Conscecinţe ale păcatului 

Geneza. 3: 1-15

Ardelean Viorel 

1. Introducere[1]. Pentateuhul cuprinde primele 5 cărți din Biblie, Geneza, Exodul, Levetic, Numeri, Deutronomul (a doua lege) și alcătuiesc Legea dată de Dumnezeu lui Moise care cuprinde cele 10 porunci și încă 613 cu privire la legi ceremoniale, sociale, igienă. Cartea este scrisă de Moise.  Titlul vine din cuvântul latină ”genesis” care înseamnă ”început” iar în limba ebraică este ”נקרקףןא – (bereșit), care înseamnă tot ”la început”. Biblia[2] evreilor era Vechiul Testament și cuprindea 3 mari secțiuni. Thora  care însemna Legea, Nebușim care însemna  Prorociile și Ketubim  care însemnau  Scrierile. De asemenea Ea se mai împarte în Cărți Istorice, Cărți didactice și Cărți profetice, la care se mai pot adăuga și Cărțile Poetice.  Limba folosită a fost ebraica și ceva puțin în aramaică. Atunci când Moise a scris cele  5 Cărți ele au fost o revelație a lui Dumnezeu, dar probabil a avut și alte izvoare scrise, la care ulterior s-au adăugat și celelalte Cărți ale Bibliei scrise după moartea sa. Mesajul Cărții Geneza  este descoperirea Creației lui Dumnezeu și planul Său de salvare a omului în ciuda căderii Sale în păcat. De asemenea[3] numele de Geneza este luat din Septaginta (LXX), care este o traducere în greacă a Vechiului Testament făcută în Alexandria  cam prin anii 270 B.C. la porunca lui Ptolemeu Philadelphus. Ea înregistrează și genealogia famililor evreilor, este o carte care ne spune despre obârşie și origine, Cerului și a pământului implicit și a omului.  Deja în Geneza 3:15 se găsește mențiunea despre un mântuitor. Cartea Genezei [4] ne spune despre începutul  multor lucruri din univers, și o face în mod concentric ajungând treptat în lumea înconjurătoare în care trăiește omul. Ea vorbește despre Suveranitatea lui Dumnezeu în Creație, Prioritățile lui Dumnezeu, Protoistoria omenirii, Căderea omului în păcat, Autoritatea morală a lui Dumnezeu, Planul de salvare a omului din moarte spirituală. Ea[5] ne spune un lucru foarte important și anume că omul este o ființă creată. Geneza 1:26  Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” . Dumnezeu nu a creat roboți.  Căderea omului în păcat este descrisă în capitolul 3 din Geneza. De remarcat faptul că omul a fost creat  ca și o ființă liberă, morală, cu capacitatea de a alege, din păcate a ales neascultarea și întreaga rasă umană s-a prăbușit în păcat și se observă o diferență fundamentală : Geneza 5:3  La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set. Acest lucru trebuia rezolvat pentru a anula consecințele căderii omului în păcat și a restabili Imago Dey în ființa omului.

2. Atribute divine[6]. Dumnezeu este un Spirit Infinit și Perfect dar posedă și calitățile unei Persoane. Ea este revelată în Biblie prin anumite texte pe care le precizăm aici iar El posedă constiență de sine (Exod. 3:14),  auto-determinare (Efeseni 1:11).  Dumnezeu poseda viata (Tim. 4:10),  inteligenta (Fapte 15:18),  scop (Isaia 14:26-27),  acţiune (Ioan 5:17),  libertate (Efes. 1:11),   sentimente (Ioan 3:16)  voinţa (Ioan 6:38-39).  Atributele se împart în  : (1) naturale sau legate de măreția Sa,  (2) morale sau legate de bunătatea Sa.  Atributele naturale sunt : atotputernicia (Apoc 19:6),  atotștiința (Ps. 147:5),  atotprezența (Ps. 139:7-10),  veşnicia (Deut. 33:27),  infinitatea (Ps. 147:5) imutabilitatea sau neschimbarea (Iacov 1:17 ).  Atributele morale sunt : sfinţenia (1Pet. 1:15-16),  neprihănirea (Ps. 11:7),  dreptatea (Rom. 2:6),  adevărul (1 Ioan 3:33 ),  harul (Efes. 1:7; Rom. 5:17),  dragostea (1 Ioan 4:8,16),  mila (Efes. 2:4).  Omul[7] a fost înzestrat parţial şi la alt nivel, mult inferior cu atributele morale ale lui Dumnezeu, ca mila, bunătatea, răbdarea,  dragostea, etc şi le poate experimenta şi el. Acest lucru se reflectă în viaţa credinciosului prin Roadele Duhului Sfânt : Galateni 5:22  Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,  23  blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Din păcate, prin căderea în păcat, omul experimentează şi roada firii pământeşti Galateni 5:19  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, 20  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, 21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Am enumerat Calitățile lui Dumnezeu în contrast cu starea omului pentru o mai bună imagine a decăderi omului în păcat.

