”1. Cerul este o regiune necunoscută pentru noi, dar cu un cunoscut locuitor acolo sus.

Cerul e opusul lacrimei.Aici e suferință de ajungi să te îneci ca Alice in propria lacimă.Atâta te faci de mic și atâta-i suferința de mare că te inundă.Cerul e dispariția suferinței.Omul,așa cum scânteia e făcută să zboare, omu-i făcut să sufere.Nu vei scăpa de suferințe, cum nu poți scăpa de ziua de mâine. Nu putem ajunge să clacăm pentru că cerul e atât de aproape. Cerul e un loc real ca și tine.Nu ne-am pregătit noi cerul,precum casa de pe pământ, dar e real pentru ca l-a pregătit Isus.Te poți simți de multe ori ca și-n cer aici pe pământ,dar nu-i așa,cerul e sus.

2.Cerul nu-i doar un loc real, ci si unul permanent.(1Petru 1). Chiar dacă aici avem multe frici, de acolo nimeni nu ne mai aruncă.Pe acest pământ tot ce-i fericire trece:tinerețea trece, banii se duc, dragostea se risipește, prietenia se rupe.Singurul loc permanent e cerul. Nu-i transferabil! Nu putem merge acolo în locul cuiva, nici alții în locul nostru.

3.Cerul e un loc personal. Ilie a plecat singur, chiar dacă era cu Elisei. Nu o sa poți pleca cu familia,fiecare pleacă în cerul lui. O persoană poate merge in rai fără bani,fără tinerețe, fără glorie și fără foarte multă treligie, dar nu fără Hristos.

4.E un loc sfânt! (Ap. 21:4). Acolo nu mai sunt lucruei care să îl murdărească. Pe pământ totu-i murdar,dar în cer e-un loc sfânt, unde pot ajunge doar oamenii sfinți. Când tu te rogi,cerul tace ca Dumnezeu să poată auzi rugăciunea ta. Nu confundați cerul cu ce vă merge bine pe pământ.(Ioan 3:3). Tu fă-ți partea ta,Dumnezeu și-o face pe a Lui. S-ar putea ca-n dreapta,stânga să nu ai nimic, dar să te aștepte cerul! ”