În această dimineață înainte de primul serviciu, a venit la mine Mat Moore și m-a întrebat, „Ești gata pentru asta?” I-am răspuns că dacă mă gândesc bine, nu sunt pregătit. Nu am ajuns „acolo.” I-am spus că în timp ce mă uitam la aceste pasaje și treceam peste notițele mele dimineața, mi-am dat seama că Dumnezeu e mult mai serios cu privire la subiect decât mine. Dumnezeu e mai serios cu privire la Sine decât mine. El e mult mai serios cu privire la acest subiect decât mine. I-am spus: „Nu am ajuns acolo. Și preocuparea mea e că majoritatea oamenilor s-ar uita la mine și ar spune, „Uau! Ce perspectivă extremă.” Dar eu citesc Scripturile și spun: „Uite cum vede Dumnezeu lucrurile! Eu nu am ajuns încă acolo.” Nici măcar nu știu dacă sunt serios și asta mă preocupă pentru că nu vreau să fiu la mijloc, undeva între Dumnezeu și cultură. Vreau să fiu de partea Lui și să spun: „Asta spune Dumnezeu.” Vreau acest curaj, vreau să spun tot ce spune El. Însă mă uit la Scripturi și spun: „Uau, El nu glumește.” Dacă e să folosesc cuvintele unei fete de la biserica noastră... 

    Acum câteva luni, după ce am predicat un mesaj destul de intens – vi-l amintiți? Am întâlnit-o la sală, și iată care au fost cuvintele ei, „Trebuie să continui să predici așa, pentru că Dumnezeul meu nu joacă.” Bine spus, „Dumnezeul meu nu joacă.” 

    Acesta este titlul predicii mele de azi. Nu ați observat că, chiar și în citirea noastră din 1 Ioan, Dumnezeu nu vorbește în chip ușuratic. El spune: „Nu-mi pasă că ziceți că Mă cunoașteți, dacă nu ascultați poruncile mele sunteți mincinoși.” Uau, serios? Nu puteți iubi lucrurile lumii și să aveți și dragostea Tatălui în voi. Serios? Stai puțin, nu poți spune că Îl iubești pe Dumnezeu dacă îl urăști pe fratele tău pe care îl vezi. Dacă urăști pe cineva, nu Îl iubești pe Dumnezeu. Serios? Dacă ești cu adevărat un credincios, nu poți continua să păcătuiești, altfel nu ești un credincios adevărat. Uau! Continuă să spună aceste lucruri în mod serios. Ați observat? De aceea mi-am dat seama că am avut o perspectivă ciudată asupra lui Dumnezeu și săptămâna trecută am spus: „Haideți să o luăm de la început și să vedem ce spune Biblia. Haideți să o luăm literal.” 

    În timp ce citeam și în această dimineață mi-am spus: „El e mult mai serios în privința Lui decât sunt eu.” Așa că acum la încheierea cărții 1 Ioan – sper că ați citit zilnic – vreau să vă provoc să citiți cartea Luca în fiecare săptămână. Cuprinde 24 de capitole, așa că dacă citiți două capitole pe zi, o veți citi în șase zile. Deci e în regulă dacă ratați o zi. Ceea ce mi-ar plăcea să faceți atunci când citiți cartea Luca, e să uitați orice context în care ați crescut: biserica, școala duminicală, orice mediu bisericesc, și să citiți pur și simplu cartea Luca, ca și cum e prima dată când auziți despre Isus. Și vă provoc să Îi luați cuvintele literal. Și să nu gândiți după tot felul de tipare bisericești de genul, „De fapt nu s-a referit la asta sau asta…” Ci citiți cu atitudinea: „Poate chiar a vrut să spună asta!” Cum ar arăta viața mea dacă aș lua aceste cuvinte literalmente?

    Eu cred că am intervenit mult în interpretarea Scripturii în cultura bisericească, Schimbând și atenuând lucrurile astfel încât să ne placă nouă, în loc să avem atitudinea: Ce spune de fapt? Haideți să acceptăm ce spune. Așa că haideți să citim cartea Luca în această săptămână și să discutăm unii cu alții despre ea, haideți să o pătrundem mai adânc. Pentru că eu am o preocupare sinceră... în urma recitirii cărții 1 Ioan din nou și din nou, și a unora din pasajele acestei săptămâni, mă întreb dacă nu pierdem anumite lucruri din vedere. Dumnezeu e foarte serios în ceea ce privește urmarea Lui.

    Săptămâna trecută am făcut ceva ce nu am crezut că voi face vreodată în viața mea. Am mers la o cursă Nascar. Nu mă pasionează Nascar. Nu aplaudați pentru că nu mă pasionează. Știu că pe unii dintre voi vă pasionează, dar eu nu înțelegeam entuziasmul. Însă câțiva din șoferii de la curse mi-au citit cartea și au făcut studiul biblic, așa că m-au invitat la o cursă. Mi-au spus că pot sta în locul unde se schimbă roțile. Așa că m-am gândit că dacă vreau să am experiența asta, acum e momentul. Oamenii m-au întrebat cine erau șoferii. „Nu le știu numele. Rick...?” Așa că m-am dus și am privit cum se schimbă roțile, cum se pune combustibil. A fost plăcut. Trebuie să recunosc că am avut un timp bun. Zgomotul, graba, încercarea mea de a înțelege logica - a fost un timp plăcut. Asta nu înseamnă că voi merge din nou. Numai dacă am ocazia să stau unde se schimbă roțile din nou, pentru că partea asta a fost tare. Mai mult, mi-am spus că data următoare mi-aș dori să pot ajuta. Pentru că stăteam acolo cu căștile ca și cum aș face și eu ceva. Așa că m-am gândit că aș putea fi tipul care lovește mașina. Nu ar fi distractiv? Imediat după ce mașina e gata, tipul merge și o lovește. Și eu pot să fac asta. Dacă mă lăsați să fac asta, voi veni din nou. Dar dacă vreunul dintre voi mă invită la Nascar să stau în tribună alături de toți ceilalți, nu voi fugi acasă să o iau pe soția mea, pe Peter și să merg cu tine. Voi răspunde, „Ămm... nu știu... nu mă prea pasionează.” Prin urmare, ai putea să mă numești fan Nascar? Nu. Bun. Mulțumesc. Voi spune doar că e ceva ce-mi place, dar nu voi face sacrificii în direcția asta, și nu voi fi la curent cu cine e în top. Nu-mi pasă. 

