiecare pagină din Biblia voastră spune, „Gustați și vedeți ce bun este Domnul.”

    Cât de bun a fost Dumnezeu când a creat o grădină care de șapte ori a fost numită bună pentru Adam și Eva.  Gustați și vedeți  cât de bun a fost Dumnezeu să îi dea lui Avram un pământ nou, o viață nouă.  Gustați și vedeți cât de bun a fost Dumnezeu  să îi dea lui Iosif un loc unde putea să își protejeze familia, secole la rând. Cât de bun a fost Dumnezeu să îi dea lui Moise abilitatea să conducă oamenii afară din țara Egiptului.  Să îi dea lui Iosif țara promisă.  Gustați și vedeți ce bun a fost Dumnezeu să îi dea lui David acei psalmi să-i scrie,  să-i dea lui David o a doua șansă în viață. Cât de bun a fost Dumnezeu. Gustați și vedeți cât de bun a fost Dumnezeu să o întărească pe Estera,  să-i dea lui Neemia îndemânare, să o protejeze pe Rut într-o țară străină.  Gustați și vedeți pe fiecare pagină a Bibliei cât de bun a fost Isus Hristos că S-a născut într-o iesle. Să fie așezat într-o iesle. Să fie crescut în Nazaret. Gustați și vedeți vinul pe care nunta nu l-a avut.  Peștii pe care Petru a spus că nu putea să-i prindă. Masa pentru miile de oameni pe care ucenicii au spus că nu pot să-i hrănească.  Gustați și vedeți iertarea de la piciorul crucii. Puterea din grădina învierii.  Gustați și vedeți ce bun este Dumnezeu.  

    Rugăciunea începe cu bunătatea lui Dumnezeu. Înainte de a face cereri, înainte de a enumera plângeri, înainte de a-ți mărturisi păcatele,  ia câteva momente și inhalează bunătatea lui Dumnezeu. Psalmistul a spus, „O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui.” Dacă viața ta pare prea rea, atunci oprește-te și inhalează bunătatea lui Dumnezeu.  E simplu. Oriunde te-ai afla, atunci când traficul e mare, Dumnezeu e bun.  Atunci când economia e rea, Dumnezeu e bun. Atunci când soțul e rău, Dumnezeu e bun.  Atunci când copiii sunt răi, Dumnezeu e bun.  Continuă să spui, „Doamne ești bun. Ești bun. Ești bun.” Ceea ce nu ai vrea să faci e să permiți ca viața ta să fie mistuită de tot ce este rău. Și e ușor să faci asta. Dar tu nu ești oricine, nu-i așa? Nu ești văduva marginalizată și uitată. Ești un copil al lui Dumnezeu. Și în orice moment al zilei, cele mai bune minute ale tale, sunt acele minute în care îți ridici privirea și spui,  „Doamne, Tu ești bun.”

    Familia Veron a făcut acest lucru deja de mulți ani.  Dacă ați fost aici în decembrie poate vă amintiți că vi i-am prezentat pe Christophe și Joy Veron. Ei au trei copii, Chloe, Annie și Eliot. În vara anului 1995, lumea lor s-a schimbat.  Au mers cu familia în vacanță în Colorado,  și în timp ce părinții și bunicii se ocupau de cazarea la cabană, și-au lăsat copiii în mașină. La acea vreme copiii aveau 6, 4 și 2 ani.  Cumva mașina a ieșit din viteză și a început să meargă singură pe un drum care ajungea la o prăpastie. Părinții și bunicii au fugit cât au putut de tare. Cea care a fugit cel mai tare a fost Joy, mama.  Nu a putut deschide ușa pasagerilor așa că a făcut inimaginabilul.  A fugit în fața mașinii, a întins mâinile pentru a opri mașina. Și până în această zi, Chloe și Annie, fiicele mai mari,  își pot aminti zdruncinătura în timp ce mașina a trecut peste trupul ei. A încetinit mașina destul pentru ca bunicul să ajungă pe partea pasagerilor unde a deschis ușa  și a sărit cu capul înainte și cu mâna pe frână și a oprit mașina.  Copiii au supraviețuit. Joy, mama, a paralizat. Dacă Isus nu alege să o vindece, își va petrece restul vieții într-un scaun cu rotile.  Dar ea le spune copiilor că ar face-o din nou pentru bucuria de a-și ști familia în siguranță.  Joy [bucurie] trăiește conform numelui ei.  Nu vezi amărăciune în viața ei, nu simți dispoziție proastă atunci când vorbești cu ea, ci doar fericire. Cred că știu secretul ei. Ea îl numește „cartea bună.” Nu Biblia, deși și Biblia este o carte bună, dar există o altă carte bună în viața familiei Veron. Atunci când s-a întors de la spital și copiii erau toți mici, iar familia era zdruncinată de faptul că acum mama era în cărucior, îi punea pe copii în fiecare seară să-și scrie gândurile într-un jurnal. Și au făcut două liste.  O listă cu lucruri rele și o listă cu lucruri bune.  Puneau pe listă lucrurile rele ce au decurs din acel accident. Dar după ce scriau toate lucrurile rele, ea spunea, „Bun copii, care ar fi niște lucruri bune?” Și ei făceau o listă.  Și copiii vă vor spune că și-au dat seama că existau mai multe lucruri bune decât rele. În timp ce au început să facă o listă cu binecuvântările ce au urmat acelei tragedii,  acea listă a depășit lungimea celeilalte. Și Joy și-a învățat familia cum să găsească bunătatea lui Dumnezeu, chiar și în mijlocul unei tragedii groaznice.

    Prietene, poți face asta. Nici o pagină din Biblie nu îți va spune că vei fi cruțat sau scutit de lucruri rele,  dar fiecare pagină din Biblie îți spune că Dumnezeu lucrează prin toate lucrurile rele pentru a face lucruri bune. Pentru că El, în inima Lui este un Dumnezeu bun. Tu nu ești văduva, ești copilul lui Dumnezeu. El nu este judecătorul încăpățânat și împotrivitor. El este Dumnezeul bun care dă lucruri bune tuturor copiilor Lui, și El te invită să guști și să vezi că e bun. Și El îți lasă această promisiune.  Isus spune că va face întotdeauna ce este drept pentru aleșii Lui care strigă către El zi și noapte.  Amin?

    Haideți să ne rugăm. Îți mulțumesc Doamne.  Aveam nevoie să ne amintim azi că această lume e supravegheată de o inimă bună. Aveam nevoie să ne amintim astăzi, că rugăciunile noastre nu ajung la niște urechi surde,  sau dispar într-o cameră pentru corespondență. Aveam nevoie să ne amintim azi Doamne, că atunci când plângem Tu observi, și atunci când ne rugăm Tu asculți.  Și chiar și atunci când facem cereri pripite  Tu faci ceea ce este bine,  pentru că Tu ești un Dumnezeu bun.  Și îți mulțumim. Îți mulțumim. În Numele lui Isus.  Și toți oamenii lui Dumnezeu să spună amin.