Cred că unul din lucrurile pe care le iubesc și apreciez la Francis e acela că e un om pasionat nu doar de a-L cunoaște pe Isus dar chiar dorește să Îl trăiască pe Isus în viața lui. Și deci în această dimineață, sunt bucuros să-l aud vorbind, dar ceea ce aș să dori să fac este, să ne rugăm împreună pentru asta. Haideți să-L implorăm pe Dumnezeu să facă o lucrare prin el, dar în inimile noastre să dorim să nu mai fim aceeași oameni care au venit, haideți să ne rugăm împreună înainte ca el să vorbească. 

    Tată, nu este vorba doar de a ne strânge împreună, nu este vorba doar despre a cânta cântece, noi credem că Biblia, când inimile noastre sunt deschise, înăuntrul ei are un mesaj care este puternic, că Duhul tău vrea să comunice cu noi, că a comunicat timp de două mii de ani. Și aș vrea să Te rog ca chiar în această dimineață, când Francis predică, Tată, să vorbească din partea Ta, și să ne cheme la ceea ce Tu dorești să fim și să trăim, împuternicește-l în această dimineață, ajută-l să fie capabil să vorbească într-adevăr din partea Ta. Și, Doamne, înăuntrul nostru toți suntem diferiți, și inimile noatre au nevoie să fie modelate, trebuie să fim schimbați, și deci fă acest lucru în noi, fii puternic în această direcție, te implorăm. Tată, acesta este momentul Tău, lucrează Tu, în numele Tău scump ne rugăm. Amin.

    Asta e bine, am fost speriat în timpul primului serviciu ca o fetiță mică. Este așa de ciudat, adică, lucrurile sunt așa de bune în viața mea acum, dar să vin aici în această dimineață, să văd fețe cunoscute, nu eram pregătit pentru asta. A fost așa un șoc, adică. Mi-am amintit cum era, cum am început să lăudăm... E așa de bine să mergi într-un loc unde ești iubit. Și îți dai seama... Se întâmplă lucruri minunate în San Francisco. 

