Ioan, capitolul 1:1-18: "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a fost făcut prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit adică celor ce cred în Numle Lui, Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singrului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: "El este acela despre care ziceam eu: ”Celce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine." Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos . Nimeni n-a văzut vreodat pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, căci este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut."

    Doamne, mă rog pentru ajutor, să-L pot prezenta pe Isus Hristos prin textul acesta. Prin acela ce pe pământ, L-a cunoscut într-un mod mai intim decât orice alt om, apostolul Ioan. Ajută-mă să păstrez autenticitatea Cuvântului şi fă ca ascultătorii să fie pregătiţi spiritual să primească şi să înţeleagă adevărul. Să îmbrăţişeze, să preţuiască şi să creadă aceste lucruri despre Tine. În felul acesta să te cunoască, să Te iubească şi să te urmeze toată viaţa până în veşnicii. Păzeşte-ne de cel rău care ne distrage şi ne înşeală, şi fă ca Duhul Sfânt să aibă putere în locul acesta. Mă rog prin Hristos. Amin.

    În primăvara anului 1974 când îmi încheiam studiile în Germania, profesorul meu, Leonard Gopold, murise în anul precedent, şi pentru a continua cursurile lui, l-au chemat pe Oscar Coolmon de la universitatea din Bozalt, să predea Evanghelia lui Ioan din care am citit azi. A trăit o viaţă lungă şi a murit cu trei ani în urmă la mai mult de 90 de ani. Îmi aduc aminte un lucru principal şi câteva învăţături secundare pe care le-am învăţa în clasa aceasta. Un lucru pe care mi-l aduc aminte este că în semestrul acela de 18 săptămâni, primele 13 săptămâni le-am petrecut studiind aceste optsprezece versete ce v-au fost citite. Vă spun lucrul acesta ca să vedeţi ce provocare mare este pentru mine să predic într-o singură predică despre aceste 18 versete. Şi, de asemenea, să vă fac să înţelegeţi cât de bogată este Evanghelia lui Ioan. Este amăgitor de simplă. Dacă i-o dai unui necredincios, înţelege imediat, dacă i-o dai unui credincios care o viaţă întreagă L-a cunoscut pe Dumnezeu, ca profesorul Coolmon, nu-i ajung 13 săptămâni s-o studieze. Este o carte foarte profundă. Am ales-o în dimineaţa aceasta din două motive.

    În primul, este un text extraordinar pentru Crăciun datorită versetului 14. "Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi." Acesta este Crăciunul! Dacă te întrebi ce înseamnă Crăciunul, dacă nu ești familiar cu credința creștină, și te întrebi ce semnificație are Crăciunul, despre aceasta-i vorba. A fost o Fiinţă veşnică, fără început şi fără sfârşit, Cuvanutul- vom vorbi despre aceasta în câteva minute- şi la un moment dat în istorie, Cuvântul S-a întrupat. Acesta-i Crăciunul. Acesta este primul motiv. Al doilea motiv pentru care am ales textul acesta, după cum am spus şi duminica trecută, trăim într-o lume în care pluralismul religiozităţii, islamul, iudaismul, budismul, indaismul şi multe alte religii mai noi, new age şi alte experienţe religioase ne cheamă să-L cunoaştem pe Isus Hristos cu adevărat şi cine este El. Nu pe Cel portretizat de alţii. Am spus asta săptămâna trecut şi am să spun din nou. Un lider musulman a spus: "Noi Îl onorăm pe Isus mai mult decât creştinii, pentru că noi nu credem că Dumnezeu ar îngădui să sufere moartea unui criminal pe cruce, pe care a luat-o asupra Lui. Noi Îl onorăm pe Isus mai mult decât voi!" Nu trebuie să deveniţi experţi în islamism, iudaism, budism, sau induism, sau new age pentru a cunoaşte în profunzime adevărul şi care-i poziţia ta faţă de adevărul acesta. Trebuie să-L cunosteți pe Isus. Nu ce spun alţii despre Isus! Trebuie să-L cunoaşteţi cu adevărat pe Hristos! Trebuie să-L cunoaşteţi prin aceia care au umblat cu El şi au fost învăţaţi de El timp de trei ani, apostolii Lui, asupra cărora Şi-a turnat Duhul Sfânt să le amintească toate lucrurile, să le scrie pentru noi în patru epistole. Trebuie să le ştiţi pentru ca atunci când alte religii vorbesc despre un alt Isus, pe care spun că-L onorează să ştiţi că nu este acelaşi Isus, nu este Isus cel descris în Biblie.

