Ei bine, vom începe o altă lecţie a catehismului nostru pentru copii. Şi, copii, azi învăţăm despre cel mai minunat lucru despre care putem vorbi, pentru că nu este un lucru, este o Persoană.  Învăţăm despre Dumnezeu şi despre felul în care ar trebui să trăim înaintea Lui, atitudinea care ar trebui să fie în inima noastră, să ne gândim la El tot timpul. Întrebarea noastră, din nou, suntem la aceeaşi întrebare şi la acelaşi răspuns, pentru că este o întrebare importantă: care este ţelul principal al omului? Aduceţi-vă aminte ce înseamnă asta. Pentru ce sunteţi făcuţi? De ce v-a făcut Dumnezeu? De ce existaţi? Şi răspunsul este: ţelul principal al omului, sau tu exişti pentru a-L glorifica pe Dumnezeu şi să te bucuri de El pentru totdeauna. Pentru asta sunteţi aici. Şi aceasta este ceea ce vrem pentru voi. Şi de aceea vă învăţăm asta astăzi.

    Acum, ce am învăţat? Ei, am învăţat care este ţelul principal, nu? Faptul că el este motivul pentru care sunteţi în viaţă şi motivul pentru care Dumnezeu v-a făcut. Şi-apoi, ieri, sau în celelalte lecţii, am spus: ce înseamnă să-L glorifici pe Dumnezeu? Şi am spus că răspunsul cere, de fapt, două răspunsuri.

    Deci să ne uităm la primul. Primul este: a-L glorifica pe Dumnezeu înseamnă să recunoşti că El este mai mare, şi mult mai valoros, şi mai frumos decât toate celelalte lucruri laolaltă, şi că noi vom găsi viaţă, pace şi satisfacţie în El. Deci, în scopul glorificării lui Dumnezeu, în primul rând, trebuie să ştiţi cine este El.

    Acum, copii, ascultaţi-mă. Voi sunteţi mai deştepţi decât cred majoritatea oamenilor. Chiar dacă aveţi cinci, şase sau şapte ani, puteţi ştii multe lucruri mari şi adânci, largi şi profunde despre Dumnezeu. Puteţi cunoaşte Scripturile. De fapt, copii, unii dintre voi poate sunteţi la vârsta la care învăţaţi să citiţi... ştiţi de ce ar trebui să învăţaţi să citiţi? Nu este doar pentru ca într-o zi să puteţi avea un loc de muncă. Învăţaţi să citiţi ca să puteţi citi Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ca astfel să-L puteţi cunoaşte. Şi chiar dacă sunteţi mici, puteţi cunoaşte multe despre Dumnezeu. Şi trebuie să cereţi mamei şi tatălui vostru, liderilor din biserica voastră să vă înveţe lucrurile mari şi minunate despre Dumnezeu. Pentru că voi le puteţi învăţa. Spuneţi: „Frate Paul, ce trebuie să fac ca să le învăţ?” Căutaţi-L pe Dumnezeu! Chiar dacă nu puteţi citi, vreau să vă puneţi pe genunchi, poate lângă patul vostru, şi să spuneţi: „Dumnezeule, vreau să te cunosc, vreau să ştiu cine eşti, vreau să ştiu despre toate aceste lucruri extraordinare pe care fratele Paul mi le spune. Vreau să spun... cu adevărat poţi fii Acel Dumnezeu? Te rog arată-mi.”

Şi vă pot spune ceva... Copii, El este nu doar aşa de mare, e chiar mai mult decât mare. Deci, am văzut câteva din cele mai extraordinare lucruri despre Dumnezeu. Cât de frumos este, cât de înţelept este, cât de puternic este. Acum ne vom uita la a doua parte a acestei întrebări, ce înseamnă să-L glorifici pe Dumnezeu?

    Şi, în al doilea rând, a-L glorifica pe Dumnezeu înseamnă a-ţi trăi viaţa în lumina acestui adevăr, să trăieşti într-un fel care demonstrează că, efectiv, crezi ceea ce spui. Deci, vedeţi? Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să-L cunoaşteţi pe El. Trebuie să căutaţi să cunoaşteţi cine este Dumnezeu şi să vedeţi toată măreţia Sa în Cuvântul lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin lucrarea Sa din vieţile voastre. Dar, apoi, pe măsură ce începeţi să vedeţi cât de mare este Dumnezeu, trebuie să vă daţi viaţa, mai mult şi mai mult, Lui. Trebuie să trăiţi pentru El. Veţi spune: „Păi, eu nu ştiu cum.” Ei, de aceea avem Biblia. Vedeţi, Biblia nu este doar pentru a vă învăţa cum să trăiţi, şi scopul Bibliei nu este să vă înveţe cum să ajungeţi la cea mai bună viaţă pe care o puteţi avea. Biblia este pentru a ne învăţa cum să-L glorificăm pe Dumnezeu. Cum putem face asta? Şi, azi, vreau să mă uit doar la câteva lucruri. Ne vom uita la moduri în care Îl putem glorifica pe Dumnezeu, în care Îi putem fi pe plac, prin care Îl putem binecuvânta.

    Primul este, şi acesta nu ar trebui să fie o surpriză, primul lucru pe care îl putem face, şi cel mai important, cea mai mare dintre porunci, este faptul că Îl putem onora pe Dumnezeu, iubindu-L. Vreau să ascultaţi ce a spus Isus în Marcu 12:30: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”. Voi ar trebui să-L iubiţi pe Dumnezeu cu tot ceea ce sunteţi. Isus a spus că aceasta este cea mai mare poruncă. Vă daţi seama?