     Spun aceste lucruri pentru că atunci când mă uit la biserica din America, sunt atât de mulți dintre voi – haideți să recunoaștem – care participați doar dacă totul e așa cum vreți. Trebuie să aveți cel mai bun predicator, cea mai bună muzică, cei mai buni oameni. Trebuie să aveți cele mai bune programe, cel mai bun moment al zilei. Să nu fie prea lung, să fie ceva program bun pentru copii acolo. Ar fi bine să organizați ceva la biserică unde să găsesc oameni care sunt exact ca mine, a căror personalități îmi plac, și cu aceștia voi avea părtășie. Totul trebuie să fie optim pentru tine. Și mă uit în Scripturi și văd că acești oameni ar fi făcut orice, acești urmași ai lui Isus, acești fani ai lui Isus. Și nu poți să nu te întrebi – nu cumva pentru noi totul e un joc? Trăim ceva autentic? 

    De aceea am propus – haideți să o luăm de la început. Haideți să o luăm de la început cum am făcut săptămâna trecută, și să ne întrebăm, cine este acest Dumnezeu despre care vorbim? Cine este această Ființă despre care vorbim? El e destul de serios. Și ideea de a ne teme de Dumnezeu înseamnă chiar asta – a ne teme de Dumnezeu. Și ideea de a-L urma înseamnă a-L urma în mod serios indiferent de preț. De aceea v-am arătat acel video data trecută. Așa urmează  oamenii în alte locuri din lume. Au fost unele comentarii la video care spuneau că unele părți din filmare nu redau o persecuție creștină. Ideea a fost că există oameni în lume care suferă cu adevărat, și mulți dintre ei suferă pentru numele lui Hristos. Trebuie să ne rugăm pentru ei, și sper să vă rămână în minte imaginea unor persoane foarte serioase în credința lor. De aceea dacă văd o persoană care e la curent cu totul, cunoaște șoferul și detaliile ficărei cursei, voi spune: „Iată un fan Nascar.” Eu nu pot spune că sunt. Eu voi fi prezent doar dacă totul e după placul meu și primesc tratament special.Uneori atunci când vedem un credincios adevărat vom spune: „Persoana aceea ar da orice pentru Isus. Eu nu știu dacă sunt autentic. Nu știu dacă înțeleg cu adevărat.”

    Astăzi vom începe o săptămână de rugăciune, de rugăciune intensă. Vreau să vă încurajez să vă concentrați pe rugăciune în această săptămână. În același timp mă gândesc la modul în care am fost crescut în biserică. Când omenii îmi spuneau să mă rog, îmi dădeau următorul sfat, „Începe pur și simplu să vorbești; spune orice vrei să spui.” Dar dacă citesc Scripturile nu văd asta atât de mult. Nu văd așa ceva. Eclesiastul ne sfătuiește să avem grijă cum ne apropiem de Dumnezeu. Nu te gărbi, nu te pripi să spui ceva cu gura ta. Și cu siguranță nu ar trebui să faci promisiuni înaintea lui Dumnezeu, „Doamne, promit că niciodată nu voi...” El spune că Dumnezeu ne va trage la răspundere pentru ce spunem. Să nu îți deschizi pur și simplu gura și să spui lucruri negândite lui Dumnezeu. Atunci când te rogi, trebuie să gândești. Te gândești la persoana căreia te adresezi, și ce vrei să-I spui. Înțeleg că e vorba de o relație, dar nu trebuie să mergem prea departe în adresarea noastră. O spun pentru că nu vreau să irosiți timp. Unii dintre voi vă puteți ruga o săptămână întreagă si Dumnezeu să nu audă un cuvânt din ce spuneți. Vă dați seama de asta? „Nimeni nu mi-a spus asta. Mi s-a spus doar să încep să vorbesc. Dar nimeni nu mi-a spus că uneori Dumnezeu nu te ascultă.” Așa că se poate să îți irosești timpul. Se poate să irosești o zi, o săptămână, o lună. Unii dintre voi ați irosit ore în șir rugându-vă rugăciuni de care Dumnezeu poate e dezgustat. Cel puțin asta ne învață Biblia. 

    A venit la mine un tip cu ceva vreme în urmă și mi-a spus, „Soția mea și cu mine nu ne prea înțelegem. Ceva nu e bine. Eu am primit o ofertă de loc de muncă în altă parte. Așa că îmi voi lăsa soția și familia, și voi pleca. Nu ai vrea să te rogi pentru mine să am un nou început extraordinar?” I-am răspuns, „Probabil glumești. Nu mă voi ruga pentru tine. Dumnezeu nu va asculta o astfel de rugăciune. Uită-te ce spune 1 Petru 3:7, „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” El spune, bărbaților, purtați-vă cu nevestele voastre... De ce? Pentru că nu e la fel de puternică ca și voi, o veți împinge? Nu, în schimb tratați-o ca pe un vas prețios, protejați-o, iubiți-o, onorați-o, dați-i valoare. De ce? Ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. „Înțelegi tu că e vorba de fiica mea?” spune Dumnezeu, „și ai face bine să te comporți cum trebuie cu ea, sau nu te voi asculta.” Și i-am spus apoi: „Și tu îmi ceri să te binecuvintez în timp ce îți părăsești soția? Nici gând. Nu mă voi ruga pentru tine.”