    În textul acesta sunt multe lucruri magnifice despre Isus, dar voi alege doar cinci despre care să vorbim. Despre Cuvântul întrupat, versetul 14. "Şi Cuvântul S-a făcut trup." Dacă un înger m-ar fi oprit pe scări şi mi-ar fi spus să rezum în câteva cuvânte mesajul meu, cred că ce aş fi spus, după ce mă ridicam de pe podea şi mi-aş fi tras răsuflarea, ar fi fost: Vreau ca oamenii să îmbrăţişeze Cuvântul întrupat cum este El cu adevărat. Vreau ca ei să ştie şi să înţeleagă, să savureze, să îmbrăţişeze şi să creadă, să se bazeze şi să se manifeste conform Hristosului descris în versetele acestea. Adevăratul Hristos, Hristosul biblic. Şi îngerul mi-ar fi spus: "Du-te şi predică, am să te ajut." Acesta este scopul meu.Ştiu că printre noi, majoritatea suntem credincioşi şi sunt mulţumitor şi ştiu că unii nu sunt credincioşi şi sunt recunoscător că sunteţi aici. Mă rog ca credincioşii care L-au primit pe Hristos, Să-L cunoască mai bine şi să-L preţuiască mai mult şi să-L urmeze mai de aproape şi să-I fie total devotaţi. Iar cei care sunt la periferie, care-s cu un picior înafară, distanţi, confuzi sau înstrăinaţi, fă ca cele cinci lucruri despre care voi vorbi din textul acesta să aibă o forţă covârşitoare, nu pentru că le spun eu, ci pentru că se potrivesc cu realitatea. Şi pentru că faci parte din realitate, ţi se potrivesc pentru că Duhul Sfânt este prezent aici să mişte inimile şi minţile înspre adevăr. Aceasta este dorinţa mea.

    Haideţi să începem şi voi enumera cinci lucruri, iar apoi voi menţiona două tipuri de răspunsuri care sunt în textul acesta şi aici în locul acesta. În primul rând numele Cuvântului întrupat pe pământ este Isus Hristos. Acesta este primul lucru, versetul 17. "Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos." Aceasta este Persoana care a apărut în istorie când Cuvântul S-a întrupat în pântecele fecioarei Maria. Îngerul a venit la Iosif şi i-a spus: "Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maira, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale" Isus, Yeshua în greacă, tradus ca Iosua în Vechiul Testament. Mântuitor, Răscumpărător. Atunci când vă gândiţi la Isus gândiţi-vă la aceste atribute: Mântuitor, Răscumpărător, Salvator de păcat, de iad, de Satana, de moarte, de goliciune şi lipsă de semnificaţie şi de orice fel de corupţie. Este numit Mântuitor în versetul 17. Hristos este cuvântul grecesc pentru Cristos, în traducerea greacă înseamnă Mesia. Versetul 41: "Andrei, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia" (care tălmăcit înseamnă Hristos)." Hristos înseamnă "Cel uns." În Vechiul Testament, Unsul, Mesia, Cel aşteptat, Regele "şi domnia va fi pe umărul Lui." Împărăţia căruia va domni în vecii vecilor. Deci când vă gândiţi la Hristos gândiţi-vă la Regele uns, Conducător, Mesia. Şi când spuneţi Isus Hristos gândiţi-vă: Salvator, Rege, Răscumpărător, Mesia. El este Cel care a intrat în istorie când Cuvântul S-a întrupat în pântecele fecioarei Maria.

