Bine ați venit la cele mai bune zece minute ale voastre,  o serie despre rugăciune pentru oameni care au probleme în acest domeniu. Dacă ai câștigat bătălia în acest domeniu s-ar putea să nu vrei să acorzi așa mare atenție. Noi ceilalți vom fi receptivi, și Îi vom permite lui Dumnezeu să ne vorbească  despre cum putem să primim putere în fiecare zi prin rugăciune. Mă bucur să fiu din nou cu voi. Am fost plecat săptămâna trecută. Unii dintre voi vă amintiți că mesajul meu a fost transmis din Anglia.  Totul a decurs bine așa că săptămâna viitoare vreau să vă transmit mesajul din Vatican. Deocamdată au predicatori intermediari, așa că dacă cineva ar putea trage niște sfori, ar fi extraordinar. Mie mi se pare că putem reduce rugăciunea la o singură propoziție.  Și în timp ce medităm la această propoziție în fiecare zi din viața noastră,  și lăsăm ca această rugăciune să fie un ghid pentru viața noastră de rugăciune, dăm de o sursă ascunsă de putere pe care mulți dintre noi o trecem cu vederea. Rugăciunea în ansamblu sună cam așa.  Vor apărea cuvintele pe ecran și le puteți rosti alături de mine dacă doriți.

    Doamne, Tu ești bun. Tu ești Tăticul meu. Tu ești în control.  Vie Împărăția Ta. Am nevoie de ajutor. Vindecă-mă. Încurajează-mă. Condu-mă. Iartă-mă.  La fel și ei. Cei pe care îi iubesc. Cei pe care nu îi iubesc. Această lume care suferă. Mulțumesc. Amin. Am început cu o declarație.  Doamne, Tu ești bun.  La ce ne referim când spunem, „Doamne Tu ești bun.” El ne-a învățat că bunătatea Lui se manifestă sub forma afecțiunii paternale. Isus ne-a spus ca atunci când ne rugăm, să ne rugăm așa: „Tatăl nostru care ești în ceruri.” Am fost chemați să-L numim pe Dumnezeu Tăticul nostru. Tatăl nostru.  Dar apoi ni s-a amintit imediat că deși e Tatăl nostru, El e de asemenea Împăratul nostru.  Așa că proclamăm, „Tu ești în control. Tu ești Cel ce conduce lumea. Nu eu, ci Tu.” „Vie Împărăția Ta.” Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu, faptul că o Împărăție vine. Așa că în timp ce ne rugăm, proclamăm acest adevăr,  și lăsăm ca acest adevăr să ne ridice privirea de pe această viață pe următoarea.

    Când aveam șase ani iar fratele meu nouă, tatăl meu a decis ca familia Lucado să se mute într-o casă nouă. Nu e ceva neobișnuit, doar că tatăl meu era genul de persoană care făcea totul de unul singur. Deja construise primele două case în care am locuit  și acum credea că e momentul să ne mutăm în casa de vis, cum o numea el.  Trei dormitoare în loc de două.  Parcare pentru trei mașini în loc de una.  Cărămidă și nu lemn.  Un atelier în spate și spre bucuria mamei, un șemineu.  Un șemineu din cărămidă. După cum spuneam, eu aveam șase ani și fratele meu nouă. Iar tatăl meu știa destul de bine că dacă doreai să construiești o casă trebuia mai întâi să o proiectezi. Așa că în fiecare seară stătea la masa din bucătărie lucrând la proiectul casei. Era o perioadă în care mama mea lucra pe tura de noapte la spital,  așa că tatăl meu trebuia să se asigure că eu și fratele meu luam cina, făceam baie,  ne făceam temele, ne spălam pe dinți. Și a mai fost și perioada în care am avut ocazia să-l vedem cu proiectează casa.  Era o bucurie contagioasă. Ne lăsa să stăm la masă și ne întreba,   „Ce credeți că ar trebui să punem aici băieți?” „O tati, pune un leagăn în bucătărie.” „Tati, pune un geam mai mare în camera mea.” Aveam tot felul de idei, și era minunat.  Am dat la o parte ideile care nu erau bune, dar celelalte le-am pus cap la cap. Și ne-a făcut fratelui meu și mie această invitație.  „Nu ați vrea să faceți parte din echipa de construcție? Ați vrea să mă ajutați să o construiesc?” O uau, înoată rața cu un singur picior în cerc? E Papa catolic?  „Da! Da! Da! Desigur că vrem!” Așa s-a făcut că timp de aproape un an școlar fratele meu și cu mine săream pe biciclete după școală și pedalam de la școala elementară Pease până pe strada Alamosis,  unde tatăl meu era deja acolo alături de prietenul lui cel mai bun, Bill Richardson,  și lucrau la încadrare, la instalația de apă și canal, la electricitate și la construcția în sine a acestei case.  Era un constructor pasionat.

