Dumnezeu este un Dumnezeu al începuturilor noi, a celei de-a doua șanse. Dumnezeu este un Dumnezeu al zilelor glorioase. Dacă ai nevoie de zile glorioase te afli în locul perfect, din moment ce vom începe un studiu pe viața și cartea lui Iosua. Dumnezeu i-a dat lui Iosua și evreilor o a doua șansă la țara promisă. Dacă ești gata să intri în țara promisă, atunci te afli în locul potrivit. Aveți un sumar în fluturașul pe care l-ați primit. Țineți-l la îndemână. S-ar putea să vreți să completați spațiile libere. Haideți să ne rugăm și ne vom apuca de treabă.

    Îți mulțumim Doamne, pentru bunătatea, mila și prezența Ta aici azi. Noi credem că există o țară promisă în care să intrăm, și ne rugăm Tată ca Tu să ne conduci cu mâna Ta din pustiu, peste Iordan în țara pe care vrei să o cunoaștem. Fie ca să primim moștenirea noastră și să intrăm în posesia avuțiilor noastre. Te rog să ai milă de cel care vorbește pentru că păcatele lui sunt multe, și fie ca să-L vedem pe Isus și doar pe Isus. Prin Hristos ne rugăm. Amin.

    Timp de șapte ani au fost de neatins. 20 de bătălii câștigate. Șapte regi învinși. 40 de mii de kilometri de proprietate de cea mai bună calitate recuperați. Șapte ani de succes necontenit. Erau mai puțini, dar niciodată asupriți. Nu erau așa bine echipați, dar niciodată nu erau copleșiți. Nu păreau a fi cuceritori, dar erau cuceritorii neconteniți ale celor mai barbare armate din istorie. Dacă ar fi fost o bătălie cu premiu, arbitrul ar fi oprit jocul după prima rundă. Poporul evreu era de neoprit. Nu fuseseră așa întotdeauna. Biblia nu ascunde punctele de cotitură din istoria poporului ales al lui Dumnezeu. Avram a avut prea multe soții. Iacov a mințit prea mult. Esau și-a vândut dreptul de întâi născut. Frații lui Iosif l-au vândut pe Iosif. Patru secole sub robia egiptenilor au fost urmate de patru secole de rătăcire prin pustie. Mai târziu au venit cei șapte ani de detenție babiloniană. Au avut problemele lor. Poporul evreu a construit două temple, doar pentru a le pierde pe amândouă. Li s-a încredințat chivotul legământului, dar nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu el. În timp ce ei treceau prin greutăți, toți ceilalți înaintau. Babilonul își construia orașe, Grecia își antrena mușchii, Roma își extindea imperiul, dar Israel continua să se împleticească. Nu reușeau să ajungă la un echilibru. Cu excepția celor șapte ani. Zilele glorioase ale lui Israel, acest anotimp al succesului, se află în cronologia Bibliilor voastre chiar între era întunecată a rătăcirii prin pustiu, după ieșirea din Egipt, și înainte de perioada dificilă a judecătorilor. Moise tocmai murise, și evreii tocmai intrau în cel de-al cincilea deceniu de oameni răi la locul nepotrivit.

    Dar undeva chiar în jur de 1400 î Cr. Dumnezeu i-a vorbit lui Iosua. Iosua L-a ascultat pe Dumnezeu și oamenii l-au ascultat pe Iosua. Și au pornit în marș. Copiii lui Israel, peste două milioane de oameni, au dat buzna în Canaan ca niște niște secerători într-un câmp de grâu din Kansass. Nu au putut fi opriți. Au avut loc minuni. Zidurile Ierihonului au căzut. Soarele s-a oprit. Cei șapte regi ai Canaanului au intrat forțat la pensie. La sfârșitul acestei campanii de șapte ani, națiunea care până atunci fusese fără un adăpost au devenit coloniști. Au înființat ferme și sate într-o eră nouă a speranței și realizările lor erau atât de satisfăcătoare încât istoricii le-au sumarizat astfel la finalul cărții: „Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi s-au aşezat în ea. Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinţilor lor; niciunul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor. Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel, Domnul, niciuna n-a rămas neîmplinită: toate s-au împlinit.” (Iosua 21:43-45)

