Dumnezeu este un Dumnezeu al celei de-a doua șanse și al inceputurilor noi. Dacă ai nevoie de una, bine ai venit la studiul cărţii şi vieţii lui Iosua. Lui Iosua şi copiiilor lui Israel li s-a oferit o a doua şansă la țara promisă şi au luat-o. Dacă ai nevoie de o a doua șansă la țara promisă de Dumnezeu ţie, atunci aceasta este povestea ta. Bine ai venit la Zile glorioase. Înainte de a începe mesajul, haideţi să facem ce facem în fiecare săptămână, să rostim declaraţia zilelor de glorie. Cuvintele vor apărea pe ecran. Umpleţi-vă, vă rog, plămânii cu aer şi inimile cu speranţă şi spuneţi-o din toată inima. Sunteţi gata? Aceste zile sunt zilele gloriei. Trecutul e trecut, viitorul meu e strălucit. Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate și Cuvântul Lui e sigur. Cu Dumnezeu în ajutor, voi fi tot ceea ce vrea El să fiu, voi face tot ce dorește El să fac, și voi primi tot ceea ce vrea El să primesc. Aceste zile sunt zilele gloriei.

    Doamne, sunt zile bune. Iartă-ne pentru momentele când ne plângem peste măsură şi uităm cât de binecuvântaţi suntem. Chiar şi cei care poartă poveri adânci şi grele găsesc putere în Tine, Doamne. Eşti un Dumnezeu bun. Deschide-ne inimile să primim un cuvânt din partea Ta azi; iartă vorbitorul nostru – păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Isus, Salvatorul nostru, Iosua al nostru şi doar pe El. Prin Hristos ne rugăm şi toată biserica spune: amin!

    Stăteam foarte confortabil în rândul din avion de lângă ieşire, când un pasager de pe culoar m-a strigat pe nume. Era un individ înalt, cu părul deschis la culoare, de aproximativ 50 de ani care părea a fi într-o călătorie de afaceri. S-a prezentat, şi din cauza haosului din timpul îmbarcării pentru zbor nu am reuşit să vorbim, dar am reţinut că m-a auzit vorbind undeva cu câțiva ani în urmă și a fost încurajat de cărțile mele și ar vrea să vorbim într-o zi. L-am salutat și eu și mă pregăteam de zbor. După o oră am simțit o bătaie ușoară pe umăr. M-am întors și era același om care m-a salutat mai devreme. Stătea în spatele meu și într-adevăr avea să-mi zică ceva. A scris niște idei pe un șervețel. Și pe șervețel scria următoarele: “Max, acu șase veri, eu și Lynn, ne-am înmormântat fiica de douăzeci și patru de ani ca urmare a unui accident lângă un lac după ce două săptămâni a fost conectată la aparate. Nu ne așteptam la asta. Cum să mergi patru persoane în vacanța de vară și să te întorci acasă doar trei? Unii dintre prieteni care și-au îngropat și ei copiii au stat prin preajma familiei noastre. Un avocat care ne-a transmis mesajul că Dumnezeu ne vrea binele și nu răul a fost una din acele voci încurajatoare. Eu și Lynn, am primit niște cărți de-ale tale și ne-am rugat pentru un miracol. Eu vroiam ca ea să-și revină și să-și recapete strălucirea și zâmbetul. A fost foarte foarte greu să o deconectăm pe fiica noastră de la aparatele care o țineau în viață. Deși a fost dureros, eram siguri că făceam o alegere bună, lăsând-o în brațele Dumnezeului atotputernic care ne cunoștea suferința. Lucrarea Lui n-a fost să o readucă pe Erin la viață, ci modul în care ne-a sprijinit pe noi să o încredințăm în mâna Lui. El a făcut-o pe fiica noastră mai mult decât nouă. A restaurat-o pe Erin în prezența Sa veșnică. Aceasta a fost lucrarea Lui perfectă, nu a fost o speranță ușoară, ci o încredințare: “Da-ți-Mi această fiică a voastră. E a Mea acum!” Copiii lui Dumnezeu care reflectau la natura lui Dumnezeu au devenit prezența Lui în mijlocul nostru. Credința ne-a purtat prin această experiență. Credința este o alegere.” Am citit și recitit acel șervețel de multe ori și m-am întrebat: “Cum se poate întâmpla așa ceva?” Nu accidentul, ci credința.

