Dumnezeu este Dumnezeul începuturilor noi și a celei de-a doua șanse. Dumnezeu este Dumnezeul zilelor glorioase. Și dacă ai nevoie de ele, bine ai venit la Zilele glorioase, un studiu despre viața și cartea lui Iosua. Dumnezeu i-a dat lui și evreilor o viață în țara promisă, și El îți face și ție aceeași ofertă. Povestea lui Iosua s-ar putea să fie exact ceea ce ai nevoie. Haideți să începem prin a spune declarația zilelor glorioase. Umpleți-vă plămânii cu aer și inimile cu speranță, și haideți să o spunem din toată inima, bine? Aceste zile sunt zilele gloriei. Trecutul e trecut, viitorul meu e strălucit. Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate și Cuvântul Lui e sigur. Cu Dumnezeu în ajutor, voi fi tot ceea ce vrea El să fiu, voi face tot ce dorește El să fac, și voi primi tot ceea ce vrea El să primesc. Aceste zile sunt zilele gloriei.

     Îți mulțumesc Doamne pentru promisiunea unor începuturi noi, a unor noi anotimpuri, a unor noi șanse. Primim această promisiune astăzi. Te implorăm Doamne să te opui cu putere celui rău care vrea să ne umple mințile de îndoială și teamă. Astăzi Doamne ne bazăm pe Tine. Iartă păcatele celui care vorbește, căci sunt multe. Și ajută-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe Isus. Aducem această rugăciune în Numele mare al lui Hristos. Și toată biserica spune: amin.

     Câinele nostru a fugit duminica trecută. Da, iubitorilor de câini din toată lumea, plângeți alături de mine. Un vecin de-al meu, Mark Mccurley mi-a recomandat un loc unde să-mi duc câinele să se plimbe. Așa că i-am spus lui Andy, câinele meu, despre acest loc. „Andy,” i-am spus eu, „știu cum poate deveni realitate visul unui câine. E vorba de o pajiste largă pe care curge un pârâu. Nu sunt mașini. Nu trebuie să porți lesă. Nu sunt garduri. Nimic decât lucruri pe care să le adulmeci, copaci pe care să îi uzi și cotloane pe care să le explorezi.” S-a uitat la mine și a spus, „O, stăpâne Max...” Traduceți voi în limbaj de lătrat. „Pentru mine pare a fi versiunea câinească a zilelor glorioase.” I-am spus, „Într-adevăr este. Este țara promisă a Canaanului. Dar trebuie să te avertizez, trebuie să stai mereu aproape de mine. Această câmpie e la câțiva kilometri de casa noastră, și dacă te pierzi, s-ar putea să nu mai găsești drumul înspre casă. Și trebuie să te avertizez că vei fi ademenit de căprioare, vei fi atras de iepuri. S-ar putea chiar să întâlnești un pudel seducător pe cărare. Să fii mereu treaz și să asculți vocea mea. Să stai aproape de mine.” „Așa voi face!” a lătrat el scurt. Dar a fost așa? Nu... În momentul în care l-am dezlegat a fugit și a tulit-o pe o colină de 6 metri. „Andy!” am strigat eu. S-a oprit și s-a uitat în jos la mine. „Andy!” am spus eu, „Vino înapoi.” Și săracul meu câine se afla într-o dilemă morală. Pe de o parte auzea vocile ademenitoare ale Sodomei și Gomorei. „Vino Andy...” îi spuneau, „Vino... hai să ne distrăm un pic. Vino...” De cealaltă parte auzea vocea stăpânului lui înțelept, experimentat și foarte arătos. „Vino aici Andy!” am spus eu. S-a uitat în cealalta direcție, apoi în direcția mea, apoi din nou în cealaltă direcție și din nou în direcția mea. Și apoi într-o secundă, cât ai pocni din degete, a dispărut.