    Nu demult ne-am rugat pentru vindecare. Cineva a mărturisit că are nevoie de vindecare. I-am spus, „Minunat, mă bucur că ai credință.” Iacov 5 spune să ne mărturisim păcatele unii altora și să ne rugăm unii pentru alții pentru a fi vindecați. L-am întrebat, „Ai ceva de mărturisit?”
    „Am avut o mică problemă în afaceri, dar cred că am rezolvat-o, și încă o chestie, dar am rezolvat-o și pe asta. Sunt în regulă, am mărturisit tot.”
    Înainte de a mă ruga, îmi spune: „Ar mai fi ceva... trăiesc cu o fată.”
    „Asta ar fi o mică problemă. Tu spui că ești creștin, și ea spune că e creștină și dormiți împreună?”
    „Da.”
    „Și nu sunteți căsătoriți?”
    „Nu.”
    „Vreau să te întreb ceva. Dacă ai dormi cu una din fiicele mele, fără să fiți căsătoriți, ai avea tupeul să vii la mine să-mi ceri o favoare?”
    „Nu am pus niciodată așa problema.”
    „Tu trăiești cu o fiică a lui Dumnezeu și acum vrei să-L abordezi și mă chemi și pe mine cu tine?”
    I-am spus: „Omule dacă te pocăiești Dumnezeu e un Dumnezeu iertător, e un Dumnezeu extraordinar, te va ierta, dar în nici un caz nu mă pot ruga pentru asta. Dumnezeu nu va asculta. De ce să te rogi?” Iacov 4 versetul 3 spune: „Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” De ce nu primim răspunsuri? Versetul acesta ne dă răspunsul: pentru că cerem în mod greșit. Dacă ceri în modul greșit nu vei primi răspuns. Și în acest caz, folosești cererea cu gând să risipești în plăcerea ta. Nu ești preocupat de lucrurile lui Dumnezeu. E vorba doar despre tine. 

    Înțelegeți că noi am fost creați pentru El. Am fost creați să facem ceva. Eu sunt o ființă creată. Acel Dumnezeu sfânt despre care am vorbit săptămâna trecută, când Isaia a spus „Iată-mă, trimite-mă” – la asta ar trebui să se rezume totul: Ce vrei Tu pentru mine? Dar voi cereti lucruri doar pentru voi, în mod egoist, pentru pasiunile voastre. Dumnezeu nu vă va da acele lucruri. Iacov capitolul 1:6-8 spune, „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” Deci dacă atunci când te rogi te vei îndoi tot timpul, dacă te îndoiești că cineva ascultă acolo sus, Iacov spune: „Nu-ți irosi timpul. Să nu crezi că vei primi ceva de la Domnul.” 

    Vreau să mă opresc puțin să vă spun ceva... Vreau să mă asigur că nu exagerez prin ceea ce spun, dar nu știu dacă mă bucur mai mult de ceva decât de rugăciuni ascultate. Știți la ce mă refer? Atunci când ceri ceva în mod specific și primești un răspuns în mod supranatural. Și tu știi că în nici un caz nu a fost coincidență. Nu-i așa că e un sentiment grozav? Și dincolo de asta e conștiența că tocmai am vorbit cu Dumnezeu, El m-a auzit și a făcut ce am cerut?! E o nebunie! Tocmai am vorbit cu Dumnezeu și Dumnezeu m-a auzit. Știu că m-a auzit. Pentru că ceea ce s-a întâmplat nu putea fi o coincidență. Și pleci cu sentimentul: „Tocmai am vorbit cu Dumnezeu. Tocmai am vorbit cu Dumnezeu și m-a auzit.” Nu se compară nimic cu asta. Câteodată ne mândrim că am întâlnit persoane importante. Dar eu tocmai am vorbit cu Dumnezeu, Creatorul, Cel datorită căruia respirăm chiar acum. Cel care a creat lumea. I-am spus ceva și El mi-a răspuns: „Francis, te-am auzit; privește ce voi face.” Vă spun că nimic nu se compară cu asta. Vreau ca toți să experimentați și să primiți asta. Rugăciunea nu e ceva ce trebuie să facem ca și creștini. Vă spun că nimic nu se compară cu faptul de a ști că Dumnezeu mă aude. 

    Îmi amintesc că am vorbit cu o fată care nici măcar nu era urmașă a lui Hristos. Am vorbit cu ea în urmă cu o lună sau două, și îi spuneam de lucrurile care s-au întâmplat în viața mea. La care ea a răspuns, „Uau! Și probabil cel mai plăcut lucru e să știi că cineva te ascultă. Nu e vorba de toate binecuvântările, nu e vorba nici măcar de răspunsuri, ci pur și simplu faptul că cineva acolo sus te ascultă.”
    „Exact! Nu se putea să o spui mai bine!”
    Știți câtă siguranță vine din asta? Atunci când te rogi și vezi că El face tot ce ai cerut. Și chiar mai mult decât îmi pot imagina eu. Nici măcar nu pot sa cred că a răspuns în felul acesta. Eu nici nu m-aș fi gândit. A fost perfect. Și toate acestea aduc o liniște și o pace știind că Dumnezeul universului îmi aude rugăciunile. Ce altceva îți poți dori? 