    Trebuie să știți că Tatăl vostru ceresc e un constructor pasionat. Biblia spune că domnia Lui nu va avea sfârșit. Ea se extinde mereu, El construiește mereu.  Și El nu visează la o casă pe strada Alamosis, ci la o nouă Împărăție.  Spre deosebire de orice am văzut sau ne-am imaginat noi vreodată.  O Împărăție în care există viață fără cimitire.  O Împărăție în care există relații fără lacrimi.   O Împărăție în care umblăm cu Dumnezeu fără nici o vină.  O Împărăție în care leul va sta alături de miel. Toată natura va fi în armonie. O Împărăție în care îngerii vor sta alături de sfinți.  Dar cel mai important, o Împărăție în care Dumnezeu se va plimba liber printre oamenii Lui.  Dumnezeul tău e un constructor.  Și Dumnezeul tău, Tatăl tău ceresc ți-a făcut ție aceeași invitație pe care tatăl meu mi-a făcut mie și fratelui meu. „Vrei să fii parte?” „Vrei să mă ajuți să o construiesc?”  „Vrei să faci parte din echipa de construcție?” Și răspunsurile noastre au fost, „Fii sigur că da!” Vedeți, mântuirea definită simplu, e un „Da” la invitația lui Dumnezeu de a fi parte din noua Lui Împărăție. Asta e tot.  Atunci când îi spui da lui Isus tu nu te alături unui partid politic, nu te alături unei cruciade morale,  ci spui doar că vrei să fii parte din această Împărăție pe care o construiește.  M-am uitat la casa în care locuim, și după cum șiți, are puncte slabe... Dar eu știu că am fost creat pentru mai mult. Și vreau să fiu parte din această Împărăție. Da! Da! Da! Sau ai putea răspunde așa cum ne-a învățat Isus să răspundem, și să spui, „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta pecum în cer și pe pământ.”

    Pentru a-L înțelege pe Dumnezeu, trebuie să înțelegem că El are o pasiune pentru Împărăție. Dumnezeu are o pasiune pentru Împărăție.  De fapt, nu puteți citi despre Isus fără a intra în contact cu această pasiune pe care o are pentru o nouă Împărăție.  Chiar prima oară când s-a făcut referire la Isus, Gabriel i-a spus Mariei,  „El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt;  şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui...” Aceasta e prima referință care se face la Isus.  „și Împărăția Lui nu va avea sfârşit.” Apoi, în primele cuvinte pe care le-a spus Isus Însuși, El a spus,  „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” La ultima cină Isus a promis un pahar de vin la următoarea împărtășire. El a spus, „îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” După înviere, Isus a dedicat șase săptămâni lucrurilor privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. Isus vorbește mult despre această Împărăție.  Nu se sfiește să vorbească despre ea. El spune, „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu.” Împărăție. Împărăție. Împărăție. Mă îndoiesc că ar exista un calendar în ceruri, dar dacă există unul atârnat pe perete în camera tronului,  Dumnezeu a încercuit deja data în care Împărăția va fi inaugurată sau manifestată pe această planetă.  El are o pasiune pentru Împărăție.  Și nu e de mirare... atunci când analizezi schița noii Împărății vei fi entuziasmat.  Dumnezeu nu are doar o pasiune pentru Împărăție, El are și un plan al Împărăției. Acest plan e sumarizat în versetul din rugăciunea Tatăl nostru.  „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta” unde? „precum în cer și pe pământ.” Trimițând la ideea că Împărăția are loc, la ideea că Împărăția nu a avut loc încă. Suntem parte dintr-o Împărăție care vine și așteptăm o zi a inaugurării  în care Împărăția va fi pe deplin manifestată pe acest pământ.  