     Primul meu gând a fost: Denalyn o să mă omoare. Așa că am pornit într-o misiune de salvare. Vocea mea a răgușit de la cât l-am strigat. Picioarele mi-au slăbit de la urcat. Mi-a luat 45 de minute, până când, în cele din urmă l-am găsit. Stătea sub un copac, epuizat, însetat, tremurând, și pot să spun că plin de remușcări. S-a uitat la mine și a spus, „Bine, mă poți folosi ca exemplu în predicile tale. Am intrat în țara promisă, dar mi-am uitat stăpânul.” Nu aveam intenția să-mi folosesc câinele neascultător ca exemplu, dar din moment ce s-a oferit... Și povestea are legătură cu studiul nostru.

     Dumnezeu își făcea probleme că Iosua și copiii lui Israel vor intra în țara promisă și Îi vor uita vocea. Canaanul era plin de ispite noi, ciudate și ademenitoare, așa că a dat această avertizare înainte de intrarea în țara promisă. „Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată Legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face. Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:7-8) Amintiți-vă contextul. Dumnezeu îl cheamă pe Iosua să conducă două milioane de foști sclavi afară din pustiu peste râul Iordan și în țara promisă. Vrea să îi ducă din est înspre vest unde să poată lua în stăpânire moștenirea lor. Prin urmare ce îi dă Dumnezeu lui Iosua? În capitolul 1, Dumnezeu îi dă lui Iosua promisiunea prezenței Lui. Despre aceasta am vorbit săptămâna trecută, când a spus: „Eu voi lupta pentru voi, voi fi cu voi.” Dar Dumnezeu mai îi dă și promisiunea Cuvântului Lui. Dumnezeu îi va vorbi. Despre aceasta vorbim în această săptămână. La fel ca mine și ca tine, Iosua avea o Biblie. Poate te surprinde să auzi asta, dar da, el avea un set de Scripturi. Biblia lui consta din Geneza, Exod, Levitic, Numeri și Deuteronom. Cele cinci cărți fuseseră scrise de Moise și au fost purtate în Chivotul legământului. Dar chiar dacă Iosua deținea Scripturile, Dumnezeu voia ca Scripturile să-l dețină pe Iosua. Așa că îl încurajează ca în primul rând să înalțe Cuvântul.

     Înalță Cuvântul. Dumnezeu spune, „Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta.” (Iosua 1:8) Interesant. De ce a spus, gura și nu creierul sau inima ta? La ce e folosită gura? Este folosită la mestecat și la vorbit în principal. Așa că mesajul este acesta: lasă ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie ceva ce mesteci, la ce meditezi, la ce te gândești, repeți, reciți din nou și din nou. Mestecă-l și vorbește-l. Vorbește Cuvântul! Spune-l altora. Spuneți-l ție. Spune-l atunci când ai probleme. Fii o persoană care declară Cuvântul lui Dumnezeu și se bazează pe înțelepciunea lui. Încurajează-i pe alții cu el. Un verset din Noul Testament spune, „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii.” (Coloseni 3:16)

     În Canaan se aud tare vocile dușmanului. Diavolul dă volumul mai tare în partea de vest a Iordanului. Odată ce am început să ieșim din pustiu și să pășim în moștenirea noastră, să intrăm în posesia promisiunilor lui Dumnezeu, Satan vine la noi și dă volumul mai tare la vocile îndoielii și fricii. Așa că o cheie a trăirii în țara promisă este să lași Cuvântul lui Dumnezeu să aibă autoritatea în viața ta.