    Vreau să spun, dintre toate poruncile, şi sunt o grămadă întreagă de ele, dar din toate acestea, cea mai mare este faptul că ar trebui „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”. Asta înseamnă să-L iubiţi din adâncul fiinţei voastre, să-L iubiţi cu tot ceea ce sunteţi. Ştiţi, inima noastră, în Biblie, reprezintă centrul de control. E ca acea zonă a noastră care controlează tot restul, care controlează acţiunile noastre, gândurile, emoţiile, tot ceea ce ţine de noi. Şi ceea ce spune, în esenţă, este faptul că centrul de control al vieţii voastre trebuie să fie dat lui Dumnezeu. Şi că voi trebuie să-L iubiţi pe Dumnezeu şi cu cea mai adâncă parte a vieţii voastre.

    Am fost creştin pentru multă vreme. Şi acesta este scopul vieţii mele. Ştiţi, ţinta meu nu este să fiu un mare misionar sau un mare predicator, un mare orator sau ceva de genul acesta. Ţinta mea este să-L iubesc pe Dumnezeu. Ţinta mea nu este nici măcar să ştiu tot ceea ce poate fi ştiut din Biblie. Ţinta mea este să ştiu lucruri din Biblie astfel încât să Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru că acesta este cel mai mare lucru. Şi, de asemenea, să Îl iubiţi cu tot cugetul vostru.

    Când le spun copiilor mei să se trezească pentru că trebuie să facă matematică, ei nu sar din pat spunând: „O, super, mergem să facem matematică azi”. Dar, de fapt, ar trebui. Eu îi învăţ asta. Nu neaparat pentru că iubesc matematica, ci pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu.  Pentru că, ascultându-şi părinţii, studiind ştiinţe şi matematică, literatură şi toate lucrurile, pot folosi acele lucruri în slujba Domnului. Deci, ei studiază matematică pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru că Îl iubesc, şi pentru că, poate, într-o zi vor folosi matematica ce o ştiu în scopul slujirii lui Dumnezeu. Deci, când eşti la şcoală, sau când eşti învăţat acasă, trebuie să realizezi ceva... Înţelegi? Adevărul de aici afectează totul. De ce ne ascultăm părinţii? De ce vrem să fim buni cu prietenii noştri? De ce vrem să le spunem oamenilor despre Isus? Şi de ce vrem să facem matematică? Pentru că Îl iubim pe Dumnezeu. Aceasta Îi este plăcut Domnului. Şi vrem să ne pregătim pentru a fi mari slujitori ai lui Dumnezeu. Deci ar trebui să-L iubim cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru, cu tot cugetul nostru şi cu toată puterea noastră. Băieţilor, nu este nimic greşit în a fi puternic. Şi, ştiţi? Când fugiţi, fugiţi pentru Dumnezeu. Dacă tatăl tău te-a dat să faci sport, sau poate joci baseball, baschet, fotbal, wrestling, sau lucruri de genul, foloseşte-ţi puterea pentru gloria lui Dumnezeu. Nu pentru gloria ta, ci pentru slava lui Dumnezeu. Şi mai este un lucru, fetelor şi băieţilor, pe care vreau să le ştiţi. Este foarte, foarte important. Trupul nu este cel mai important lucru, dar este important. Ştiţi că ar trebui să mâncaţi corect, adecvat? Ar trebui să mâncaţi mâncare bună, de ce? Pentru că Îl iubiţi pe Dumnezeu.  Şi El vrea ca trupul vostru să existe cât de mult posibil şi cât de sănătos posibil, astfel încât să Îl puteţi sluji pe Dumnezeu. Totul pentru El. Chiar şi muşchii voştri. Totul pentru Dumnezeu. Ar trebui să-L iubim cu tot ceea ce El ne-a dat. Aceasta este cea mai mare dintre toate poruncile.

    Dacă învăţaţi tot felul de lucruri despre Dumnezeu şi aţi învăţat tot felul de principii, de întelepciune şi vă îmbrăcaţi corect, vorbiţi cum trebuie şi vă purtaţi cum trebuie, dar nu Îl iubiţi pe Dumnezeu, nu aveţi nimic. Absolut nimic. Deci, care este ţelul nostru în toate lucrurile pe care le facem? Este să-L iubim pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru, cu tot cugetul nostru şi cu toată puterea noastră.

    Acum, să mergem la un altul. Îl putem glorifica pe Dumnezeu dându-i onoare, respectându-L şi onorându-L. Mie îmi place mult să râd şi îmi place să ascult poveşti amuzante, întâmplări hazlii şi chestii de genul... şi, câteodata, chiar în viaţa mea de rugăciune, mă gândesc cât de bun este Dumnezeu, cât de frumos este, şi plec râzând sau fiind atât de fericit din cauza lucrurilor pe care Dumnezeu le-a făcut. Dar, vreau să ştiţi ceva! Când vine vorba de relaţia mea cu Dumnezeu, chiar şi când sunt fericit, chiar şi când sunt plin de bucurie, totuşi realizez că Acesta este El, Acesta este Cel care m-a făcut, Acesta este Cel care este mai mare decât întreg Universul laolaltă, Acesta este Acel care merită respectul meu.  El merită respectul meu. Ştiţi? Isus ne-a învăţat un mod adânc de a privi relaţia noastră cu Dumnezeu, Tatăl, în ceea ce se numeşte rugăciunea domnească, sau mai bine, rugăciunea model, în Matei 6. Şi aceasta este ceea ce a spus, a început cu asta: „Tatăl nostru”. Dacă crezi în Isus Hristos, Dumnezeu este Tatăl tău.  Şi El este un Tată minunat. Şi tu poţi alerga la El, poţi vorbi cu El, poţi chiar să râzi cu El. Vreau să zic, câteodată, cum probabil ştiţi, îmi place să merg în păduri, în drumeţii, şi tot felul de astfel de lucruri, şi îmi place să vorbesc cu Dumnezeu despre lucrurile pe care le văd.  Ceva de genul: „Doamne, de ce ai făcut mormolicii aşa cum i-ai făcut?” Sau să mă uit la nervurile frunzei şi, pur şi simplu, stau acolo şi râd.  Doar... cât de briliant, cât de puternic este Dumnezeu. În lucrurile amuzante care mi se întâmplă spun: „Doamne, ştiu că Tu eşti peste toate şi, cumva, cred că Tu ai făcut să mi se întâmple asta azi, şi este atât de amuzant!” Astfel, am un timp plăcut cu Domnul, El este Tatăl meu.

