Doamne, ești bun. Ești Tăticul meu. Ești în control. Vie Împărăția Ta.  Am nevoie de ajutor. Vindecă-mă.  Încurajează-mă. Condu-mă. Iartă-mă. La fel și ei.  Aceia pe care îi iubesc. Aceia pe care nu îi iubesc. Această lume care suferă.  Mulțumesc.

    Bine ați venit la „Cele mai bune zece minute ale tale,” o serie de mesaje despre rugăciune,  menite pentru aceia care au probleme în a se ruga. Ideea este simplă. Toate rugăciunile din Biblie pot fi reduse la una scurtă. Și pe măsură ce petrecem timp cu această rugăciune de câteva ori pe zi,  nu doar că ne va întări în duhurile noastre, ne va oferi cuprinsul, ne va conduce la lucrurile pentru care să ne rugăm, lucruri pentru care poate am uitat să ne rugăm.  Rugăciunea e simplă, spuneți-o alături de mine.  Doamne, ești bun. Am nevoie de ajutor. La fel și ei.  Mulțumesc. Declarăm bunătatea lui Dumnezeu. Totul depinde și începe cu bunătatea lui Dumnezeu. Și pentru că El e bun, Îi putem cere ajutor. Putem spune, „Doamne, vindecă-mă, încurajează-mă, condu-mă, iartă-mă, ajută-mă.” Și cunoaștem oameni care au nevoie de ajutor, oameni pe care îi iubim și au nevoie de ajutor. Și oameni pe care nu îi iubim și care au nevoie de ajutor. Această lume care suferă are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. „Mulțumesc Doamne, în Numele lui Isus.” Învățăm să ne rugăm și să stăm în prezența lui Dumnezeu.

    Cea mai puternică și măreață invitație pe care am primit-o e să ne rugăm pentru alții. Poate ai fost la urgențe înconjurat de vecini a căror fiu a fost implicat într-un accident de mașină. Ei sunt îngrijorați. Situația lor e disperată.  Te întrebi dacă poți face ceva. Ai trecut pe acolo. Ai primit un telefon din partea unei prietene, colegă de serviciu care a fost concediată.  Economia precară a început să afecteze și afacerea în care lucra. 54 de ani și o economie care merge în jos. Te întrebi ce poți să faci. Ai trecut pe acolo.  Ai trecut pe acolo. Ai încercat să-ți aduci copilul pe o cale bună. Dar acum are 18 ani și ultimul lucru pe care și-l dorește sunt sfaturi din partea părinților. Dar pe cât e de sigur că soarele va răsări mâine, pe atât poți vedea că merge pe o cale greșită. Nu mai ai soluții și te întrebi ce poți să faci.  Ce faci când cineva pe care iubești e bolnav, când cineva pe care iubești are probleme? Când cineva pe care iubești e într-o situație disperată? Ce faci? Am o sugestie interesantă și anume să bateți la ușă în miezul nopții. E ideea lui Isus și vine din una din cele mai interesante pilde pe care ni le-a lăsat El,  prin care a vrut să ne învețe puterea rugăciunii de mijlocire. Se găsește în cartea Luca. O voi citi. „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice:  „Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte”; şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura;  acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini” – vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten,  totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.” Nu-i așa că e o poveste distractivă? „De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.” (Luca 11:5-11)

