Doamne, ești bun. Ești Tăticul meu. Ești în control. Vie Împărăția Ta. Am nevoie de ajutor. Vindecă-mă. Încurajează-mă. Condu-mă. Iartă-mă. La fel și ei. Aceia pe care îi iubesc. Aceia pe care nu îi iubesc. Această lume care suferă. Mulțumesc.

    Bine ați venit la „Cele mai bune zece minute ale tale,” o serie de mesaje despre rugăciune pentru oamenii care au probleme în a se ruga. Am redus rugăciunile din Biblie la o rugăciune simplă, portabilă și ușor de învățat, compusă din doar patru propoziții. Vă îndemn să petreceți câteva minute cu această rugăciune, despachetând fiecare din acele propoziții și cred că vor deveni cele mai bune zece minute ale voastre din fiecare zi. Rugăciunea e simplă. Doamne, ești bun. Am nevoie de ajutor. La fel și ei. Mulțumesc. Începem prin a declara bunătatea lui Dumnezeu. Că El e Tatăl nostru, Tăticul nostru. Că Împărăția Lui vine, că El e în control. Și apoi recunoaștem pur și simplu că avem nevoie de ajutor. Și chiar cuvântul „ajutor” ne amintește de ce avem nevoie. Doamne, vindecă-mă, încurajează-mă, condu-mă, iartă-mă. Astăzi am ajuns la această parte. Ce înseamnă să-I cerem Tatălui ceresc să aducă iertare în inimile noastre? Câteodată cred că ne confruntăm cu vină inutilă. Trăim cu vină cu care nu trebuie să trăim. Vinovăția vine și presupunem că trebuie să facă parte din viețile noastre, când de fapt planul lui Dumnezeu încă de la început a fost să creeze un popor fără vină. Nu ați vrea să descoperiți o viață fără vină?

    Nu cu mult timp în urmă, în timp ce treceam pe lângă un salon de tatuaj, mă gândeam la ceva. I-a trecut cuiva prin minte să pună un afiș într-un salon de tatuaj pe care să scrie, „Gândește înainte să te tatuezi!” Cred că ar fi o idee bună pentru un salon de tautaj, nu-i așa? Pentru că odată ce îl faci e acolo. Și din moment ce e penetrat e penetrat. Într-adevăr sunt oameni care pot îndepărta tatuajul, dar costă foarte mulți bani, și din câte am înțeles doare. Așa că am văzut oameni care se mai gândesc. Un jucător NBA are litera „p” tatuată pe obraz. Susține că este fan al echipei „Pitsburgh Pirate,” deci și-a tatuat litera „p.” Problema e că cine a făcut-o a făcut-o invers. Așa că arată cum trebuie doar în oglindă. Un jucător de fotbal de la NFL are „darul lui Dumnezeu.” Darul – lui Dumnezeu. E clar că-i place umilința, dar avea nevoie de un pronume. A uitat să pună pronumele înaintea lui „Dumnezeu.” Ar fi avut nevoie de un corector. Știți, e un lucru să ai greșeli însemnate pe pielea ta în cerneală permanentă, dar trebuie să vă spun că e mult mai rău să ai greșeli ale trecutului însemnate în inima ta. Cuvântul pentru aceasta situație în Biblie, și în viață e „vină.” „Vină.” Avem atât de multe motive să ne simțim vinovați în viață. Toate lucrurile pe care „ar fi trebuit,” sau „le-aș fi putut” face. Toate deciziile proaste, toți banii cheltuiți în mod greșit. Toate acele dăți în care nu am făcut ceea ce știam că am fi putut face. Chiar și numai oportunități pe care le-am pierdut. Sunt curios... dacă ar fi ca vinovăția ta să se manifeste prin cerneală pe pielea ta, dacă lucrurile pentru care te simți vinovat, regretele tale, remușcările tale ar putea să apară pe pielea ta sub forma unui tatuaj, mă întreb ce ai vedea. Ai vedea fața unei persoane căreia i-ai frânt inima, căreia i-ai furat puritatea. Ai vedea banii pe care i-ai risipit. Ai vedea doar niște critici, „Părinte sărac,” „Student groaznic.” Cu toții, mai mult sau mai puțin ne confruntăm cu vinovăție. Dar vinovăția se manifestă în viețile noastre, în diferite moduri. Poate ați observat că unii oameni sunt foarte defensivi din cauza vinei. Alții sunt foarte înfrânți din cauza vinei. Sunt două extreme cauzate amândouă de aceeași boală. Unii oameni, devin defensivi, reci, distanți uneori chiar sfidători din cauza vinei - așa fac față vinei. Țelul lor în viață e să țină trecutul în trecut. Să țină secretul îngropat. Să nu vorbească niciodată despre asta, să nu confrunte niciodată situația. Ce s-a făcut e făcut și îngropat și niciodată nu va mai fi readus la suprafață. Rezultatul e o persoană care îi ține pe ceilalți la distanță. Conversațiile sunt întotdeauna de suprafață. Conversația superficială e întotdeauna la un nivel înalt. Dar le este frică să meargă în adâncime.