    Dar Isus a spus: „Tatăl nostru, care eşti în ceruri”. Chiar dacă El este Tatăl meu şi eu sunt copilul Său, şi pot să iubesc, să râd şi să mă bucur cu El, eu trebuie întotdeauna să îmi amintesc că Tatăl meu este Dumnezeul cerului, El este Regele regilor, Domnul domnilor, şi El merită cel mai mare respect pe care-l am. În casa mea nu permit nimănui să vorbească despre Dumnezeu, să vorbeasă despre Isus, într-un mod glumeţ. Niciodată, niciodată, niciodată!  Nu aş putea... nu aş vrea să fiu lipsit de respect faţă de Cel care m-a făcut şi care îmi dă fiecare bătaie a inimii. Nu aş vrea să fiu lipsit de respect faţă de Cel care şi-a trimis Fiul să moară pentru mine. Unul din motivele pentru care Îl urmăm pe Isus este din cauza loialităţii. Uitaţi-vă ce a făcut! Deci Îl onorăm, Îl respectăm şi Îi preţuim Numele ca fiind ceva foarte, foarte drag. Nu folosiţi Numele lui Dumnezeu într-un mod distractiv sau prostesc! Să nu spuneţi niciodată glume despre Dumnezeu sau să râdeţi de lucrurile Domnului. Puteţi râde cu Dumnezeu, dar niciodată de El. Puteţi râde de felul în care, poate, aţi căzut, aţi eşuat, sau de acele lucruri prosteşti care e posibil să le faceţi pentru că nu aveţi înţelepciune. Dar când vorbiţi despre Dumnezeu... chiar dacă aveţi zâmbetul pe buze şi sunteţi bucuroşi în Domnul, faceţi asta cu respect, bine?

    Biblia spune: „Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău” (Deuteronom 10:12).

    Să te temi de Domnul! Ce înseamnă asta? Ei, înseamnă frică. Chiar înseamnă. Veţi spune: „Cum pot să-L iubesc pe Dumnezeu şi să mă şi tem de El? Şi dacă Dumnezeu este bun, de ce ar trebui să ma tem de El?”  Dumnezeu este bun! Şi El chiar vă iubeşte!  Şi El este mai bun şi mai binevoitor decât veţi ştii vreodată. Când vorbim despre Dumnezeu, vorbim despre Cineva atât de diferit, atât de puternic, atât de suprem... asta înseamnă că El e Regele regilor şi Domnul domnilor, că toate naţiunile adunate nu sunt decât mici picături de apă într-o găleată sau o particulă de praf pe o balanţă. El ţine lumea doar prin Cuvântul Său. El ţine viaţa ta în mâna Sa. El este, pur şi simplu, aşa de mare! Şi dacă ar fi să-L vedem aşa cum este, asta ne-ar cutremura.  Nu din cauză că El nu este bun, nu pentru că nu este binevoitor, ci pentru că El este aşa de mare! El este Conducătorul tuturor lucrurilor! Şi noi ar trebui să-L respectăm, să-L iubim şi să ne bucurăm în El, dar respectându-L.

    Unul din modurile prin care arătăm că Îl respectăm pe Dumnezeu este a umbla în căile Lui şi nu în propriile noastre căi. Trebuie să iei o decizie, copilule, în fiecare zi a vieţii tale, în fiecare moment al vieţii tale. „Voi umbla în căile mele sau voi umbla în căile lui Dumezeu? Pe cine cred? Pe cine voi asculta? Pe mine? Pe alţii? Sau pe Dumnezeu?” Deci, cum Îl respectăm pe Dumnezeu? Umblând în căile Lui, iubindu-L şi slujindu-L.