    În Isaia capitolul 58 avem prezentați niște oameni care se rugau. Ba chiar și posteau. Deci nici nu mâncau - pentru că se rugau. Unii se dezbrăcau chiar de hainele lor obișnuite și se îmbrăcau în saci și cenușă, își aruncau țărână în cap, nu mâncau și sufereau cu adevărat în timp ce strigau către Dumnezeu. Dar Dumnezeu le spune, „Asta aștept eu?” El spune, „Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!” Dumnezeu spune, „Ai impresia că te poți pleca înaintea mea și să spui, „Uite ce smerit sunt” și Eu îți voi asculta rugăciunile? Asta cer Eu? Iată ce cer Eu: să mergi și să găsești oamenii în nevoi și să ai grijă de ei. Să-ți împarți casa cu alți oameni, să-ți împarți lucrurile cu alți oameni.” „Dacă faci asta,” spune El, „atunci când vei striga către Mine, Eu voi spune: „Iată-Mă.”

    Îmi place ideea! Dar e condiționată. De aceea vă zic că nu vreau să avem o săptămână de post și rugăciune, dacă tot ceea ce vom face va fi să postim și să ne rugăm. El spune, „V-am cerut să fiți poporul care v-am chemat să fiți. Vreau să fiți dădători.” Și cred că acesta este motivul pentru care mâna lui Dumnezeu a fost peste această biserică. Pentru că încercăm să ne îngrijim de oamenii care sunt în nevoi. Și de aceea am văzut mâna lui Dumnezeu în viețile unora dintre voi. De ce? Pentru că trăiți pentru acei oameni. Așa că nu e vorba să ne rugăm mai mult. Câteodată rugăciunea care are putere și e eficientă e cea a unei persoane neprihănite. O persoană păcătoasă se poate ruga toată ziua și să nu audă nimic. Dar o persoană care se dedică celor flămânzi și celor suferinzi, va primi răspuns de la Dumnezeu atunci când are nevoie. E un pasaj foarte frumos.

    Dacă aveți Bibliile la voi întoarceți la Iosua capitolul 7. Un pasaj destul de interesant. Unul care mă face să mă întreb dacă sunt la fel de serios în privința poruncilor și purității Lui cum este El? Și răspunsul e: cu siguranță nu.
    Iosua capitolul 7 versetul 1: „Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel.”
    Despre ce se vorbește aici? Au existat anumite zone în dreptul cărora Dumnezeu a spus: „Distrugeți locul, distrugeți totul din interior. Luați anumite obiecte pentru Domnul. Nu le atingeți, să nu aveți de-a face cu ele.” Dar unul din bărbați a văzut câteva lucruri în Ierihon, și s-a gândit: „Voi lua câteva.” Așa că a ascuns câteva lucruri. A luat ceva din prada rezultată în urma acestei victorii și le-a ascuns pentru sine. Și se spune că, „Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel.” Stai așa, vrei să spui că Dumnezeu s-a mâniat pe toți? Din cauza unui singur tip? Tocmai se pregătesc să meargă la luptă. Nimeni nu știe despre Acan și ceea ce a furat și a ascuns. În verestul 4 se pregătesc să meargă la război în Ai.

    „Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Şebarim şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa. Iosua şi-a sfâşiat hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu ţărână. Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! Dar, Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?”

    Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit şi le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. Scoală-te, sfinţeşte poporul. Spune-le: „Sfinţiţi-vă pentru mâine. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel:  „În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru.” Așa că Iosua plânge, se roagă, postește. Bătrânii postesc și se roagă. Și se întreabă, „Doamne, cum se poate una ca asta? Cum am putut pierde? Noi niciodată nu pierdem. Tu ești Dumnezeul nostru. Acum ne întorci spatele?” Și Dumnezeu spune: „Scoală-te Iosua. Știi de ce v-am întors spatele? Pentru că cineva a păcătuit. Cineva a luat din lucrurile care v-am spus să nu le luați.”

    „Stai puțin. Cineva? O singură persoană - și vei pedepsi tot Israelul?” Dumnezeu spune: „Acum toți veți suporta consecințele pentru că nu M-ați ascultat. Ar fi bine să găsiți vinovatul și să rezolvați problema. Scoateți-l din mijlocul vostru ca să vă pot binecuvânta din nou.” Și dacă vă uitați în versetul 20, se spune: „Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am făcut.” Începe să explice și mărturisește că lucrurile sunt ascunse în cortul lui. Iosua merge și găsește prada în cortul lui, și în versetul 25 ni se spune, „Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor.” Ce au făcut? Au găsit vinovatul și l-au omorât cu pietre, l-au ars, l-au acoperit și apoi L-au întrebat pe Dumnezeu: „Acum suntem în regulă?” Și Dumnezeu spune: „Da.” Și următoarea zi le spune: „Voi fi cu voi în bătălie.”

    Știu ce gândiți unii dintre voi atunci când ascultați această istorisire: „Nu e corect!”, „Au murit 36 de oameni din cauza păcatului altcuiva.” Recunoașteți. Nu vi se pare corect, nu-i așa? Bun. Spuneți-I voi. Tot ce vreau să spun e că atunci când mă uit la acest pasaj mă gândesc, „Eu nu sunt la fel de serios cum ești Tu, Doamne.” Tu ți-ai dorit sfințenie pentru poporul Tău într-atât de mult încât atunci când un om a făcut asta, pentru că poporul Israel nu și-a dat seama de problemă, au fost cu toții pedepsiți. Însă în momentul în care ai scos păcatul din tabără, îți pui din nou binecuvântarea peste acești oameni. E un pasaj destul de grav. Dar Dumnezeu procedează așa. Problema este: cât suntem noi de serioși în privința purității bisericii?