    Al doilea lucru. Cuvântul întrupat, a existat ca Dumnezeu şi cu Dumnezeu înainte de a se naşte ca Om pe pământ. Versetul 1: "La început era Cuvîntul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu." Totdeauna vor exista grupe de sectari ce se vor numi creştini, care spun că nu poţi avea ambele fraze. Dacă este cu Dumnezeu, atunci nu-i Dumnezeu! Şi dacă este Dumnezeu, atunci nu-i cu Dumnezeu! Este simplu! Este o vorbire umană, limitată, care conceptualizează lucruri eterne, refuzând scripturile explicate în mod simplu. La început era Cuvântul şi Cuvântul era două lucruri, nu un singur lucru. Cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnzeu. Biserica este condusă bazat pe texte precum acesta, care spun că în Trinitate sunt trei Persoane. Avem o singură divinitate, o singură fiinţă. Nu suntem politeişti, suntem moneteiști. Un singur Dumnezeu, trei Persoane. Era cu Dumnezeu şi era Dumnezeu. Cuvântul era Dumnezeu. Noi creştinii îl lăudăm pe Isus fără teama idolatriei, ne plecăm înaintea lui Isus şi spunem ca Toma: "Domnul meu şi Dumnezeul meu." Şi nu ne temem că Tatăl ne priveşte cu dezaprobare pentru aceasta. Acesta a fost punctul doi.

    Numărul trei. Înainte să se întrupeze a fost numit "Cuvântul." Ce semnificaţie are primul verset? "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu." De ce se numeşte "Cuvântul?"  Putem să ne uităm la alte moduri în care putea să-L numească, dar L-a numit Cuvânt pentru că este mai bine. Haideţi să vedem alte trei posibilităţi. La început a fost acţiunea. Şi acţiunea era cu Dumnezeu, şi acţiunea era Dumnezeu. La început era înfăptuirea, şi înfăptuirea era cu Dumnezeu, şi înfăptuirea era Dumnezeu. Şi n-ar fi rău să spunem aşa pentru că Dumnezeu este Cel care acţionează şi Cel care vorbeşte. Cel care înfăptuieşte şi cel care acţionează. Faptele lui Dumnezeu îi captivează pe oameni şi-i miră. Dar a spus că la început a fost Cuvântul. Şi explicaţia care îmi vine în minte este că faptele sunt nelămurite. Dacă întârziaţi la biserică, ce pot ştii eu? Sunteţi leneşi? Aţi avut probleme pe drum? Sau v-aţi oprit pe drum ca Samariteanul cel bun să ajutaţi pe cineva în nevoie, în care caz slăvesc pe Dumnezeu! Ar trebui să întârziaţi. Ce pot şti eu despre faptele care v-au întârziat? Nu ştiu nimic. Faptele sunt înşelătoare. Dumnezeu nu e înşelător. Voi trebuie să-mi spuneţi de ce aţi întârziat. Dumnezeu trebuie să ne spună de ce face ce face. Cuvântul "Cuvânt" exprimă claritate, e mai puţin ambiguu. Dumnezeu comunică în mod clar cu noi.

    Haideţi să mai încercăm încă o idee. La început era gândul, şi gândul era cu Dumnezeu, şi gândul era Dumnezeu. Cred că ar fi adevărat. Dar care-i problema cu varianta aceasta? De ce e mai bun "Cuvântul" decât gândul? Imaginea pe care o aveţi cu privire la gând, este o ideea care se odihneşte în mintea voastră, în capul vostru. Nu se mişcă, nu pleacă nicăieri să creeze posibilitatea comunicării. Cuvântul are alte conotaţii prin care îţi imaginezi un gând care merge şi iniţiază comunicarea. Are relevanță şi înainte de creaţie, şi după creaţie. Cuvântul vorbit a creat comunicare în cadrul Trinităţii. Nu am alt cuvânt să folosesc în loc de "a creat." A existat comunicare pentru că a fost Cuvântul. Iar apoi Fiul devine Cuvântul rostit, gândul care merge și împlineşte planul lui Dumnezeu pentru noi. Deci Cuvântul depăşeşte puterea gândului. Iar o a treia variantă ar fi: La început a fost sentimentul, şi sentimentul era cu Dumnezeu, şi sentimentul era Dumnezeu. Faptele şi sentimentele reprezintă aceeaşi problemă. Sentimentele sunt foarte înşelătoare. Dacă văd pe cineva plângând, habar nu am ce se întâmplă. Te-a părăsit cineva, sau te bucuri că fiul tău s-a întors acasă? Nu ştiu ce se întâmplă. Te văd fericit pentru că ai câştigat un milion de dolari şi eşti egoist, sau ai dat un milion de dolari pentru că eşti un dătător voios? Nu ştiu. Emoţiile trebuie să fie explicate. Spune-mi de ce plângi şi atunci voi şti cum să plâng cu tine. Să mă bucur cu tine, sau să fiu trist cu tine? Trebuie să vorbeşti cu mine, să-mi spui. Cred că se potriveşte cuvântul "Cuvânt." Cine-s eu să-mi spun părerea? E în text deja şi încercăm să înţelegem. Dumnezeu s-a exprimat, Dumnezeu a comunicat, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu." Dumnezeu vrea să comunice, Dumnezeu a vorbit şi Isus e acel Dumnezeu. În al patrulea rând, tot ce nu aparţine de dumnezeire, a fost creat prin Cuvânt. Versetul 3. "Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic nu a fost făcut, n-a fost făcut fără El." Cuvântul, Dumnezeu, Isus Hristos- înainte de întrupare- a fost Cel prin care au fost create lucrurile. Este foarte semnificativ. Ai fost creat de Isus. A spus lucrurile acestea de la început ca să sublinieze următoarele:

    1) Să sublinieze divinitatea Lui.

    2) Să sublinieze şocul uluitor că "a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit."

     A venit la ai Săi, care au fost făcuţi prin El şi nu L-au primit. Cum poţi să nu-ţi cunoşti Olarul, dacă eşti vas de lut? Vrea să sublinieze oroarea orbirii noastre şi a corupţiei. Acesta este unul din lucrurile pe care le sublinează. Dar lucrul principal pe care a vrut să-l scoată în evidență este că El e Dumnezeu. Dacă El e Dumnezeu, înseamnă că a făcut toate lucrurile şi toate depind de El. Asta înseamnă să fii Dumnezeu.

    În versetul 3 vedem lucruri foarte puternice şi simple, dacă ne oprim puţin să ne uităm. "Toate lucrurile au fost făcute prin El." Şi dacă se oprea aici ar fi o mică posibilitate să ne gândim, că poate a creat toate lucrurile, înafară de Sine însuși şi Dumnezeu L-a făcut pe El. Teologia Martorilor lui Iehova. Ei spun că Isus Hristos este un înger care a fost creat de Dumnezeu. Dar următoarea frază contrazice teoria. A folosit un mod ciudat de a exprima lucrurile acestea. "Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El." Dacă există vreun lucru creat în Univers, a fost făcut prin Isus, aşadar, Isus nu a fost creat. Varianta Martorilor lui Iehova spune: La început era Cuvântul şi Cuvântul erau un Dumnezeu. Asta citesc ei în Bibliile lor şi vă vor citi şi vouă dacă le acordaţi timpul. Nu-i o traducere autentică. Chiar dacă nu ştiţi greacă, vă puteţi baza pe 2000 de ani de credinţă în biserica creştină şi puteţi să le spuneţi că varianta lor nu e o traducere gramatical corectă. Iar apoi puteţi să le spuneţi ce aţi mai descoperit în versetul acesta. Toate lucrurile care au fost făcute au fost făcute prin Isus, deci Isus nu a fost creat. Deci nu-i ca arhanghelul Mihail care a fost creat. Isus este Creatorul tuturor lucrurilor. El e Isus Hristos, Salvator, Rege, este Dumnezeu şi El este Cuvântul lui Dumnezeu prin care a comunicat cu noi, Creatorul tuturor lucrurilor.

