Biserica Sare si lumină     

Mat. 5: 13-16

1).  Introducere[1] Măcar că se zice faptul că structurarea cărţilor în Biblie nu a fost de inspiraţie divină, este un fapt semnificativ că au fost erudiţi care au supervizat organizare cărţilor în canonul Noului Testament. De aceea nu este neprevăzută întâmplarea că Evanghelia după Matei este prima carte a Noului Testament. Ea se mişcă în Vechiul Testament de unde extrage profeţiile împlinite despre prima venire a lui Hristos şi apoi “se leagănă” în Noul Testament şi exprimă despre noua creaţie  a lui Dumnezeu, "Pe această piatră Îmi voi construi biserica Mea". (Matei 16:18). Autorul a fost Matei a fost un vameş convertit (Matei 9:9), care a fost ales să scrie evreilor despre  Mesia. Ideea Principală este că Matei prezintă programul lui Dumnezeu.  Expresia Împărăţia cerurilor este  o particularitate a acestei Evanghelii. Cuvântul Împărăţie apare de 50 de ori. O înţelegere potrivită pentru expresia Împărăţia cerurilor, este importantă pentru orice interpretare a Bibliei. Se va observa că termenul împărăţia cerurilor este  o exprimare progresivă în Evanghelia lui Matei. El a preluat taina din zilele negare Regelui, dar Împăratul a devenit un semănător în lume (Matei 13). Împărăţia va fi întemeiată pe acest pământ la reîntoarcere Regelui (Matei 24-25).

Capitolele 5 – 7 ne prezintă    Predica de pe Munte, care  ne  arată sensul relaţiilor dintre om şi Dumnezeu şi relaţiile dintre oameni:  1. Relaţia membrilor Împărăţiei cu ei înşişi - 5:1-16 2.  Relaţia membrilor Împărăţiei cu Legea - 5:17-48 (3)  3. Relaţia membrilor Împărăţiei cu Dumnezeu - 6:1-34 4. Relaţia copiilor Regelui unul cu celălalt - 7:1-29

 “Predica de pe Munte”[2] este un discurs etic la începutul lucrării lui Isus Cristos.  . Isus Cristos repetă expresia : “A-ţi auzit -- dar Eu vă spun” (Mat.cap.5-7) în care  un nou Moise a poporului Israel , dă un nou set de legi. Se merge la  motivaţii, dincolo de litera Legii.  Paralela este făcută între Moise şi Cristos.  Predica de pe Munte a fost adresată cercului de ucenici,  dar existau şi mulţimile şi a fost adresată bisericii primare, şi mondiale din toate timpurile.  Ce impact are astăzi, asupra creştinului,  a   credincioşilor  şi bisericii , în colectivitatea de astăzi, când există aşa de multă  descompunere ?  Avem îndemnul de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu  şi singurul antidot admisibil  este în  Matei 4:17  De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Împărăţia lui Dumnezeu este tărâmul peste care Dumnezeu este Împărat şi comunitatea peste care Dumnezeu este Rege iar noi suntem  cetăţeni ai cerului.  Predica de pe Munte este de natură critică    cu aplicarea Legii  şi cu cei ce  se cuveneau să fie păzitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, liderii religioşi din timpul acela. Isus Cristos a dat în vileag falsul în opoziţie cu autentica împărăţie.   Luther spune despre „Predica de pe Munte” că ne conduce la pocăinţă.  Karl Marx spune că este o morală  corectă dar nu în înţeles religios.  Predica de pe Munte, este relevantă pentru noi astăzi? Răspunsul este  DA pentru că  în prezent este cuprins viitorul. Împărăţia lui Israel, este pusă  în contrast cu autentica împărăţie fondată pe adevărul din „Predica de pe Munte”  (Ioan 1:17)  „căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.”   În Mat.5:20, Isus Cristos declară orânduirea fariseistică, inoperantă pentru a duce pe cineva în Cer