    Trei cuvinte definesc zilele lui Iosua: putere, prezență și posesie. În timpul acestor șapte ani, armata lui Iosua a experimentat puterea lui Dumnezeu, au experimentat prezența lui Dumnezeu, și cel mai important au cucerit țara pe care Dumnezeu le-o promisese. Putere. Promisiune. Posesie. Trei cuvinte de o importanță majoră din cartea lui Iosua. Mă întreb dacă sunt cuvinte importante în viața ta. Nu e nevoie să treci Iordanul dar cu siguranță ai nevoie să treci de această săptămână, nu-i așa? Nu trebuie să înfrunți Ierihonul, dar trebuie să înfrunți respingerea și durerea din inima ta. Nu te uiți în urmă cum te urmăresc amaleciții sau canaaniții, dar boala sau datoriile... Acești dușmani sunt agresivi. Poate azi te întrebi dacă ești în stare să faci față zilei de mâine. Poate te asemeni cu un băiețel pe care l-am văzut recent într-un aeroport, și care, judecând după papucii din picioare și șapca de baseball, mergea cu familia într-un concediu. Văzând privirea preocupată a tatălui mi-am dat seama că era preocupat dacă vor prinde zborul. Pe fruntea lui scria, „Grăbiți-vă, vom pierde zborul!” Era un om în misiune, alergând prin aglomerația aeroportului. Mă întrebam dacă băiețelul avea să țină pasul. Mama se putea ține. Se asemăna cu soțul ei foarte mult. Ceilalți frați mai mari puteau de asemenea. Păreau să se descurce. Și-au ridicat rucsacii pe spate și au ținut pasul cu tatăl și mama lor. Dar pe acel băiețel, nu îl ajuta faptul că era foarte mic, avea poate cinci sau șase ani. Avea picioarele scurte. De asemenea nu ajuta nici faptul că părea că jumătate din oamenii de pe planetă erau îngrămădiți în acel aeroport. Nu ajuta nici faptul că ducea după el un mic rucsac pe role cu Mikey Mouse. Se străduia să țină pasul, dar părinții lui avansau tot mai mult și el rămânea tot mai în urmă. În cele din urmă l-am văzut aruncând rucsacul pe jos în mijlocul sălii, și strigând către familia lui care se îndepărta tot mai mult: „Nu pot să țin pasul cu voi!”

    Cu toții am fost acolo. De multe ori viața ne-o ia înainte. Ne secătuiește. Nu e vorba că nu încercăm sau nu vrem, dar pur și simplu rămânem fără putere și nu mai putem lupta. Cred că Iosua se află în Biblie pentru anotimpuri ca acestea. Cred că Iosua se află în Biblie pentru a-ți aminti că oriunde te-ai afla în viață, zilele cele mai bune pot fi înaintea ta. Pentru a-ți aminti că există putere, există prezență și există o posesie. Iată care e mesajul central. Dumnezeu are pentru tine o țară promisă. Istoria Israelului din vechime este împărțită de fapt în funcție de geografie. Geografia este o biografie ajutătoare, atunci când vine vorba de studierea istoriei timpurii a Israelului. Tările Egiptului, timpul petrecut în pustie, așezarea în Canaan. Toate acestea reprezintă condițiile oamenilor. În Egipt au fost sclavi. În pustie au fost liberi de robia egipteană dar nu erau liberi de propria frică. În Canaan și sfârșind în Canaan au devenit oamenii ai posesiei, oameni ai promisiunii. Au devenit oameni victorioși. Și eu v-aș sugera că și noi avem Egiptul nostru, pustia noastră și Canaanul nostru.

