Doamne, ești bun. Ești Tăticul meu. Ești în control. Vie Împărăția Ta. Am nevoie de ajutor. Vindecă-mă. Încurajează-mă. Condu-mă. Iartă-mă. La fel și ei. Aceia pe care îi iubesc. Aceia pe care nu îi iubesc. Această lume care suferă. Mulțumesc.

    Am numit această serie „Cele mai bune zece minute ale tale” pentru că zece minute petrecute în prezența lui Dumnezeu, vorbind cu El despre preocupările, fricile și neliniștile vieții tale, pot fi literalmente cele mai bune minute ale zilei. Am redus toate rugăciunile din Biblie la o rugăciune format de buzunar, pe care o puteți lua cu voi oriunde mergeți, și e ușor de ținut minte. Dacă doriți, spuneți-o alături de mine. Doamne, ești bun. Am nevoie de ajutor. La fel și ei. Mulțumesc. Doamne, ești bun, ești Tatăl meu. Tu ești Regele. Tu ești în control. Am nevoie de ajutor. Vindecă-mă, încurajează-mă, condu-mă, iartă-mă. Ei au nevoie de ajutor, aceia pe care îi iubesc. Și astăzi - cea mai dificilă rugăciune dintre toate - aceia pe care nu îi iubesc.

    Când s-a aflat că voi predica un mesaj intitulat, „Rugându-ne pentru derbedei” am primit niște replici minunate, dintre care una mi-a plăcut cel mai mult, și anume versurile unui cântec country. Mulțumesc Kimberly Pipes. Nu am auzit niciodată cântecul, încă nu știu melodia, dar versurile merită să fie citite. „Nu am mai fost la biserică, nici nu îmi amintesc de când/Lucrurile mergeau bine până au început să se destrame din nou/ Așa că l-am ascultat pe păstor spunându-mi ce să fac/El a spus că nu poți să-i urăști pe aceia care ți-au făcut rău/Câteodată ne enervăm, dar nu trebuie să condamnăm/Lasă-L pe bunul Dumnezeu să-și facă treaba și tu doar roagă-te pentru ei/Așa că oriunde te-ai afla, draga mea, mă rog pentru tine/Mă rog să vină ziua ta și să nu te sune nimeni/Sper că te bucuri când ți se oprește motorul/Mă rog ca nici unul din visele tale să nu se îndeplinească/Oriunde ai fi draga mea să știi că mă rog pentru tine/Sunt bucuros că am mers la biserică, pentru că deja mă simt mai bine/Și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru cuvinte/Voi alege să fac ceea ce a spus predicatorul/Continuă să o dai în bară și eu voi continua să mă rog pentru tine/Mă rog să vină ziua ta și să nu te sune nimeni/Mă rog să te bucuri când ți se oprește motorul/Mă rog ca nici unul din visele tale să nu se îndeplinească/Oriunde ai fi departe sau aproape, în casa sau în mașina ta/Oriunde ai fi draga mea să știi că mă rog pentru tine.” Nu e tocmai direcția în care vreau să merg cu acest mesaj. Dar ne regăsim, nu-i așa? Acești oameni există și în viața noastră. Oameni care aduc durere, răni și dificultăți în viețile noastre. Și ne întrebăm ce facem cu acești oameni. În una din cărțile sale, Dale Carnegie vorbește despre o călătorie care a făcut-o în parcul național Yellowstone unde a dat peste un urs grizzly care se afla pe teritoriul unei tabere. Desigur tabăra fusese deja evacuată pentru că ursul grizzly căuta prin gunoaie și se hrănea din gunoiul aruncat. Nimeni nu s-a apropiat de ursul grizzly, cu o excepție. Din pădure a apărut un sconcs. Și sconcsul s-a apropiat și s-a așezat chiar lângă ursul grizzly și a început și el să se hrănească din gunoi. Ursul grizzly nu a făcut nimic, spune Dale Carnegie, pentru că știa prețul mare pe care l-ar plăti dacă s-ar fi răzbunat. Dacă te gândești, poate ai întâlnit și tu sconcși în tabăra ta. Oamenii pot aduce un miros urât în viață, nu-i așa? Poate e vorba de un prieten care a promis să te ajute dar nu a făcut-o. Sau un adversar care a promis să te rănească și a făcut-o. Poate un coleg care s-a folosit de tine, sau rude care te-au tratat ca pe un străin. Oamenii pot aduce un miros neplăcut în această lume. Sau poate analogia cu sconcsul nu e potrivită pentru tine, pentru că oamenii care au venit în viața ta nu au adus doar un miros neplăcut, ci te-au și rănit. Poate o comparație mai bună ar fi cea a unor șerpi care te-au otrăvit, sau rechini care au luat o parte din tine. Mă întreb ce faci cu aceste răni?