2). Dincolo de aparenţe

Avem aspectul declarativ în care 90% din poporul român se declară creştini,  în opoziţie cu faptele rele ce caracterizează ţara noastră.  Galateni 5:19  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, 20  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, 21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel avem  o contradicţie între Numele de Creştin şi fapte ( ale întunerecului).  În Vechiul Legământ, poporul Israel trebuia să fie un model pentru celelalte popoare în baza legământului dintre Dumnezeu şi Israel (Exod 24). Ţinerea sau călcarea Vechiului Legământ însemna binecuvântări sau blesteme. Rezultatul a fost exilul (în 722, Regatul de Nord, capitala Samaria), şi (587, Regatul de Sud, Ierusalim), au fost cucerite. Evreii nu au îndeplinit funcţia de popor al lui Dumnezeu. Ei trebuiau să fie o lumină în întunericul de afară. Existau tipare deformate în închinarea iudeilor pe care Isus le condamnă. În Noul Legământ, creştinii, Biserica era legată de Isus Cristos. Ea este strâns legat de Cina Domnului, (1Cor 11:23-25), şi este semnificativ că Isus se referă pâinea ca şi la trupul Său, iar vinul simboliza sângele Său. Isus  Hristos este Mielul Pascal. Evrei 9:28  tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. Biserica  are 4 funcţii principale rezultate din (Fapte.2:42).  Cuvântul , legătura frăţească, închinarea  şi mărturie.  „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni” Aceştia  sunt stâlpii de susţinere a bisericii, nici unul nu poate fi absent.  Adevărata Biserică îşi îndeplineşte astfel funcţia. Noi ne adunăm pentru Laudă şi închinare, ne despărţim pentru mărturie. Realitatea este dureroasă, în Apocalipsa Ioan le spune la 4 din cele 7 biserici să se pocăiască. Nici creştinismul de azi nu este o lumină pentru celelalte popoare.

3). Lumea de astăzi .  După 1989  ni  se prezintă o  Românie  într-o democraţie şi într-o  perioada de tranziţie, care nu are un început clar, dar nici un sfârşit cât de cât previzibil. Avem câteva caracteristici ca:  autonomizarea etosului (sumă de tradiţii),  care sunt pe primul loc indiferent dacă sunt bune sau rele, dar fără o etică corectă şi  esenţialismul românesc, un act de voinţă, (iarăşi fără o direcţie clară),  într-o mare de nonsens. Nu există o perspectivă clară, iar lumina de la „capătul tunelului” se vede şi tot de vede, şi iar se vede, şi tot aşa la nesfârşit.  Nu mai este importantă etica, moralitatea, acestea  au devenit desuete,  ci sinceritatea în relaţii, indiferent de tipul lor.  De asemenea acceptăm „condiţia umană” la noi dar şi la celălalt, adică PĂCATUL. În plus nu avem aşteptări mari de la alţii, dar nici de la noi. Ne-am obişnuit cu obişnuitul. Pe deasupra există o alcătuire întâmplătoare a diverselor fragmente ale vieţii, un mozaic eterogen numit ecumenism, în care de fapt nu se înţeleg doi cu doi Acesta cuprind toate religiile din lume inclusiv ateismul. Dacă facem o radiografie a societăţii româneşti din timpul de azi, cred că nici cu cele mai sofisticate calculatoare din lume nu se poate da un diagnostic corect şi dacă prin absurd extratereştri, (dacă există) ar lua contact cu noi sunt sigur că nu ar înţelege nimic. De fapt nici noi nu înţelegem. Ba da înţelegem, dar ce mulţi nu înţeleg, dar şi mai tragic este faptul că nu vor să înţeleagă. Ce anume să înţeleagă decât simplu fapt că sunt oameni păcătoşi şi au nevoie de un Mântuitor personal numit ISUS HRISTOS.

4). Întunericul. Există cuvinte care definesc diferite situaţii în care domneşte absenţa luminii adică întunericul :

Ele se referă la Dumnezeu : Geneza 1 2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

Descrie şi o stare a omului:  Geneza 15 12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.