    Au tendința să exceleze în anumite domenii din viață, pentru că acel succes e un fel de antidot pentru acea vină pe care o simt în interior. Există o tendință foarte mare de a-și ocupa timpul excesiv. Pentru că cu cât sunt mai ocupați, cu atât trebuie să gândească mai puțin. Unii oameni își rezolvă trecutul prin a construi un zid în jurul lui și a-l evita. Alți oameni - persoana înfrântă - rezolvă trecutul prin a trăi încă în el. Trecutul lor e ceea ce îi definește. Ei nu au trecut printr-un divorț, ci ei sunt divorțați. Ei nu și-au pierdut controlul, ci sunt soții adulteri. Ei sunt marcați de trecutul lor. Ei nu au dat-o în bară, ci sunt în sine niște epave. Ei nu au eșuat ci sunt un eșec total. Și ajung să se privească pe sine prin prisma eșecurilor lor. În loc să lase ca eșecurile lor să-i purifice, eșecurile lor îi definesc. Și simt că Dumnezeu probabil a trecut la cineva mult mai vrednic decât ei. Am vorbit chiar în această dimineață cu cineva, care spunea că timp de ani de zile nu s-a simțit nici măcar vrednică să meargă la o biserică din cauza greșelilor ei. Interesant. Biserica atrage oamenii care caută o soluție pentru vinovăția lor.  Tragic e că multe biserici nu știu cum să ajute oamenii să confrunte vinovăția pe care o simt și biserica devinde un loc unde acea vină e amplificată, și datoria predicatorului, preotului, rabinului devine să le amintească tuturor de vinovăția pe care o au. Sau să le spună oamenilor cum să rezolve sentimentul de vinovăție de unii singuri, fără ajutorul unui Mântuitor, ceea ce se numește legalism. În consecință, bisericile devin ori locuri unde domnește aroganța ori unde domnește inferioritatea.

    Puteți vedea că toată treaba cu vinovăția este un ciclu grozav. Așa că mă întreb dacă vorbesc cuiva care se confruntă cu vină. Sau care refuză să se confrunte cu vinovăția. Te încearcă și pe tine sentimente de vinovăție? Ai putea să te vezi ca pe o persoană fără sentimente de vinovăție? Am o promisiune pentru voi din Scriptură, pe care cred că o veți îndrăgi. E din Vechiul Testament. Dumnezeu spune, „Indiferent cât de mare e pata păcatului vostru, Eu o pot scoate...” - Îndepărtare spirituală de tatuaj - Indiferent cât de mare e pata păcatului vostru, Eu o pot extrage, nu să o acopăr, o pot scoate... „...și vă pot face curați precum zăpada proaspăt căzută.” (Isaia 1:18 TLB) Prin urmare Dumnezeu e expert în îndepărtarea vinovăției. El poate face ce nimeni altcineva nu poate face. El îți poate îndepărta vinovăția.