     În ultimul rând, Cuvântul întrupat are viaţă în El însuşi şi viaţa aceasta devine lumina omenirii. Versetul 4: "În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. " El este Creatorul deci automat El deţine originea vieţii şi tot ce are viaţa, a primit suflarea Creatorului. Este evident, în aşa fel încât nu mai trebuie explicat. Dar cum devine viața lumina oamenilor? Priviți atent. "În El era viaţa şi viața era lumina oamenilor." Acesta este felul lui Ioan de a scrie şi te face să-ţi pui întrebări. Ioan, ajută-mă, ajută-mă. Trebuie să meditezi, iar apoi trebuie să te uiţi la toate celelalte texte în care viaţa şi lumina sunt menţionate în Evanghelie, iar apoi, după 3-4 ore, îţi vine o idee şi dintr-o dată eşti teolog! Adică asculţi şi meditezi asupra Bibliei. Este o propoziţie foarte simplă. Viaţa este lumina. Are subiect, verb şi un complement. Şi totuşi ce înseamnă? Până ce nu meditezi zi şi noapte asupra Cuvântului luând în considerare adevăratul scop, nu poţi înţelege. Cred că aici face referire la două din nevoile fundamentale ale omului. Suntem morţi şi suntem orbi. Cred că vorbeşte despre viaţa spirituală şi despre lumina spirituală. Viaţa şi lumina fizică vin deasemenea de la Isus, dar nu cred că despre aceasta vorbeşte aici. Am urmărit viaţa şi lumina în alte pasaje şi am realizat că eu şi voi, despărţiți de Isus Hristos, suntem morţi spiritual, şi despărţiți de Isus suntem orbi spiritual. Isus este viaţa şi viaţa este lumina de care am nevoie, şi pentru a trăi şi pentru a vedea. Ioan 5:21: "În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii" atunci când Isus stă în fața mormântului lui Lazăr, şi îl strigă spunând: Lazăr ieşti afară, şi el iese afară înviat. În capitolul 3 vorbeşte despre o altfel de înviere, despre naştere. "Adevărat, adevărat iți spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu." Trebuie să ai viaţă pentru a vedea. Pentru a avea lumină, trebuie să curgă viaţa în tine. Un om mort nu poate vedea. Trebuie să fii născut din nou pentru a vedea Împărăţia. Deci ceea ce înţeleg eu când spune că viaţa din El este lumina din tine, este că atunci când primeşti viaţa şi eşti înviat din morţi spiritual, ai puterea de a vedea. Ce trebuie să vezi? Întrebaţi-vă, care-s lucrurile cu privire la care sunteţi orbi? Dacă nu L-aţi avea pe Hristos şi Duhul Sfânt în voi să vă mişte şi să vă deschidă ochii, ce n-aţi putea vedea? Ecranul computerelor? Nici o problemă. Televizorul? Nici o problemă! Apusul de soare, zăpada, feţele oamenilor? Nici o problemă. Pentru ce aveţi nevoie de Isus dacă puteţi vedea? Dacă aţi putea vedea, aţi fi întinşi cu faţa la pământ înaintea lui Isus. Ce nu putem vedea fără lumina aceasta, este pe Isus cel adevărat, aşa cu e El; infinit de preţios, a cărui frumuseţe întrece măsura, valoarea, înţelepciunea, puterea, îndurarea, dragostea şi competenţa Lui. Toate lucrurile pe care le admirăm în lume, El le întrece de un milion de ori. Şi care e răspunsul nostru? Avem foarte puțin devotament. Nu-L vedem. Dacă L-am vedea pe El ca dătătorul vieții. Viaţa pe care ai primit-o de la El are capacitatea de a vedea că El este lumina lumii prin care vezi, când poţi vedea. Viaţa din tine te ajută să vezi şi lumina din exterior te ajută să vezi ce ai nevoie să vezi pentru a-L accepta pentru a-L iubi, pentru a-L urma şi a te încrede în El şi pentru a-I fii devotat pentru totdeauna. În El era viaţa, viaţa de care am nevoie ca păcătos încărcat de fărădelegi. Şi viaţa aceasta, când ajunge în mine prin credinţă, devine lumina mea, capacitatea mea de a vedea şi splendoarea pe care o văd.