    Înainte de a-l cunoaște pe Hristos am fost în Egipt, am fost sub robia vinovăției, a păcatului. Trăiam în consecințele păcatului nostru, și eram destinați pentru pedeapsă pentru păcatul nostru, separați de Dumnezeu pentru totdeauna. Eram încetiniți de cătușele de fier ale vinovăției și naturii umane. Eram ținuți captivi, chiar robi de frica noastră de moarte. Dar apoi a venit Moise al nostru, Salvatorul nostru, Isus Hristos. Și El ne-a trecut prin Marea Roșie. Ne-a eliberat, l-a făcut să se plece înaintea Lui pe faraon, diavolul care a căutat să ne distrugă și să ne țină captivi. Ne-a dat drumul și Isus ne-a invitat să intrăm în țara promisă. Un timp, un sezon al zilelor glorioase - dacă vreți să le numiți așa - o prezență a victoriei. Poate ați fost învățați că Canaan este o metaforă pentru cer. Poate ați cântat chiar unele din imnurile care spun, „Mă îndrept spre țara Canaan, unde sufletul omului nu moare niciodată.”

    Binecuvântate să fie inimile acelor scriitori de imnuri, dar au greșit. Canaanul nu reprezintă cerul. Nu are cum. Imagistica nu se potrivește. Cerul nu are dușmani. Dar întrebați-l pe Iosua dacă Canaan a avut dușmani. Cerul nu are lupte sau bătălii de dat, dar Iosua a avut cel puțin 20 de bătălii de care știm noi. Cerul nu cunoaște lupte sau dificultăți, dar veți vedea pe măsură ce studiem povestea lui Iosua, că oamenii lui le aveau pe amândouă. Aveau dificultăți și se confruntau cu probleme. Dar au câștigat mai mult decât au pierdut. Au avut în ei un simț al puterii lui Dumnezeu, și au apucat promisiunile lui Dumnezeu. Aceasta e oferta lui Dumnezeu. Nu un pământ în care nu există lupte deloc, ci o viață a cărei succes e garantat. Dumnezeu are o țară promisă în care să intri tu și cu mine. Canaanul prin urmare nu reprezintă viața care urmează să vină. Canaanul reprezintă viața pe care o putem avea și pe care o putem experimenta chiar acum. Povestea lui Iosua poate fi povestea ta. Ceea ce a făcut Iosua poți face și tu. Eu cred că Iosua e în Biblie pentru a te convinge pe tine și pe mine să facem ceea ce a făcut Iosua. Să ieșim din pustie și să intrăm în țara promisă. Dumnezeu are o țară promisă pentru tine și pentru mine pe care să o moștenim. Și ea arată ceva e genul. Este o viață în care „...suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37) O viață în care „...nu cădem de oboseală.” (2 Corinteni 4:16) Vă puteți imagina? O viață în care dragostea lui Hristos ne mobilizează. O viață în care„...îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.” (2 Corinteni 7:4) O viață în care nu ne îngrijărăm de nimic. (Filipeni 4:6) În care ne rugăm mereu. (Efeseni 6:18) În care orice faceți, „cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17)

    Aceasta este viața pe care ne-o oferă Dumnezeu. În planul lui Dumnezeu, în țara lui Dumnezeu avem mai mult de câștigat decât de pierdut. Iertăm la fel de repede precum suntem supărați. Dam la fel de mult cum ni se dă. Ne lăudăm doar în Hristos, ne încredem doar în Dumnezeu, ne bazăm doar pe puterea Lui și cel mai minunat e că facem mai mult decât a făcut Isus. Isus a spus în mod uimitor: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea.” (Ioan 14:12) Ce afirmație extraordinară! Dar din perspectiva lui Dumnezeu, viața creștină normală, e una a victoriei, a biruinței, a succesului și a împlinirii. Dumnezeu ne invită să trecem în Canaan și mă întreb dacă vrei să faci asta. Până la urmă, nu te-ai săturat de pustie? La fel cum Canaanul reprezintă viața creștină victorioasă, pustia reprezintă o viață de creștin învins.

