Chemarea lui Dumnezeu

Isaia  55 :1-11

Ardelean Viorel

1. Introducere. Cartea Isaia  este o carte istorică și profetică în același timp. Autorul cărții se prezintă singur. Isaia ne spune puține lucruri despre el însuși[1]. Isaia 1:1  Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda. Cei mai mulți profeți au trăit în anonimat cu exepția lui Ieremia și Osea. Din cei patru împărați menționați de Isaia, Ozia și Ezechia au fost împărați buni și au căutat să slujească pe Domnul. El[2] este de viță regească, avea trecere la curtea împăratului. A fost arhivar, biograf, secretar, pedagogul prințului Ezekia. Trăiește cam prin anul 700 B.C. și condamnă felul de viață a poporului din Iuda și Ierusalim. Tradiția spune că moare martirizat de Manase (tăiat în două cu ferestrăul). Începe lucrarea în timpul împăratului Ozia. Trăieşte în umbra ameninţătoare a Imperiului Asirian, care cucereşte în  anul 722 B.C, Samaria, care este capitala Regatului de Nord și duce poporul în robie. O altă putere era Egiptul şi Babilonul care se ridica cucerind Palestina.   Ierusalimul cade și el  în anul 587 sub puterea Babilonului. În  acele momente speranţa poporului evreu era doar în Dumnezeu. Isaia şi Mica au fost proroci contemporani. Isaia  a fost un profet mesianic. Ca teme principale avem judecata, bucuria, bunătatea, Legământul. Cartea Isaia este amplă, fiind denumită și cartea Robului (Isaia 53), o protoevanghelie. Alte teme importante sunt Persoana Domnului Isus Hristos, cu profeții privind Nașterea in fecioară,  caracterul lui Isus Hristos, Moartea și Învierea, și cea de a doua venire,  compară Luca 4:16-22 cu Isaia 61:1-4).  Ca și o paralelă importantă[3]  cartea lui Isaia conține 66 de capitole 39 de cărți care vorbesc despre Lege din care 27 capitole vorbesc despre Har și Mântuirea lui Dumnezeu iar Biblia conține tot 66 de cărți, din care 39 sunt în Vechiul Testament iar 27 în Noul Testament. De asemenea se pot remarca câțiva factori importanți. Istoria este mai mult decât evenimente, pentru că în ele sunt cuprinse adevăruri spirituale care nu pot fi văzute decât prin ochii credinței. Ele au un impact mondial pentru că implică poporul lui Dumnezeu. Babilonul  era adevăratul pericol pentru ceea ce a rămas din Israel. În altă secțiune sunt consemnate 3 minuni mari. 1. Îngerul Domnului omoară 185.000 de asirieni (Isaia 37:36-38). 2. Soarele se întoarce cu zece grade pe cadranul lui Ahaz (Isaia 38:7-8). 3. Dumnezeu îl vindecă pe Ezechia şi-i prelungeşte viaţa cu 15 ani (Isaia 38:1-5). Ultima secțiune din cartea Isaia revine la forma poetică în care se vorbește despre Har și Slavă ” Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu”  Filip când vorbește cu famenul Etiopean, acesta citea cartea lui Isaia, este prezentat Hristos și urmează botezul ( Fapte 8). De asemenea în cartea lui Isaia ni se descopere un Dumnezeu Transcendent[4]. ( Isaia 6:1-2) De asemene în timpul lui Isaia erau mulți proroci falși (2 Cronici 18:22). În ultimele capitole[5] ale cărții autorul afirmă printre alte lucruri că ”cei răi nu au pace”, și revelația Mântuitorului prin suferință, dar și revenirea Lui cu un mesaj de judecată.