    Ştiţi, copii, trebuie să vă spun un secret. Eu mă rog pentru copii care vor asculta asta şi ma rog ca ei să devină slujitori ai lui Dumnezeu. Da, mă rog ca voi să deveniţi slujitori ai lui Dumnezeu. Şi ca voi să deveniţi robi ai lui Hristos. Ca voi să trăiţi pentru a face ceea ce El vă spune să faceţi. Aceasta este un lucru bun.  De ce? Păi, vă voi spune. Cel mai fericit om din lume este acela care se face robul unui stăpân perfect. Şi Stăpânul nostru, Domnul Isus Hristos, este absolut perfect! Ştiţi? l-am slujit pentru... nici nu ştiu numărul. Ştiu că sunt peste 24 şi mai puţin de 30 de ani. Dar, ştiţi? El nu m-a părăsit vreodată. Nu a fost niciodată un moment în care să fi regretat că Îl slujesc pe Hristos. Dar au fost multe momente în care am regretat că nu am făcut-o sau că nu I-am dat Lui tot ceea ce aveam mai bun. El este binevoitor, nu m-a părăsit niciodată, El este blând, are grijă de mine, şi aceasta este un lucru necesar.Când spunem „Isus este Domnul şi noi suntem slujitorii Săi”, ştiţi ce înseamnă asta? Înseamnă că singurul lucru pentru care trebuie să ne facem griji este să împlinim ceea ce ne spune. Şi El se va îngriji de toate celelalte. Dacă eu sunt robul lui Isus Hristos, slujitorul lui Isus, atunci El trebuie să se asigure că sunt hrănit, îmbrăcat şi protejat.Şi tot ceea pentru care eu trebuie să mă îngrijesc este a face ceea ce-mi spune, de Împărăţia Sa, voia Sa. Şi, vedeţi? Este un lucru bun să fii slujitorul lui Hristos, este un lucru minunat. Dacă mă veţi întâlni peste 40 de ani, dacă voi mai trăi atât, aş spune tot acelaşi lucru, pentru că nimeni nu a fost vreodată capabil să-L acuze pe Isus pentru că a făcut ceva greşit. Orice persoană care L-a slujit cu adevărat, la sfârşitul vieţii lor, singura tristeţe din inima lor este că nu L-au slujit şi mai mult. Deci, noi trebuie să-L respectăm pe Domnul, şi facem asta slujindu-L.

    Şi spune: „din toată inima ta şi din tot sufletul tău”. Aici spune din nou că trebuie să-L slujiţi pe Dumnezeu cu tot ceea ce sunteţi. Şi astfel arătăm că ne temem de El, că Îl respectăm.

    În 1 Samuel 2:30, este un verset însemnat pentru un tânar sau o tânără să îl memoreze, este un verset minunat: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi.” Dacă Îl veţi onora pe Dumnezeu, dacă veţi porni de la o vârstă fragedă să-L onoraţi pe Dumnezeu, El vă va onora pe voi. Veţi spune: „Păi cum să-L onorez?” Ei, în primul rând, iubindu-L, şi, în al doilea rând, făcând ceea ce El spune. De asemenea, trebuie să înţelegeţi asta, copii: Îl onorăm...  Ei, lăsaţi-mă s-o spun aşa: ne este poruncit, prima şi cea mai mare poruncă este să-L iubim pe Domnul, Dumnezeul nostru cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru, cu tot cugetul nostru şi cu toată puterea noastră. A doua poruncă este să-L iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Acum, dacă nu ne iubim aproapele, nu-L iubim pe Dumnezeu. În 1 Ioan se spune că dacă nu îţi iubeşti fratele pe care îl vezi, cum poţi spune că Îl iubeşti pe Dumnezeu pe care nu-L vezi? Deci, uitaţi aici un lucru care este necesar să-l înţelegeţi: este imposibil să-L onoraţi pe Dumnezeu dacă nu vă onoraţi părinţii. Da, ştiu că e mai uşor să-L onoraţi pe Dumnezeu decât pe mama şi tatăl vostru pentru că trăiţi cu ei. Dar dacă vreţi să-L onoraţi pe Dumnezeu, onoraţi-vă mama şi onoraţi-vă tatăl! Bine?

    Acum... există o mare binecuvântare în aceasta. Vă puteţi imagina? Ascultaţi asta, iar unii dintre voi au 6 ani. Şi dacă aţi învăţa asta acum, dacă aţi crede în Domnul Isus Hristos, şi aţi învăţa... Fiţi atenţi: „Acesta va fi povestea vieţii mele! Voi deveni un om care-L onorează pe Dumnezeu!” Ştiţi, sunt unii copii care spun: „Eu vreau să fiu cel mai mare jucător de baschet când voi creşte mare”, „vreau să fiu ca acel mare jucător de baseball”, cel mai mare aşa, cel mai mare astfel... De ce nu căutaţi să deveniţi un bărbat, sau o femeie, care-L onorează pe Dumnezeu? Dumnezeu că va cinsti.

    Putem, de asemenea, să-L glorificăm pe Dumnezeu dându-i închinarea şi lauda noastră. Da. Închinare şi laudă. Să ascultăm ce spune Psalmul 95:6: „veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!”

    Ştiţi? Oamenii au tendinţa de a dori să onoreze pe alţi oameni. Este la fel ca a avea un idol, e idolatrie. Ei, noi nu ar trebui să avem nimic de-a face cu asta. Noi nu ar trebui să ne închinăm în faţa altor oameni în locul lui Dumnezeu. Dar există Unul înaintea cărui noi ar trebui să ne plecăm, şi Acesta este singurul Dumnezeu adevărat, şi El este Cel care ne-a făcut, ne susţine şi Cel care şi-a trimis Fiul să ne salveze. Noi trebuie să trăim o viaţă de închinare. Trebuie!