    Confruntarea cu derbedei sau cu oameni care te fac să suferi e o temă centrală în Biblie, chiar o temă centrală a rugăciunii. E o temă centrală a celei mai cunoscute rugăciuni din Biblie, și anume rugăciunea „Tatăl nostru.” Vă amintiți cum ne-a învățat El să ne rugăm? „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri... Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:12, 14-15) Așa că în centrul rugăciunii „Tatăl nostru,” avem această discuție despre aceia care au păcătuit împotriva ta, și cum iertarea ta are legătură cu modul în care tu îi ierți pe ei. Isus nu se îndoiește de realitatea rănilor tale, dar Îi place să vorbească despre felul în care tratezi acele răni. Poate prima întrebare ar fi următoarea, „Știi cât de mare e prețul pe care îl plătești pentru răzbunare?” Plătești un preț mare relațional. Ați observat vreodată în filmele western, că vânătorul de recompense călătorește singur? Persoana care reglează conturi, persoana care merge și încearcă să regleze un cont sau să se răfuiască, nu are nici un prieten. Nimeni nu stă în preajma unui vânător de recompense, pentru că s-ar putea să fie prins în focul de arme. Probabil ai vorbit cu oameni care îți spuneau cât de rău se comporta toată lumea cu ei, și cum urmau să se răzbune, și credeau că îi asculți cu empatie, dar undeva în mintea ta tu te gândeai, „Sper să nu ajung niciodată să fiu dușmanul tău.”

    Vezi, dacă toată viața ta e concentrată pe cum să te răzbuni, vei avea o viață singuratică. Vei plăti un preț mare relațional. De asemenea vei plăti un preț mare fizic. Biblia spune, „Nebunul piere ucis de mânia lui.” (Iov 5:2) Nebunul piere ucis de mânia lui. Într-un alt verset Iov a spus, „Te sfâşii în mânia ta.” (Iov 18:4) Resentimentele ne rănesc fizic. V-ați întrebat vreodată atunci când spunem că o persoană ne dă bătaie de cap, despre capul cui vorbim? Al lor sau al nostru? Sau când cineva spune, „Am un ghimpe în călcâi” despre călcâiul cui vorbim? Aceste expresii au intrat în vocabularul nostru pentru că sunt adevărate. Atunci când ești supărat pe cineva, ești afectat. Ai o durere fizică. Sistemul tău muscular este afectat, la fel cel digestiv. Nu mai ai somn. Plătești un preț mare fizic. Dar cred că cel mai important e că plătești un preț mare spiritual. Această afirmație ne duce înapoi la învățătura lui Isus din rugăciunea „Tatăl nostru.” El a spus, „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri... Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:12, 14-15) Înainte de a vorbi despre ce spune acest verset, haideți să clarificăm ce nu spune acest verset. La prima privire ne poate da impresia că ne câștigăm iertarea prin faptul că îi iertăm pe alții. Că mila e un merit care justifică iertarea lui Dumnezeu față de noi. Că e vorba de o relație triunghiulară a lui Dumnezeu - atât cât îi iertăm noi pe alții, ne iartă și Dumnezeu pe noi. Poate are logică în alte religii, dar nu poate fi adevărat în cazul creștinului, pentru că asta ar însemna că suntem mântuiți și iertați în funcție de ceva ce am făcut noi. Evanghelia creștină spune că suntem mântuiți și iertați nu datorită a ceea ce am făcut noi, ci datorită a ceea ce a făcut Isus. În orice situație în care facem din acțiunea noastră cerința pentru iertare, trecem de la o eră de învățătură a harului la o eră de învățătură a legalismului. Așa că trebuie să fim atenți aici. De ce ne-ar spune Isus că trebuie să ne câștigăm iertarea prin iertarea altora, dacă într-adevăr suntem mântuiți prin har? De ce ar muri pe cruce pentru păcatele noastre, dacă am putea cumva să ne câștigăm iertarea prin faptele noastre? De ce ar insista apostolul Pavel, „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:8) În interpretarea Scripturilor, ni se permite să mergem de la ideile mari la idei mai mici sau la versete mai dificile. Așa că această idee mare și anume că suntem mântuiți prin har, ne permite să ne întoarcem la acest pasaj și să spunem, „Oare la ce se referă? Nu poate să spună că suntem mântuiți prin iertarea noastră. Dacă ar fi așa cu toții am fi pierduți pentru că tuturor ne este greu să iertăm unele persoane. Prin urmare ce vrea să spună?