    Acesta ești tu.  Sunând la o sonerie la miezul nopții. În cartier e liniște.  Pe străzi nu e nici o mișcare. Cerul e întunecat și la fel și casa cu două etaje a prietenului tău. Dar cu toate acestea, tu te afli acolo în mizeul nopții la poarta lui, sunând la sonerie.  Nu o dată, nu de două ori, ci de trei ori. Ding-dong. Ding-dong. Sună atât de gălăgios în miezul nopții. Ding-dong.  E o casă mare și are o sonerie puternică. Dinăuntru se poate auzi câinele lui chiwawa, Snoopy. Avea un lătrat de „Cine te crezi?” „Ham ham, ham ham.” Și parcă îți poți imagina ce începe să se întâmple sus. Soția lui îl lovește pe sub pătură, „Hank! Hank! Trezește-te! Trezește-te!” El doarme adânc. Ea îl lovește, „Trezește-te! Trezește-te! E cineva la usă.” Săracul Hank, cu un minut în urmă dormea adânc, iar acum soția îl înghiontește. Soneria sună, câinele latră. Cu siguranță nu-i va conveni ce se întâmplă. Vezi că se aprinde lumina la terasa de sus și auzi că se deschide ușa.  Te dai puțin în spate și te uiți în sus. Hank e acolo și se uită în jos la tine.  Arată jalnic.  Cu părul peste față, cu urme de la pernă, îmbrăcat în boxeri și tricou.  Se uită jos la tine și spune, „Tom? Tu ești?” „Da.” „Știi cât e ceasul?” „Da...” „Ce vrei?” Isus îți spune ce ar trebui să spui acum. Ar trebui să spui, „a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte.” Hank bombăne, se plânge și îi spune, „Pleacă Tom, du-te acasă. Mă duc să mă culc.” Dar tu insiști. Rămâi acolo. Mai suni și la sonerie încă o dată sau de două ori. Câinele latră. O poți auzi pe soția lui cum se plânge.  În cele din urmă spune, „Bine, bine pentru că insiști fără rușine, ne vedem jos la cămară.” Așa că intri, el merge la cămară și o deschide. Umpli un coș cu mâncare și îl duci acasă. Și oaspetele tău neașteptat are ce mânca.  De ce? Pentru că tu ai vorbit în numele lui.  

    Această poveste interesantă se află în Biblie pentru a ne ajuta să înțelegem puterea rugăciunii de mijlocire persistente. Actul de a veni la cineva care poate, în numele cuiva care nu poate.  A veni înaintea cuiva care are, în numele cuiva care nu are. A veni înaintea cuiva care e capabil, în numele cuiva care este neputincios. Aceasta este esența rugăciunii de mijlocire. Este de fapt o combinație între insuficiența și cutezanța noastră. Insuficiența noastră pentru că spunem, „Nu avem nimic, dar știm că cămara Ta e plină.” „Nu îl putem vindeca pe băiatul care suferă o intervenție chirurgicală, dar știm că Tu poți Doamne. Te rog intervino!” „Nu putem crea o slujbă nouă pentru prietena noastră, dar știm că Tu poți Doamne, așa că te rog intervino!” „Nu putem să-l trezim la realitate pe copilul nostru adolescent, dar știm că Tu poți Doamne, așa că am venit la Tine să-ți cerem ajutorul.” Și această rugăciune, după cum ne lasă Isus să vedem, atrage atenția lui Dumnezeu.  În timp ce continuăm să cerem, să căutăm, să batem,  în timp ce refuzăm să ne dăm bătuți și suntem perseverenți, vom atrage atenția lui Dumnezeu.  Dacă și Hank care dormea adânc, și care se întâmplă să aibă toane și să fie irascibil, ar da mâncare,  cu cât mai mult nu ar face-o Dumnezeu care nu doarme niciodată  și care nu are niciodată toane și nu e niciodată irascibil, ci care este un Dumnezeu bun.  Cu cât mai mult nu ne va da El mai mult decât suficient pentru a-i ajuta pe aceia care sunt în nevoi.  Acesta este scopul acestei pilde.  Invitația este: știi pe cineva care are nevoie de ajutor? Atunci fii persoana care bate la ușă la miezul nopții,  fii persoana care face o rugăciune.