    Acum, copii... ştiţi, când mergeţi la biserica, cântaţi cântece, şi acesta este un lucru bun, aceasta înseamnă închinare colectivă, asta însemnând că vă închinaţi cu alţi oameni ca un singur trup, unit. În regulă? Trebuie să faceţi asta! Dar, lăsaţi-mă să vă pun o întrebare. Câţi dintre voi vă închinaţi lui Dumnezeu individual? Poate nici nu v-aţi gândit niciodată la aceasta. Mergeţi vreodată la biserică şi închinarea nu vi se pare chiar atât de bună, într-un fel plictisitoare? Ei, uitaţi problema. Este foarte greu dacă o adunare de oameni se adună pentru închinare, ca grup, dar nu se închină lui Dumnezeu ca indivizi. Deci, ceea ce aveţi voi nevoie este să începeţi să gandiţi: „Hei, eu trebuie să mă închin lui Dumnezeu. Pentru gloria Lui şi pentru beneficiul meu.” Să vă închinaţi Lui! Pe măsură ce veţi învăţa lucruri noi despre Dumnezeu, precum şi această mică lecţie pe care o facem, va fi nevoie doar să fugiţi în dormitorul vostru, să vă puneţi pe genunchi şi să vă închinaţi Lui. Când vă spun că Dumnezeu este frumos, şi vă arăt din Scripturi cât de minunat este, i-aţi putea spune chiar mamei: „Mamă, pune filmul pe pauză pentru un moment. Voi fugi în cameră şi mă voi închina lui Dumnezeu.” Veţi spune: „Cum să fac asta, frate Paul?” Ei bine, pleacă-te pe genunchi şi începe să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru tine! Începe să-i spui cât de minunat este, pur şi simplu, vorbeşte cu El cu o inimă plină de mulţumire şi recunoştinţă. Pur şi simplu, mulţumeşte-i pentru tot!

    Fetiţa mea, Rowan, când începe să se roage, are trei ani, şi este atât de amuzant, pentru că ea spune: „Mulţumesc, Doamne, pentru această zi! Mulţumesc pentru mama şi tata, pentru Ian şi Evan.” Şi apoi: „O, Doamne!”, apoi urmează: „Mulţumesc pentru papucii mei, pentru şosetele mele, şi Îţi mulţumesc pentru greierul ce l-am găsit azi, afară!” şi apoi, eu adorm până să termine ea. Ei, pur şi simplu, mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru tot! Şi spuneţi-I cât de mult înseamnă El pentru voi! În regulă?

    Spune de asemenea: „Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!” (Psalmul 150:6)

    Acum, poate gândiţi: „Sunt destul de tânăr, ar trebui să-L laud şi eu pe Domnul? Dumnezeu chiar vrea să mă audă pe mine lăudându-L pe Domnul? Pentru că sunt doar un copilaş.” Ei bine, puteţi să respiraţi?  Respiraţi? Dacă respiraţi, El v-a poruncit să-L lăudaţi. Şi voi trebuie să faceţi asta. Nu numai pentru gloria Sa, ci trebuie să o faceţi pentru voi. Veţi spune: „Păi, cum ma ajută asta pe mine?” Când mă închin lui Dumnezeu simt, parcă, o putere nouă şi o bucurie nouă asupra mea. Când mă închin lui Dumnezeu, parcă toate marile probleme care le aveam încep să devină foarte, foarte, foarte, foarte mici. Cu cât mă închin Lui mai mult, mă gândesc mai mult la cât de mare este El, şi că, în comparaţie cu El, fiecare problemă a vieţii mele este, pur şi simplu, foarte mică. Când vă uitaţi la toate lucrurile care se întâmplă în vieţile voastre, gândiţi: „Lucurile acestea sunt ca nişte uriaşi!” Da, dar când vă uitaţi la Dumnezeu şi vedeţi cât de mare este, toţi acei uriaşi încep să arate precum nişte lăcuste micuţe Cu cât te închini mai mult lui Dumnezeu, cu atât mai mult ai bucurie. Cu cât vei umbla mai încredinţat, cu atât vei fi mai capabil să te opui lucrurilor rele, care nu ar trebui să le faci. Deci, înseamnă a trăi o viaţă de închinare. Să trăiţi o viaţă de închinare.

    De asemenea, ne putem închina lui Dumnezeu, şi am vorbit deja despre asta, am citit câteva versete despre, trăind cu mulţumire şi recunoştinţă.  Mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Şi avem câteva versuri şi aici: „Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci!” (Psalmul 86:12) Aici vedem lauda şi preamărirea puse împreună. Deci, unul din modurile prin care Îl preamărim pe Dumnezeu este prin laudă, mulţumire pentru toate lucrurile. Psalmul 105:1 spune: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!” Acum, aici este ceva foarte, foarte important. Puteţi spune altora despre Dumnezeul vostru prin atitudinea de laudă pe care o aveţi. Dacă eşti o persoană care întotdeauna umblă tristă, şi nu vezi nimic bun în toate, şi crezi că viaţa ta nu este chiar atât de bună, dar în acelaşi timp spui că tu crezi în Dumnezeu, oamenii se vor uita la asta şi vor întreba: “Ei, în ce fel de Dumnezeu crezi? Pentru că tu eşti trist şi morocănos tot timpul, şi niciodată nu vezi vreun lucru să fie bun.” Dar dacă ajungi să înţelegi cât de bun este Dumnezeu, lucurile bune care le-a făcut pentru tine şi trăieşti o viaţă de laudă, şi Îl preamăreşti pe Dumnezeu, Îi mulţumeşti, atunci ceilalţi oameni vor spune: „Ei bine, cine este acest Dumnezeu? Căci mi-ar plăcea să ajung să-l cunosc. Dacă El este aşa o binecuvântare pentru tine şi te-a făcut să trăieşti o asemenea viaţă de laudă şi recunoştinţă, aş vrea să-L cunosc şi eu!”