    Haideți să urmărim succesiunea. Rugăciunea spune, „Tată, ne iartă nouă greşelile noastre.”[eng. datorii] Asta facem noi, venim înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și spunem, „Doamne, iartă-ne greșelile.” În învățătura rabinică din zilele lui Isus, cuvintele „greșeală” și „păcat” erau folosite sinonimic. Erau sinonime. Egale unul cu altul. O greșeală și un păcat purtau aceeași greutate, aveau același limbaj. Ori de câte ori păcătuiam în termeni rabinici, făceam o greșeală față de Dumnezeu. Era ca și cum aș fi avut o carte de credit pentru păcat, și de fiecare dată când păcătuiam, de fiecare dată când vorbeam greșit sau călcam greșit, foloseam acea carte de credit, și la sfârșitul lunii aveam o situație de plată imensă. Vă puteți imagina cum ar fi să se întâmple asta? M-aș uita la extras și aș spune, „N-am cum să plătesc tot! În nici un caz. Nici măcar nu știam că folosesc cardul. Câteodată îl folosesc peste măsură. În nici un caz nu pot plăti.” Isus în marele său har ne invită să mergem la Tatăl nostru ceresc și să-I spunem, „Nu vrei să-mi ierți datoriile.” Și să-I dai situația de plată. „Iartă-mi datoriile.” Nu vom spune, „Pot primi o amânare pentru plată,” sau „Pot să fac un acont pentru aceste datorii?” sau, „Încerc să obțin un împrumut pentru plăti aceste datorii.” Noi venim cu această cerere îndrăzneață și spunem, „Doamne, iartă aceste datorii. Privește-mă ca și cum nu aș fi făcut niciodată acele datorii.” Și dacă e ceva mai îndrăzneț decât cererea, e răspunsul ei. Pentru că prin harul lui Isus Hristos El spune, „Da!” Suntem iertați, în mod absolut, fără nici o ezitare, fără neclarități, fără să așteptăm să ne lovească ceva din cer. Suntem iertați în mod complet! Așa că după ce am fost iertați ne întoarcem și ne bucurăm de acest har. Simțim o pace în duhul nostru. Scriptura spune, „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!” (Psalmul 32:1) Amin! Suntem fericiți! Fericiți! Suntem fericiți pentru că relele noastre au fost iertate. Așa că plecăm din prezența lui Dumnezeu ca și cum dacă harul ar fi fost apă, El tocmai a turnat o găleată peste noi, apoi o altă găleată, apoi o altă găleată. Suntem îmbibați de har. Ne întoarcem să plecăm, și iată cine ne iese în cale. Sconcsul! Șarpele! Rechinul! Persoana care aduce sau care a adus atât de multă suferință în viața noastră. Oricine altcineva ar încerca să se răzbune. În altă situație și noi am fi încercat să ne răzbunăm, dar acum suntem îmbibați de har. Se formează chiar o baltă de har la picioarele noastre. Isus spune, „Acum că voi ați primit atât de mult har, nu vă puteți întoarce și să dați mai departe har persoanei care v-a greșit?” Și Isus spune, „Așa cum îi tratați voi pe ei, vă voi trata și Eu pe voi.” Vreți să experimentați acest har? Vreți să fiți fericiți în acest har? Vreți să găsiți pace în acest har? Vreți să găsiți bucurie în acest har? Atunci întoarceți-vă și dați-le lor același har care v-a fost dat vouă. Și dacă alegeți să nu faceți asta, dacă veți reține harul, dacă veți nutri sentimente de dușmănie, dacă veți rămâne în amărăciune față de ei, atunci Dumnezeu va permite un duh de amărăciune să vină în voi. Modul în care voi îi tratați pe ei e modul în care El vă va trata pe voi. Acesta e un principiu din Scriptură, faptul că Dumnezeu