    Pentru cei care nu mă cunosc, am fost pastor în această biserică timp de 16 ani. Și anul trecut am plecat în San Francisco crezând că Dumnezeu mă trimite într-un loc dificil și San Francisco este dificil. Și să mergi într-un loc unde majoritatea oamenilor îl resping pe Isus într-un mod destul de dur, de virulent, și să încerci să fii lumină acolo; și e bine... Și vedem lucruri mari întâmplându-se acolo. Dar este așa de minunat să mergi într-un loc si să ai de fapt suport, oameni cărora le pasă de tine, aproape uiți, cum este acest sentiment. E bine să mergi într-o misiune și să urmărești ceva, dar așa cum spunea unul dintre copii mei zilele trecute, e ciudat să fii într-un loc unde nimănui nu-i pasă de tine de fapt. Noi eram obișnuiți să fim iubiți, și este un lucru ciudat. Și asta mă gândesc, știți, între servicii mi-am amintit, când misionarii se întorceau acasă, îmi spuneau ce nesiguri se simțeau venind înapoi în Cornerstone. Spuneau: e ciudat pentru că am fost plecat timp de aproape un an, m-am dus după acel lucru, am încercat să întâlnesc acești oameni, căutând o viață cu totul diferită, și în tot acest timp întrebându-mă dacă atunci când voi veni acasă își va mai aminti cineva de mine. Și a fost ciudat pentru că în această dimineață, a fost acel lucru ciudat, timpul în care ne-am rugat mai devreme în această dimineață. Și m-am gândit că e ciudat pentru că nu mai prea sunt pastor aici, și nu mai știu cine sunt sau ce fac, cine o să-și mai amintească de mine, cine este nou, și toate aceste fețe noi, și am avut sentimentul că am pierdut ceea ce înseamnă acasă. Și mă gândeam între servicii că despre asta vorbeau misionarii la un nivel mult mai înalt. Adică eu știu, sunt atât de multe persoane cărora le pasă de mine și așa mai departe, dar mă face să mă gândesc la cei care au plecat de aici pentru a fi misionari, și cum, am doar o mică licărire din ceea ce li se întâmplă, și vă implor, vă rog, dacă vă gândiți la cei care au părăsit Cornerstone, să meargă și să facă o lucrare pentru Dumnezeu în altă parte în această lume, să faceți tot ce puteți pentru a-i sprijini, scrieți-le, și când se întorc să-i faceți să se simtă ca aurul, pentru că e puțin nebunesc, devii entuziasmat de misiune, dar e așa de bine să te întorci undeva unde oamenii te cunosc, și împărtășești o istorie cu ei, și sunt relații, și sunt mulți dintre voi pe care v-am botezat, și am văzut copii voștrii cum s-au născut, de fapt nu i-am văzut, dar știți voi, am fost, știți, ca și cum m-aș fi căsătorit cu voi. Am fost împreună în momentele importante ale vieții, și avem o istorie care nu se poate repeta. După cum știți m-am stabilit în San Francisco și nu m-am gândit până acum dar nu cred că asta se poate întâmpla din nou în viața mea, ceea ce am avut, relațiile dintre noi și acei ani. Am început din nou pentru că am primit o chemare de la Dumnezeu, dar a fost deosebit să intru din nou în această încăpere, și să vă văd fețele din nou. Dar viața pentru mine așa cum spuneam, nu cred că am mai avut vreodată această pace în viața mea. Familia mea este bine, e foarte ciudat, săptămâna trecută o învățam pe Rachel să conducă, și o învățam pe cea mai mică să meargă, nu mulți tați pot spune asta, știți? Am o fiică de șaisprezece ani și alta de un an. Băiatul meu Zeke are șase ani acum și are patru surori așa că își iasă din fire și se cam hârâie, știți voi, lucruri pe care le fac copii. Mulți dintre voi și-o amintesc pe Mercy, fiica mea de 12 ani, încă nu a păcătuit, așa că sunt vești bune, aproape am adus-o în acel loc dar, ea este grozavă. Ellie, aceași neîndemânatică Ellie pe care o cunoașteți. Rachel, care abia a împlinit 16 ani, a scos un album mai devreme în acest an, și noi am lucrat puțin împreună, ea a cântat și eu am predicat, e puțin nebunesc dar, lucrurile sunt cu adevărat bune. Și Lisa, pe care mulți dintre voi o iubesc și îi simt lipsa pe bună dreptate, este cu adevărat un giuvaer. Ea a filmat un studiu biblic serios pentru femei care a fost difuzat în această toamnă, ea a fost cu adevărat un sprijin nemaipomenit, ucenicizând tot felul de femei cu nevoi ciudate, și se pune cu soți care nu știi niciodată cum vor reacționa.
    "Am găsit această femeie fără adăpost, e vreo problemă dacă o aduc acasă?"
    "Ok, ai încredere în ea?"
    "Nu, nu prea, dar lucrurile se presupune că ar trebui să..."
    "Ok!"
    Știți, e doar viața... Nu aș putea să fiu mai entuziasmat de unde este ea în Domnul, și cum lucrează cu oamenii și se îngrijește de ei, de fapt trăiește ceea ce spune că crede. 