    Trebuie să specificăm că vinovăția în doze limitate e bună pentru noi. E unealta lui Dumnezeu prin care ne conștientizează de greșelile pe care le facem. În doze limitate, vinovăția ne determină să ne pocăim, să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne reunoaștem greșelile și să-L căutăm pe Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu aduce o doză potrivită de vinovăție, noi vom deveni oameni mai buni. Scriptura spune că vom deveni, „mai plini de viață, mai preocupați, mai sensibili, mai reverențioși, mai umani, mai plini de pasiune, mai responsabili.” (2 Corinteni 7:11 MSG) Vinovăția bună pe care Dumnezeu o îngăduie, ne determină să fugim înspre Dumnezeu. În dozele potrivite, vinovăția e o binecuvântare, dar în dozele nepotrivite, vinovăția poate fi o povară. De aceea Dumnezeu monitorizează dozajul. Tu nu ai fost creat să trăiești sub povara vinovăției. Tu nu îți poți purta vinovăția. Nu poți. Și în cazul unora dintre voi, vinovăția face ravagii. Dar Dumnezeu poate purta această vinovăție. Și El ne arată cum. De fapt unul din cele mai interesante pasaje din Vechiul Testament ne arată cât de serios este Dumnezeu în a ne ajuta să rezolvăm problema vinovăției. Dacă vreți să completați spațiile libere, iată indiciul. Măsurile luate de Dumnezeu pentru vinovăție. Măsurile luate de Dumnezeu pentru vinovăție.

    Mergem în Vechiul Testament la cartea Levitic. Cu 3000 de ani în urmă, de ziua ispășirii, când preotul antrena oamenii în acest exercițiu spiritual interesant de îndepărtare a vinovăției. Ziua ispășirii era sărbătorită o dată pe an, când toți copiii lui Israel veneau la cort și priveau cum marele preot se ocupa în mod fizic, simbolic de păcatele lor. Erau câteva lucruri care aveau loc în acea zi. Două dintre ele implicau țapi. Unul era un sacrificiu pentru păcat, și cealălalt era purtătoar al păcatului. Așa că primul țap era sacrificat și sângele lui era turnat pe altar. Al doilea țap era un purtător de păcat, și despre acesta vreau să vă vorbesc. Scriptura spune, „Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei.” (Levitic 16:21) Vă puteți imagina priveliștea? Mii de oameni adunați în fața cortului. Aron era acolo, îmbrăcat în veșmintele lui de preot. Sacrificase deja un taur, sacrificase deja un țap, și acum este adus la el un țap viu. Am fost foarte aproape să aduc un țap aici pe scenă, dar mi-a fost frică să nu plecați și să nu vă mai întoarceți, și mi-a fost frică și de ce ar fi făcut acel țap aici pe scenă. Dar Aron lua țapul, și mărturisea peste acel țap toate păcatele tuturor oamenilor. Ce comunitate sănătoasă rezultă de aici. Un loc unde oamenii să-și poată aduce păcatele. Nu ni se spune cum îl informează oamenii pe Aron de păcate. Poate i-au dat o listă înainte de a începe slujba. Sau a spus pur și simplu, „Bun, strigați-le.” „Eu am comis adulter.” „Eu am înșelat la plata taxelor.” „Eu am strigat la vecinul meu.” „Eu am fost aspru cu soția mea.” Dar toate păcatele erau mărturisite, și Aron, preotul, lua păcatele ca și cum ar fi fost mâini pline de noroi, dacă putem spune așa, sau poate un nor negru, lua păcatele și le punea pe țap. Și apoi Scriptura ne spune că odată ce făcea asta, „...să le pună [păcatele] pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustiu să-i dea drumul.” (Levitic 16:21-22) Probabil omul care avea acea însărcinare era cineva care știa să se ocupe de țapi. Acel om lua țapul care purta păcatele, care era acoperit cu păcatele, și îl ducea în sălbăticie. Îmi imaginez cum oamenii se uitau la țap și la om cum se duceau tot mai departe și deveneau tot mai mici, și într-un final dispăreau dincolo de orizont. Și oamenii așteaptă și așteaptă și după câteva momente omul începe să vină înapoi și ei văd că țapul nu mai e cu el. Care e mesajul? Mesajul e că păcatele tale au fost duse acolo unde nu mai pot fi văzute. Păcatele tale au fost duse acolo unde nu mai pot fi văzute. Au fost puse pe spatele țapului și țapul le-a dus în depărtare. Aceasta a fost o lecție de învățătură. A fost un exercițiu de laborator. Dumnezeu folosea această imagine pentru a-i învăța pe copiii lui Israel și o folosește pentru a ne învăța pe noi astăzi, că nu ne putem purta singuri vina. Nu putem. Cineva care e fără vină trebuie să poarte greșelile celor vinovați. Pot paria pe sfânta Tora că vreun băiețel de 10 ani a tras de roba tatălui și l-a întrebat. „Tati, de ce duce țapul în pustie. Țapul nu a greșit cu nimic.” Și tatăl care dorea să profite de orice moment în care își putea învăța fiul, s-a aplecat lângă fiu și i-a spus, „Acesta este scopul, fiule. Așa rezolvă Dumnezeu păcatul nostru. El îl dă unei ființe nevinovate să-l poarte și este dus departe.”