    Sau dacă preferi, desfă acoperișul casei. Cunoașteți această poveste. E povestea care a avut loc în zilele lui Isus în orașul Capernaum.  Isus se afla într-un sat mic de pescuit din Capernaum, lângă Marea Galileii.  El învăța într-o casă, și casa era plină până la refuz de oameni. Erau oameni la geamuri, oameni care stăteau în ușă și locul era plin de oameni de la ușă la ușă,  de la perete la perete, de la podea la tavan. Patru prieteni ai unui slăbănog, vroiau să-l aducă pe prietenul lor slăbănog la Isus.  Acesta nu avea nici o speranță în afara lui Isus. Corpul lui era imobilizat, din motive pe care nu le știm –  poate o boală sau un accident. Dar nu putea umbla, nu se putea hrăni, nu se putea îngriji.  Și tot ce avea erau acești patru prieteni.  Și tot ce aveau acești prieteni era bănuiala că dacă își puteau duce prietenul în prezența lui Isus,  ceva s-ar schimba.  Așa că au venit dar au găsit casa plină. Și nu puteau intra pe niciunde. Era prea aglomerată.  Așa că și-au așezat prietenul pe iarba din fața casei, s-au strâns în jurul lui și au zis, „Ce vom face?” Au început să se gândească la opțiunile pe care le aveau. Unul a spus, „Hai să strigăm: Foc!” Altul a spus, „Hai să ne împingem și să dăm pe toți la o parte.” Dar al treilea a spus, „Am o idee. Știu ce fel de acoperiș are casa asta. Am făcut acoperișuri la viața mea. Știu ce putem face.” În următorul moment acești patru prieteni și-au dus prietenul cu patul pe acoperiș.  Și au început să scoată țiglele. Desfăceau acoperișul casei. Făceau o gaură.  Sesiunea de învățătură fusese întreruptă. Era o mișcare riscantă. Desfacerea acoperișului era un act antisocial.  Încetul cu încetul, începe să apară o gaură, destul de mare în cele din urmă, pentru ca omul de pe pat să fie coborât. Au venit cu patru sfori, fiecare legând un capăt de un colț al patului. După ce i-au promis prietenului că nu îl vor scăpa, încep să îl lase încet în jos.  Toți cei de jos se uitau în sus. Și la un moment dat cei patru bărbați de sus se uitau în jos. Era o scenă interesantă.  În timp ce ei se uitau în jos, văd fața lui Isus uitându-se la ei. Mă întreb care era expresia de pe fața lui Isus? Era nervos? Era frustrat? Până la urmă mesajul îi fusese întrerupt. Potrivit Scripturilor, avem toate motivele să credem că zâmbea, pentru că iată ce a făcut Isus. „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (Marcu 2:5) A mers direct la problema de bază, și anume nevoia cea mai adâncă a oricărei ființe umane – iertarea păcatelor. Apoi a urmat vindecarea, vindecarea fizică,  dar ceea ce mă uimește pe mine la acest pasaj,  e că Isus nu a fost uimit de credința slăbănogului, ci de credința prietenilor lui.  Ați văzut? „Când le-a văzut Isus credinţa.” Credința lor. Nu se face nici o referire la credința persoanei în nevoie.  Poate avea credință din abundență, sau poate nu avea credință deloc. Nu asta L-a mișcat pe Isus. Ceea ce L-a mișcat pe Isus a fost credința prietenilor. Omul care avea nevoie de ajutor, a primit ajutor nu datorită credinței lui  ci pentru că avea patru prieteni care aveau credință.

    Același lucru este valabil și în pilda bătăii la ușă din miezul nopții. Nu se face nici o referire la persoana care a apărut în miezul nopții și a avut nevoie de mâncare. Nu se zice dacă el sau ea avea credință sau nu.  Persoana cu rol hotărâtor din poveste a fost persoana care a avut destulă credință – credință perseverentă – pentru a veni  și a bate la o ușă în miezul nopții.  Credința acelei persoane l-a mobilizat pe acela care avea cămara plină să-l ajute pe cel ce nu avea nimic.