     Am un prieten care ia lecții de zbor. Vrea să învețe să zboare. Pilotul îl învață să aibă încredere în instrumente. Și un lucru neobișnuit – deși îl înțeleg – pe care îl face tot timpul e să îi limiteze vizibilitatea, astfel încât să trebuiască să se bazeze pe panou. Apoi profesorul a balansat și a învârtit atât de mult avionul încât studentul a amețit și nu mai avea echilibru. Profesorul a predat controlul elevului său. Prietenul meu crezuse că a adus avionul în poziție dreaptă fără să folosească instrumentele, dar când s-a uitat la ele și-a dat seama că mergea direct în jos. Așa că a trebuit să facă o alegere. „Mă voi încrede în instinctele mele, sau în instrumente?” Viața ne va dezechilibra uneori. Moartea, boala, dezamăgirile sau încercările vor veni în calea noastră. Și credem că știm cum să ne rezolvăm problemele. Dar Dumnezeu ne spune să nu ne încredem în urechea internă. Să nu ne încredem în vocea din noi. Aveți nevoie de o voce din afara voastră. Fie ca acest Cuvânt să fie autoritatea din vocea voastră. Bazați-vă pe Scripturi. Îmi dau seama cât de neobișnuită este această poruncă pentru cultura noastră. Trăim într-o societate care se îndepărtează tot mai mult de Scriptură. Trăim într-o societate care spune că nu există o autoritate. Sau dacă există autoritate, autoritatea ești tu. Sau autoritatea sunt știrile, sau antrenorul sau profesorul tău. Sau autoritatea e emisiunea de dupămasă. Îmi dau seama că ceea ce suntem chemați să facem merge împotriva a ceea ce ne spune societatea să facem.

     Dar noi nu suntem primii oameni care suntem chemați să ascultăm o voce diferită într-o societate pluralistică. Apostolul Pavel îi vorbea unui păstor tânăr cu numele de Timotei. Timotei trăia într-un oraș renumit pentru filozofiile în vogă. Orașul Efes. Așa că Pavel i-a spus tânărului Timotei: în timp ce conduci biserica, fă următorul lucru. „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire. (2 Timotei 3:14-16) Ce afirmație extraordinară. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” Sau suflată de Dumnezeu ar fi traducerea literară. E ca și cum am spune că vine din Dumnezeu. Aceste cuvinte vin de la Dumnezeu. Ce afirmație extraordinară pe care să o faci despre o Carte pe care o putem citi cu toții. E o carte extraordinară. Biblia e extraordinară în compoziția ei. Formată în peste 16 secole de 40 de autori diferiți. Scrisă de soldați, păstori, fermieri și pescari. Începută în Arabia singuratică de Moise și încheiată pe insula singuratică Patmos de Ioan. Scrisă de regi în palate, păstori în corturi și chiar întemnițați din închisori. Ar fi fost posibil ca 40 de scriitori care nu se cunoșteau între ei, care să scrie în trei limbi diferite în țări diferite, separați de timp, de trei ori perioada de când Columbus a descoperit America, să scrie o carte cu aceeași temă, dacă în spatele ei nu ar fi stat un autor care să conceapă paginile și cuvintele? Este extraordinară în compoziția ei. Este extraordinară în durabilitatea ei. Este singura cea mai publicată carte din istorie. Biblia a fost cartea cea mai vândută din lume timp de 300 de ani. Cea mai vândută carte din lume timp de 300 de ani. A supraviețuit unor interdicții, arderi, a supraviețuit mai mult decât toți oponenții ei. Clopotul care anunță moartea a sunat de 100 de ori dar Cuvântul lui Dumnezeu continuă să existe. Biblia este extraordinară prin profețiile ei. Ați știut că paginile Bibliilor voastre conțin peste 300 de profeții împlinite numai cu privire la viața lui Isus? Cu 500 de ani înainte ca Isus să se nască, o biografie subsanțială fusese deja scrisă despre viața Lui. Care sunt șansele? Imaginați-vă dacă s-ar întâmpla ceva asemănător azi. Cum ar fi dacă cineva ar da peste o carte scrisă în 1900 să zicem, care ar profeți două războaie mondiale, o bombă atomică, asasinarea unui președinte, asasinarea unui susținător al drepturilor civile? Nu am lua acea carte și să spunem: „E ceva special la această carte.” Oameni buni, e ceva special la această Carte.