    Poporul evreu a fost eliberat de sub robia egipteană, dar nu-ți puteai da seama de asta dacă te uitai la ei sau îi ascultai, nu-i așa? După doar trei zile de libertate, „Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?” (Exod 15:24) După alte câteva zile, „Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului... Căci ne-aţi adus în pustiul acesta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” (Exod 16:3) „Au căutat ceartă cu Moise.” (Exod 17:2) „Poporul cârtea împotriva lui Moise.” (Exod 17:3) Acest popor inhala neliniștea precum oxigenul. S-au plâns de durere de stomac până când Moise a zis, „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.” (Exod 17:4) Nu uitați că acești oameni, cu doar câteva zile înainte, fuseseră martori ai puterii lui Dumnezeu la cea mai mare scară. Fiecare dintre ei! Fiecare dintre ei văzuse etapele izbăvirii. Văzuseră lăcustele care au năpăstuit recoltele, bubele care au afectat pielea, muștele intrând în casa lui faraon. Au văzut cum Dumnezeu i-a transformat pe acei egipteni îngâmfați în momeală pentru rechini, chiar înaintea ochilor lor. Însă doar câteva zile mai târziu, când Dumnezeu le-a spus să treacă în țara Canaan, cei 12 spioni s-au întors, și toți în afară de doi au spus că nu se poate. Și acei zece care au spus că nu se poate, s-au exprimat astfel, „faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” (Numeri 13:33) Niște lăcuste minuscule, ne vor zdrobi.

    Așa că Dumnezeu le-a dat puțin timp să se gândească. A pus întreaga națiune pe pauză, timp de 40 de ani. 40 de ani au rătăcit prin pustie, scăpați din Egipt, dar nu scăpați de frică, de teamă, de îndoială. Erau salvați, da, dar nu erau puternici. În consecință au trecut prin acest timp de rătăcire în pustie, în care au bătut pasul pe loc, mâncând aceeași mâncare în fiecare zi. Monotonie. Banalitate. Patru decenii de tărăgăneală. Nu sună prea bine, nu-i așa?

    Vă regăsiți în această imagine? Ai simțit vreodată o disconcordanță între promisiunile pe care le citești în Biblie și realitatea propriei vieți? Ați citit promisiunile. Isus ne promite bucurie din abundență, dar tu trăiești cu această tristețe persistentă. Epistolele vorbesc de har. Dar cu toate acestea tu trăiești sub vinovăție. Apostolul spune că suntem mai mult decât biruitori, dar ți se pare că în fiecare zi ești biruit din nou și din nou de aceeași ispită. Ai simțit vreodată că te afli în pustiu? În urmă cu mai puțin de o lună am luat prânzul cu un prieten bun, care își descria viața în limbaj de pustie. Stricăciune. Împotmolire. A bate pasul pe loc. E creștin, și poate chiar să vă zică ziua în care a ieșit din Egipt. Dar nu vă poate spune ultima zi în care a învins o ispită, sau a experimentat un răspuns la rugăciune. După 20 de ani de credință, se luptă cu aceleași pofte cu care s-a luptat în ziua botezului lui. A ieșit din Egipt, dar Egiptul nu a ieșit din el.

    Nu a folosit aceste cuvinte, dar am putut să citesc printre cele spuse de el, „Am crezut că viața de creștin va fi mai bună decât atât.” A folosit cuvinte precum „descurajare,” „detașat emoțional”. E ca și cum ușa către creștere spirituală are un cod secret pe care toată lumea în afară de el îl cunoaște. Nu știa ce să facă, pe cine să dea vina. Câteodată dă vina pe el, câteodată dă vina pe biserică. Se gândește să treacă la o altă congregație, să încerce altceva. Nu știa dacă să-și ocupe mai mult timpul sau dacă să o ia mai încet, dacă să se alăture unui grup sau să renunțe la unul. Nu știa ce să facă. Prietenul meu nu e singur în pustie.