    Cu câteva săptămâni în urmă am studiat povestea sutașului care era un om cu autoritate în armata romană. Acesta avea un rob care era bolnav și a venit la Isus să-L roage să-i vindece robul. Isus a început să meargă în direcția casei sutașului, dar sutașul L-a oprit și I-a zis,  „Nici măcar nu trebuie să vii la mine acasă. Dacă vei spune un cuvânt robul meu va fi vindecat.” Isus a fost atât de impresionat de credința acelui om,  încât a spus un cuvânt și în acel moment robul omului a fost vindecat. Nu se face nici măcar o referire la credința robului.  Isus a fost impresionat de credința celui ce a venit în numele robului.  Sunt cazuri în care Isus va binecuvânta pe cineva datorită credinței prietenilor acelei persoane. Există situații în care Isus va onora o persoană, chiar dacă acea persoană nu aduce rugăciuni,  pentru că persoana aceea are oameni care să se roage pentru ea. Aceasta va da speranță unui părinte a cărui copil a luat-o pe căi greșite. Aceasta va da speranță unui prieten a cărui prieten e în spital.  Aceasta va da speranță unei persoane care e preocupată pentru cineva care și-a pierdut slujba, pentru că s-ar putea ca ei să nu aibă credință.  S-ar putea să fie atât de obositți încât să nu mai aibă credință. S-ar putea să fie atât de descurajați încât nici nu se mai roagă. Dar nu sunt fără credință și fără speranță atâta timp cât au un prieten care se va ruga pentru ei.

    Nu subestimăm importanța rugăciunii persoanei în nevoie, atunci când e vorba de mântuire. Acea rugăciune trebuie adusă individual. Mântuirea nu este niciodată dată printr-un împuternicit.  Un individ trebuie să-L invite pe Isus și să-I ceară în mod personal mântuirea. Dar există situații, după cum am văzut în aceste povestiri, în care și alte tipuri de rugăciune pot fi răspunse. Rugăciuni de binecuvântare financiară. Rugăciuni pentru vindecare fizică. Rugăciuni pentru înțelepciune. Rugăciuni pentru restaurare. Rugăciuni pentru o a doua șansă.  Și poate cel care avea nevoie cel mai mult de aceste lucruri nici măcar nu a făcut rugăciunea.  Dar cei din jurul lui sau al ei, au făcut-o. Puterea rugăciunii de mijlocire.  Isus a răspuns doar la asta, la credința prietenilor.  

    Încurajarea mea pentru voi astăzi e să bateți la ușă în miezul nopții pentru prietenii voștrii. Încurajarea mea pentru voi astăzi e să desfaceți acoperișul casei pentru prietenii voștri. Fiți aceia care își aduc familia, prietenii, colegii de muncă și chiar națiunea noastră, orașul nostru în rugăciune. Fiți aceia care continuă să bată la ușă, continuă să bată la ușă. „Doamne, mai vreau să-ți vorbesc de cineva.” „Doamne, mai vreau să-ți vorbesc de cineva.” „Doamne, mai vreau să-ți vorbesc de cineva.” Dumnezeu nu va răspunde cum a făcut-o omul din plidă. E vorba de o pildă de contrast nu de comparație. Ideea e că dacă omul a ajutat în cele din urmă, cu cât mai mult nu o va face Dumnezeu care e dornic să ajute. Care e dornic să ajute. Vedeți, Dumnezeu te-a înrolat.  El te-a invitat și m-a invitat să venim înaintea Lui în numele oamenilor care au nevoie de ajutor.  La fel cum am vorbit săptămâna trecută despre Avram care stă înaintea lui Dumnezeu pentru Sodoma și Gomora, și Dumnezeu își schimbă planurile. Despre Moise care a stat înaintea lui Dumnezeu pentru israeliți și Dumnezeu și-a schimbat planurile. Vino înaintea lui Dumnezeu pentru școala ta, pentru țara ta, pentru slujba ta, pentru familia ta. Fii acela care face din a bate la ușă, din a bate la ușă, din a bate la ușă scopul lui sau al ei. Până la urmă atunci când vii înaintea lui Dumnezeu, tu nu vii ca un străin sau un intrus.  Tu ești copilul lui Dumnezeu.  Tu ești ambasdorul lui Dumnezeu.  Tu vii ca un preot, vii ca o preoteasă. Atunci când te-a salvat El te-a delegat,  și timpul pe care îl avem pe pământ e o pregătire la locul de muncă pentru a învăța care e inima Lui,  pentru ca atunci când vom domni împreună cu El pentru veșnicie, să cunoaștem inima Lui. Așa că El te-a inclus pe tine și pe mine ca și lucrători împreună cu El  în efortul de a duce oamenii înapoi la o stare de deplinătate. Vei face tu asta?