    O întrebare bună mai ales că în acest sfârșit de săptămână sărbătorim Ziua Tatălui. Cum își lasă un tată fiica în mâinile Cerului crezând că Dumnezeu îi vrea binele și nu răul? Crezând că Dumnezeu este suveran și că nu a părăsit tronul Său. Crezând că în cele din urmă toate lucrurile lucrează pentru binele nostru. Poate tonul din acele cuvinte de pe șervețel putea fi altul, unul plin de amărăciune sau ură. Puteau fi scrise de un om copleșit de jale, dar ele au fost cuvinte ce purtau în ele credință. Cuvinte de speranță. Ce a fost diferit la viața lui? Ei bine, ne spune chiar el. Credința este o alegere. Și el a decis să aibă credință. El a decis să aibă credință. Eu cred că oamenii din țara promisă iau și ei această decizie. Cred că oamenii din cartea lui Iosua au decis și ei. Motivul pentru care studiem cartea lui Iosua este pentru că acești oameni au experimentat o victorie continuă timp de șapte ani. Inima lor bate în acest ritm al credinței că Dumnezeu își ține promisiunile. Oamenii din țara promisă cred în promisiunile lui Dumnezeu. Și când viața îi aduce la intersecția credinței cu necredința, ei aleg credința. Ei umblă pe calea credinței. Câteodată saltă, câteodată șchiopătează, dar merg întotdeauna spre Dumnezeu. Ei se avântă în promisiunile Lui.

    Acesta a fost exemplul lui Iosua și unii ar spune că acesta a fost și mesajul lui Iosua. Mesajul central al cărții Iosua este: Dumnezeu își împlinește promisiunile. Ai încredere în ele! Spre sfârșitul cărții, autorul ajunge să facă o declarație, “Astfel, Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da părinţilor lor; ei au luat-o în stăpânire şi s-au aşezat în ea. Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinţilor lor; niciunul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor. Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel, Domnul, niciuna n-a rămas neîmplinită: toate s-au împlinit.” (Iosua 21:43-45) Aceste trei versete sunt inima teologică a cărții Iosua. Naratorul devine comentator ca și cum ar spune, “Înainte să închei cartea, vreau să-ți explic tema principală a acestei cărți. Nu o rata! Nu o citi prea repede! Dumnezeu se ține de cuvânt!” Și îngrijorat că am putea-o rata, scriitorul o explică de trei ori. De trei ori în trei versete el spune: “Dumnezeu a făcut ce a zis că va face!” În versetul 43: “Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o va da.” În versetul 44: “Domnul le-a dat odihnă… cum jurase părinţilor lor.” În versetul 45: “Din toate vorbele bune pe care le spusese Domnul, niciuna n-a rămas neîmplinită.” Dumnezeu a împlinit fiecare promisiune. Un comentator a fost atât de atins de acea ultimă propoziție că a numit comentariul său pe cartea lui Iosua: Nici un cuvânt încălcat! Nici un cuvânt încălcat!

    Trăim într-o lume în care promisiunile sunt încălcate. Oamenii spun cuvinte apoi ele cad la pământ. Fac promisiuni pe care nu le țin. Poate promisiune era prea mare ca să fie făcută. Sau poate caracterul persoanei nu a fost suficient de puternic să ajute persoana să se țină de promisiune. Sigur ai avut și tu parte de promisiuni încălcate. “Vom avea grijă de tine.” “Până moartea ne va despărți.” “Întotdeauna te voi iubi.” Apoi cuvintele s-au dus. Erau doar frunze tomnatice duse de vântul de noiembrie. Promisiuni încălcate. Sigur și tu ai avut parte de ele, dar nu vei auzi nici una din gura lui Dumnezeu. Când Dumnezeu promite ceva, El se ține de promisiune. El este Dumnezeu care face un legământ și își ține legământul. Și promisiunile Lui sunt sigure într-o lume în care oamenii își încalcă cuvântul și nu-și țin promisiunile. Poți să ai încredere în Dumnezeu că El le va face pe amândouă. Dacă El a vorbit, poți fi sigur că acel cuvânt va domni veșnic în eternitate. Psalmistul a spus: “Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţat de şapte ori.” (Psalmi 12:6) Cu alte cuvinte tot praful, toate ingredinetele inutile au fost luate. Dumnezeu își ține legământul Său. Și ca dovadă, scriitorul cărții Iosua spune: “Uitați-vă numai la istorie. Priviți cum Dumnezeu și-a ținut promisiunile față de Avraam.” Dumnezeu i-a promis lui Avraam că El va da poporului Israel tot pământul pe care a jurat că-l va da părinților lor. Găsiți asta în Geneza capitolul 12, versetul 7. Ce trebuie să înțelegeți este că această promisiune a fost făcută cu șase sute de ani înainte. Timp de șase sute de ani Dumnezeu nu a uitat de promisiunea Lui. Cam mult timp! Când Avraam a murit, el deținea doar o bucățică din țara lui Israel, suficient să-și îngroape soția și familia. Apoi copiii lui Avraam au ajuns în Egipt, unde au fost sclavi și arendași. Moise i-a scos din Egipt, dar nu i-a dus în țara promisă. De câte ori nu crezi că fii ajunși la bătrânețe ai lui Avraam au privit spre Dumnezeu și l-au întrebat: “Îți vei ține acea promisiune?” “Îți amintești de acea promisiune?” Și cartea lui Iosua spune: “Da, Dumnezeu își ține promisiunile.” Dumnezeu i-a binecuvântat pe copiii lui Avraam. Promisiunea pe care a făcut-o a fost aceasta: “Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:2-3)