    Acestea sunt cele cinci imagini pe care le am cu privire la Isus. Am să le repet din nou iar apoi încheiem. El este Isus Hristos, Mântuitor şi Regele sfinţit. În al doilea rând, El este Dumnezeu, a doua Persoană din Trinitate. A fost cu Dumnezeu şi a fost Dumnezeu. În al treilea rând, este numit "Cuvântul". Dumnezeu care comunică, se exprimă. În al patrulea rând, El este Creatorul tuturor lucrurilor, toate au fost făcute prin El, iar El nu a fost creat. În al cincilea rând, El este viaţa şi El e lumina. El reprezintă abilitatea noastră de a vedea şi gloria de a vedea. Sunt două reacţii cu privire la aceste cinci lucruri pomenite în text. Primul răspuns, şi mă rog să nu fie răspunsul oamenilor adunaţi azi aici, este în versetul 10. Citiţi-l ca un avertisment, citiţi-l cu teamă şi cutremur. "El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi." Şi vine şi azi în locul acesta. "A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit."

    Vă rog, în Numele Tatălui, a Fiului, şi a Duhului Sfânt, vă rog, să nu spuneţi în inima voastră, ca răspuns la aceste cinci portrete a lui Isus: Nu te primesc. Este un lucru îngrozitor să spuneţi aşa ceva lui Isus. Vă veţi distruge sufletul dacă spuneţi lucrul acesta. Şi nu ştiţi când vă veţi pecetlui identitatea prin cuvintele acestea. Nu sputeti cuvintele acestea.  Mai bine adoptaţi reacţia pozitivă descrisă aici în versetul 12. "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." Chiar oamenilor ca David, trădători care au comis adulter. Nimeni nu poate spune că aşa ceva nu i se poate întâmpla. "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu."

    Vă îndemn în Numele lui Isus să vă deschideţi uşa inimii şi să-I spuneţi lui Isus: te primesc ca Mântuitor al meu, ca Regele meu, ca Dumnezeul meu şi comoara mea, ca şi călăuză. Satan vă va şopti la unii dintre voi: Ştii că nu au valoare cuvintele acestea? Dar vreau să vă întreb, îl veţi lăsa pe Satana să câştige? Va pune îndoială în voi şi vă veţi întreba dacă chiar aţi fost sinceri când aţi rostit cuvintele acestea. Vreau să mă asigur că aţi auzit şi aţi înţeles că credinţa mântuitoare, de multe ori, la început luptă cu necredinţa şi e doar cât un grăunte de muştar. Deci ce poţi să-i spun lui Satan este: Cu grăuntele acesta de muştar şi cu sinceritate am rostit cuvintele acestea. Şi ştiu că urmează multe lupte pe care trebuie să le duc. Nu-l lăsaţi să câştige, doar pentru că în momentul acesta nu ai putea să te ridici şi să rosteşti o mărturie puternică, sau nu ai dovada unei vieţi schimbate, sau nu ai putea să te vezi cum vrea El să fii. Nu-l lăsaţi să vă spună că Dumnezeu nu primeşte o credinţă cât un grăunte de muştar.

    Am să închei cu o imagine. Crăciunul reprezintă imaginea în care Isus stă în fața peşterii din Tora Bora şi îl caută pe "Osama Bin Laden". Milioane ca el care stau pe băncile bisericii azi. În loc să explodeze peştera, strigă şi spune: Am murit pentru păcătoşi! Dacă ieşiţi afară, voi fi lumina voastră, voi fi dreptatea voastră şi moartea Mea va fi pusă în contul vostru şi tu, "Osama", vei avea viaţă veşnică prin Mine. Primiţi-mă ca înlocuitor, primiţi-mă ca Rege, primiţi-mă ca Dumnezeu, să fiu lumina şi viaţa voastră.

Doamne, te implor, ca nici un "Osama" să nu plece fără Tine. Mă rog ca inimile împietrite din locul acesta să fie câştigate de Duhul puternic al lui Dumnezeu. Doamne, victoria să fie a Ta şi suflă viaţa asupra mucului care mai fumegă, până ce flăcările aprind toată pădurea cu un foc de dragoste. Ridicaţi-vă împreună cu mine. Fie ca Dumnezeul speranţei care a înviat pe Păstorul oilor, Isus Hristos, Domnul, fie ca El să vă îmbrace cu tot ce-i bun pentru a lucra după voia Lui plăcută. Să vă dea un Crăciun plăcut şi fericit şi să vă umple cu bucuria credinţei în Noul An. Şi tot poporul să zică, Amin.