    Copii, lăsaţi-mă să vă spun ceva. Nu vorbesc despre asta des pentru că nu poate fi folositor, dar trebuie să aveţi grijă. Realizaţi că sunteţi bogaţi? Chiar dacă trăieşti într-o zonă săracă a oraşului, în vest, în America, şi chiar dacă tatăl tău conduce o maşină distrusă şi veche, ca mine, şi nu ai multe lucruri extravagante ca multă lume, tot trebuie să înţelegi, copilule, eşti bogat! Aici, la HeartCry, lucrăm cu oameni din toată lumea, în special din locurile numite „lumea a treia”. Lumea a treia este un loc unde există multă sărăcie, mulţi copii săraci. Am lucrat cu copii care mureau de foame, murind pentru că nu aveau doctor, nu aveau un loc unde să trăiască, locuind pe străzi, cu părinţi cărora nici nu le păsa de ei, nici măcar nu ştiau care le sunt părinţii. Nu aveau apă curată, nu făcuseră baie de câteva luni. Ceea ce vreau să vedeţi... nu vreau să vă întristez, dar vreau să realizaţi ceva: câteodată nu ştim cât de bine ne merge. Faptul că dacă avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca, că avem adăpost şi avem părinţi care nu sunt perfecţi, dar ne iubesc cu adevărat, suntem mai binecuvântaţi, probabil, aproape mai mult decât oricine altcineva în lume. Şi vreau să vedeţi, vreau să învăţaţi să vă uitaţi la tot felul de lucruri şi să Îi mulţumiţi Domnului pentru ele.

    Câteodată stau jos cu copii mei şi îi întreb: „Credeţi că sunt un tată bun?” Şi ei spun: „Da, tati, credem că eşti un tată bun.” „Bine. Nu sunt un tată perfect, dar sunt unul bun.” Şi ei spun: „Da.” Şi spun: „Ei, care este unul din motive?” „Păi, stai cu noi, te joci cu noi, ne înveţi din Biblie, o iubeşti pe mami, şi aşa mai departe.” Şi atunci le spun: „Sunteţi voi mulţumitori pentru asta? Pentru că înainte ca tatăl vostru să ajungă să-L cunoască pe Isus, a fost un om rău, care a făcut o grămadă de lucruri rele. Şi singurul motiv pentru care stau aici, astăzi, iubind-o pe mama voastră, iubindu-vă pe voi, învăţându-vă din Biblie, jucându-ne şi făcând diferite lucruri, singurul motiv pentru care toate acestea se întâmplă este pentru că Isus Hristos m-a salvat şi mă schimbă. Îi mulţumiţi lui Isus pentru asta? Pentru că dacă este vreun lucru bun în tatăl vostru, nu a venit de la el, a venit de la Isus, şi voi trebuie să-I mulţumiţi Lui.”

    Copii, orice dar bun şi perfect vine de la Dumnezeu. Deci, noi ar trebui să-I mulţumim. Ştiţi? Fiecare bătaie a inimii voastre vine de la El. Ar trebui să-I mulţumiţi. Pentru orice suflare care vine de la El ar trebui să-I mulţmiţi. Toate zilele frumoase şi tot ceea ce este bun în viaţa voastră vine de la El. Şi este un păcat să nu recunoşti tot binele pe care Dumnezeu l-a făcut. Chiar este!  Este un păcat. Deci, noi trebuie să ne întoarcem de la păcatul nostru, de a fi mereu morocănoşi şi nemulţumiţi, şi trebuie să ne dezvoltăm o atitudine de mulţumire înaintea lui Dumnezeu. Chiar şi pentru matematică. Fiului meu cel mai mic, Evan, nu îi place matematica deloc. Câteodată poate deveni destul de morocănos cu privire la matematică. Şi îi spun că el trebuie să fie mulţumitor pentru că sunt alţi copii care nu vor avea niciodată oportunitatea să studieze aceste lucruri şi să avanseze în viaţă din cauza aceasta. Deci, fiţi mulţumitori pentru orice! Chiar şi pentru matematică!

    În regulă. Să mergem la următoarea. Putem să-l preamărim pe Dumnezeu crezând în El, având încredere în El. Ştiţi? Dacă vă spun ceva şi nu mă credeţi, nu aveţi încredere în mine, asta înseamnă că nu vă gândiţi prea mult la mine. Ei, dacă nu Îl credem pe Dumnezeu înseamnă că nu ne gândim foarte mult la El. Şi Dumnezeu nu este ca un om. Noi credem în oameni, chiar dacă ei sunt capabili să mintă. Dumnezeu nu este capabil să mintă. Noi credem în oameni, chiar dacă ei eşuează în promisiunile lor, chiar dacă promisiunile lor sunt sincere, ei pot să dea greş. Dar Dumnezeu nu a dat greş niciodată în promisiunile Sale. Dacă ar fi să credem pe cineva, mi-aş dori să-L credem pe Dumnezeu. Pentru că El niciodată nu a minţit şi nu a dat greş.

    În Psalmul 9:10 spune: „Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” Acum, uitaţi-vă aici, copii, este foarte important. Spune: „Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine”. Dacă vreţi să învăţaţi cum să vă încredeţi în Dumnezeu mai mult, atunci ceea ce trebuie să faceţi este să cunoaşteţi mai multe despre Dumnezeu. Pentru că, cu cât mai mult învăţaţi despre El, despre feluritele lucruri care Îl caracterizează, că El este drept, este sfânt, bun şi atotputernic, cu cât mai mult veţi învăţa aceste lucruri, cu atât veţi fi capabili să vă încredeţi mai mult în El. În regulă? Acesta este un lucru minunat.