3. Sursa păcatului în Univers.[8] Dacă ne uităm ce s-a întâmplat în grădina Eden, ne dăm ușor seama căci păcatul deja exista înainte de facerea omului. În sensul acesta avem câte surse interne indirecte care certifica acest lucru. Primul text se află în Isaia 14:12  Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13  Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; 14  mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”. Mai găsim un text similar în Ezechiel 28:13  Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. 14  Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. 15  Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.  Al treilea text cu referință directă  o face Domnul Isus. Luca 10:18  Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.”  Se pare că Satana nu a căzut din cer undeva între versetele 1 și 2 din Geneza, dar nu este ceva sigur. Satana[9] a fost un înger de lumină care a devenit adversarul lui Dumnezeu. Nume ale lui Satan din Biblie sunt : Acuzatorul, Diavolul (Matei 4:1), Ispititorul, Cel Rău Matei 6:13, Belzebul, Belial (2 Corinteni 6:15), Ucigaș de la bun început,  Tatăl minciunii (Ioan 8.44), Prințul aceste lumi, Dumnezeul acestui veac 2 Corinteni 4:4, Conducătorul Împărăției Răului, Îngerul Adâncului (Apocalipsa 9:11), Abadon și Apolion, Șarpele cel vechi (Apocalipsa  12: 9). Câteva din  activitățile lui a lui Satana: La început a fost o ființă bună (Geneza 1:31). Apoi a condus revolta îngerilor din cer (2 Petru 2:4), L-a ispitit pe Adam și pe Eva (Geneza 3:1-7), L-a ispitit pe domnul Isus Hristos și s-a implicat să-l omoare. (Matei 4.1-11). El conduce o împărăție care se opune lui Dumnezeu (Matei 25:41), Ține sub control lumea păcătoasă din prezent, împiedică răspândirea Evangheliei, persecută pe credincioși, îi ispitește, încearcă să introducă o închinare falsă, se preface în înger de lumină. Dar Dumnezeu are putere asupra lui  (cazul lui Iov), Hristos l-a dezarmat la Cruce, iar în Escaton va fi învins definitiv (Apocalipsa 20).