2. Iinvitaţia lui Dumnezeu. Ea[6] este adresată tuturor oamenilor  ca să intre în Înpărăția Sa, prin curățire și desăvârșire poporului lui Dumnezeu, pentru a cunoaște Slava Sa. Ea este o chemare adresată Robului Domnului, întregii națiuni, renunțând la lucrurile materiale în favoarea celor spirituale. Chemarea este fără plată și pentru toți oamenii. Există[7] totuși o condiție ” Voi, toţi cei însetaţi”. Mulți nu sunt satisfăcuți de forma goală de religia în care se află și simt o asemenea sete. Există trei tipuri de băutură. Ape, în care se folosește forma de plural, care sugerează abundența, belșug și cantitate. În Noul Testament Isus Hristos este Apa vie. “Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (Ioan 7:37). Vinul simbolizează bucuria. Proverbe 31:6  “Daţi băuturi tari celui ce piere şi vin celui cu sufletul amărât”. Laptele este necesar pentru creștere și aici se referă la creșterea spirituală. ”şi ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2). Cuvântul lui Dumnezeu este esențial pentru viața noastră de credință. Apele laptele vinul şi Cuvântul lui Dumnezeu sunt daruri. Ele sint fără bani şi fără plată. Azi mulți copii ai lui Dumnezeu privesc flămânzi către amvoane, de unde nu primesc suficientă hrană sufletească. O chemare similară[8] se găsește în Noul Testament în Matei 11:28 - 30  28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29  Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30  Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”  Ce înseamnă Odihnă în Hristos când de multe ori realitățile lumii sunt opuse (Matei 5: 10-12). Se pare că pe de o parte de odihnim iar  pe de altă parte suferim și luptăm. Efeseni 6:11  Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.

3. Întrebarea lui Dumnezeu. Înainte[9] de întrebare cred că este necesar să face o afirmație care sună mai mult  ca o poruncă : Matei 6:33  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Și totuși întrebarea pe care a pus-o Dumnezeu persistă de-a lungul secolelor. Este adevărat faptul că cele materiale sunt necesare, dar omul inversează prioritățile. Întrebarea lui Dumnezeu este De ce?, cu referință la argint  și câștigul muncii, care nu are cum să satisfacă spiritualul. Foarte mulți creștini agonisesc, și au falsa impresie că fericirea se cumpără cu bani, dar în final ele se dovedesc a fi surogate. Cei mai bogați oameni de pe pământ[10] ajung să facă declarații uluitoare cu privire la viața lor. Jay Gould a fost un milionar american și a spus  “Cred că sunt cel mai nefericit diavol de pe acest pământ!” sau Lordul Byron care a avut parte de faimă, bani, geniu şi a trăit o viaţă de plăceri și a spus “Ale mele sunt viermele, gangrena şi suferinţa…”.. Ca încheiere se poate cita un verset care dă soluția la întrebarea lui Dumnezeu. Psalmi 34:8  Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

4. Atenţionarea lui Dumnezeu[11]. Este necesar a specifica faptul că Dumnezeu iubește oamenii fiindcă El ia creat. În acest sens cuvântul ”luați aminte” este edificator. Încă de la început trebuie să ne gândim la Legămintele Divine făcute de Dumnezeu cu omul. Legămintele vechi au fost făcute de Dumnezeu cu Adam, (Geneza3.15) și Dumnezeu cu Noe, (Geneza.9:9-17), iar apoi Dumnezeu a făcut Legâmântul patriarhal ca Avram, (Geneza. 17:2), reînnoit cu Isac și Iacob, apoi Dumnezeu face Legământ cu poporul Israel, prin Moise, (Exod 34:27), (Deutronom 5:2), urmează  Legământul cu David, (2 Samuel 7:5-17)  cu împlinire în Noul Testament în Persoana și Lucrarea lui Isus Hristos. Evrei.9:15  ”El este: mijlocitor, pentru toate neamurile, a celor ce cred. El este Cap şi Stăpânitor”. Lucru care este important este faptul că Dumnezeu este îndurător față de omul căzut în păcat. Un exemplu bun este David care deși a păcătuit cumplit în fața Domnului, (adulter și crimă) a fost iertat. De fapt bunătatea este un atribut al lui Dumnezeu. Exodul 34:6  Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, Numeri 14:18  „Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam. Acest atribut îl găsim și în Noul Testament. Marcu 10:18  „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Deci avem toate motivele să alergăm la Bunătatea lui Dumnezeu, pe care a arătat-o în trecut, și o arată și astăzi. Noi ca și neamuri și creștini am intrat în Noul Legământ și avem posibilitatea să apelăm la îndurarea și bunătatea lui Dumnezeu. În mod implicit dacă facem acest lucru sufletul nostru va trăi veșnic.