    Și această Împărăție are niște caracteristici distincte.  În primul rând, „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta.” Facă-se voia Ta. Vedeți, cerul e cer pentru că e un regat al unui singur rege. E un loc unde voia lui Dumnezeu va fi făcută.  În ceruri, voia lui Dumnezeu va fi făcută. De ce? Pentru că există un singur Rege în ceruri.  În această versiune a vieții, vrem cu toții să fim regi, nu-i așa? Tu vrei să-ți conduci propria viață, eu vreau să-mi conduc propria viață,  și câteodată vreau să conduc și viața ta.  Ce se întâmplă atunci când fiecare de pe această planetă încearcă să conducă lumea? Haos! Dezastre.  Războaie.  Competiție. Alegații. Adulter. Crimă. Atunci când fiecare persoană din lume se trezește cu acest gând,  „Vie împărăția mea. Vie împărăția mea. Vie împărăția mea.” Nu e de mirare că există un așa haos.  Cerul va fi ceresc, pentru că fiecare persoană de acolo va ajunge în cele din urmă la consensul, „Vie Împărăția Ta.” Fii Tu Rege Isus. Fii Tu Rege.  Condu Tu lumea. Fii Tu responsabil. Tu știi totul.  Ne supunem cu bucurie Ție. Vie Împărăția Ta.  Vă puteți imagina o viață în care în fiecare moment ați făcut exact ce a spus Dumnezeu? Cât de diferită ar fi viața voastră dacă în fiecare zi ați fi făcut în mod perfect voia lui Dumnezeu.  Ce controverse ați fi evitat? De ce conflicte ați fi fost scutiți? Câte zile întunecoase, sau depresii, sau nopți nedormite ați fi evitat? Luați acest răspuns și multiplicați-l cu câteva miliarde. Vă puteți imagina planeta noastră? O planetă pe care fiecare s-ar trezi dimineața și ar spune, „Bun Doamne, ce vrei să faci Tu astăzi? Ce vrei Tu să faci?” Acela va fi cerul.  Iadul e iad, pentru că iadul e un loc în care fiecare încearcă să-și conducă propria lume.  Cerul va fi cer, pentru că cerul e un loc în care Îl lăsăm pe Dumnezeu să conducă lumea.  E destul de simplu. Vie Împărăția Ta. Facă-se voia Ta.  Unde? Precum în cer și pe pământ. Să nu credeți pentru nici o secundă că cerul  e un tărâm cețos eteric, o acumulare de nori undeva între Pluto și Venus. Cerul e ceresc pentru că cerul va fi voia lui Dumnezeu făcută pe acest pământ,  în care Tatăl nostru ceresc va răscumpăra această planetă, care este de drept a Lui,  care a fost creată de El, ca un loc în care să poată crea o Împărăție de oameni  cu care să trăiască în armonie pentru totdeauna.  El nu a abandonat acel plan.  Această planetă Îi aparține.  Va fi purificată, va fi curățată, va fi restaurată.  O, are nevoie de restaurare, nu-i așa? Atunci când apostolul Pavel a descris această planetă, a spus că toată creația suspină,  precum în durerile nașterii, așteptând întoarcerea lui Hristos.  El a comparat această planetă cu o femeie însărcinată în al treilea trimestru, care suspină de durere, anticipând o scăpare care urmează să vină. Acea scăpare vine.  Și în acea zi, Împărăția Ta va veni pe acest pământ, și Dumnezeu va recupera fiecare centimetru pătrat,  fiecare gram de praf, fiecare picătură de apă, fiecare nor, fiecare planetă, fiecare meteorit. Și totul va fi în sfârșit în armonie.  

    Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al restaurării, nu al distrugerii. El e un Dumnezeu al recreării, nu al devastării.  E un Dumnezeu care restaurează. Isus a spus-o astfel,  „atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie...” Prietene, fiecare pagină din Biblie, fiecare promisiune din Scriptură,  ne invită să ne ridicăm ochii și să ne uităm înainte la Împărăția care vine.  Tatăl tău e un constructor pasionat. Noaptea înainte de crucificarea lui Isus, El le-a spus urmașilor Lui,  „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri.  Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus.” În alte cuvinte nu inventez aceste lucruri.   „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc,” un loc pentru voi. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine,  ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Ați fost creați să trăiți cu această speranță. Ați fost creați să trăiți cu această speranță.  Dacă această speranță a cerului nu devine un mod de gândire zilnic, vă așteaptă multe zile mohorâte.   