    Câteva sute de ani mai târziu, Isaia, profetul, urma să zică, „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:6) Domnul a făcut să cadă asupra Lui. Isaia nu cunoștea identitatea acelui „Lui.” Dar această profeție era despre Isus Hristos. Noi știm că Domnul a făcut să cadă asupra lui Isus Hristos... El este purtătorul păcatelor noastre. Domnul a pus asupra Lui pedeapsa pentru răul pe care l-am făcut noi. Scriptura spune că El a venit „ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9:26) „S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora.” (Evrei 9:28) Deci cine ne poartă păcatele? Noi nu folosim un țap. Acel procedeu a avut scopul să ne învețe ce va urma, să ne pregătească pentru ce urma să facă Isus. Dar Isus a venit ca Miel al lui Dumnezeu ca să șteargă păcatele lumii.

    Vreau să vă spun ceva. Dacă ți-ai dat inima lui Isus, El a îndepărtat vina ta. E atât de simplu. E atât de simplu! Dacă ți-ai dat inima lui Isus, El a îndepărtat vina ta. Ultima oară a fost văzută pe spatele unui țap în timp ce acesta se îndrepta spre valea morții. A dispărut. A fost pusă asupra lui Isus Hristos, și atunci când El a strigat de pe cruce, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai părăsit?” El era purtătorul păcatelor în pustie, în izolare. Și El ți-a luat păcatele și ți-a luat și vina. Dumnezeu și-a făcut partea Lui, tu ți-ai făcut-o pe a ta? Pot să vă încurajez să-I dați lui Dumnezeu vina voastră? Biserică, vă iubesc, vă iubesc, și vorbesc cu voi în fiecare săptămână. Cu unii personal, câtodată la telefon, câteodată prin email-uri. De multe ori la întâlniri ca aceasta. Și am pe inimă durerea că mulți dintre voi purtați sentimente de vinovăție inutile. Nu trebuie să faceți asta! Permiteți astfel vinovăției să vă definească, să vă restricționeze. Sunteți trași în jos. E ca un lanț. Dar Isus a venit să elibereze captivii, și El te va elibera. Și iată cum începi. Nu vrei să crezi că tu poți fi eliberat de vinovăție? Imaginează-ți doar. „Vrei să spui că eu aș putea fi eliberat de vinovăție?” Poate nu te-ai gândit niciodată la asta. Vinovăția a făcut așa de mult parte din viața ta încât ai luat-o ca pe părul sau pielea ta. Ca făcând parte din tine. Nu, nu face parte din tine! Nu face! Unii dintre voi ați crescut în case dominate de vinovăție. Am un prieten care spune că avea impresia că mama lui deținea o agenție de călătorie specializată în călătorii de vinovăție. Pentru că în fiecare zi îl trimitea în câte o astfel de călătorie. Poate vă regăsiți, poate ați crescut într-o biserică care folosea vinovăția pentru a motiva oamenii. Poate v-ați îndepărtat de biserică pentru că ați crezut că e un loc unde domnește vinovăția. Ascultați! Biserica lui Dumnezeu e un loc al harului, deși luați seama, nu e un loc care neagă răul pe care l-am făcut. Suntem păcătoși, recunoaștem asta, nu încercăm să ascundem, suntem răzvrătiți până în profunzime. Avem nevoie de cineva care să ne ierte și să poarte vina noastră. Începeți să acceptați ideea că puteți fi o persoană eliberată de vină. Am văzut că pentru unii oameni acest lucru e foarte greu de realizat. Vei spune, „Ce îmi dă autoritate să mă iert pe mine?” Sau, „Cu ce obraz să mă duc în prezența lui Isus și să-I spun să mă ierte? Max, tu știi ce am făcut eu?” Vreau să-ți spun ce-ți dă autoritatea să faci asta. Cuvântul lui Isus Hristos. Isus a spus că, „Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele.” (Matei 9:6) El este Judecătorul suprem. Tu nu ești nici măcar judecătorul tău. Tu, atunci când vii la Hristos te supui unei autorități mai mari, chiar mai mare decât conștiința ta, și cu siguranță mai mare decât mama ta, sau tatăl tău, sau oricine te-ar fi etichetat drept cel care a făcut toate acele greșeli. Așa că începe să accepți posibilitatea de a putea fi o persoană eliberată de vină.