     Dar știți că cel mai mare test al Bibliei e: Funcționează ea? Dacă citești cuvintele și le aplici, funcționează ele? Apostolul Pavel spune că e „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.” Acesta este marele test al Scripturii. Caracterul practic. Fac o diferență învățăturile Bibliei? Există un singur mod de a afla și anume: integrează Cuvântul. Nu doar înălțăm Cuvântul, ci îl și integrăm. Dăm click pe butonul de „Salvare” de pe Biblie. Câți dintre voi știți ce este butonul de „Salvare” la un computer? Mie îmi place butonul „Salvare.” Îmi place butonul „Salvare!” pentru că ce se întâmplă odată ce îl apeși? Toate acele cuvinte care sunt atât de vulnerabile și expuse elementelor de pe ecranul tău, se vor imprima adânc, adânc. Vor lua un lift invizibil și vor merge adânc, adânc în rezervoarele computerului tău și vor fi stocate pe hard. Vei schimba permanent formatul hardului și nimeni nu poate accesa informația. Atâta timp cât acele cuvinte plutesc doar pe ecranul tău, știm ce se poate întâmpla, nu-i așa? De aceea numim cursorul, cursor [engl. cel care bleastămă]. Blestemăm acel lucru care ne fură cuvintele, dar e prea târziu. Dar dacă apeși butonul „Salvare,” dacă lași ca acele cuvinte să coboare în locurile lăuntrice ale computerului, le vei avea pentru totdeauna. Apeși tu butonul „Salvare” pe Scriptură? Lași tu cuvintele să pătrundă în inima ta, acolo unde pot schimba ceva? E posbili să auzi versete și învățătură dar să nu apeși niciodată butonul de „Salvare.” Isus a spus că „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32) Doar atunci când adevărul e cunoscut și depozitat în noi avem libertate. Atunci cunoști adevărul. Apeși pe butonul „Salvare.” Experimentezi adevărul atunci când ceea ce ai auzit cu urechile tale, sau ai citit cu ochii tăi, schimbă ceva în viața ta. E simplu. Experimentezi adevărul atunci când ceea ce ai auzit cu urechile tale, sau ai citit cu ochii tăi, schimbă ceva în deciziile tale, în emoțiile tale, în acțiunile tale. Dacă nu apeși butonul „Salvare” cuvintele nu vor avea nici un impact.

     Avem un exemplu în care nu se apasă butonul „Salvare” în Noul Testament. Isus își invită ucenicii odată să urce cu El în barcă și spune următoarele cuvinte. „Să trecem în partea cealaltă.” (Marcu 4:35) Așa au și făcut. S-au urcat în barcă, și înainte de a ajunge dincolo, o furtună a lovit barca. Scriptura spune: „S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.” (Marcu 4:37) Găleți după găleți au căzut din cer și au amenințat să răstoarne barca. Ucenicii s-au întors înspre Isus și au văzut că doarme adânc. l-au trezit și I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” (Marcu 4:38) Isus s-a trezit, s-a ridicat, a spus mării să tacă și apoi s-a întors către ucenici și a spus următoarele. „Tot n-aveţi credinţă?” (Marcu 4:40) Poate când citim asta ne gândim: „Să fim serioși Isus, e de înțeles că le-a fost frică. De ce i-a dojenit?” „S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie.” De ce i-a certat Isus pentru că le era frică? E simplu. Ei nu L-au crezut pe Isus pe cuvânt. Vă amintiți ce le-a spus El? El le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă.” El spusese că vor merge în cealaltă parte. El nu a spus: „Să mergem în mijlocul lacului și să ne înecăm.” Dar când furtuna a venit ei au auzit sunetul acesteia și au uitat cuvântul lui Hristos. Nu au apăsat pe butonul „Salvare.” Furtunile vor veni în calea ta. Vor veni și în calea mea. Poate chiar în această săptămână te vei trezi în mijlocul unui lac și vei avea de ales. Vei asculta de cuvintele lui Hristos sau vei asculta sunetul crizei? Vei asculta promisiunile Scripturii sau vei asculta doar sunetul furtunii? Vei cântări durerea problemelor tale, sau te vei întoarce către Prințul Păcii?