    În timp ce mă gândeam la invitația tatălui meu adresată mie și fratele meu,  mi-am amintit de un alt lucru din copilăria mea,  și anume ziua când fratele meu a venit acasă cu un trombon de la fanfara școlii generale.  A decis că vrea să facă parte din fanfară, așa că a venit acasă cu acest trombon.  Vă spun ceva, a sunat îngrozitor.  Se plimba prin casă de parcă ar fi fost la un marș cântând la trombon. Și i-am spus mamei să-i spună să tacă. Parcă era o rață muribundă. Era oribil. Nu puteam să mă uit la televizor, nu puteam să citesc. Dar nu vroia să-l trimită afară pentru că trebuia să fim respectuoși cu vecinii.  Așa că situația se repeta în fiecare zi timp de 30 de minute în timp ce repeta la trombon.  Era dureros.  Imaginați-vă reacția mea când părinții mi-au spus într-o zi când m-am întors de la școală. „Astăzi seară mergem la un concert de fanfară al școlii generale.” „O nu, fratele meu multiplicat de o sută de ori.” Nu am fost entuziasmat deloc. Și când am ajuns în sală lipsa mea de entuziasm a fost justificată,  pentru că am ajuns la ceea ce am aflat mai târziu că era perioada de încălzire.  Ați fost la un concert și ați auzit cum fiecare se pregătește? Clarinet, trombon, tuba. Fiecare face ce vrea.  Dar apoi, dirijorul a urcat pe scenă,  s-a urcat pe platformă, a luat bagheta, a bătut de trei ori  și dintr-o dată, toată lumea a pus instrumentele jos, au așteptat semnalul său  apoi au luat din nou instrumentele și știți, nu a fost deloc rău.

    Înțelegeți, nu-i așa? Că în marele scop al istoriei umane, aceasta este încălzirea. Aceasta este încălzirea. Și de aceea sună dezastruos câteodată. Și de aceea există atâta lipsă de armonie și tristețe. Aceasta este încălzirea. Dar vine o zi, și poate fi mai devreme decât ne imaginăm,  în care dirijorul va ieși și va lovi cu bagheta,  și în acel moment, toți aceia care I-au spus da, vor intra într-o perioadă de armonie eternă,  și aceia care s-au răzvrătit împotriva Lui, se vor înfățișa și vor fi alungați pentru totdeauna. Împărăția Lui va veni. Și voia Lui se va face pe pământ, așa cum este el chiar acum, precum în cer.  Dumnezeu are o pasiune pentru Împărăție.  Și Dumnezeu are un plan pentru Împărăție.  Și El te invită pe tine și mă invită pe mine să aducem o rugăciune a Împărăției.  Și voi încheia cu această încurajare.  