3. Căderea omului în păcat[10] Atunci când Dumnezeu a creat lumea moartea și viața erau acolo, alegerea era tot acolo, și ființele create au avut posibilitatea să asculte sau nu  asculte de Dumnezeu. Ispitirea în sine nu este un păcat, ci căderea în ispită și neascultarea, înseamnă a călca voia lui Dumnezeu și este păcat. Întrebarea[11] care se pune este de ce a existat ispitire? Ispitirea face două lucruri : fie contribuie la maturizare spirituală, fie la distrugerea. Responsabilitatea aparține omului fiindcă Dumnezeu l-a creat răspunzător,  și este alegerea lui. ”liber arbitru” Erau și alți pomi buni de mâncat în grădină. Se pune problema ce era cu șarpele, dar Scripura nu ne spune,  iar Satana s-a folosit de el. Metoda nu s-a schimbat iar Pavel spune corintenilor că El se preface în înger de lumină. Mai găsim în Apocalipsa cea mai completă informație despre El. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui”. (Apocalipsa 12:9) Diavolul atacă în zonele mai slabe, în acest sens este femeia care nu a primit o poruncă directă de la Dumnezeu.  În plus ea este mai comunicativă decât bărbatul. Metoda este acea de îndoială ”chiar a zis”. Apoi Șarpele atacă în mod direct[12]. El pune la îndoială dragostea lui Dumnezeu (de ce restricție? ), Aici credința sau necredința în Dumnezeu înseamnă ascultarea sau neascultarea față de Dumnezeu. Apoi  El îl contrazice direct pe Dumnezeu ”nu veți murii ci veți fi ca Dumnezeu”. Femeia s-a uitat la pom și a văzut că era bun de mâncat, și de dorit, a mâncat și a dat și lui Adam care a mâncat și el. Invitația era adresată simțurilor, și apoi se apelează la factorul psihologic în domeniul spiritual. Tot la fel procedează și cu Isus Hristos în momentul ispitiri (Matei cap 4) dar pierde lupta.  Diavolul nu și-a schimbat tactica nici astăzi.  1 Ioan 2:16  Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Satana își lansează săgețile în adâncul inimi omului. Rezultatele neascultării lui Adam și Eva au fost catastrofale. Au văzut că erau goi. Complexul vinovăției nu poate fi înlăturat prin  metode psihice. Numai iertarea lui Dumnezeu poate să facă așa ceva. Dar nici Adam și nici Eva deși au încercat să ascundă goliciunea, nu au mărturisit păcatul. Aceasta este de multe ori și condiția omului religios de astăzi. Satana a atacat din afară, dar Dumnezeu lucrează în interior la inima omului. Creștinismul nu înseamnă o religie ci înseamnă Cristos. Isus vorbește despre nevoia Nașterii din Nou (Ioan cap 3). Așa este și astăzi, situație în care credincioșii de astăzi fac orice dar nu-și mărturisesc păcatele. O altă obsevație demnă de luat în seamă este faptul că oamenii s-au ascuns, iar Dumnezeu este acela care îi caută. În discuție dintre Adam și Dumnezeu el dă vina pe Eva, care la rândul ei dă vina pe șarpe. În această situație Dumnezeu hotărește iar șarpele este blestemat, este blestemată femeia, dar și pământul.  Dar în Geneza 3:15 avem o promisiune cu privire la venirea lui Isus Hristos ca mântuitor dar și un avertisment, în sensul că tot timpul vom avea o închinare falsă paralelă în istorie cu una adevărată. Pe de o parte o biruință pe de altă parte o luptă. Părtășia este ruptă și omul este alungat din Grădina Edenului. Dacă în Capitolul 3 din Geneza avem rădăcinile păcatului, care s-a răsfrânt asupra rasei umane,  în Geneza 4 se conturează efectele păcatului. Se produce[13] prima crimă din istoria omenirii, și civilizația are ca de bază de dezvoltare, răul, Iubal, Tubal-Cain, Lameh, care se produc pe line descendentă din Cain. Dar pentru a înțelege păcatul trebuie să vedem cum definește Biblia  ce este păcat.

4. Definiţii ale păcatului. Păcatul este definit prin diferiți termeni care arată și gradele păcatului în Vechiul testament și în Noul Testament. Pavel face o afirmație cu un caracter universal. Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi Sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. În Vechiul Testament[14] există o gamă largă de cuvinte care definesc păcatul.  A greşi ţinta (Hamartia), descrie o stare generală de păcat. Nedreptate, necinste (Adikia), 1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire".  Greşeală (Paraptoma)  este ştiut din rugăciunea „Tatăl nostru" în care găsim: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre". Cuvântul este un  decurge  de la verbul „pipto" (a cădea) şi denumeşte lipsa de putere în faţa răului, cădere pe e la calea credinţei. Iacov ne scrie: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele (căderile), şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi" (Iacov 5:16). Fărădelegea (Anomia), și înseamnă o călcare a Legi ( norma = lege) 1 Ioan 3:4  Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege". Călcarea poruncii (Parabasis), însemnă a trece dincolo de Lege, cu bună știință, este mai grav ca și hamartia „Femeia, fiind înşelată, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii" (1 Tim. 2:15; Rom. 2:23). Lipsa de evlavie, Nelegiuire (Asebia), Iacov face referință la el, și însemnă absența unei corectitudini față de Dumnezeu. (Iuda 1:14-15), și se indică o pedeapsă groaznică.

5.) Conscecinţe şi efecte ale păcatului[15]. Din cauza neascultării omului de Dumnezeu, părtăşia şi relaţia omului cu Creatorul, s-a rupt, şi a urmat căderea în păcat şi moartea. Refacerea aceste relaţii de tipul eu – Tu, este posibilă doar prin credinţa, în Viaţa, Lucrarea, Învăţăturile, Moartea şi Învierea lui Isus Hristos.

Blestemul [16] -  Dumnezeu l-a blestemat pe om pentru neascultare : Gen. 3: 17-19.  17  Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; 18  spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp. 19  În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Dumnezeu  a blestemat femeia : Gen. 3: 16  Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Dumnezeu  a blestemat Şarpele : Gen. 3: 14- 15. 14  Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. 15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei.

Dumnezeu  a blestemat pământul: Gen.3 : 17 „blestemat este acum pământul din pricina ta”

Dizgraţia divină, ce înseamnă că Dumnezeu nu mai este un prieten, ci o persoană care trebuie evitată (omul s-a ascuns), dar Dumnezeu l-a căutat şi l-a izgonit din Grădina Eden. ( Gen.3:23).

