„Cu Domnul izbânda-I deplină”

Adeseori în viață ajungem în situații dificile când pur și simplu nu știm ce să facem. Trăim vremuri cand se pare că tehnologia modernă și știința presupun că au răspuns la orice problemă însă realitatea vieții de zi cu zi este cu totul diferită.

Astăzi auzi pe mulți părinți care nu știu ce să mai facă cu copiii lor, profesorii nu mai știu ce să facă cu elevii lor, doctorii nu mai știu ce să facă cu virusurile noi apărute, conducătorii multor state nu știu cum să restabilească pacea etc. Chiar dacă dispunem de toate mijloacele moderne ale secolului 21, de multe ori viața ne duce la situații pentru care nu avem răspuns sau soluție la problemele noastre.

Cercetat de aceste gânduri mi-am adus aminte de Împăratul Iosafat din Iuda care a ajuns la mare  strâmtorare și a spus: „Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mulțimi care înaintează împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine!” (2 Cronici 20:12b) Citind cu atenție acest pasaj din Scriptură mi-am dat seamna că și noi de multe ori suntem în aceea situație ca și Iosafat neștiind se să facem. În aceste circumstanțe este bine să apelăm la Cuvântul Sfintelor Scripturi de unde putem învăța câteva lucruri esențiale pentru viața noastră de zi cu zi.

Primul lucru și cel mai esențial pentru a găsi soluția potrivită când nu șiti ce să faci este să accepți ideea că nu ști ce să faci și trebuie sa apelezi la ajutorul cuiva. Sunt convins că pentru mulți dintre noi este greu de acceptat ideea de înfrânt și în orgoliu și mândria noastră să spunem deschis că nu știm ce să facem. Situațiile când ajungi la astfel de răscruci de drumuri sunt foarte multe în viața noastră și de aceea trebuie să ne gândim bine care este primul pas în rezolvarea problemei cu care ne confruntăm.

Iosafat speriat de mulțimea care se îndrepta spre cetățile lui Iuda face un lucru de mare importanță: „și-a îndreptat fața spre Domnul” (v. 3) singurul care are răspuns pentru orice situație. Un alt lucru demn de consemnat este că Iosafat a recunoscut singur căci este fără putere înaintea vrăjmașului. În aceste condiții Iosafat a recunoscut căci sigurul care îl poate ajuta este Dumnezeu.

Un alt lucru esențial pe care la făcut Iosafat a fost să facă cunoscut întregii adunări despre pericolul eminent în care se afla. El a chemat pe tot poporul din cetate ca împreună să caute pe Domnul. Astăzi sunt tot mai puțini lideri care să cheme întreg poporul să caute pe Domnul. Sunt tot mai puțini lideri care fac din problema lor o problemă primordială, o problemă care să unească poporul la pace și rugăciune să unească poporul în a descoperi voia lui Dumnezeu. În cazul lui Iosafat fără nici o ezitare tot poporul împreună cu neveste și copiii au stat înaintea Domnului până au primit răspuns. Ei nu sau înfricoșat nici de fii lui Moab și Amnon nici de mulțimea mare care îi însoțea pentru că aveau credință că Dumnezeul lui Iosafat era și Dumnezeul lor. Rugăciunea lui Ioasfat era și rugăciunea lor,încrederea și credința lui Iosafat era și credința lor, biruința lui Iosafat era și biruința lor.

În același timp este demn de consemnat unitatea poporului în momente de criză. „Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fii lor.” (2 Cr. 20:13)  A. W. Tozer spunea: „V-ați gândit vreodată că o sută de piane acordate cu aceeași leră  (furcă) sunt în mod automat acordate unul cu celălalt? Ele nu vor să fie acordate unul după celălalt dar sunt gata să fie accordate după un singur standard la care fiecare trebuie să se supună. Deci dacă o sută de inchinători adunați împreună și fiecare își îndreaptă privirile spre Hristos sunt apropiați cu inimile unul de celălalt comparat cu cei care doresc să devină o „unitate” și conștienți își îndepărteză ochii de la Dumnezeu făcând eforturi să aibă o părtășie cât mai strânsă între ei.”  Cineva spunea că scopul pentru care alpiniști sunt legați împreună cu corzile lor este pentru a înpiedica pe cei fără minte să plece acasă. În lupta zilnică cu vrăjmașul unitatea este importantă în Biserică, în familie și la locul de muncă.

După ce Iosafat a recunoscut că nu știe ce să facă, că este lipsit de putere și împreună cu tot poporul au strigat către Dumnezeu iar răspunsul nu a întârziat să vină. Astfel Duhul Domnului s-a coborât în mijlocul poporului și le spune: „Nu vă temeți și nu vă înspăimîntați dinaintea acestei mulțimi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15b)

Cât de minunat este când poporul Domnului iși are mereu privirile îndreptate spre Domnul și nu înspre oameni. Cât de esențial este să recunoști că ești lipsit de putere dar este un Dumnezeu care dă biruință celor ce se smeresc înaintea Lui. Fiecare din noi trebuie să știm că rugăciunea este mult mai eficientă și are mai multă putere când este făcută în unitate. Rugăciunea plină de credință este mult mai puternică decât armele convenționale ale societăți actuale. Regina Maria a Scoției spunea că are mult mai mare frică de rugăciunile lui John Knox decât de efortul a zece mii de ostași.

O cântare creștină spune cam așa:

Cu Domnul să mergem-nainte
Cu Domnul să mergem cântând
Când totul se stinge-n cuvinte
Cu El biruim orișicând.

Cu El biruim
Cu El biruim
Oricât de-ndârjită e lupta
Cu Domnul Isus biruim,
……………………………………
Când mergem cu El e lumină
Iubire și cântec și har
Cu Domnul izbânda-I deplină
Iar pacea e fără hotar.

 Aș dori ca refrenul acestei cântări să fie și motooul vieți tale dragul meu cititor. Dacă te afli la răscuce de drum și nu ști ce să faci ia și tu exempul lui Iosafat și apelează la Cel care poate să-ți dea biruință. Cu El vei birui oricât de-ndârjită e lupta...  Numai El poate să-ți de-a izbândă deplină împotriva vrăjmașului. 

Aprilie 15, 2015