    Iată cum funcționează.  E luni dimineața. Sună alarma. E așa cum se numește, o alarmă.  E îngrozitoare. Ce sunet îngozitor pe care să te trezești.  Nu vrei să te ridici din pat. E luni. Lunea a venit atât de rapid.  Lunea, marțea, miercurea, joia, vinerea sunt pline de sarcini, pline de clienți, pline de rapoarte,  pline de termene limită, pline de nimicuri. Nu vrei să te dai jos din pat. Încă e întuneric, ești somnoros. Copiii sunt încă în pat. Partenerul e încă în pat. Utlimul lucru pe care vrei să îl faci e să te dai jos din pat.  Dar nu ai de ales, nu-i așa? Nu ai de ales.  Ai renunțat la acele zile în care puteai dormi cât vroiai atunci când ai renunțat la aparatul dentar. Nu mai poți face asta. Așa că trebuie să te dai jos din pat.  Vechea ta persoană s-ar fi dus anevoie până în camera de zi, ar fi aprins televizorul,  și s-ar fi expus încă 10 sau 15 minute la știri toxice.  Sechestrare. Ambasadorul Dennis Rodman în Corea de Nord.  Economia merge în jos. Republicanii nu se înțeleg cu democrații. Democrații... O, ce început de zi minunat. Dar ani de zile ai făcut acest lucru. Ai ascultat radio-ul, mai multă toxicitate, mai multă otravă, mai multe știri rele.  Verifici email-ul. Mai multe știri rele, mai multe cerințe, și altele.  Dar în ultima vreme ai făcut lucrurile un pic diferit.  Predicatorul tău a venit cu această idee.  A spus, ia zece minute, doar zece minute, și înainte de a ieși în lume, intră în prezența lui Dumnezeu. Și faci asta. Și nu arați extraordinar, nici unul nu arătăm atunci când ne trezim, dar e în regulă. Pentru că e doar între tine și Dumnezeu.  Te duci anevoie într-o cameră în care ai un fotoliu,  îți torni o ceașcă de cafea, pentru a introduce puțină cafeină în sistem,   afară e încă întuneric, tu ești încă pe jumătate adormit, dar spui, „Doamne, ești bun. Ești bun.” Și prima ta declarație în acea zi e bunătatea lui Dumnezeu.  Începi ziua cu o declarație care nu îi place diavolului, care determină ca orice prezență rea să plece.  Spune doar, „Doamne, ești bun. Ești bun. Poate vremea e rea, poate copiii sunt răi, poate economia e rea,  dar iată ce cred, cred Doamne că Tu ești bun.” Și în momentul în care rostești asta, ceva se trezește în tine.  Duhul tău se trezește la prezența Duhului Sfânt care locuiește în tine.  Și sfidezi toate acele o mie și una de voci care încearcă să te dărâme și să te distrugă. Spui doar, „Aici sunt Doamne. Tu ești bun. Ești bun.  Și tu ești Tăticul meu, ești în control. Ești Cel la care vin pentru ajutor, și Doamne, fie ca Împărăția Ta să vină azi.” Și mai degrabă decât să lași ca primele tale gânduri să fie furate de problemele acestei vieți, îți ridici imediat ochii și te uiți la promisiunea lui Dumnezeu, Împărăția veșnică pe care ne-a promis-o.  Facă-se voia Ta, în cer așa pe pământ.  Abia te-ai trezit și dintr-o dată vei simți că inima ta bate mai tare.  E un gând extraordinar cu care să te trezești.  Poate această săptămână va fi grea, dar această săptămână va trece, și îmi voi aținti inima pe Împărăția lui Dumnezeu.  Da Doamne, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta. Și acel adevăr începe să fie absorbit în sufletul tău. E ca și cum ai sta sub o cascadă.  Și te îmbraci cu adevărul în loc de minciuni. Cu speranță în loc de disperare.

    Nu credeți că ar fi o modalitate extraordinară prin care să începeți ziua? Nu credeți că ar fi o modalitate bună de a petrece cele 10 minute din pauza de cafea? Nu credeți că ar fi o modalitate bună de a petrece puțin din prânz așa? Sau cele 20 de minute în care conduci până la serviciu? Ce ar fi dacă ai folosi câteva din acele minute să spui, „Doamne, vie Împărăția Ta.” Ce ar fi dacă ai lua câteva minute înainte de a te culca, în care să oprești știrile, sau emisiunea la care te uiți și să spui,  „Doamne, vie Împărăția Ta.” Vreau să îți spun ceva prietene. Acele câteva minute, îți vor schimba viața. O vor face. Vei fi o persoană mai bună. Vei fi mai plăcut pentru ceilalți,  și cu siguranță vei iubi viața mai mult atunci când ești în părtășie cu Cel care a făcut-o. Tati a terminat acea casă.  Și ne-a făcut pe mine și pe fratele meu să credem că am făcut ceva important, ceea ce probabil nu a fost așa.  Dar a fost un lucru mare, și o zi mare pentru familia Lucado atunci când ne-a mutat în casa de pe strada Alamosis. Era atât de mândru de ea.  Vă puteți imagina cât va fi de mândru Tatăl nostru ceresc atunci când ne va muta în noua Împărăție?

    Îți mulțumesc Doamne.  Suntem pelerini aici. Avem tendința să uităm de Împărăție Doamne.  Și mărturisim cu bucurie că avem nevoie să ne amintești mereu unde ne îndreptăm,  că acest loc e doar de tranziție, e doar un terminal de aeroport, ne mutăm dintr-un loc în altul. Aceasta nu e casa noastră încă.  Doamne, aținteste-ne gândurile la casa pe care ne-ai pregătit-o.  Îți mulțumesc Doamne pentru această speranță. Aducem această rugăciune în Numele Celui care o dă, Isus Hristos. Amin.