    Chiar și în Noul Testament – vă amintiți ce s-a întâmplat în Faptele apostolilor capitolul 5? Istorisirea cu Anania și Safira care vin înaintea apostolilor. Gândiți-vă despre ce păcat a fost vorba aici. Era vorba de un cuplu care a vândut ceva teren și au adus banii apostolilor. Nu trebuiau să facă asta. Au adus banii bisericii și au spus: „Iată banii.” Apostolii au întrebat: „Sunt toți banii?” La care ei au răspuns: „Da.” Însă mințeau, pentru că au ținut puțin pentru ei. Și Domnul i-a omorât pe amândoi. Au căzut morți pur și simplu. Biblia spune apoi că o mare frică a apucat întreaga biserică și pe toți cei ce au auzit ce s-a întâmplat. Da... Vă puteți imagina? E ca și cum i-aș chema pe Bill și Kateline aici să-i întreb ceva. „Și să-mi spuneți tot adevărul.” Și amândoi schimbați puțin adevărul și cădeți morți. Și apoi te-aș chema pe tine Ron să-mi spui adevărul. Tu probabil mi-ai spune adevărul. Bun. Acum înțeleg. Dumnezeul meu nu joacă. Nu e de glumă.

    Știu că unii sunteți deranjați de asta. „Stai puțin. Nu poți avea un standard atât de înalt.” De aceea aveți o problemă cu iadul, cu oricare din pedepsele Lui. Cu potopul adus pe pământ. Dar El spune: „Nu. Nu. Nu înțelegi. Eu ți-am cerut să trăiești într-un anumit fel. Ți-am dat Duhul meu ca să ai putere să trăiești într-un anumit fel, dar cu toate acestea refuzi.” Nu e de joacă.

    Ce e interesant e că, chiar și atunci când vă spun istorisirea despre Iosua și armata care purifica țara...Există momente în care Dumnezeu face singur treaba. „Știi ceva? Îl voi salva pe Noe, și pe voi restul vă voi distruge.” Sodoma și Gomora. „Știi ce Lot? Ieși afară. Voi distruge cetatea. Va cădea foc din cer.” Dar sunt alte situații în care spune, „Știi ce? Te voi folosi pe tine Iosua. Condu tu armata asta și scoate oamenii de acolo, pentru că sunt dezgustat de păcatul lor.” În Noul Testament există momente în care spune: „Păcatul acesta e atât de dezgustător pentru Mine, încât îi voi lovi cu moartea pe loc.” Dar sunt alte dăți în care spune: „Vreau ca voi ca și biserică să vă alăturați Mie în aceasta.” Și sunt momente în care ne cere nouă să scoatem răul afară. La fel cum îi spune lui Iosua: „Tu și tot Israelul trebuie să luați parte la scoaterea acestui rău, așa că voi îl veți omorâ pe Acan cu pietre.” În Matei și în Noul Testament e puțin diferit, dar în multe feluri nu e. Dumnezeu e serios în ceea ce privește înlăturarea răului din biserica Sa. În Matei capitolul 18 Isus ne dă niște porunci specifice. Matei 18:15: El spune, „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l...” E diferit. Nu spune: „Omoară-l cu pietre.”
    „...du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.” 

    Jocul s-a încheiat. Povestea s-a încheiat. Dacă cineva păcătuiește împotriva ta, du-te direct la el. Nu-mi spune mie, nu spune nimănui, ci mergi și vorbește cu acea persoană. Confrunt-o în privința păcatului ei. Și dacă va spune: „Ai dreptate. Am greșit. Mă voi schimba.” Super. Ai câștigat pe fratele tău. Dar apoi spune că dacă nu ascultă, să mai iei unul sau doi cu tine. Și nu uitați. Vorbim de porunca lui Dumnezeu. Dumnezeul de care am vorbit săptămâna trecută, ne spune să facem următorul lucru: „Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (Matei 18:16) Așa că dacă nu te ascultă și te respinge, îți spune să mai iei niște oameni cu tine. Și cu toții să vorbiți cu acea persoană în dragoste. Și dacă ascultă de voi, ați câștigat-o. Ați reușit. Ați adus persoana pe calea bună, ați scos-o din păcat. Apoi spune, „Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.” (Matei 18:17) Dacă nu ascultă atunci când oamenii lui Dumnezeu îl confruntă în privința anumitei probleme, trebuie să-l scoateți de acolo. Nu puteți lăsa acea persoană să fie parte din comunitatea voastră. 

    Corintenii nu au ascultat și Dumnezeu le confruntă neascultarea în 1 Corinteni capitolul 5.
    1 Corinteni 5 începând cu versetul 1, „Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