Vina  este sentimental că  ceva nu este în regulă cu noi, probleme în stabilirea unor relaţii corecte cu o persoană care ne este superioară. Conştiinţa este ceva concret în noi, şi se regăseşte la toate popoarele, de asemenea şi standarde morale. (Romani 1:20) De asemenea toţi oamenii mor.

Pedeapsa este de mai multe feluri : FIZICĂ,  în ziua în care vei mânca din el vei murii. SPIRITUALĂ ce înseamnă despărţirea de Dumnezeu. ETERNĂ  care este cumplită și e pedeapsa veşnică.  Romani 6:23  Fiindcă plata păcatului este moartea: ……a

6. EFECTELE PĂCATULUI SUNT[17] sunt multiple şi imposibil de redat pe toate.

Moartea  care este  Fizică, Spirituală și Veşnică, ea este ceva străin omului, dar prin păcat a intrat în lume. “căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”. Speranţa de viaţă la început era se 900 de ani, după Potop s-a redus la 450 de ani, şi apoi : Psalmi 90:10  Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

Boala – Nimeni nu moare de bătrâneţe : 2 Împăraţi 13:14  Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. (a).

Negarea – Adam dă vina pe Eva şi Eva pe Şarpe.

Înrobirea – omul este rob al păcatului. Ioan 8:34  „Adevărat, adevărat, vă spun” le-a răspuns Isus „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.

Fuga de Realitate – Cain a ieşit din faţa Dumnului şi a zidit o cetate.

Autoînşelarea – Păcatul lui David cu Bat – Şeba şi confruntarea cu prorocul Natan (2 Samuel : Cap. 12),

Insensibilitatea la păcat – Saul nu recunoaşte păcatul : 1 Samuel 15:13  Samuel s-a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvântat de Domnul! Am păzit cuvântul Domnului”.

Neastâmpărul - Isaia 48:22  Cei răi n-au pace, zice Domnul.

Competiţia, Respingerea autorităţii, Incapacitatea de a iubii alte persoane și altele

7). Bunătatea şi soluţia lui Dumnezeu[18]  După Creație Dumnezeu constată că toate erau foarte bune. (Gen. 1:31). Dacă ne focalizăm pe om acesta era bun. Dar în momentul când omul nu mai ascultă de porunca lui Dumnezeu, el este separat de Dumnezeu și alungat din prezența Sa. Consecința neascultării a fost o groaznică și atroce  decădere amorală a omului. Ea s-a manifestat prin uciderea de către Cain a fratelui său Abel, pentru o vină închipuită, fictivă, ireală.  Corupția se adâncește și se generalizează.  Domnul s-a uitat spre pământ și  Geneza 6:5  Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.  Dar au existat și excepții ca Enoh, Noe.     Dumnezeu alege un om pe Avram și face o promisiune : ”toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:3). Dar îi dă și o poruncă ”Umblă înaintea Mea și fii desăvârșit” (Geneza 17:1). Avram a dat examenul vieții sale (Jertfirea lui Isac), și a arătat până unde merge ascultarea lui față de Dumnezeu. Dar și Isac a dat examen în sensul că a fost gata să se lase jertfit  pentru Dumnezeu de tatăl său, deșii se putea împotrivi iar în felul acesta  a devenit simbolul Fiului lui Dumnezeu, care a acceptat la porunca Tatălui să fie Jertfă să se lase răstignit. (Grădina ghestimane) Atunci când Dumnezeu și-a  creat om după Imago Dey, în bunătatea și generozitatea Sa, și în contextul răutății de pe pământ, a reușit să refacă acest Chip și nu și-a abandonat planul. Urmează alți oameni ai credinței ca Iosiv,  Moise și alte personaje din Vechiul Testament. Dacă dorim Dumnezeu poate face acest lucru cu fiecare dintre noi.  Refacerea relației omului cu Dumnezeu Se face numai prin acceptarea de către om a Jertfei lui Isus Hristos.  Așa a fost și în Vechiul Testament dar sub altă formă.  “Psalmi 32:2  Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie! 3  câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. 4  Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. 5  Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. Același lucru se întâmplă și cu oamenii care devin creștini, ei  confruntă păcatul lor, cu sfințenia lui Dumnezeu și doar atunci când confruntare este reală și convertirea va fi tot adevărată, urmează Nașterea din Nou care este o lucrare a Duhului Sfânt, intrarea pe ușă și credinciosul face dovada pocăinței umblând pe cale. Doar Sângele lui Isus Hristos poate să curețe orice păcat. Orice altă cale de mediere a relației omului cu Dumnezeu este sortită eșecului fiindcă Dumnezeu este acela care hotărește termenii mântuirii noastre. Doar în termenii lui Dumnezeu se anulează consecințele păcatului. Faptele Apostolilor 4:12  În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi. ”Iar Petru spune :  1 Petru 1:18  căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19  ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