Se descrie şi evenimente : Exod 10: 21 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric încît să se poată pipăi.”

Arată starea celor răi 1 Samuel 2: 9 El va păzi paşii prea iubiţilor Lui, Dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; Căci omul nu va birui prin putere.

Arată suferinţa omului : Iov 3: 4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Vorbeşte despre locuinţa morţilor :  Iov 17 13 Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;

Ne spune despre ce a făcut Dumnezeu : Iov 29: 10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.

Este o  călăuză : Iov 34: 3 când candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întuneric!

De dumnezeu nu te poţi ascunde: Iov 38: 22 Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

Dumnezeu acţionează:  Psalmi 105 : 28 A trimis întuneric şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la Cuvântul Lui.

Neprihănirea aduce lumină :   Psalmi 112: 4 Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept.

Este şi un sfat : Eccleziastul 11: 8 Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.

Este şi o alegere: Isaia 5: 20 Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!

Ne arată şi o profeţie : Isaia 9:2 Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.

Este vorba şi de încredere Isaia 50: 10 Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!

Arată starea poporului:  Ieremia 2: 31 O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: „Am fost Eu o pustie pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă? Pentru ce zice atunci poporul Meu: „Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?”

Descopere un popor idolatru : Ezechiel 8 12 Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!”

Vorbeşte despre viitor :  Ioel 2 : 2 O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori şi de întunecime. Ca zorile dimineţii se întinde peste munţi un popor mare şi puternic, cum n-a mai fost din veac, şi nici în vremurile viitoare nu va mai fi. 31 soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Ne arată puterea lui Dumnezeu : Amos 4 13 Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul, şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric, şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.

Vorbeşte despre Ziua Domnului : Amos 5 : 18 „Vai de cei ce doresc „ziua Domnului!” Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric şi nu lumină.

Este vorba despre lumina spirituală, opusă întunericului Matei 4: 16 Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.”

Ne arată starea omului: Matei 6: 23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

Vorbeşte de momentul în care a murit Hristos:  Matei 27: 45 de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.

Ne arată biruinţa luminii asupra întunericului :  Ioan 1: 5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

Ne prezintă cine este Hristos :  Ioan 8: 12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Ne vorbeşte despre Învierea lui Hristos :  Ioan 20:1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

Ne arată întâlnirea lui Pavel ci Hristos :  Fapte 13: 11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi căuta bâjbâind nişte oameni, care să-l ducă de mână.

Vorbeşte despre întunecimea care domnea în Israel : Romani 2 19 tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce Sunt în întuneric,

Ne îndeamnă să nu judecăm :  1 Corinteni 4: 5 De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

Vorbeşte despre Slava lui Dumnezeu : 2 Corinteni 4 6 Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Ne spune cum am fost : Efeseni 5: 8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum Sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii.

Ne spune cum ar trebuii să fim noi : 1 Petru 2: 9 Voi însă Sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam Sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;

Este o veste bună  : 1 Ioan 1 5 Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. 6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul, şi faptul că ne minţim singuri de multe ori.

Omul se autoânşeală : 1 Ioan 2 9 Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. 11 Dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Vorbeşte despre judecata viitoare : Iuda 1:6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. Apocalipsa 16:10 Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.