    Să nu pierdeți din vedere ultima parte. De ce? „ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.” „să fie dat pe mâna Satanei.” La ce se referă? Să dai pe cineva pe mâna Satanei? Este exact aceeași terminologie... vă amintiți când am vorbit din Romani capitolul 1? Am vorbit despre cum oamenii continuau în păcatul lor, și schimbau slava lui Dumnezeu pentru alte lucruri, așa că, ni se spune că Dumnezeu i-a lăsat în voia acestor pasiuni, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate. Dumnezeu le dădea drumul: „Dacă asta vreți, asta veți avea. Plecați. Am terminat cu voi.” Aici e vorba despre același lucru. Pavel spune: „Dă pe mâna... dă pe mâna Satanei.” Dacă ei nu vor să trăiască cum vrea Dumnezeu ca ei să trăiască, n-au decât să trăiască cum vrea Satan. „să fie dați pe mâna Satanei.” Și speranța e ca acea persoană să se bucure de păcat, dar să înțeleagă că nu are nici o părtășie cu Dumnezeu, nici o părtășie cu credincioșii, și să spună: „Nu-mi place viața asta. Îmi e dor de acele zile în care eram în relații bune cu oamenii lui Dumnezeu și puteam sta înaintea lui Dumnezeu.” Și speranța e să existe această distrugere a firii, să ajungă la capătul propriilor puteri, să spună, „Nu vreau asta,” și sufletul lor să fie mântuit. Acesta este scopul. Așa îți poți demonstra cel mai bine dragostea. Unul din cele mai dăunătoare lucruri pe care le poți face e să te împrietenești cu acea persoană și să spui, „E în regulă. E în regulă.” Dar de fapt nu e în regulă. Dumnezeu își retrage mâna de peste ei. Și tu trebuie să stai alături de Dumnezeu și să spui, „Știi, nu eu îți fac asta, ci doar mă alătur lui Dumnezeu în ceea ce a făcut El deja. El te-a dat, și eu te dau de asemenea...” Mai mult, în versetul 9 se continuă, „V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela.” (1 Corinteni 5:9-13) 

    Mulți dintre noi am fost învățați în mod greșit: „Să nu judeci.” „Să nu judeci.” Ce spun aceste versete? Nu ar trebui noi să judecăm? Ba da. Pe aceia care sunt în biserică. Care la rândul lor nu ar trebui să-i judece pe aceia care nu se numesc creștini. Pentru prea mult timp biserica a luat invers lucrurile: „O, lumea rea de afară.” Și Dumnezeu ne spune: „Încetați cu asta!” „Eu nu v-am cerut să îi judecați pe ei, ci v-am cerut să vă uitați în mijlocul vostru și să luați în serios puritatea bisericii și să scoateți acei oameni afară.” Oamenii care se numesc „frați” sau „surori.” „Nu vreau ca cineva să adopte numele lui Cristos – creștin - și să trăiască astfel. Și nici voi nu ar trebui să vă doriți asta.” El spune: „Dați afară această persoană.”
    Tit capitolul 3 versetul 10: „După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit.” Ni se spune „Trebuie să îi avertizați pe oamenii din biserică care încearcă să ne despartă.” Dați-le o șansă. Ceva asemănător cu Matei 18. Confruntați-i în dragoste. Avertizați-i din nou. „Ai făcut-o din nou... Ce înseamnă asta? De ce tot încerci să faci dezbinare?” Iar apoi, ne spune să nu mai avem nimic de-a face cu ei. Trebuie să dați răul afară. Știu că nu e o doctrină populară. Și știu că sunt mulți oameni care ascultă și spun: „Dar eu nu sunt de acord cu ce a făcut în cartea Iosua. Nu înțeleg de ce ne-am depărta de cineva și nici măcar să nu stăm la masă cu ei...” Înțeleg și eu această parte. 

    Dar din nou – vorbim despre oameni care se numesc creștini. Unii dintre voi sunteți vizitatori aici. Analizați lucrurile. Și mă bucur că sunteți aici. Și ce faceți în timpul vostru liber, e problema voastră. Nu voi veni la tine să îți spun: „Cred că ai băut prea mult noaptea trecută.” „Te-am văzut acolo sau dincolo...” Nu contează. Ai dreptul să faci ce vrei. Eu mă bucur că ești aici și ești interesat să afli mai multe. Dar dacă te numești creștin. Dacă te numești frate. Și dacă le spui oamenilor de afară: „O da, eu fac parte din Biserica Cornerstone.” Dar tu rămâi în păcate la care nu vrei să renunți, suntem nevoiți să te scoatem de aici. E și pentru binele tău, dar și pentru binele nostru. Pentru că trebuie să înțelegi că nu e vorba doar despre tine. Tu ne rănești. Nu-i așa că dacă eu aș persista într-un păcat, aș răni biserica? Atunci când ai fost botezat, nu a fost vorba numai despre tine. Te-ai alăturat familiei de aici. De aceea eu spun adesea: „Doamne, arată-mi dacă ceva nu e în regulă în mine, pentru că nu vreau să greșesc în lucrarea Ta.” Da, într-adevăr sunt egoist și mă gândesc la mine și cum să fiu drept înaintea lui Dumnezeu, dar există și o altă latură, mai ales în postura mea. Îmi dau seama că nu pot să mă joc, pentru că dacă eu greșesc înaintea lui Dumnezeu, voi duce și alți oameni după mine. Și asta e valabil și pentru tine. Tu ai o influență asupra trupului. 

    Poate sunt ciudat, dar citeam povestea lui Acan și am realizat că Acan se scrie [în engleză]: A c h a n. „Un” Chan. Și m-a izbit un gând: „Uau, poate e un păcat al lui Chan care poate afecta tabăra, și trebuie să iau lucrurile în serios.” Știu că e ciudat, dar așa am gândit. Mi-am spus: „Trebuie să iau în serios lucrurile.” Păcatul meu poate avea un impact asupra vieților voastre. Și păcatul tău poate avea un impact asupra noastră. Și păcatul vostru poate avea un impact asupra rugăciunilor noastre. Înțelegeți voi că rugăciunea nu e o doar o chestiune între tine și Dumnezeu? 