    Iată ce ai nevoie. Ai nevoie de o zi a ispășirii. Trebuie să pui vina ta pe spatele Celui care-ți poartă păcatul. Spune-I pur și simplu lui Isus ce ai făcut. „Doamne, am nevoie de ajutor. Vindecă-mă, încurajează-mă, condu-mă. O Doamne, nu vrei să mă ierți astăzi? Nu vrei să iei acest păcat, să-l ridici și să-l pui pe spatele Celui ce poartă păcatul meu?” Lasă-L pe Isus să meargă în adâncime. Lasă-l să meargă în adâncime. Vorbește cu El despre acea greșeală. Vorbește cu El despre acea decizie. Vorbește cu El despre avort. Vorbește cu El despre abuz. Vorbește cu El despre anii în care ai stat departe de El. Dă cât mai multe detalii posibil. Mărturisirea nu înseamnă pedeapsă, mărturisirea duce la vindecare. Mărturisirea nu înseamnă pedeapsă, mărturisirea aduce rana la suprafață pentru a putea fi tratată și vindecată prin Numele lui Isus Hristos. Atâta timp cât păcatul e un secret, acesta reprezintă o întăritură a diavolului. Reprezintă un drum, un teritoriu pe care el îl poate folosi. Diavolul nu-ți poate lua mântuirea, dar cu siguranță îți poate lua bucuria. Așa că ceea ce face e să se asigure că are acest păcat secret ascuns undeva în trecutul tău, și te va înghionti acolo, ca și cum ar fi o vânătaie sau o rană, și se va folosi de acest lucru pentru a-ți lua bucuria. Atunci când mărturisești, aduci acel lucru la suprafață și îi spui lui Isus ce ai făcut și spui, „Doamne Isuse, te rog iartă-mă.” Vă încurajez să fiți specifici atunci când mărturisiți. Tendința noastră e să spunem, „Doamne, iartă-mă, sunt un vierme.” Nu ești un vierme. Ești copilul Lui Dumnezeu. Ești fiul Lui, ești fiica Lui. Așa că fii specific și spune, „Doamne, iartă-mă. Îți amintești acel moment din liceu, acea seară după meciul de fotbal...” El își amintește. Și El va merge cu tine până în acel moment. Și în timp ce tu mărturisești, El va declara har peste acel moment, și acel moment nu va mai avea stăpânire peste tine. Și în timp ce El aduce la suprafață diferite momente din trecutul tău, pe măsură ce ți le amintești, decât să le suprimi sau să le negi, sau să te justifici, decât să fii învins sau să devii rece, spune doar, „Doamne, iartă-mă. Rostește har peste toate acestea, te rog. În Numele lui Isus Hristos, te rog rostește har peste acest moment.” Adu-l la suprafață și lasă-l pe El să se ocupe de el.