    Cu câțiva ani în urmă, organizația Gallup a început să caute oameni care trăiesc o viață creștină victorioasă. Ai putea-o numi căutarea unor oameni ca Iosua. Ei se întrebau care este procentajul de creștini care sunt propulsați de credința lor. Câți credincioși experimentează victoriile țării promise în mod regulat? În alte cuvinte, câți creștini trăiesc ca și creștini? Cu o ureche îndreptată către Dumnezeu, cu un ochi îndreptat înspre cer și o mână întinsă către cei în nevoi, câți și-ar descrie zilele ca niște zile glorioase? Se încumetă cineva să facă o presupunere? Treisprezece la sută. Treisprezece la sută. În alte cuvinte, aproape nouă din zece creștini sunt în pustiu. Aproape nouă din zece au fost dezamăgiți de credința lor. Treisprezece la sută. Risipiți în cele mai rele moduri în țara nimănui. Au ieșit din Egipt dar nu sunt în Canaan. Treisprezece la sută. Dacă un spital ar externa doar treisprezece la sută din pacienți... Dacă un liceu ar gradua doar treisprezece la sută din elevi... Dacă doar treisprezece la sută din investitori ar avea profit... Dacă o echipă de baseball ar câștiga doar treisprezece la sută din jocuri... Nu s-ar ridica semne de întrebare?

    Eu cred că biserica are mari probleme în a conduce oamenii în țara promisă. Cred pe de altă parte că biserica are oportunități incredibile. 2,8 miliarde de oameni de pe acest pământ se numesc creștini. Potrivit acestui studiu, cam 2 miliarde din acești oameni stagnează, se târăsc prin viață cu jumătate din cilindri lor în stare de nefuncționare. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă acei 2 miliarde de oameni s-ar acorda? Nu ar fi mult mai multă bucurie? Nu s-ar înălța mult mai multe rugăciuni? Câți oameni înfometați nu ar fi hrăniți? Câte căsătorii nu ar fi salvate? Câți oameni nu ar prospera? Câte orfelinate nu ar fi construite? De câte orfelinate am mai avea nevoie până la urmă? Oare nu cumva viitoarea mare misiune a bisericii se află chiar în interiorul ei? Oare nu cumva cel mai mare proiect de care vrei să te apuci se uită înapoi la tine în oglindă? Nu ți-ar plăcea să treci în țara promisă? Gândește-te la creștinul care vrei să fii. Gândește-te la creștinul care vrei să fii. Atitudinile și atributele pe care vrei să le deții. Generozitate, bunătate, compasiune. Gândește-te la atitudinile și obiceiurile la care vrei să renunți. Care ar fi? Negativitate fără margini, neliniște fără capăt, un duh critic.

    Iată marea veste. Cu ajutorul lui Dumnezeu poți reduce prăpastia dintre persoana care ești și persoana care vrei să devii. Cu ajutorul lui Dumnezeu poți reduce prăpastia dintre persoana care ești și persoana care vrei să devii. Zilele glorioase îți stau înainte. Cu ajutorul lui Dumnezeu poți trăi din slavă în slavă. (2 Corinteni 3:18) Ceea ce a experimentat Iosua poți experimenta și tu. Iosua și oamenii lui au reușit să facă asta. S-a întâmplat. Au mers de la secetă la bucurie. Dintr-un pământ uscat în pământul promis. De la mană la ospăț, de la deșerturi aride la câmpuri fertile. Da! Au venit dintr-o generație a înfrângerii, dar au lăsat în urma lor o moștenire a victoriei. Nu mai erau refugiați. Au devenit proprietari. Și-au moștenit moștenirea. Au intrat în stăpânirea posesiilor lor. În așa fel încât merită să citim încă odată cum au rezumat istoricii victoria lor.