    Acea promisiune s-a împlinit! Parțial în Iosua și în întregime în Iosua al nostru, Isus Hristos. Datorită lui Isus Hristos, toate familiile și națiunile pământului sunt binecuvântate! Fiecare om de pe planetă are în aceiași măsură acces la speranță, răscumpărare și iertare. Nu degeaba a spus apostolul Pavel: “făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”. (2 Corinteni 1:20) Dumnezeul nostru e un Dumnezeu care-și ține promisiunile, nu-i așa? Unii promit și uită, dar Domnul face o promisiune o și împlinește. Cel care a promis este credincios. Acest lucru contează când ești în camera de la urgențe. Acest lucru contează când simți greutatea unui divorț. Acest lucru contează când mai ai multe zile din lună și banii sunt gata și nu invers. Trebuie să știi că Dumnezeu nu te-a uitat și El ți-a făcut promisiuni. Și tu te afli la acea intersecție de drumuri unde trebuie să alegi între frică și credință. “Mă voi uita la problemele mele sau mă voi adăposti sub promisiunile lui Dumnezeu?” Cu toții ne-am aflat în astfel de intersecții și unii dintre voi vă aflați acolo chiar azi, într-o situație foarte critică. Și eu cred că Dumnezeu te-a adus aici să-ți spună: “Eu ți-am făcut niște promisiuni.” “Trebuie să crezi în acele promisiuni.” Trebuie să-ți amintești cuvintele marelui Eu, jurământul Lui, legământul Lui și sângele Lui care te sprijinesc în furtuna cea grea. Nimic nu merită atenția ta ca și legământul lui Dumnezeu. Nici un cuvânt scris vreodată pe hârtie nu te va ține, nu te va întări și nu te va hrăni ca promisiunile lui Dumnezeu. Mă întreb: “Oare le cunoști?” Dumnezeu își împlinește promisiunile. Cunoaște-le.

    Primul punct a fost: Dumnezeu își împlinește promisiunile. Ai încredere în ele. Dar al doilea este “Cunoaște-le!” Dumnezeu le spune celor îndoliați “seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia.” (Psalmi 30:5) Aceasta este o promisiune. Pentru cei care sunt copleșiți de probleme: „ De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.” (Psalmul 34:19) E o promisiune! Pentru cei bolnavi: “Domnul îl sprijină, când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.” (Psalmi 41:3) E o promisiune! Pentru cei care se simt singuri: “Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine.” (Isaia 43:2) Aceasta e o promisiune! Pentru cei murimbunzi: “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2) E o promisiune! Păcătosului îi spune: “Harul meu îți este îndeajuns.” (2 Corinteni 12:9) Tot o promisiune! Și aceste promisiuni sunt pentru binele tău și al meu. Apostolul Petru a spus: “prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:4) Dunmezeu face promisiuni pentru binele tău și al meu. Leagă-te de aceste promisiuni. Memorează-le! Pune-le pe oglinda din baie! Înregistrează-le pe o casetă sau pe telefon și ascultă-le din nou și din nou. Cunoaște-le bine și ori de câte ori apare vreo problemă pune-o față în față cu promisiunile lui Dumnezeu. Apare o problemă dar tu spui: “Stai puțin, dar Dumnezeu a spus...” O altă problemă apare și tu spui: “Dar Dumnezeu a spus...” “Dar Dumnezeu a spus...” Și Cuvântul lui Dumnezeu și promisiunile Lui devin autoritatea în lumea ta care strigă victorios și reduc la tăcere vocile fricii. Așa procedează un om din țara promisă. Ai aceste promisiuni. Folosește-le! Declară aceste cuvinte: “Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale” (Psalmi 13:5) Vino din nou și din nou la cuvintele rostite de Dumnezeu în legământul Său.