5. Dumnezeu decide[12]. Deși cel puțin la modul teoretic acceptăm faptul că Dumnezeu este stăpân peste viața noastră, de multe ori ne orchestrăm singuri faptele bune, bogăția sau sărăcia noastră, şi deciziile majore din viață. Întrebare care se pune în acest caz este dacă avem și călăuzirea Duhului Sfânt. Problema se pune și mai acut atunci când avem funcții de conducere sau când este vorba de guverne, indiferent de tipul lor și întrebarea este cum reacționăm la confruntarea cu guverne totalitare sau diferite tipuri de democrații.  Omul[13] are tendinţa să se înstrăineze de Dumnezeu aşa cum a făcut poporul Israel care şi-a risipit viaţa pentru alte scopuri. Dacă evreii se întorc la Domnul vor primi toate îndurările şi binecuvântările care au fost făgăduite lui David şi puse în practică de Legea dată de Dumnezeu lui Moise în cadrul Legământului de la Sinai. Astfel în tot timpul Dumnezeu Împărăţeşte. Psalmi 96:10  Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare, şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.  Aceste binecuvântări sunt împlinite în Domnul sus Hristos în cadrul Noului Legământ, atât pentru neamuri cât şi pentru poporul evreu. Isus Hristos este martorul nostru pentru noi şi Domnul Nostru. Coloseni 1:18  El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Se poate merge mai departe în Escaton şi asistăm la judecata finală.  Matei 25:31  „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32  Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre.

6. Dragostea lui Dumnezeu[14]. Dumnezeu posedă atribute sau calităţi care Îl definesc şi ne prezintă natura lui Dumnezeu. O parte din calităţile lui Dumnezeu nu sunt date şi oamenilor ca veşnicia, eternitatea, omniştienţa, etc, dar altele într-o oarecare măsură sunt puse în om ca mila, iubirea, răbdarea, sfinţenia, etc. Dintre atributele lui Dumnezeu deşi ele sunt egale în esenţa lor, dragoste iese cel mai mult în relaţia Sa cu omul. Din momentul căderii omului în păcat, planul de salvare a lui Dumnezeu a fost pus în aplicare, şi El recuperează umanitatea din mâinile Diavolului. Aşa a făcut cu Enoh, Noe, Avram, Isac şi Iacob, Moise, poporul evreu, şi creştinii. Aceste nume sunt menţionate în Biblie dar sunt multe altele în anonimat. Este sugestiv acest verset : Geneza 4:26  Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.  De asemenea se pot pune în contrast două versete edificatoare. Romani 11:32  Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi, în contrast cu Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Atunci[15] când Isaia vorbeşte despre „neamuri care nu te cunosc, şi aleargă la Domnul” el nu ştia nimic despre creştini dar şi noi am fost cuprinşi în această profeţie.

7. Timpul căutării16]. Atunci când vorbim despre căutare este necesar a privii două aspecte. Pe de o parte omul având o viață limitată la 70-80 de ani, în acest interval de timp are posibilitatea de a-l căuta pe Dumnezeu. În acest sens este edificator versetul din Eclesiastul 3:1  Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Acest lucru implică și căutarea omului pe Dumnezeu. Pe de altă parte avem o perspectivă divină asupra descoperirii omului chiar în versetul 6  din text. Aceste[17] două căi ale omului și ale lui Dumnezeu, au aparent o stare se conflict, dar totuși decizia aparține omului. Isus Hristos face afirmați că : “Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară. În momentul când cineva îl caută pe Domnul nu mai poate să spună că nu este dintre cei aleși, și aici predestinarea nu are suport biblic. De asemenea[18] se pune accentul pe timpul prezent în sensul că nu cunoaștem și nu ne aparține timpul viitor. Cei care fac acest lucru vor constata că Dumnezeu este plin de îndurare și iertare. Căutarea omului implică neapărat și renunțarea la păcat. Dar există și o situație deplorabilă și tristă a momentului când un om sau națiune nu cunoaște momentul cercetării lui Dumnezeu. Matei 23:37  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! În ultimă instanță decizia aparține omului.

8. Îndemnul lui  Dumnezeu. Asistăm la o inversare a priorităților în care omul vrea să-și rezolve singur problemele. și abia apoi ”să vină” la Hristos. Dar pentru a venii la Isus Hristos[19] este necesară o condiție pe care mulți oameni nu o pun în practică ”cel rău, cel nelegiut să se întoarcă la Domnul” Iar el promite că va avea milă de el și omul va primii iertare. De fapt adevăratul obstacol la care omul nu vrea să renunțe este păcatul din viața lui. Acest apel este destinat tuturor oamenilor.  Doar atunci când se renunță la păcat omul are posibilitatea reală de a asculta îndemnul lui Dumnezeu.[20] O invitație similară o găsim și în Noul Testament : Luca 12:31 ”Cãutaţi mai întâi Împãrãţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Aceasta este o cale spre adevărata binecuvântare. Acestea sunt binecuvântările pocăinței : Plângerile lui Ieremia 3:22  Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu Sunt la capăt, 23  ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! De remarcat că în mijlocul dezastrului Ieremia vede adevărata cale spre Dumnezeu…..