    Acum, în Proverbe 3:5 spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” Copii, trebuie să luaţi o decizie, vă aduceţi aminte? Vă încredeţi în Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, sau vă încredeţi în voi, în înţelepciunea voastră şi… nu vreau să vă fac să vă simţiţi prost, dar voi nu aveţi atâta înţelepciune pe cât credeţi. Chiar şi acum, când sunt mai în vârstă, câteodată, am impresia că aproape tot ceea ce cred este greşit. Şi din această cauză trebuie să depind de Dumnezeu şi să depind de înţelepciunea Sa. Nu vă încredeţi doar pentru un moment, iar în următorul, vă îndoiţi. Încredeţi-vă în El! Şi dacă veţi spune: „Frate Paul, eu încă mă îndoiesc.” Atunci fă cum a făcut omul din Evanghelie şi spune: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:4) „Doamne, învaţă-mă să mă încred în Tine! Arată-mi!” Şi ţineţi minte asta: credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Hristos, în urma auzirii Evangheliei, ascultând Biblia, citind Biblia. Ştiţi? Eu mă încred mult mai mult acum în Dumnezeu decât am făcut-o la început. Şi nu este pentru că am devenit mai bun, ci pentru că Îl văd într-un fel mai bun, ştiu mai multe despre El, L-am văzut fiind credincios în fiecare zi a vieţii mele şi ştiu că El este demn de încredere.

    Știu că aceasta a fost o lecţie lungă, şi vom mai da doar un exemplu. Şi anume: Îl putem glorifica pe Dumnezeu ascultându-L. Ştiţi? Dacă spuneţi că Îl ascultaţi pe Dumnezeu, dar nu ascultaţi ceea ce spune, atunci nu o faceţi. Vreau să spun... dacă ziceţi: „Îl iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc pe Dumnezeu, cânt despre El” şi nu Îl ascultaţi pe Dumnezeu, atunci nu spuneţi realmente adevărul. V-aţi înşelat singuri sau aţi devenit ceea ce Biblia numeşte un făţarnic, cineva care are două feţe. Cineva care, cu o faţă spune „Îl iubesc pe Dumnezeu!”, şi cu cealaltă faţă nu-L ascultă pe Dumnezeu. Acum, noi nu vrem să fim aşa. Noi vrem să fim sinceri. Vrem să fim cinstiţi. Astfel, dacă Îl vom preamări pe Dumnezeu, dacă Îl vom sluji cu adevărat, atunci trebuie să Îl ascultăm. Şi, dacă eşti un creştin, dacă Dumnezeu ţi-a schimbat inima, a-L asculta nu este un lucru trist. De fapt, copii, dacă vedeţi că niciodată nu vreţi să-L ascultaţi pe Dumnezeu, întotdeauna vreţi să mergeţi în felul vostru, este o posibilitate bună faptul că nu Îl cunoaşteţi încă pe Dumnezeu, că încă nu sunteţi creştini. Pentru că una din dovezile faptului că noi credem cu adevărat în Isus Hristos este faptul că începem să ne dorim din ce în ce mai mult să facem ceea ce El spune. Nu înseamnă că suntem perfecţi şi că întotdeauna vrem să facem ceea ce spune. Este o luptă. Dar vedem o schimbare. Şi începem să vrem să facem ceea ce Dumnezeu vrea să facem.

    În Deuteronom 27:10 spune asta: „Să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău şi să împlineşti poruncile şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi”. Aici vedem, pur şi simplu, cât de importantă este ascultarea. Să-L ascultaţi pe Dumnezeu şi să împliniţi ceea ce spune. Nu doar să vorbiţi despre asta. Ca şi cum mama şi tatăl tău te-au trimis să-ţi faci curat în cameră şi dupa o oră intră, camera nu e curată şi spun: „Ţi-am spus să-ţi faci curat în cameră.” Şi tu spui: „Tată, mă gândesc la asta.” El spune: „Păi nu ţi-am spus să te gândeşti la asta, ţi-am spus să o faci!” Ei bine, dacă vrem să fim ascultători, trebuie să facem mai mult decât să ne gândim la asta. Sau să facem mai mult decât să vrem să fim ascultători. Ca să fii ascultător, trebuie să asculţi.

    În 1 Samuel 15:22: „Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.”

    Ce înseamnă asta? Dumnezeu nu vrea să fim oameni dificili sau complexaţi, foarte complicaţi, Dumnezeu vrea să fim oameni simpli, care cred pur şi simplu, şi ascultă. Este un cântec, şi îmi aduc aminte de când eram un copil, se cânta mereu la biserică, şi încă îl cântăm şi azi: „Crede şi ascultă, căci nu există altă cale de a fi fericit în Isus, decât să crezi şi să asculţi”.Trebuie să ne încredem în El şi trebuie să-L ascultăm. Dacă ne încredem cu adevărat, vom şi asculta ceea ce spune, pentru că ştim că este cel mai bine pentru noi. Acum... poţi merge la biserică în fiecare duminică şi în fiecare miercuri, poţi cânta mai tare ca oricare altul din biserică atunci când se cânta cântări de laudă, poţi să spui tuturor din lume cât de mult Îl iubeşti pe Dumnezeu, dar dacă nu-L asculţi, nici unul din aceste lucruri nu contează cu adevărat. Şi aceasta este ceea ce spune acel verset. Şi anume că a-L asculta pe Dumnezeu, pur şi simplu, a face ceea ce spune, este mai bine decât orice altă chestiune religioasă pe care ai face-o.