ne tratează pe noi așa cum noi îi tratăm pe alții. Vrei să fii binecuvântat în viață, vrei ca Dumnezeu să te binecuvinteze pe tine? Atunci binecuvintează oamenii. Vrei ca Dumnezeu să fie răbdător cu tine? Atunci fii și tu răbdător cu alții. Vrei ca Dumnezeu să aducă milă în viața ta? Atunci arată și tu milă. În multe feluri tu poți schimba modul în care Dumnezeu te tratează, emoțiile pe care le simți, prin felul în care tu arați aceleași emoții față de alții. Într-un alt loc, Isus a spus, „Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:37-38)

    Să punem problema altfel. Să presupunem că Dumnezeu te trimite la magazinul alimentar să faci cumpărături pentru vecinii tăi, și îți spune, „Orice vei cumpăra pentru ei va apărea în bucătăria ta. Alimentele pe care le vei cumpăra pentru ei, vor fi cele pe care și tu le vei folosi la gătit. La fel cum te comporți tu față de ei Mă voi comporta și Eu față de tine. Orice ai vrea ca tu să ai în bucătăria ta, cumpără pentru ei, și va apărea acolo.” Știu că sună ciudat, dar rămâneți alături de mine puțin. Vei spune, „Nu sunt eu prea deștept dar îmi dau seama care e șmecheria.” Eu știu ce aș face. Îmi place înghețata cu ciocolată multă. Așa că după ce ajung la H.E.B. voi merge direct la raionul de înghețată și voi cumpăra câteva cutii de înghețată cu multă ciocolată. Îmi plac bucățile groase și suculente de carne pentru hamburgheri. Așa că voi merge la raionul de carne și voi cumpăra bucăți de carne groasă și suculentă pentru hamburgheri. Îmi place laptele integral, nu chestiile acelea degresate pe care mi le dă Denalyn. Mie îmi place laptele creștin. Așa cum l-a făcut Dumnezeu. Așa că voi merge și voi cumpăra câțiva litri din acest lapte bun creștin și-l voi duce acasă. Apoi voi merge la vecinul meu cu o cutie de cumpărături și-i voi spune, „Bucură-te de ele.” Apoi voi merge la mine în bucătărie, și iată ce voi găsi. Carne pentru hamburgheri, înghețată, lapte bun creștin. Totul a funcționat. Dar într-o zi mă uit pe fereastra din față și văd că gunoiul vecinului meu a ajuns pe iarba din fața casei mele. Așa că strig de la ușă către vecinul meu care stă pe verandă, „Hei, prietene, hai și strânge gunoiul.” El spune, „A... mă voi ocupa de asta săptămâna viitoare.” Mă enervez. Îi spun, „Îmi vin musafiri.” Dar el îmi răspunde, „E în regulă, gunoiul meu va fertiliza grădina ta.” Mă enervez și mai mult. Sunt pe cale să merg la el și să-i atrag atenția, când Dumnezeu îmi amintește, „Max, e timpul să mergi la magazin și să faci cumpărături pentru vecinul tău.” Așa că mă îndrept spre magazin agitat și fierbând de mânie, gândindu-mă, „Ha ha, mă voi răzbuna eu.” De data aceasta nu îi iau înghețată cu ciocolată multă. De data aceasta nu îi iau bucăți groase și suculente de carne pentru hamburgheri. Mă duc direct la hamsii, la sardine, trec pe lângă lucrurile bune. Îi cumpăr bamă congelată și orez, orez maro. Lapte degresat. Și merg la raionul de pâine veche de o zi și îi găsesc o pâine tare și cu pete verzi. Asta merită. Le iau, le pun într-o cutie, merg acasă, le duc la el, i le pun în brațe și spun, „Bucură-te de cină! Ha ha ha.” Dar toată răzbunarea, agitația și fierberea mea mi-au provocat foame. Așa că merg în bucătărie, și ghiciți ce mă așteaptă. Sardine, lapte degresat, pâine tare și veche.