9.Transcendenţa[21]. Aceste două atribute ale lui Dumnezeu ca Imanența și Transcendența transced celelalte atribute care nu pot fi gândite dcât cuprinse în  conceptul Transcendenței și Imanenței lui Dumnezeu. Transcendenţa şi imanenţa lui Dumnezeu sunt două concepte  care există într-o permanentă  tensiune, cel puţin din punct de vedere uman, deoarece  sunt o caracteristică  a aceleaşi persoane. Transcendenţa lui Dumnezeu pune accentul pe detaşarea Sa de toate creaturile Sale, bune sau rele, întrucât El este un spirit ce există independent prin Sine însuşi.[22]  “Iniţial verbul a „a transcede” a însemnat  a urca peste, sau a traversa un obstacol. Sensul religios al transcendenţei este acela  că Dumnezeu e „dincolo” sau „deasupra” în contrast cu „în interior”.[23]  Modelul tradiţional pentru Transcendenţă este mai sus, mai înalt şi foarte înalt.  Isaia 6:1  În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Un Psalm vorbeşte despre poziţia lui Dumnezeu. Psalmi 113:5  Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieşte atât de sus? El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ.  sau Psalmi 123:1  (O cântare a treptelor.) La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.  Referirile de sus sau jos sunt inadecvate în zilele noastre, dar Dumnezeu a vorbit în cultura vremii respective, iar ele au mai mult un aspect teologic. Avem implicaţii[24] ale conceptului de Transcendenţă : trebuie să recunoaştem că există ceva superior omului, El  omul nu este o măsură a universului și adevăruri sau absoluturi fundamentale ca Binele, Adevărul, Frumosul se află în posesia lui Dumnezeu, iar pentru noi sunt doar nişte copii palide. Există cineva sus care dă valoare omului fiindcă l-a creat după Chipul Său ” Imago Dey”. De asemenea trebuie să recunoaştem faptul că prin mintea noastră finită niciodată nu vom putea cuprinde infinitul şi Dumnezeu nu are cum să fie cuprins în concepte omeneşti. El nu est limitat de modul în care îl înţelegem noi chiar şi în postura de credincioşi prin teologia, sau doctrinele noastre, nu facem decât să înţelegem o parte din El [25]. De asemenea și mântuirea nu este o realizare a omului. El a fost acela care s-a descoperit omului şi părtăşia cu El prin Hristos ne descopere Harul lui Dumnezeu. Există tot timpul o diferenţă de ordin ontologic între Dumnezeu şi om şi  ea nu se manifestă doar prin diferenţă morală şi spirituală ca rezultat al căderi omului îm păcat, ci izvoreşte din creaţie, chiar şi atunci când suntem răscumpăraţi şi glorificaţi, vom fi tot numai fiinţe create şi înnoite. Mântuirea însemnă ce a dorit El să fim, şi nu ne înalţă mai sus decât şi-a propus. În acestă postură omul deși poate exprima bucuria mântuirii, respectul și reverența față de Creator și Mântuitor este de la sine înțeleasă. O familiaritate excesivă denotă că nu acceptăm sau nu cunoaștem conceptul Transcendenței divine. În rugăciunile noastre chiar dacă facem cereri, să le facem cum s-a rugat Isus. ”Voia Sa”. Avem nevoie de călăuzirea Lui mai ales în domeniul spiritual, dar și în lucrurile mărunte de fiecare zi și ne putem aștepta la o intervenție specială a lui Dumnezeu în viața noastră. Diferența dintre om și Dumnezeu este foarte bine exprimată îm versetul v.8  Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul.  Referire găsim și în Noul testament. “Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos” (Gal. 1:11-12).  De asemenea și versetul 9 ne arată distanța uriașă dintre Dumnezeu și om. v.9    Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre. În fața acestui contrast smerenia este de la sine înțeleasă.