    Mulți dintre voi știți rugăciunea „Tatăl nostru.” Care este al doilea cuvânt din rugăciunea „Tatăl nostru”?
    „Nostru.”
    Ați observat vreodată asta? Nostru? Chiar și rugăciunea „Tatăl nostru” a fost menită pentru noi, ca și grup de oameni care venim înaintea lui Dumnezeu și ne rugăm împreună. Unii dintre voi vă rugați individual. Pentru unii rugăciunea e o pedeapsă. Dar Isus spune: „Iată cum să vă rugați: Tatăl nostru.” E vorba de noi. Întotdeauna a fost vorba despre noi. Înțelegeți? Atunci când ați fost botezați, ați devenit o parte dintre noi. În Vechiul Testament nu a fost vorba doar de păcatul lui Acan. „O, idiotul de Acan.” Nu. Acan a fost parte din Israel. Așa că Dumnezeu și-a retras mâna de peste Israel ca întreg din cauza păcatului acestui individ, pentru că el era parte dintr-o entitate mai mare. În Noul Testament ni se spune că noi – indiferent dacă ne place sau nu – suntem frați și surori, suntem familie. Și ar trebui să existe dragoste între noi, să ne pese unii de alții. Lucrurile mele să fie și ale tale. Să trăim cu adevărat ca o familie. Iar când ne rugăm venim împreună ca un trup. De aceea e important să-ți cunoști frații și surorile, chiar și pe aceia din cartierul tău. Să aveți părtășie împreună, să vă rugați, să va îngrijiți unii de alții. Lumea să vadă ceva diferit, pentru că unitatea e ciudată.
    Unitatea e ciudată. Unitatea e ceva ce lumea nu vede. Ei văd cum toți se lasă baltă unii pe alții. Când cineva îi enervează, au plecat. Dar unitatea e ceva diferit. E vorba de unitatea de scop. Haideți să le arătăm ceva diferit. Și haideți să ne rugăm împreună. Dar nu putem face toate acestea dacă fiecare are o viață dublă. Dacă ascundem lucruri. Vreau să avem o săptămână puternică de rugăciune. Dar aceasta se va întâmpla dacă mai întâi ne pocăim și ne dăm seama că păcatul nostru nu ne afectează numai pe noi, ci pe toată lumea. Afectează întreaga biserică. 

    Acestea fiind spuse, vreau să vă spun că prezbiterii au fost preocupați în ultimele luni de o problemă. Și să știți că nu o aduc în mod ușuratic înaintea voastră, ci în urma multor rugăciuni, cu dragoste și preocupare. Dar în timp ce ne uitam la Matei 18, la 1 Corinteni 5, Tit 3 am decis să spunem acest lucru public. Unul din foștii membri ai bisericii noastre, care a fost soția unuia dintre păstori... V-am spus despre el și despre călătoria noastră alături de el în care a existat pocăință, o luptă cu anumite probleme. Dar soția lui a spus că nu îl va ierta, a ales să nu îl ierte. A ales să intenteze divorțul și nu are nici o bază biblică pentru a face acest lucru. Așa că am confruntat-o în această problemă. A fost implicată într-o altă relație nepotrivită. Și după ce am vorbit cu ea în dragoste, și doi sau trei au vorbit cu ea în dragoste, răspunsul ei a fost să dezbine acele persoane care au mers să vorbească cu ea. Biblia ne spune să avertizăm o persoană care dezbină. Datorită naturii publice a poziției ei – fiind soția unuia dintre păstorii noștri și datorită naturii dezbinatoare a păcatului ei – încearcă să producă dezbinări între prezbiteri, soțul ei, etc. am fost nevoiți să facem problema publică. Vreau să înțelegeți că ne-am rugat mult pentru asta, și ca prezbiteri am fost ascultători față de 1 Corinteni 5. Și ca și comitet de prezbiteri la un moment dat am avut o întâlnire cu prezbiterii ajungând cu toții la aceeași concluzie și după multă rugăciune, discuții, scrisori, email-uri, conversații cu ea, implorări, atitudine de dragoste, atenție mai multă decât oricui altcuiva din biserică, am ajuns în cele din urmă la concluzia că Dumnezeu și-a retras mâna de peste ea, și la întâlnirea prezbiterilor ne-am rugat și am lăsat-o pe mâna Satanei. Vreau să înțelegeți că acest lucru nu a fost ușor, pentru că nu e un lucru ușor de făcut. Dar speranța e că în timp ce Dumnezeu și-a retras mâna protectoare de peste ea, și în timp ce biserica a făcut același lucru și ea e îndemnată să meargă pe calea ei și să vadă dacă îi place, speranța e că acest lucru o va distruge și firea ei va fi nimicită și aceasta o va face să se întoarcă degrabă înapoi, pentru ca sufletul ei să fie mântuit. Pentru că asta contează. Vorbim aici de lucruri eterne. Și înțeleg că e ceva dificil de făcut, dar înaintea Domnului am simțit că e cel mai iubitor lucru pe care îl putem face pentru o persoană, e cel mai biblic lucru. Așa că, cu durere în inimă vă anunț că i-am spus următoarele, „În momentul în care te pocăiești și te întorci la soțul tău,” pentru că divorțul e o chestiune serioasă, „și momentul în care vei decide să te întorci, te vom primi cu brațe iubitoare, cu brațele deschise, dar până atunci nu putem vorbi cu tine, să luăm masa cu tine, să ne asociem cu tine, decât dacă ne spui că nu te mai numești creștină.” Ceea ce nu vreau să faceți e să deveniți atât de prinși de această chestiune, încât să nu vă scoateți bârna din propriul ochi și din propria viață. Acest mesaj e despre tine. E despre mine. E despre noi. Și faptul că vrem ca mâna lui Dumnezeu să ne binecuvinteze. Faptul că vrem să fim ca națiunea Israelului, să scoatem răul afară și binecuvântările lui Dumnezeu să cadă din nou peste noi.