8). Concluzii.  Geneza este cartea începuturilor şi a fost revelată de către Dumnezeu lui Moise, care a scris 5 cărţi ce formează împreună Pentateuhul. Geneza ne descriem Suveranitatea lui Dumnezeu, Creaţia Căderea şi Răscumpărarea, promisă în Gen.3:15. Dumnezeu  a făcut om după chipul și asemănarea Lui, ia dat porunci, dar cea mai importantă poruncă este călcat în mod deliberat de către Adam și Eva, fiind ispitiți de șarpe. Prin neascultare de porunca lui Dumnezeu, omul cade în dizgrația Sa, sunt blestemați cei care au păcătuit, și alungați din Grădina Eden și din prejma lui Dumnezeu. Consecințele căderii omului în păcat au fost dramatice și întreaga rasă  umană cade în blestem și moarte fizică și spirituală. Păcatul a avut o așa de mare dimensiune și grozăvie spirituală încât Dumnezeu când inițiază planul de salvare a omului, trebuie săși dea Fiul ca Jertfă pentru păcat, pentru ca relația dintre om și Dumnezeu să poată dă fie restabilită.

Dumnezeu este o persoană şi poţi avea o relaţie mântuitoare cu El. Caracterul lui  Dumnezeu se manifestă în atribute naturale legate de maretia Sa,  şi morale  legate de bunătatea Sa. Omul a fost înzestrat cu atributele morale ale lui Dumnezeu, le poate experimenta, dar la nivel inferior fiindcă este limitat. Dintre atributele morale ale lui Dumnezeu în relația Sa cu omul DRAGOSTEA iese cel mai mult în evidență. Este un nonsens să ai pretenția de a fi creștin și să nu ai dragoste. Dimensiunea dragostei se manifestă pe orizontală și pe verticală, acest lucru fiind o condiție. 1 Ioan 4:20  Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu pe care nu-L vede?

Păcatul s-a manifestat prima dată în cer prin răzvrătirea lui Satan și o parte din îngeri, apoi prin om. Dumnezeu a creat ființe cu libertate de alegere. Există numeroase cuvinte care denumesc păcatul arătate anterior, și care arată și diferite grade ale păcatului.  Dar toate jertfele aduse pentru păcat în perioada Vechiului Testament se făceau în contul Jertfei lui Isus Hristos. Evreul trebuia să înțeleagă faptul că păcatul este o datorie care trebuia să fie plătită cu sânge.

Consecințele  și efectele păcatului au fost multiple, dar cel mai important lucru care trebuie amintit, este moartea fizică și spirituală, despărțirea omului de Dumnezeu, și pedeapsa care urma să vină din cauza neascultării care înseamnă Moartea a doua, Iazul cel veșnic pregătit pentru Satana și îngerii lui. Matei 25:41  Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Acest verdict se dă la Judecată.

Pentru a salva omul de la acest sfârșit groaznic ne-am uitat la Bunătatea lui Dumnezeu, care încă din vechime prin Revelația Naturală a reușit în chip minunat să găsească oameni în care să refac Imago Dey, și a început să pună în aplicare planul de salvare a omului prin alegerea unui om pe nume Avram, un popor care este neamul evreu și care să-l aducă pe scena istoriei pe Isus Hristos (cea mai completă formă de Revelație Specială), când Dumnezeu s-a făcut Om, ca prin Jertfa Lui toți oamenii care cred să poată să aibă mântuire. Gravitatea, consecințele și efectele păcatului se percep prin prețul mare cu care a fost plătit. Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Bibliografie:

SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ  de  ERNEST AEBI 

Sait http://www.twrro.ro/Itinerar_Biblic.html

Sait http://www.theophilos.3x.ro/

O scurta mărturisire de credinţa scrisa de Beniamin Cocar - doctor in teologie, Detroit

Sait http://cristianet.fr/index.php?option Barzilaen Dan

Sait http://iosif-ton-mesaje.eu/start/ Iosiv Țon

Teologie Creștină  de Millard  J. Erickson vol 2  

Ardelean Viorel

[1] Sait  http://www.twrro.ro/Itinerar_Biblic.html