    Așa cum vă spuneam este atâta pace. Și mă gândesc la acel pasaj din 1 Ioan când mă gândesc la voi, în 1 Ioan, capitolul 1, în care Ioan aproape iese din el însuși când Îl explică pe Isus și spune: "De asta vă scriu, pentru ca L-am văzut, L-am atins." Și apoi în versetul 3 spune: "Ceea ce am văzut și auzit, aceea vă vestim și vouă ca și voi să aveți părtășie cu noi; și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Cristos. Și vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină." Ioan spune, "Fraților, Îl experimentez pe Isus, am părtășie, e nebunesc dar Îi vorbesc, El este întradevăr cu mine, Îl ating." Și urmează, "scriu aceste lucruri pentru că asta o să facă bucuria mea deplină. Împărtășesc cu voi pentru că asta va face bucuria mea deplină." Și de atâtea ori când mă ridic în San Francisco, și am acest grup de băieți, în fiecare dimineață, ne închinăm împreună, timp incredibil de închinare, timpul meu preferat de închinare, studiem împreună Cuvântul, împărtășim împreună, ne aplecăm și ne rugăm lui Dumnezeu, și apoi plecăm și mergem pe străzi, și încercăm să propovăduim oamenilor de câte ori putem. Și uneori când sunt acolo dimineața, îmi imaginez unele din fețele voastre, și mă gândesc, aș vrea să experimenteze asta, aș vrea să fie în încăpere acum. Aș vrea ca toți să aibă o privire din ceea ce este în acea încăpere, pentru că este un timp așa de puternic și mă gândesc la acel pasaj că asta ar face bucuria mea deplină, dacă aș reuși să aduc oamenii pe care-i iubesc să experimenteze așa ceva. Asta mi-am dorit, și folosesc același cuvânt, pace, ca și cum: "Aaa, asta e bine asta e bine, asta e bine, asta se simte a fi biblic." Este pacea care mi-a lipsit așa de mulți ani, atunci când citeam această Carte și spuneam: "O, nu simt că sunt în misiunea în care erau ei." Și acum începe să prindă formă ca și cum: "O, asta pare a fi corect, asta pare a fi bine." 

    Pentru că sunt persoana cea mai egoistă și mai centrată pe mine, mă trezesc dimineața, mă gândesc la mine însumi, mă gândesc la mine, și nu-mi place asta la mine, și apoi sunt acele perioade în care în sfârșit reușesc să ies din egoism și să spun: "O, în sfârșit am reușit!" Pentru că mă simt vinovat pentru asta. Și voi o faceți, auziți un mesaj sau citiți Biblia dimineața, și vă simțiți vinovați, sau ascultați un mesaj la radio sau pe internet și vă simțiți vinovați, dar după aceea, uneori ignorați asta. Vă simțiți rău, dar nu faceți nimic în legătură cu asta, și uneori chiar găsim scuze pentru a ne justifica: "De fapt, știi, simt așa o vinovăție dar de fapt poate că nu e reală." Dar apoi sunt acele perioade în care te simți așa de vinovat încât trebuie să faci ceva, și spui: "Trebuie de fapt să acționez!" Și dacă mă uit în Scriptură văd că Satana nu este deranjat de faptul că tu auzi Cuvântul lui Dumnezeu și te simți vinovat din cauza lui, atâta timp cât tu nu acționezi. Pe el nu-l deranjază să faci parte din grupuri de studiu biblic, de fapt el este încântat, îi place să faci studiu biblic. Studiază din nou și din nou, plângeți împreună, vă îmbrățișați împreună, și apoi nu faci nimic în legătură cu asta. Pentru că atunci, așa cum spune Iacov, e perfect, sunt cunoscători ai Cuvântului, se înșală pe ei înșiși și nu fac ceea ce spune. Când vine vorba de acțiune, când vine vorba despe: "Am să fac ceva în legătură cu asta!", asta e ceea ce el urăște. El urăște acțiunea, el urăște schimbarea, a face ceva cu adevărat. 

    Ceea ce vreau să spun este că asta este ceea ce Ioan Botezătorul predică. Care era cuvântul? Pocăiți-vă, nu-i așa? Ce înseamnă pocăința? Este schimbare, a te întoarce. Dacă mergi într-o direcție, trebuie să te întorci și să mergi în direcție opusă. Despe asta a fost mesajul dintotdeauna. Care a fost primul lucru pe care Isus l-a predicat? Pocăiți-vă! Împărăția lui Dumnezeu. Schimbați-vă căile voastre, schimbare. Care a fost primul mesaj pe care l-a predicat Petru în Ziua Cincizecimii? "Pocăiți-vă și fiți botezați!" Întotdeauna a fost acest mesaj de schimbare, de a face ceva, este o pocăință. Schimbare, schimbare, schimbare. Fă ceva, schimbă-te! Acesta a fost mesajul lui Ioan Botezătorul, al lui Isus, al lui Petru, Obama. Schimbare. Doar glumeam! Asta e ideea. Mă gândeam la asta, și nu am vrut să spun nimic cu asta, e doar o glumă. 