     Oamenii țării promise vor permite cuvintelor lui Isus să domine frica. Oamenii țării promise au deprins obiceiul de a-și aminti, a înregistra, a primi și a repeta cuvintele lui Dumnezeu. Astfel încât atunci când se află într-o furtună să spună: „Isus a spus...” „Isus a promis...” „Scriptura spune...” Sau atunci când sunt în confuzie, sau chiar înfruntând ispite ca și Andy, ei spun, „Voi ține seama de vocea Stăpânului meu.” Viața țării promise dragii mei, se reduce la aceasta: să-L crezi pe Dumnezeu pe cuvânt. Oamenii din pustiu au de ajuns din cuvântul lui Dumnezeu cât să iasă din sclavie în pustiu. Dar oamenii țării promise se încred în Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, apelând la el cu regularitate pentru a-i conduce și a-i călăuzi. Aceasta înseamnă că Biblia e singura unealtă cea mai importantă din creșterea ta spirituală.

     Putem spune acest lucru cu încredere datorită lucrării de cercetare remarcabile a lui Greg Hawkins și Cally Parkinson. Sper să aveți ocazia să-l întâlniți pe Greg Hawkins și familia lui minunată, Lynn, Jack, Aubrey și John. Greg face parte de puțină vreme din echipa noastră de conducere și vine din Chicago. Lucrează pentru Ministry Development. E un om încântător. Și putem spune că a scris literalmente o carte despre creștere spirituală. Împreună cu Cally Parkinson au examinat peste 1000 de biserici din Statele Unite. Au mers în căutarea unor Iosua. Au mers în căutarea unor oameni care se bucură de viață și trăiesc victorioși în credința lor. Au căutat numitorul comun al oamenilor care experimentau viața în țara promisă. Ceea ce au descoperit a surprins cel puțin 1000 de păstori. Ei au descoperit că, cheia creșterii spirituale nu stă într-o prezență mai mare la programele bisericii, sau în implicare în activități spirituale. Oamenii nu cresc în Hristos pentru că sunt ocupați la biserică. Oamenii cresc în Hristos pur și simplu pentru că citesc și cred Bibliile lor.

     Ascultați acest pasaj din cartea lor. „Nimic nu are un impact mai mare asupra creșterii spirituale decât cugetarea asupra Scripturii. Dacă bisericile ar putea să facă un singur lucru pentru a ajuta oameni la toate nivelele de maturitate spirituală, să crească în relația lor cu Hristos, alegerea lor e clară. I-ar inspira, încuraja și echipa să citească Biblia.” V-ați așteptat la ceva mai sofisticat? Poate ceva mai mistic? Mai sexi? Mai detaliat? Ceva care să implice o călătorie pe vârful muntelui, sau 40 de zile în deșert? Ceva excentric, sacrifical, când de fapt totul se află aici. Și ceea ce Dumnezeu i-a dat lui Iosua, Dumnezeu ne-a dat și nouă. O Biblie. Și i-a dat această poruncă: „Să faci tot ce este scris în ea.” (Iosua 1:8) Amintiți-vă că aceasta era porunca lui Dumnezeu pentru conducător. Iosua era responsabil pentru 2 milioane de oameni. Era generalul necontestat de cinci stele al generației sale. Dar cu toate acestea chiar și el, cel responsabil, a fost chemat să trăiască în supunere față de o voce superioară. Nu să facă legi, ci să aplice legi. Nu să creeze noi filozofii ci să înțeleagă filozofiile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu i-a poruncit să caute o experiență spirituală, să urmărească o revelație personală, sau să tânjească după o experiență emoționantă. Cuvântul Lui pentru el, e Cuvântul Lui pentru noi. Deschide Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vei face asta, în cele din urmă, vei putea anticipa o răsplată. Dumnezeu spune, „căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale.” (Iosua 1:8) [engl. căile tale vor fi prospere și vei avea succes.] E singura dată din Vechiul Testament în care cuvântul „prosper” și „succes” apar în aceeași propoziție. E ceea ce se numește o promisiune accentuată. O promisiune repetată care vrea să scoată ceva în evidență.