    Fă cu promisiunile lui Dumnezeu ce am făcut eu cu pilotul de avion. Nu la mult timp după ce m-am întâlnit cu acel bărbat în avion, eram în alt avion – știu că poate călătoresc prea mult, și nu am întâlnit pe nimeni care să-mi scrie pe șervețel, dar am avut turbulențe. În consecință, am aterizat in Houston exact la ora la care aveam zbor din San Antonio și era ultimul zbor din acea noapte. În timp ce fugeam pe coridor, am început să mă plâng în mintea mea: “O, nu, sunt blocat în Houston noaptea aceasta.” Mă gândeam cum o să-mi găsesc o cameră de hotel, am luat telefonul să o sun pe Denalyn când deodată aud în difuzoare cum pilotul ne face o promisiune, “Știu că mulți dintre voi căutați pe cineva cunoscut în zonă, dar relaxați-vă! Am blocat toate zborurile. Vom ajunge acasă!” În acel moment m-am gândit: “Pot să fac unul din două lucruri: pot să fiu supărat sau pot să am încredere în pilot.” Nu sunt eu foarte inteligent, dar m-am gândit „O să am totuși încredere în pilot.” Așa că nu mi-am căutat hotel, mi-am pus telefonul deoparte, am ieșit din avion și am mers lejer la ieșire. M-am bucurat de acea plimbare. Mă plimbam datorită cuvintelor pilotului. Se pare că nu toți din aeroport au primit această promisiune a pilotului. Unii erau albi la față, fugeau, se călcau în picioare. Sau poate au primit promisiunea, dar au ales să nu o creadă. Am prins zborul până la urmă. Pilotul tău ți-a făcut unele promisiuni. El a promis! Amin! Trăiești tu acum în speranța promisiunilor pilotului tău? Sau asculți de vocile fricii tale? Nu poți alege dacă să ai sau nu probleme în viața ta. Nu ni s-a cerut votul în privița asta. Dar noi alegem dacă în mijlocul problemelor, vom asculta sau nu de vocea pilotului nostru.

    Prietenul meu, West Bishop a făcut asta. Mi-aș fi dorit să-l fi putut cunoaște și voi pe West Bishop. În toată viața mea nu știu dacă am cunoscut un om mai bun. Treizeci și cinci de ani a trăit în aceeași casă, a lucrat la același spital și a fost un pilon în aceeași comunitate mică și drăguță din Texas. Căsătorit cu aceeași femeie, a crescut trei fii minunați. Unul dintre ei s-a căsătorit cu fata mea cea mai mare. A fost un om deosebit. Acu câteva luni West a fost diagnosticat cu cancer la creier. Ne-am rugat pentru vindecarea lui și pentru o perioadă părea că Dumnezeu a îndepărtat cancerul. Dar apoi s-a întors cu o sentință. În câteva săptămâni, West era acasă sub îngrijire. Nu vorbise de câteva zile, dar familia a pus un monitor pentru bebeluși lângă patul lui, în caz că vroia să spună ceva. Fiii lui, aveau grijă cu rândul de el noaptea în caz că avea nevoie de ceva. Într-o noapte a strigat și fiul lui mai mic a auzit vocea tatălui în receptorul acelui monitor. Dar West nu striga după familia lui, ci striga către Isus. Și a spus: “Isuse, vreau să îți mulțumesc pentru viața mea! Ai fost bun cu mine și vreau să știi că atunci când va veni vremea, sunt gata să plec.” Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-a auzit cineva din gura lui. Isus l-a luat acasă curând după aceea. Vreau acest fel de credință și eu! Tu nu? Credința care chiar pe patul de moarte spune: “Voi alege credința și nu frica.” Cred că e o credință din țara promisă. Genul de credință care ia un stilou și scrie pe un șervețel cuvinte de speranță și spune: “Credința este o alegere și eu aleg credința.” Fă și tu la fel! Amin.

    Aceasta este rugăciunea noastră, Tată, să fim oameni ai credinței. Mărturisim că nu e ușor, dar Tu deja știi asta pentru că Tu ești Tatăl nostru. Tu ai adunat oamenii aici ca să audă cum Tu îți ții promisiunile. Și Tată din ceruri, fă ca acest mesaj să pătrundă adânc în inimile noastre, și să nu fie doar un mesaj pe care l-am auzit aici, dar să fie un mesaj care schimbă modul în care ne trăim săptămâna. Ca să devenim mai înclinați spre a auzi promisiunile Tale și să nu ne lăsăm viețile înecate în probleme. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune: Amin!