    Vreau să îți dau o provocare foarte specifică.  Vreau să te încurajez să te gândești la cinci familli sau vecini care locuiesc cel mai aproape de tine. Fă din ei câmpul tău de misiune. Roagă-te pentru ei în fiecare zi, sau de câteva ori pe zi. Când pleci de acasă, gândește-te la acești oameni de vizavi, oamenii din satul de unde faci naveta, parcul de rulote, sau oriunde ai locui, găsește cinci vecini care locuiesc cel mai aproape de tine. Noi credem că Dumnezeu te-a pus în acel loc în mod suveran,  că El te-a ales în mod suveran să fii acolo pentru a te ruga pentru ei.  Și vreau să te încurajez nu numai să te rogi pentru ei ci și să le spui că te rogi pentru ei,  și să-i întrebi, „Cum mă pot ruga pentru tine?” S-ar putea să te simți inconfortabil sau ciudat, dar în acest caz spune-le că păstorul te obligă să faci asta. „Mi-a spus că altfel nu mai pot veni la biserică.” Întreabă-i pur și simplu.  Majoritatea oamenilor sunt bucuroși ca alții să se roage pentru ei, pentru că poate ei nu se roagă. Și chiar și cel mai înrăit cinic e gata să facă ceva ce s-ar putea să dea rezultate. „Bine, te poți ruga pentru mine.” Nu trebuie să te comporți ciudat. Nu trebuie să spui pe un ton grav, „Am venit să mă rog pentru tine.” Comportă-te normal. Spune, „Uite, la biserica noastră încercăm să ne rugăm pentru toți vecinii noștri.  Cum pot să mă rog pentru tine?” Bănuiala mea e că vor fi atât de bucuroși să știe că cineva se roagă pentru ei.  Și bănuiala mea e că viața lor va fi mai bună pentru că au avut prieteni, și prietenii lor au avut credință, și Dumnezeu a auzit rugăciunea prietenilor lor și i-a binecuvântat datorită credinței tale. Nu ar fi extraordinar?

    Nu există nici o situație în Noul Testament în care Isus să întoarcă spatele unei rugăciuni de mijlocire. Atunci când Petru și-a adus soacra, Isus a răspuns.  Când Iair și-a adus fiica, Isus a răspuns.  Când femeia cananeancă și-a adus fiica, Isus a răspuns. De fiecare dată când cineva a adus pe cineva la Isus, Isus a răspuns. Ne arată că Îi place atunci când intrăm în parteneriat cu El și aducem acești oameni care suferă înaintea Lui.  Au fost situații în care Isus a petrecut toată ziua vindecând oameni.  Situații în care ucenicii încercau să oprească oamenii, dar Isus a spus, „Nu. Lăsați-i să vină! Lăsați-i să vină!” „Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi.  I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit.” (Matei 15:30) El nu și-a pierdut niciodată răbdarea în fața unei cereri. Dar a fost o situație în care și-a pierdut răbdarea și anume o situație în care nu s-a făcut nici o cerere.  Iată ideea de bază. Aduceți oamenii la Isus. Și poate ați avea tendința să credeți că ucenicii au înțeles asta.  Dar a fost o situație în care au încercat să ajute pe cineva fără să aducă acea persoană la Isus. Un om și-a adus fiul la ucenici. Fiul suferea de epilepsie. Ucenicii au încercat să-l ajute pe băiat fără să-L consulte pe Isus, sau să-I ceară ajutorul. Și au eșuat. Nu l-au putut ajuta. Când a auzit de eșecul lor, Isus a izbucnit în mod neașteptat. „O, neam necredincios şi pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi?  Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.” (Matei 17:17) Isus era atât de răbdător încât orice urmă de nerăbdare era neliniștitoare. Ce L-a determinat pe Isus să izbucnească astfel? E simplu. Ei nu au adus niciodată băiatul la Isus.  Au încercat să-l ajute pe băiat fără să-l aducă la Isus. Au încercat să rezolve situația fără să-L implice pe Hristos. Mai târziu I-au cerut lui Isus o explicație. „Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”  „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus.” (Matei 17:19-20) În dicționarul lui Isus necredința înseamnă a încerca să ajutăm pe cineva fără să-L implicăm pe El. Nu-i așa că e interesant? Necredința e atunci când credem că putem ajuta pe cineva fără să-i ducem la Hristos. Atunci credința înseamnă să bați la ușă la miezul nopții.  Atunci credința înseamnă să desfaci acoperișul casei.  Atunci credința înseamnă să ne aducem prietenii și familia la Isus,  recunoscând neputința noastră, „Noi nu putem să-i ajutăm,”  Dar venind cu îndrăzneazlă, „Dar Tu trebuie să-i ajuți,” și declarând puterea din abundență a lui Hristos de a face asta.