    Dumnezeu ne dă un principiu interesant, și anume, la fel cum tu îi tratezi pe ei te voi trata și Eu pe tine. Și iată întrebarea mea. Întrebarea mea e, „De cât timp ai mâncat doar sardine și bamă?” Poate că știi cine este Isus, poate L-ai recunoscut drept Răscumpărătorul și Salvatorul tău. Poate ai recunoscut că ai nevoie de iertarea Lui și ai primit-o, dar încă mai ai această stare de mânie, amărăciune. Nu crezi că s-ar putea ca Dumnezeu să-ți dea să guști din propriile cumpărături? Nu crezi că s-ar putea ca Dumnezeu să te lase să trăiești cu acestea, în speranța că le vei da har pentru a experimenta la rândul tău harul? Vorbim de viață din abundență aici. Vorbim despre faptul că Dumnezeu poate da fericire și libertate și să te elibereze în sfârșit de răni ascunse și vechi din viața ta. Spun asta pentru că bănuiesc că poate cei care ascultă vor spune, „Eu nu sunt supărat pe nimeni.” Dumnezeu să te binecuvinteze, dar fii atent, pentru că și cei mai buni dintre noi pot avea aceste răni vechi. Nu l-am iertat cu adevărat pe acel antrenor pentru că ne-a dat afară din echipă. Nu l-am iertat cu adevărat pe tatăl nostru că nu a fost un tată adevărat. Nu l-am iertat cu adevărat pe fratele nostru pentru că a fost orice dar nu un frate. Am trecut peste, nu ne mai gândim la asta, nu mai fierbem, nu mai dorim să ne răzbunăm, dar e ca un ghimpe care nu a fost scos niciodată. Câteodată această mânie e îndreptată împotriva unui grup de oameni și se manifestă printr-o prejudecată subtilă. „Toți oamenii din sud sunt așa.” Sau, „Toți oamenii la nord de Mason-Dixon sunt așa.” Sau, „Toate femeile sunt așa.” Sau, „Toți bărbații sunt așa.” Sau, „Toți tinerii sunt așa.” Sau, „Toți oamenii bogați sunt așa.” Sau, „Toți oamenii săraci sunt așa.” Și poate această atitudine nici măcar nu vine de la tine ci ai învățat-o. Acest bigotism, această prejudecată, această mânie – prejudecata înseamnă mânie împotriva unui grup de oameni - poate le-ai moștenit, într-un anumit sens e ceva generațional. E modul în care familia ta gândește. A fost dat mai departe de la om la om și tu ai crescut înconjurat de această concepție despre lume, această prejudecată. Dar ea poate să înceteze chiar acum. Chiar dacă e la nivel personal, sau e vorba de un grup de populație, poate înceta chiar acum.

    Rugăciunea mea pentru mesajul din această săptămână a fost pur și simplu aceasta, „Doamne, mergi în adâncime. Arată-ne unde avem răni ascunse. Arată-ne cum Tu poți vindeca aceste răni.” Pentru că eu cred cu adevărat prieten drag, că Dumnezeu te poate elibera. El poate. Și răspunsul adevărat e să mergi la Isus și să ceri Celui care a venit să elibereze captivii să te elibereze și pe tine de propria ură. E greu să ierți oamenii, dar vreau să-ți spun ceva, e mult mai greu să urăști oamenii. E greu să ierți. Știu asta, dar trebuie să vă spun că e mult mai greu să urăști oamenii. Și vreau să vă amintesc un lucru, și anume că iertarea nu e doar o idee bună venită din partea lui Isus. Nu e doar o sugestie a lui Isus, e o poruncă! E o poruncă. Asta înseamnă să fii un ucenic. Și a fi ucenic nu înseamnă să mănânci la un bufet. Nu alegem ce vrem și ce nu vrem să ascultăm. Și știu că atunci când ajungem la acel vas mare al iertării, cu toții vrem să împingem tava mai departe și să trecem la altceva. Dar nu putem face asta.