    Vreau să aveţi grijă aici. Chiar dacă acei dintre noi care suntem mai în vârstă şi Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, chiar dacă noi dorim să fim ascultători în toate lucrurile, şi suntem ascultători în multe lucruri, ne luptăm şi noi cu ascultarea. Nu vreau să vă pun să faceţi ceva fără să vă spun că atunci când eu fac asta, este dificil şi pentru mine. De exemplu: dacă încercaţi într-adevăr să Îl ascultaţi pe Dumnezeu, dar v-aţi găsit în unele momente în care nu o faceţi, atunci, intraţi în clubul meu. La fel sunt şi eu. Nu vreau să credeţi că acei dintre noi care predică, acei dintre noi care am umblat cu Isus multă vreme, nu avem probleme cu ascultarea şi că noi ascultăm tot timpul, pentru că nu este adevărat. Vreau să ascult tot timpul, şi cred că am crescut în ascultare de-a lungul anilor, dar toţi ne luptăm cu ascultarea. Şi ce ar trebui să facem atunci când suntem neascultători? Ar trebui să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu, să-I cerem să ne ierte şi să credem că a făcut-o. Pentru că Cuvântul Său ne promite iertarea.   

    Ce înseamnă să mărturiseşti? Ei, hai să vorbim puţin despre asta. Vă voi învăţa un cuvânt în greceşte: „omologeho”. Bine? Acum puteţi merge şi să vă impresionaţi toţi prietenii că ştiţi un cuvânt în greceşte, „omologeho”. Şi ce înseamnă? Înseamnă „a mărturisi”, dar literar înseamnă „a mărturisi acelaşi lucru”, „a spune acelaşi lucru”. Deci când ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu, nu înseamnă că mergem înaintea Lui şi spunem „Doamne, iartă-mă!” Nu.  A mărturisi înseamnă a spune acelaşi lucru pe care-l spune Dumnezeu. Să spunem că eşti foarte supărat pe sora ta. În regulă? Şi Dumnezeu îţi spune, poate prin Biblie, poate prin Duhul Sfânt, sau poate chiar prin mama şi tatăl tău, îţi arată: „Uite, eşti mânios pe sora ta, şi aceasta este greşit.” Când descoperi că ai păcătuit, că eşti mânios pe sora ta, a-ţi mărturisi păcatul înseamnă a merge înaintea lui Dumnezeu şi să fii de acord cu El. ”Doamne, sunt de acord cu tine în legătură cu ceea ce spui despre mine. Tu spui că sunt greşit pentru că sunt supărat pe sora mea. Sunt de acord. Ceea ce Tu spui este adevărat. Sunt greşit. Te rog să mă ierţi. Am greşit, iartă-mă!” Şi apoi, cere-i să te ajute să nu mai faci asta înca o dată.

    De asemenea, copii, când aveţi un păcat în viaţa voastră cu care vă luptaţi, mergeţi la mama şi tatăl vostru şi spuneţi-le: „Puteţi să-mi daţi ceva versete sau să mă învăţaţi unele lucruri?Pentru că mă lupt chiar din greu cu asta.” Şi, părinţilor, trebuie să studiaţi Cuvântul, nu-i aşa? Să fiţi în stare să le slujiţi atunci când vă pun întrebări de acel gen. El merită ascultarea noastră.

    Iacov 1:22: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.”  Şi ceea ce spune, din nou, este: viaţa creştină nu este complicată, aşa cum am spus în acel cântec vechi, „Crede şi ascultă”, pur şi simplu aveţi nevoie să vă încredeţi în Dumnezeu pentru că El nu a părăsit niciodată pe nimeni, şi aveţi nevoie să faceţi ceea ce spune, nu doar să vă gândiţi la asta, nu doar să vorbiţi despre asta, nu doar dorind să o faceţi. Aveţi nevoie să o faceţi, pur şi simplu. Şi cu cât faci mai mult voia lui Dumnezeu, vei avea cu atât mai multă bucurie şi cu atât mai mult vei prospera în lucrurile lui Dumnezeu. Dar nu uitaţi niciodată, lucru care este foarte preţios pentru mine, este că atunci când eşuezi în a face voia lui Dumnezeu, faptul că relaţia noastră cu Dumnezeu nu este bazată pe performanţele noastre sau abilitatea noastră de a face totul perfect, nu câştigăm dragostea lui Dumnezeu fiind capabili să facem ceea ce spune, nu câştigăm nici pe departe dragostea lui Dumnezeu aşa, nu câştigăm nici salvarea aşa. Stau azi aici şi sunt un creştin şi dacă aş muri, aş merge în Rai nu datorită ascultării mele, ci datorită ascultării lui Isus. Sunt salvat nu pentru ceea ce eu am făcut, ci pentru ceea ce Isus a făcut pentru mine. Fiul lui Dumnezeu a murit pe o cruce pentru fiecare act de neascultare pe care l-am făcut vreodată. Şi merg în Rai pentru că eu cred că prin ceea ce El a făcut pe acea cruce, a plătit pentru păcatele mele, iar învierea dovedeşte asta. Înțelegeţi? Este totul despre Isus. Totul despre Isus, totul despre Isus, totul despre Isus. Mai bine v-aş vedea imperfecţi în a crede în Isus Hristos, decât să vă văd crezând că sunteţi perfecţi şi că nu aveţi nevoie de El. Ţineţi mine, totul este în dar! Credem în Hristos. Şi dacă credem în El, dacă înţelegem că El a murit pe cruce pentru noi, asta ne va face să vrem să fim mai ascultători.

    Sper că aţi învăţat câteva lucruri şi rugăciunea mea este ca Dumnezeu să vă facă să reuşiţi în toate lucrurile, în toate lucrurile care sunt în conformitate cu voia Sa. Dumnezeu să vă binecuvinteze!