    „Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi s-au aşezat în ea. Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinţilor lor; niciunul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor. Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel, Domnul, niciuna n-a rămas neîmplinită: toate s-au împlinit.” (Iosua 21:43-45) Nu ți-ar plăcea să scrie asta pe piatra ta funerară? Se poate! Vreau să personalizezi acea promisiune.

    Va apărea pe ecran acest verset în varianta prescurtată cu toate referințele la Israel scoase. Am lăsat spațiile libere pentru că vreau să îți pui numele tău acolo. Vom citi acest verset cu voce tare și de fiecare dată când vezi un spațiu liber, pune-ți numele tău acolo. Bun? Nu fi timid, nu te rușina. Acesta e planul lui Dumnezeu pentru tine. E un paragraf sumarizat al vieții în țara promisă. Sunteți gata? Să începem.

    „Astfel, Domnul a dat lui _______ toată viața pe care jurase că o va da. _______a luat-o în stăpânire şi s-a aşezat în ea. Domnul a dat odihnă lui ­­­________ de jur împrejur... niciunul din vrăjmaşi nu putuse să stea împotrivă. Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui ______, Domnul, niciuna n-a rămas neîmplinită: toate s-au împlinit.”

    Imaginează-ți numai cum ar fi să funcționezi la capacitate maximă. Așa cum ai fost intenționat. Victorios peste Ierihon, uriași și peste necazurile vieții. Tu și viața ta din țara promisă. Oameni dragi, nu vreau să spun că va fi ușor. Dușmanul nu e doborât fără luptă. Dar spun următorul lucru: ai fost făcut pentru Canaan. Da, povestea lui Iosua e în Biblie pentru a ne arăta ce a făcut Dumnezeu, dar și mai mult pentru a ne arăta ce face El. Și vreau să te invit personal să nu pierzi nici un weekend în care vom studia cartea Iosua. Să nu pierzi niciunul din cele 18 mesaje pe cartea lui Iosua. Da, 18. Nu e o serie scurtă. Până la sfârșitul lunii iunie mă rog să fi căpătat o nouă înțelegere a moștenirii pe care o are Dumnezeu pentru tine, revelată prin această poveste minunată, puternică și plină de impact din Vechiul Testament. Sunteți gata de atac? Și eu sunt. Haideți să ne ridicăm cu toții.

    Am scris o declarație pe care o vom repeta în fiecare weekend în care vom studia cartea Iosua. Știu că pentru voi e prima dată când o citiți, așa că să nu lăsați lipsa de familiaritate să vă intimideze. Umpleți-vă inimile de speranță și plămânii de aer și haideși să spunem împreună această declarație. Aceste zile sunt zilele gloriei. Cu Dumnezeu alături, voi fi tot ce vrea El să fiu, voi face tot ce vrea El să fac și voi primi tot ce vrea El să primesc. Trecutul meu e trecut, viitorul meu e luminat. Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate și cuvântul Lui e sigur. Aceste zile sunt zilele gloriei. Și toată biserica spune: amin.

Îți mulțumesc Doamne pentru că ne-ai promis o a doua șansă, un nou start, și un început proaspăt. Astăzi primim asta. Alegem să auzim promisiunile Tale și nu minciunile lui Satan. Alegem să ne bazăm pe adevărul Tău și nu pe înșelăciunile lui. Declarăm că suntem oameni ai lui Dumnezeu, că am fost cumpărați și aduși în țara promisă. Și acum Doamne, vrem să moștenim moștenirea noastră și să intrăm în posesia averilor noastre. Să fim poporul care ne-ai chemat să fim. Prin Isus ne rugăm. Și toată biserica spune: amin.