    Eu vreau să avem o săptămână extraordinară de rugăciune.Vreau să avem o lună, un an extraordinar de rugăciune. Vreau pur și simplu să știu că Dumnezeu ne ascultă și că favoarea lui e peste noi. Așa că vom face tot ce putem să ascultăm de aceste pasaje. Vom îngriji de săraci. Ne va veni natural ca și credincioși, nu-i așa? Vom scoate păcatul din viețile noastre, care e un alt lucru natural pentru noi ca și credincioși. Nu vrem așa ceva în viața nostră. Așa că îl vom scoate. Ceea ce vreau să facem e să începem săptămâna de rugăciune cu pocăință. Altfel de ce ne-ar asculta? În schimb atunci când ne smerim și Îi căutăm fața,atunci când ne smerim ne întoarcem de la căile noastre păcătoase și Îi căutăm fața,El ne va asculta. 

    Cred că nimeni din această încăpere nu se lasă păcălit, știm că există minciună printre noi. Și te afectează și te ucide pe tine, dar ne ucide și pe noi. Nu ai avut momente în care ai recunoscut în sfârșit? Ai căzut cu fața la pământ, ai plâns și ai spus: „Știu că am greșit față de Dumnezeu. Am încercat să mă apăr, am încercat să raționalizez. Doamne, îmi pare rău. Sunt gata să renunț.” Ce lucru extraordinar! Apoi putem face asemănarea cu Isaia - vă amintiți de săptămâna trecută – care a spus, „Sunt mort,” dar Dumnezeu îi spune: „Nu ești. Vreau să te iert, vreau să te curăț.” Cu asta vreau să plecați. Și poate unii din această încăpere considerați că nu sunteți gata pentru asta. Atunci vreau să vă implor să nu vă numiți creștini. Nu le spuneți omaneilor: „Eu sunt membru la Cornerstone.” Puteți să le spuneți: „Nu m-am decis să-L urmez pe Hristos încă.” Dar dacă veți ține în continuare de păcatul vostru... Dacă nu ești credicnios, nu e nici o problemă. Continuă să vii. Dar dacă te numești creștin, te rog, ori să mărturisești păcatul și să-l scoți din viața ta, sau nu te întoarce aici până nu ești gata să faci asta. Pentru că ne ucizi. 

    Nu e vorba că noi o dăm în bară. Eu o dau în bară în fiecare zi. Păcătuiesc în fiecare zi. Dar după asta îmi spun: „Am greșit. Trebuie să mă îndepărtez de așa ceva.” E parte din viață. E parte din procesul de sfințire. Eu vorbesc despre persoana care ține strâns și spune: „Nu, nu voi renunța încă.” Eu nu vă spun să renunți la Hristos ori la păcat, dar nu le puteți avea pe amândouă. Și cred că am arătat destul de clar asta prin Scripturi. Așa că haideți să petrecem un timp bun împreună. Eu nu sunt aici să judec în sensul de condamnare a cuiva. Dar sunt aici să judec biserica. Trebuie să fac asta. La asta sunt chemat. Dar e pentru binele vostru. Pentru asta ați semnat. Asta vi-ați dorit. Dar cel mai extraordinar e să putem face asta de unii singuri. Să venim înaintea lui Dumnezeu și să ne curățim. Eu nu vreau să vă spionez viețile. Nu despre asta e vorba. E vorba că tu trebuie să te cureți și să-I dai totul lui Dumnezeu, recunoscând că rănești biserica, pe tine și reputația Lui și ai nevoie de schimbare. 

    Echipa de închinare va veni, și în timp ce ei vor cânta și noi împreună cu ei, vă încurajez pe unii dintre voi să vă luați câteva momente să mărturisiți. Eu am făcut asta dimineață. Doamne, vezi ceva în neregulă în mine? Pentru că nu vreau să sufere ei din cauza mea sau numele Tău. Vreau să scot afară, să curăț din mine acel rău. Și iertarea lui Dumnezeu e bună. Și pacea lui Dumnezeu e un lucru bun. Dacă ai nevoie să te rogi cu cineva, câțiva din păstori și prezbiteri vor fi aici lângă camera de rugăciune. Dar restul vă puteți ruga singuri și să mărturisiți înaintea lui Dumnezeu. Simte-te liber să îngenunchezi, să vii aici în față, să plângi sau orice altceva. Vino înaintea lui Dumnezeu și fii sincer. Pentru Dumnezeu  e o problemă serioasă. Și eu îmi doresc să vorbim despre vremurile în care știu că Dumnezeu ne aude pentru că am îndreptat lucrurile față de El. Dacă vrei să faci botezul astăzi, vino și vorbește cu unul din prezbiteri. Poate e momentul în care spui: „Oamenii aceștia sunt serioși. Vreau și eu să fiu parte.” La unul din servicii, un tip care s-a botezat mi-a spus: „Uau, voi sunteți serioși în privința lui Dumnezeu. Vreau și eu să fiu parte.” Extraordinar. Dacă și tu spui la fel, vino în timpul închinării să te rogi cu cineva și te vom boteza azi. Haideți să petrecem timp înaintea lui Dumnezeu. Plecați-vă capul și începeți să mărturisiți lucruri înaintea Lui. Dacă îți mărturisești păcatul, El e credincios și drept să ierte păcatele și să te curățească de orice nelegiuire. Începeți să mărturisiți.