     Atunci când studiezi Cuvântul lui Dumnezeu, lucruri bune se întâmplă. Aliniază-te cu Cuvântul lui Dumnezeu și te poți aștepta la prosperitate și succes. S-ar putea să ne mirăm de o astfel de afirmație, pentru că avem tendința să asociem cuvântul „prosperitate” cu bani. Dumnezeu își binecuvintează copiii cu succes. Câteodată e vorba de succes financiar. Chiar e. Dar câteodată Biblia folosește cuvintele prosperitate și succes referindu-se la emoții, la relații, la pace. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvinteze cu succes financiar crescut, dar s-ar putea să vă binecuvinteze cu mai mulți prieteni. S-ar putea să vă binecuvinteze cu un somn liniștit. S-ar putea să vă binecuvinteze cu o viață de ani sănătoși și fericiți. S-ar putea să vă umple casa de copii și nepoți. Dumnezeu are o gămadă de modalități de a revărsa prosperitate și succes peste copiii Lui. Dar noi credem că în măsura în care ne aliniem cu Cuvântul lui Dumnezeu, lucruri bune se vor întâmpla. Haideți să învățăm din ceea ce Dumnezeu i-a spus lui Iosua. Haideți să înălțăm Cuvântul, haideți să integrăm Cuvântul și haideți să anticipăm răsplata.

     Și haideți de asemenea să învățăm o lecție de la câinele meu drag, Andy. Astăzi când mă pregăteam să vin la biserică, a ieșit în calea mea și m-a oprit. Mi-a spus, „Stăpâne Max...” îmi place când mă numește așa. „Stăpâne Max, astăzi vei spune povestea despre cum m-am pierdut?” I-am spus, „Da.” „Atunci spune bisericii că mi-am învățat lecția.” L-am întrebat: „Care e lecția?” „Oricând sunt prea departe de vocea stăpânului meu, viața este dură, dură, dură.” Chiar asta a spus! Chiar asta a spus! Vă promit! Cine s-ar fi gândit? Cine s-ar fi gândit că ar spune așa ceva? Oameni buni, noi nu știm cum să ajungem acasă în siguranță. Nu știm. Ne putem pierde cu ușurință și e o lume sălbatică acolo afară. Dar ai un Tată ceresc, ai un Stăpân care te va conduce acasă. Ia seama la vocea Lui. Ia seama la vocea Lui și te vei bucura de o viață în țara promisă. Amin?

     Îți mulțumim Doamne așa de mult pentru învățăturule Tale, pentru binecuvântările Tale, pentru călăuzirea Ta. Mărturisim că și noi la fel ca Andy ne-am îndepărtat. Majoritatea, dacă nu toți am trecut prin anotimpuri din viața noastră în care nu am băgat în seamă Cuvântul Tău, sau chiar l-am luat în derâdere. Ne pare foarte rău, pentru că vedem unde ne duce asta, și vedem unde îi duce pe alții. Nu vrem să ajungem acolo. Așa că astăzi ne rededicăm la a fi oameni ai Scripturii. Rededicăm această biserică la a fi o biserică a Bibliei. Ne rugăm Tată ca cele mai bune momente ale noastre din orice zi să fie momentele în care stăm înaintea Ta cu Bibliile și inimile deschise. Prin Hristos ne rugăm, și toți oamenii lui Dumnezeu spun: amin.