    Porunca lui Dumnezeu, dată pentru binele nostru, e să ne iertăm dușmanii. Și El ne dă o modalitate foarte practică prin care să facem asta. Și ajungem astfel la punctul final care e foarte simplu. Roagă-te pentru dușmanii tăi. Roagă-te pur și simplu pentru ei. Roagă-te pentru ei. Nu trebuie să fie o rugăciune pretențioasă. Ca să fiu sincer, nu trebuie nici măcar să fie o rugăciune fierbinte. Câteodată trebuie să ne rugăm din ascultare. „Bine Doamne. Mi-ai spus să mă rog pentru el. Încă sunt mânios pe el dar mă rog pentru el. Mă rog pentru el.” Acesta este un pas înspre eliberare. Cel puțin nu îl blestemi, nu-i așa? Ci te rogi pentru el. Și în timp ce continui să te rogi pentru el, ei sau pentru ea, vei descoperi că acea mânie începe să se domolească, pentru că nu poți urî pe cineva și în același timp să te rogi pentru acea persoană. Isus e exemplul perfect, nu-i așa? Vă amintiți ce s-a rugat în timp ce era pe cruce? „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34) Și amintiți-vă scena. În timp ce Isus era pe cruce, acei spectatori, sau oamenii care stăteau la piciorul crucii, nu erau mulțumiți doar să-L vadă murind ci au luat o săgeată din tobă și au înmuiat vârful săgeții în afirmații critice și au tras, „I-a mântuit pe alții dar pe sine nu se poate mântui. Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dacă ești Regele lumii, dă-te jos de acolo.” Au aruncat cu insulte asupra Lui. Și Isus a răspuns prin a se ruga pentru ei. El a spus, „Tată, iartă-i.” Uitați-vă. „Căci nu știu ce fac.” Nu știu dacă vreunul dintre noi știe ce face. Nu știu dacă persoana care te-a rănit știa ce face. Într-o anumită măsură, cu toții suntem derutați. Cu toții încercăm să vedem cum am ajuns pe acest pământ și unde ne îndreptăm după. Nimeni nu cunoaște toate răspunsurile. Și cred că în mijlocul confuziei ajungem să ne rănim unii pe alții. Nu vreau să justific ce au făcut, nu vreau să spun că ce au făcut a fost bine, dar Isus a spus că nu știu ce fac, așa că El s-a rugat pentru ei. Ani mai târziu, Petru, ucenicul Lui, a spus, „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (1 Petru 2:23) El a spus, „Bine, voi lăsa răzbunarea în mâna lui Dumnezeu.” Nici chiar Isus nu a încercat să se răzbune. Nici chiar Isus. Și dacă El nu a făcut-o... Din nou, nu vreau să spun că ceea ce ți-au făcut a fost bine, nu vreau să spun că ceea ce ți-au făcut nu a durut și nici nu vreau să spun că atunci când încerci să-i ierți, îi încurajezi. A ierta pe cineva nu înseamnă a încuraja un comportament greșit. Nu spui prin aceasta că ceea ce au făcut a fost bine. Poți ierta pe cineva dar cu toate acestea să apelezi la protecția copilului. Poți ierta pe cineva dar cu toate acestea să vrei ca ei să meargă la închisoare. Harul nu exclude dreptatea cuvenită. Harul spune pur și simplu, „Îl las pe Dumnezeu să facă dreptate pe deplin. Mă încred în El să judece lucrurile în mod drept.” Și harul spune, „Dacă Dumnezeu mă iubește pe mine, trebuie să-i iubească și pe ei.” Și toate acestea sunt spre binele tău. Biblia spune, „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15) Oriunde există un fruct, există și o rădăcină și oriunde există un fruct de amărăciune, există o rădăcină de durere. Ce poate face Dumnezeu e să extragă acea rădăcină prin harul lui Dumnezeu. Și aceasta se întâmplă în timp ce tu te rogi pentru dușmanii tăi. Și Isus spune în mod simplu, „Rugați-vă pentru cei ce vă rănesc.” „Rugați-vă pentru cei ce vă rănesc.” Mă gândesc la ceva. Dacă tu te rogi pentru dușmanii tăi și eu mă rog pentru dușmanii mei, vor fi mulți oameni pentru care se va ruga cineva. Și mă gândesc că în timp ce tu și cu mine ne rugăm pentru dușmanii noștri, o grămadă de sconcși vor fi ținuți afară din tabără. Și nu-i așa că lumea va mirosi mult mai bine?

    Așa că Doamne ne rededicăm pentru a ne ruga pentru dușmanii noștri. Ei sunt acolo, și știu că Tu ni i-ai adus în minte chiar în timpul acestui mesaj. Dar acum îți cerem Doamne să binecuvintezi dușmanii noștri, să fii pentru ei cine ai fost pentru noi. Să fii o sursă de har și iertare. Să faci pentru ei ce ai făcut pentru noi, ne-ai salvat și ne-ai dat o speranță, o a doua șansă. Dă-le-o și lor Doamne. Tu ai murit și pentru ei așa cum ai murit și pentru noi Isuse, așa că Te rugăm să-i binecuvintezi. Și îți cerem Doamne să Te întâlnești cu noi în acel loc al durerii și să ne eliberezi de acea ură. Nu mai vrem să fie parte din viața noastră. Primim iertarea ta Doamne, și acum o dăm și altora. Prin Isus ne rugăm. Și toată biserica spune, amin.