5). Biserica Sare şi lumină  sunt figuri de stil pentru calităţile pe care trebuie să le aibă un creştin şi anume pentru a accentua influenţa urmaşilor Lui.  Sarea  dă gust (evlavios în lume),  ea păstrează şi conservă o lume care a intrat în degradare. Există o atenţionare: dacă sarea îşi pierde gustul va fi lepădată.  Lumina  alungă întunerecul şi înlătură întunerecul şi indică cum poţi să ieşi din întuneric. Noi urâm lumina prin natura noastră păcătoasă. Există accente ale figurilor de stil: Sarea şi lumina  pot să-şi piardă calităţile iar retragerea din lume este un non  sens, ele trebuie  să fie funcţionale trebuie să fie exemple. Până atunci însă fiecare copil al lui Dumnezeu are o slujbă importantă:[3]  Noi urâm lumina prin natura noastră păcătoasă. Prin Isus suntem lumină şi avem cunoştinţa adevărului în noi. Caracterul credincioşilor influenţează conduita lor, care la rândul ei va influenţa lumea.  Poporul lui Dumnezeu, indiferent de generaţia din care fac parte, indiferent de împrejurarea de orice natură, trebuie să fie lumină, să fie sare. Este  o trebuinţă ca acest norod să depună o mărturie şi să prezinte prin viaţa lor o dovadă care să aducă în mijlocul oamenilor semnul prezenţei lui Dumnezeu. Însemna dacă vreţi ceea ce a făcut Avraam în mijlocul comunităţi în care trăia. Este ceea ce a făcut Iosif în Egipt, este ceea ce a făcut Daniel în Babilon. Aceste dovezi i-au făcut pe cei din jurul lor să observe că este un Dumnezeu viu şi Atotputernic care guvernează această lume. Aceasta este datoria noastră ca popor al lui Dumnezeu.  Dacă nu suntem lumină, sau sare, într-un cuvânt, martori ai lui Dumnezeu, atunci nu îl cunoaştem pe autenticul Dumnezeu. Domnul pe care îl cunoaştem noi este doar un Dumnezeu al unei credinţe moarte, o religie fără suflu a cărei singură aport este să ne facă se ne simţim fericiţi cu noi înşine. Dumnezeu vrea mărturia noastră. Vrea să fim deci unui îndrumător la ţărmul mării. O lumină era atunci salvarea lor pentru că îi înştiinţa de iminenţa pericolului în care se aflau.  Noi trebuie să fim astfel de lumină. Sunt atâţia care plutesc în derivă. Se apropie vertiginos de stânci şi sunt gata să fie sfărâmaţi. Suntem noi gata să ne asumăm responsabilitatea pentru sufletul lor? Ezec 33:6  Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.

6). Rolul creştinului în lume[4]

Lumea este într-o continuă degradare morală în întuneric.  Lumina   spirituală alungă întunerecul, înlătură întunerecul   şi indică cum poţi să ieşi din întuneric[5]  Lumina lumii este artificială izvorâtă din natura păcătoasă a omului, nu rezolvă problemele de ordin etic, dar mai ales nu rezolvă problema omului cu Dumnezeu.[6] (Matei 5:13-16).  Voi Sunteţi sarea pământului. …….14  Voi Sunteţi lumina lumii. …..16  Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Aceste două elemente conservă şi călăuzesc[7], ele fiind singura soluţie pentru degradarea aceste lumi. Creştinii trebuie să aibă efect în lumea în care trăiesc, lumina lui Hristos trebuie să strălucească în noi. Oprirea procesului de degradare morală şi prezentarea unei alternative, care este lumina lui Hristos, se realizează prin noi. Dacă sarea îşi pierde gustul va fi lepădată, dar dacă are gust, lumea se conservă prin ea, iar faptele noastre bune vor fi o pildă pentru ea şi sunt pentru Slava lui Dumnezeu.  1 Timotei 6:18  Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii. O izolare de lume este un nonsens.  Noi urâm lumina prin natura noastră păcătoasă. Prin Isus suntem lumină şi avem cunoştinţa adevărului în noi. Caracterul credincioşilor influenţează conduita lor, care la rândul ei va influenţa lumea[8]. În   Isus spune : Mat. 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. Isus pune acest termen în contrast cu neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor. Urmându-l pe El este necesară o neprihănire mai mare, altfel cu nici un chip nu vor intra în Împărăţia Cerurilor. Conduita fariseilor era  de suprafaţă,  posteau de două, trei ori pe săptămână,  se rugau în public la colţurile uliţelor şi în pieţe pentru a fi văzuţi de oameni contorizau Legea. (248 de porunci şi 365 de interdicţii, total 630). Isus pune accent pe calitate. Neprihănirea fariseilor este contrafăcută. Ei se glorifică pe ei înşişi, dar neprihănirea dată de Isus este adevărată şi e de la  Dumnezeu.   Ier 31:33  „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu”. Versetul cheie, este : Mat. 6:8 Nu fiţi ca ei !