    Trebuie să-ți spun că vei fi o mamă mult mai bună odată ce vei face asta. Vei fi un tată mult mai bun. Ceilalți te vor îndrăgi mai mult. Ție îți va plăcea mai mult de tine. Și ascultă, vei învăța să-L iubești pe Dumnezeu cum nu L-ai mai iubit înainte. Pentru că El va aduce har după har după har. Tot ce ai nevoie e o zi a ispășirii. Dar ai nevoie de ea zi de zi. Biblia spune, „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9) Așa că dați-I lui Dumnezeu vina voastră. În timp ce vă mărturisiți păcatul și Îl rugați pe Isus să-l îndepărteze, vreau să vă încurajez să mai faceți un lucru. Cereți-I lui Dumnezeu să înlocuiască vina cu o binecuvântare. El a venit ca să ne dea viață, și să ne-o dea din plin. Isuse, ia vina aceasta, și acum înlocuiește-o cu ceva de la Tine. Cu bucurie, cu pace, cu răbdare, cu o înțelegere mai adâncă. Cu abilitatea de a ierta pe cineva. Apropo, mărturisirea înaintea lui Hristos, ne va conduce la mărturisire în fața altcuiva, la a cere iertare cuiva, la a repara o relație. Și dacă Hristos te conduce în această direcție, urmează-L într-acolo. Dar în toate ține-te de promisiuni ca aceasta, „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.” (Ps. 103:12-14) În timp ce îți mărturisești păcatul, îl dai Lui, spui, „Doamne, iartă-mă.” Și știi în inima ta, și te încrezi că El poate să-l îndepărteze. El îl va îndepărta. El are autoritate să aducă iertare în viața ta. Așa că primești acea iertare. Te ridici în urma acelei rugăciuni și știi. Spui, „Doamne, mulțumesc. Mulțumesc. Sunt o persoană iertată.”

    Diavolul vă va aștepta chiar dincolo de ușă. Și el e obișnuit să îți arunce pastile de vină. Așa că acum, data următoare când aduce vină în viața ta, iată ce să faci. Să spui, „Nu! În Numele lui Isus sfidez această minciună, pentru că am fost iertat în Numele lui Isus, prin autoritatea lui Isus am fost iertat.” Și îi poți vorbi diavolului. Vorbește acelui duh. Vorbește acelui gând greșit. Spune-i să dispară. Isus a spus că dacă avem credință cât un bob de muștar, putem spune muntelui să se mute și se va muta. Și unii dintre voi trăiți înconjurați de munți de vină. E timpul să le vorbiți. „Gata! Gata! Sunt o persoană iertată. Sunt declarat liber. Nu mai este nici o osândire pentru aceia care sunt în Hristos Isus.” Și știți ce? Veți descoperi că sunteți mai fericiți, că dormiți mai bine. Am vorbit cu oameni care au descoperit o eliberare fizică, pentru că acea vinovăție îi afecta la nivelul trupului. Așa că au simțit o deschidere fizică, datorată evenimentului spiritual care a avut loc în realitate.

    Pe când Fredric cel Mare era regele Prusiei, a vizitat cu o ocazie o închisoare din Berlin. Poate ați auzit povestea. E o poveste extraordinară. În timp ce mergea de la deținut la deținut, asculta cum fiecare își susținea nevinovăția. Fiecare deținut fusese judecat pe nedrept, acuzat fără să fie vinovat, închis din greșeală. A fost un singur deținut care nu a spus nimic, și regele s-a întors spre el și l-a întrebat, „Dar tu, domnule?” Și deținutul a spus, „O, eu merit să fiu aici. Am jefuit un om.” Și regele s-a întors spre conducătorul închisorii și a spus, „Scoate acest om vinovat de aici, înainte de a contamina toți acești deținuți nevinovați.”  Nu-i așa că e interesant? Nu-i așa că e interesant cum aceia care își ascund vina rămân în închisoare, în timp ce aceia care o mărturisesc sunt eliberați.

    Tată ceresc, nu vrem să fim oameni care se joacă cu Tine. Am făcut greșeli și ne pare rău. Adu un val nou de har în viețile noastre. Învață-ne să ne încredem în iertarea Ta. Îți mulțumim Isuse pentru lucrarea pe care o poți face adânc în noi. Eliberează oameni, chiar azi Doamne. Ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.