    Amintiți-vă că noi nu venim la Hristos pe baza a cine suntem  sau ce am făcut noi, ci noi venim cu rugăciunile noastre înaintea cerului în Numele lui Hristos. Isus a spus, „Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16:23) Noi nu ne rugăm în numele nostru, mai exact noi nu ne rugăm pe baza numelui nostru bun, pe baza realizărilor noastre sau în autoritatea noastră.  Ci noi venim în numele, adică pe baza realizărilor sau a numelui bun a lui Isus Hristos. Înțelegeți ce vreau să spun? Dacă ar fi să merg la un comerciant de mașini și să-i spun că vreau o mașină nou nouță fără bani,  că vreau s-o iau acasă pe gratis, acesta îmi va arăta spre ieșire. Nu va onora această cerere. Dacă merg la comerciantul de mașini și îi spun că am o scrisoare din partea proprietarului afacerii cu mașini,  și îi dau scrisoarea în care scrie, „Dă-i lui Max Lucado orice mașină pe care și-o dorește fără nici un ban.  Semnat Brad Mcomes,” ghiciți cine va merge acasă într-o mașină nou nouță? Ce face diferența?  Numele.  Numele. Și câteodată când ne rugăm, adăugăm fără să ne gândim la ce spunem, „în Numele lui Isus Hristos, amin.” Acest adaos pe care îl facem rugăciunii e mai mult decât o propoziție.  E o declarație de autoritate. Motivul pentru care rugăciunile pe care le spunem au putere e pentru că apelăm la Acela care e în control.  La Acela care are autoritatea supremă, și noi venim în Numele Lui.  Noi suntem copiii Lui, suntem ambasadorii Lui, suntem parte din preoția Lui.  Așa că El ne-a chemat să ne exercităm această autoritate de a lucra sau acționa în Numele lui Isus Hristos. Diavolul va fi foarte iritat de acest lucru, pentru că diavolul știe că a fost învins pe cruce. Atunci când Isus a murit pe cruce, El a dezarmat odată pentru totdeauna toată autoritatea diavolului.  Și Isus a putut atunci spune, „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer și pe pământ.” Deci dacă Isus are toată autoritatea din univers,  asta înseamnă că diavolul nu are nici o autoritate în afară de ceea ce îngăduie Isus. Așa că atunci când ne rugăm în Numele lui Isus,  diavolul se întoarce, își bagă coada între picioare și o ia la fugă,  pentru că el știe că nu mai are nici o autoritate. Și chiar și problemele aduse în rugăciune au fost luate și puse sub autoritatea lui Isus. Pentru că noi acționăm în autoritatea lui Isus. Ceea ce se întâmplă acum e un dialog între Dumnezeu și un sfânt din care diavolul e exclus. Acesta este motivul pentru care rugăciunea are putere, pentru că ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Avem acces legal în camera tronului pentru că suntem acolo în Numele lui Isus Hristos.