10. Rodul : Fiii lui LUI Dumnezeu[26].  Cuvântul lui Dumnezeu se aseamănă cu ploaia care cade peste un pământ însetat.  Evenghelia trebuie predicată, Ea nu este o realizare a omului.   De asemenea Evanghelia este exaustivă în sensul  că predicarea Evangheliei înseamnă  nimic în plus și nimic în minus. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie ca o sămânță care este necesară a fi semănată. Semințele germinează, cresc, se înmulțesc și aduc roadă. Când ploaia și sămânța se întâlnesc în inima omului. și roada va fi bogată. Este o lucrarea a Duhului Sfânt.  De [27] multe ori aparențele înșeală. Totuși credința adevărată are și un aspect exterior prin faptul că are calitatea de sare și lumină. Doar confruntarea cu păcatul viz a viz de sfințenia lui Dumnezeu va produce o convertire adevărată. Dacă ne uităm în Biblie avem secvența Creație, Cădere și Răscumpărarea, în care ultima secvență ocupă locul cel mai mult. Caracterul omului,  Imago Yey, se formează în majoritatea cazurilor în ”necazul cel mare”. Trinitatea lucrează Chipul lui Dumnezeu în om în cuptorul de foc. Se pune totuși o condiție : ”cine va crede va trăii” Ce promite Dumnezeu se împlinește. Un verset în acest sens este edificator. Psalmi 126:6  Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii. Isaia vede în Robul Domnului, pe lângă suferință și o mare izbândă. Isaia 53:11  Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De asemenea Isus Hristos spune Pilda semănătorului care ilustrează Cuvântul lui Dumnezeu. Luca 8:8  O altă parte a căzut pe pământ bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.” El vorbește mai departe de tainele Împărăției lui Dumnezeu  care este descoperită oamenilor care vor să creadă, în contrast cu cei care deși aud și văd totuși nu înțeleg.

