Așteptând mântuirea primită în dar

Autor: Puchea Dorel | Album: Predici personale | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de pucheadorel in 15/11/2015

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Romani 8:12-27

Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii
Romani 8:12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
Romani 8:13 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Romani 8:14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Romani 8:15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”
Romani 8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
Romani 8:17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Romani 8:18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
Romani 8:19 De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:20 Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă
Romani 8:21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:22 Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.
Romani 8:23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
Romani 8:24 Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui?
Romani 8:25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
Romani 8:26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
Romani 8:27 Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

- Romani 8: 12-27 -

În urmă cu două mii de ani am fost mântuiți prin lucrarea făcută de Domnul Isus la cruce. Am fost mântuiți și suntem siguri și convinși de asta, iar acum așteptăm darul acesta așa cum un copil așteaptă ca tatăl său să-și țină promisiunea. Nu că am și primit-o, dar nădăjduim în așteptarea ei. Unii au speranțe. Eu zic că noi avem o NĂDEJDE fiindcă nădejdea este ceva mai mult decât o speranță. Nădejdea este aproape o împlinire.

1. Suntem independenți față de fire (v. 12, 13)

Noi nu mai avem nimic în comun cu firea pământească păcătoasă. La cruce ea a fost condamnată definitiv. Pentru noi, ea este moartă. Așadar, noi nu mai putem asculta de îndemnurile a ceva mort. Faptele firii sunt moarte și nu pot da viața, dar faptele Duhului sunt vii și ne înviorează. – Gal. 6: 8 – Atenție la ce și cum semănăm!

2. Nu avem de ce se teme (v. 14-16)

Teama este sentimentul care poate genera, în funcţie de obiectul ei, o serie de boli precum ulcerul gastric sau duodenal, colita, diareea, afecţiuni ale rinichilor, ale ochilor, ale coloanei vertebrale, reumatismul, alopecia (căderea părului), apendicita, astmul bronşic, insomnia sau migrenele. Dumnezeu ne vrea sănătoși, nu bolnavi. În plus de asta, frica te face să te simți învins. În schimb teama de Dumnezeu te face biruitor prin Duhul Sfânt. – 2 Tim. 1: 7

3. Hristos Și-a împărțit moștenirea cu noi (v. 17)

De obicei, un moștenitor își ține moștenirea pentru sine. Dar Hristos și-a împărțit moștenirea prin faptul că ne-a pregătit fiecăruia câte un loc în Împărăția lui Dumnezeu (Luca 22: 28-30; Ioan 14: 2-4). Isus nu ar fi putut face acest lucru dacă nu ar fi fost Stăpânul acestei moșteniri. De asemenea, nu ar fi făcut acest lucru dacă nu ne-ar fi iubit cu o iubire veșnică (Ieremia 31: 3). Aceasta este una dintre dovezile care ne arată că Isus este Dumnezeu, prin urmare noi primim mântuirea din mâna lui Dumnezeu.

4. Suferințele sunt înfrânte prin credință (Ioan 16: 33; Apoc. 3: 21)

Domnul Isus a biruit necazurile și suferințele încă de pe când era pe poământ, în trup. De aceea, El știe că noi putem fi biruitori, deși noi de multe ori ne lamentăm. El ne cunoaște și mai ales știe că ceea ce El a pus în noi, adică Duhul Sfânt, este mai tare decât duhul firii.

5. Nădejdea aduce răbdare (v. 24, 25)

Speranța aduce mai mult stres decât biruință, deoarece există posibilitatea ca ceea ce sperăm să nu se împlinească. Dacă, însă, în loc de speranță, punem npădejde, lucrurile se schimbă, pentru că nădejdea înseamnă într-o bună măsură încredințare, iar încredințarea aduce biruință. Când avraam a plecat pe muntele Moria ca să-l aducă jertfă pe Isaac, el a avut nădejdea că Dumnezeu va găsi altă soluție și că ei se vor întoarce teferi (Gen. 22: 5).

CONCLUZIE: Uneori în Biblie cuvintele nu au același sens ca în dicționar. În caxul nostru, A AVEA NĂDEJDEA MÂNTUIRII are înțelesul de A AVEA SIGURANȚA MÂNTUIRII, pentru că noi știm că ceea ce Dumnezeu făgăduiește, El și împlinește.

AMIN!