    În urmă cu câțiva ani, soția mea și cu mine am sărbătorit 25 de ani de căsătorie. S-a nimerit să fim plecați din țară în ziua aniversării. Eram în China. Parte din călătoria noastră în China a inclus un prânz oficial la ambasada Statelor Unite.  În timpul discuției cu ambasadorul, am menționat în treacăt,  „Vom sărbători și aniversarea a 25 de ani de căsătorie în timpul șederii noastre aici. Aveți vreo recomandare pentru un restaurant. Vom fi în Hong Kong în ziua aniversării.” Eu nu știam nici un restaurant în Hong Kong așa că l-am întrebat dacă știa vreunul. El a spus, „Știu locul perfect. E vorba de un restaurant la etajul al 12-lea al unei clădiri. E un restaurant exclusiv pentru membri.” I-am spus, „Grozav, dar eu nu pot merge dacă e doar pentru membri. Eu nu sunt membru și nici nu vreau să devin.” Pentru o singură masă nu avea rost. El a spus, „Se poate rezolva.”   Și-a chemat ajutorul, acesta a venit, s-a aplecat și ambasadorul i-a șoptit, „Ps ps ps ps...” Ajutorul lui s-a întors către el și i-a spus, „Ps ps ps ps...” La care ambasadorul i-a răspuns, „Ps ps ps ps...” Ajutorul a dispărut și s-a întors după poate patru cinci minute  ținând în mână o scrisoare pe care a dat-o ambasadorului.  Ambasadorul și-a scos pixul, a semnat-o și mi-a dat-o mie. Mi-a spus, „V-am făcut o rezervare la restaurant. Veți merge la restaurant...” cum credeți că a spus?  ...în numele meu.” Aveam o scrisoare din partea ambasadorului care îmi dădea acces într-un loc de altfel inaccesibil.  Aveam acces pentru că mă aflam acolo în numele ambasadorului. Prin urmare, când am intrat în restaurant am dat scrisoarea chelnerului principal. Sincer, nici nu cred că mi-a cerut numele. S-a uitat la scrisoare și a spus, „O, vă așteptam.” Și am avut parte de o cină elegantă într-un loc în care în alte circumstanțe nu aș fi avut acces.

    Atunci când tu te rogi în Numele lui Isus Hristos, în autoritatea Lui, tu prezinți o scrisoare cerurilor, camerei tronului. Prezinți o scrisoare. Poate nu ai acces la consiliul orașului, poate nu ai acces în cadrul Asociației Părinte-Învățător [PTA], dar ascultă-mă, ca și copil al lui Dumnezeu ai acces la Regele Regilor în Numele și prin autoritatea lui Isus Hristos. Și rugăciunea și mesajul meu pentru voi astăzi e să vă folosiți de această autoritate. Folosiți-vă de această autoritate! Voi sunteți sarea și lumina din cartierul vostru.  Voi sunteți sarea și lumina familiei voastre. Voi sunteți ambasadorii orașului și națiunii noastre. Noi ne putem ruga! Bate la ușă în miezul nopții! Desfă acoperișul casei! Și chiar dacă ei nu au credință, tu ai și Dumnezeu va auzi și va răspunde credinței tale. Și dacă nu mai ai pentru ce să te rogi, spune pur și simplu,  „Doamne, ești bun.  Am nevoie de ajutor. La fel și ei. Mulțumesc. În Numele lui Isus. Amin.”

    Îți mulțumim Doamne, Îți mulțumim. Te binecuvântăm pentru că ne dai onoarea de a ne ruga. Și declarăm în Numele lui Hristos că vrem să stăm de vorbă cu Tine prin rugăciune. Doamne, ne angajăm din nou să fim oameni care se roagă pentru oameni pe care îi știm. Fie ca biserica noastră – aceasta este biserica Ta – să fie o biserică care se roagă și stă înaintea Ta cu dârzenie pentru cei care au nevoie de ajutor. Prin Isus ne rugăm. Și toată biserica spune: amin.