7). Concluzii

Evanghelia după Matei este prima dintre Evanghelii şi în ea se vorbeşte despre Împărăţia Cerurilor, despre relaţiile pe verticală dintre Dumnezeu şi credincioşii care fac parte din Ea, cât şi despre relaţiile pe orizontală între semeni. De asemenea este singura Evanghelie în care este pomenit cuvântul Biserică. Ea cuprinde o serie de discursuri iar în  Predica de pe Munte se găseşte discursul etic cu privire la cetăţenii care fac parte din Împărăţia Cerurilor, privind caracterul şi conduita lor. În Împărăţia Cerurilor nu se poate intra decât prin pocăinţă, respectiv procesul Naşteri din Nou. Graniţa ei nu se poate frauda.

În România de astăzi care este declarată în proporţie de 90 % o ţară creştină, asistăm doar la o formă exterioară de creştinism, în care corupţia la toate nivelele este în floare. Găsim din păcate şi în mod frecvent roadele firii din Galateni 5 :19-21 chiar şi în rândul credincioşilor, să nu mai vorbim de restul populaţiei.  Bisericile tradiţionale şi din păcate şi cele neoprotestante nu pun în aplicare Fapte 2:42. Avem de a face mai mult cu un creştinism cultural decât cu unul autentic. Ar trebui să fim lumină, şi nu suntem în plus asistăm la un paradox care ne arată că  în ţările ateiste corupţia este mai mică ca şi la noi.

Din punct de vedere politic, avem o democraţie care nu este democraţie ci un haos total, cu baroni, moguli, patroni, săraci, clasă politică coruptă, care se foloseşte de biserică şi invers pentru interese de ordin meschin. De asemenea predomină tradiţia chiar dacă este arhaică, *ecumenism religios* în care nu se înţeleg doi cu doi şi toată lumea aşteaptă o schimbare în bine care se pare că nu mai vine.

Întunericul spiritual cuprinde aproape toate sferele vieţi omeneşti. A fost în trecut este astăzi şi va fi în continuare. El arată suferinţa omului, locuinţa morţilor, starea celor răi, ce a făcut Dumnezeu, ne arătă ce va fi în viitor, ne vorbeşte despre judecată, cum ar trebui să fim noi, despre Isus Hristos şi faptul că lumina va ieşi biruitoare.

De asemenea este important rolul creştinului în lume. Biserica trebuie să fie diferită de lume, să se confrunte cu lumea în care trăieşte şi să aibă impact asupra ei. Dacă nu face acest lucru însemnă că nu îşi îndeplineşte mandatul. Acest lucru este valabil în toată istoria omenirii începând de la Rusalii, indiferent de sistemul politic, zona geografică sau cultura respectivă.                                                                                                                                   

Credinciosul şi Biserica trebuie să fie Sare şi lumină De asemenea Biserica trebuie să-şi păstreze nealterate funcţiile: Cuvântul – legătura frăţească – închinarea – mărturie.  „Predica de pe Munte” are relevanţă pentru noi astăzi. În lumea de azi şi nu numai, trebuie să fim drepţi, fără compromisuri. Pocăinţa e o stare dar şi un proces adică intri pe Poartă şi umbli pe Cale.  Biserica presupune standarde ale sfinţeniei  Fapte 13:47  Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

Bibliografie

J. Vernon McGee Itinerar Biblic  http://www.twrro.ro/attb/

Itinerar Biblic  http://www.twrro.ro/attb/

Evenghelia după Matei de Beniamin Fărăgău eDIDURA Logos 1998

prof. dr. Jimmy Martin ( curs intern)

Predica de oe Munte de Iosiv Ţon, Editura Cartea Creaşină Oaradea 2000

Ardelean Viorel

 [1] J. Vernon McGee