11. Concluzii. Cartea lui Isaia este destinată lui Iuda. El este unul dintre profeții mari din Vechiul Testament. Cartea este scrisă spre sfârșitul prorociilor lui Isaia. Când norii de furtună înconjoară poporul lui Iuda și Beneamin, rămășița lui Israel,  Isaia prezice că salvarea fizică și spirituală vine de la Domnul. Iuda se afala în cadrul Legământului făcut la Sinai și pe care îl călcase. Isaia vorbește despre ”Iehova ca mântuire”. Iehova este prezentat ca Dumnezeul cel viu. Se pune în contrast cei care îl iubesc pe Domnul cu cei care calcă Legea dată de Dumnezeu. În Isaia 53 el vorbește despre Robul care sufere, dar care se va bucura și de roadele Lui, cu referință la Mesia, Isus Hristos.  De la capitolele 40 – 66, avem promisiuni și avertismente care vor avea loc  după robie. Invitația lui Dumnezeu vizează omenirea întreagă. Ea se adresează lui Iuda, dar și omenirii întregi prin perspectiva Robului care sufere, dar în final este biruitor. Este o invitație la viață fizică dar în primul rând spirituală adresată celor însetați care vor să intre în Împărăția lui Dumnezeu.  Cuvântul lui Dumnezeu este esențial pentru pentru a avea viață. El este fără plată și acest lucru înseamnă Har. Ioan 1:16  Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har. Dumnezeu pune o întrebare omului și anume de ce a inversat prioritățile în sensul că omul după goana lucrurilor materiale neglijază pe cele spirituale și sufletul lui va merge la moarte. Întrebare ”de ce” era  adresată poporului evreu dar este valabilă și pentru noi astăzi. Bogățiile materiale nu vor satisface niciodată spiritul uman, iar neastâmpărul, nemulțumirea, sunt de fapt rezultatul păcatului. Invitația la odihnă și viață o face și Domnul Isus care spune : Ioan 14:6  Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa.  Esențial este sufletul omului și nu poate fi înlocuit cu tot felul de surogate ca argint, aur sau un cont la bancă. Un lucru important este faptul că poporul evreu se găsea în cadrul unui Legământ pe care l-a călcat. Dumnezeu le aduce aminte de acest lucru, dar poporul nu ia seama. El în bunătatea Sa îi îndeamnă să se întoarcă de la căile lor rele cu fața la Dumnezeu. Toate legămintele dinainte de Sinai, cu atât mai mult cele făcute cu poporul evreu și reânoite, vizau de fapt Noul Legământ realizat prin Persoana lui Isus Hristos. În Noul Legământ, nu intrau numai evreii ci toate neamurile. De fapt ne este prezentat un atribut al lui Dumnezeu care este bunătatea arătată față de toți oameni care doresc să intre în El. Evrei 9:15  Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită. Un alt aspect ne arată Suveranitatea lui Dumnezeu, care indiferent de voința noastră își duce la îndeplinire planurile. Nu se pune problema dacă avem sau nu liber arbitru, adevărul este că avem așa ceva, el este o problemă adevărată și reală. Dar această libertate a omului spre moarte sau viață, afectează doar decizia luată de om cu privire la soarta sa și nicidecum nu afectează planul lui Dumnezeu. În cazul acesta se poate vorbi de Voia povățuitoare a lui Dumnezeu, care îndeamnă omul la mântuire și voia Sa hotărâtoare care se îndeplinește indiferent de voința omului. Biblia este clară în acest sens. Psalmi 47:8  Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri, Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel Sfânt. și Psalmi 99:1  Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină. Acest lucru se produce și în final : Apocalipsa 22:3  Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Un alt atribut al lui Dumnezeu este dragostea pe care și-a arătat-o față de om. El își pune în aplicare planul de salvare a omului începând  de la linia lui Set, și continuă în istorie prin  acțiunile Sale, și alegerea pe care o face, alegând un om, un popor și aducându-l pe scena istoriei pe Mesia, care are calitate de Miel a lui Dumnezeu. Ioan face această afirmație în urma unei revelații : Ioan 1:29  A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!. Nimeni nu va putea nega la judecată faptul că nu a avut posibilitate de salvare a sufletului din ghearele morții spirituale.  Un lucru demn de menționat este și faptul npoi fiind că fiind un bulgăre de țărână, cu o viață limitată cuvântul astăzi înseamnă mult pentru om. De asemenea există un timp al căutării atât din partea lui Dumnezeu cât și din partea omului. Dacă se ratează  aceste momente esențiale, sufletul nostru are toate șansele să nu ajungă la viața veșnică. De asemenea nu poate cineva să aibă pretenția că îl caută pe Dumnezeu și în acest timp să nu renunțe la păcat. În cartea Evrei avem un îndemn în acest sens. Evrei 3:15  câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” Numai un singur lucru ne pune obstacol în căutarea noastră : Evrei 3:19  Vedem, deci, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor. Atunci când un om îl caută cu adevărat pe Dumnezeu va gusta din Bunătatea Sa.  Un alt aspect important din textul nostru este faptul că ne prezintă unul dintre cele mai importante atribute ale Sale, acela al Trancendenței care are implicațiile de rigoare și ne arată distanța ontologică dintre om și Dumnezeu. De asemenea omul trebuie să recunoască că există ceva superior lui, că ființa umană nu este un etalon al universului, și există concepte la modul absolut care aparțin lui Dumnezeu și nu omului. De exemplu Etica la modul absolut aparține lui Dumnezeu. El  definește ce este bine sau rău, sau ce este păcat și nu omul. O denaturare a acestor concepte duce omul la moarte spirituală. De asemenea El a reclădit în om Imago Dey, și a stabilit caracterul pe care trebuie să îl aibă un creștin, de asemenea și standardul etic și  moral în Predica de pe Munte rostită de Domnul Isus în Matei capitolele 5–7.  La fel se pune în discuție Cuvântul lui Dumnezeu care nu se întoarce fără rod, iar în acest sens Isaia 53 identifică Robul care suferă dar care se va bucura de roadele Sale în Persoana lui Mesia care este Isus Hristos. Cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu,  Isus dă ca pildă semănătorului din Luca 8: 4-18. Problema spinoasă care se pune este actuală, căci o biserică adevărată trebuie să de naștere  de fii. Dumnezeu nu are nepoți ci Fii, adică oameni care s-a Născut din Nou. (Isus și Nicodim, Ioan 3.3) Acest lucru se face printr-o confruntarea a păcatului omului cu sfințenia lui Dumnezeu și va genera o convertire reală. Ea este o lucrarea a Duhlui Sfânt dar și o acceptare a omului.  1 Petru 1:23  fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.   Amin

Bibliografie:

Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ  de ERNEST AEBI

Comentariul biblic al credinciosului Vechiul Testament de William MacDonald CLV

Dicţionar Biblic Editura ”Cartea Creștină Oradea 1995

Carl  F. H. Henry, Dumnezeu revelaţie şi autoritate, vol 6 Editura ”Cartea Creștină 2000

TEOLOGIA CREŞTINĂ vol 1 de Millard J. Erickson,  Editura ”Cartea Creștină Oradea 1995

Ardelean Viorel

[1] Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/