    În Luca, mă gândeam la asta, este mesajul, știți voi, al tânărului bogat. În Luca capitolul 18 tânărul bogat spune: "Vreau să te urmez, vreau să-mi schimb viața."
    Și i se spune: "Atunci vinde tot ce ai și dă săracilor."
    Și ce spune? A plecat trist pentru că era bogat, nu-i așa? Deci s-a simțit vinovat și a plecat trist.
    Și Isus spune: "E așa de greu pentru bogați să intre în împărăția lui Dumnezeu!"
    Și ucenicii întreabă: "Atunci cine poate fi salvat?"
    "E dificil, dar ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu."
    În următorul capitol, capitolul 19 Isus merge la Zacheu și spune specific în versetul 2: "Era un om numit Zacheu, el era că era un șef colector de taxe și era bogat." Un tip bogat. 
    Isus îi spune: "Coboară jos am să intru în casa ta."
    Când Zacheu aude, spune în versetul 8: "Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului și I-a zis: "Iată Doamne jumătate din avuția mea o dau săracilor, și dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit."
    Isus i-a zis: "Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta."
    Vedeți diferența, avem doi oameni bogați. Unul dintre ei se uită la lucruri și pleacă vinovat, trist: "O, am multe lucruri, nu prea știu, omule." Și Isus îi zice: "E așa de greu pentru bogați să intre în împărăția lui Dumnezeu!" Și avem alt tip de bogat care sare din copac și zice: "Hei, jumătate din tot ce știi că am, dau săracilor, și pentru că am înșelat o grămadă de oameni dau înapoi de patru ori mai mult oricui a fost înșelat de mine." Și Isus spune: "Priviți! Mântuirea a intrat în această casă. Vă amintiți că v-am spus că e imposibil la oameni?" Este posibil cu Dumnezeu chiar acolo, chiar acolo. Un om bogat care zice, nu-mi pasă, am să o primesc. Vedeți voi, care a fost diferența? Amândoi au auzit mesajul, unul pleacă trist și celălalt se pocăiește și face ceva. Și asta vrea Dumnezeu, vedeți asta, vedeți bucuria, vedeți acest, "Aici sunt, am să o fac, am să o fac!" Și despre asta e viața. 

    Mă gândesc de multe ori venim la biserică și ne simțim vinovați, și plecăm înapoi triști, pentru că nu ne pocăim. Nu încercăm să vă facem să vă simțiți rău, nu, dacă te vei schimba te vei simți grozav, va fi grozav pentru că de multe ori și eu fac la fel. Când știi că te va costa ceva, și spui "Nu știu, oare chiar trebuie să mă schimb?" Vorbesc despre timpul în care chiar am făcut ceva, a fost cel mai grozav timp din viața mea. Această biserică a început din această cauză. Și am ajuns la un timp în care am zis nu mai pot, ceva trebuie să se schimbe. 

    Îmi place cum pune porblema Bill Hillboy, o numește momentul Popey. Vă amintiți cum, dar mulți dintre voi sunteți tineri, nici măcar nu știți cine este Popey. Cine știe cine este Popey? Ați văzut? Ok, mulți dintre voi. Popey, vă amintiți...? Vă amintiți cum ajungea la acel punct? Cum Bluto îi arunca lucruri și era "ha, ha, ha" știți. Dar apoi ajungea la acel punct când devenea atât de furios, poate făcea ceva ieșit din comun, vă amintiți asta, și atunci, ce spunea? "Asta e tot ce pot să suport, pentru că nu mai pot suporta!" Vă amintiți asta? Hillboy vorbește despre acel moment, despre momentul în care Popay desface spanacul, îl mănâncă și îl bate pe Bluto. "Sunt terminat, nu mai pot suporta!" Vedeți, sunt momente în viață în care ai așa o lipsă de pace, pentru că știi, ai citit Cartea asta, te-ai simțit vinovat, vinovat, vinovat. Te face să te simți rău, o respingi, o respingi, și până la urmă spui: "Las-o baltă! Nu mai pot suporta. Mă voi schimba, e singurul lucru pe care pot să-l fac. Nu mai pot. Trebuie să mă schimb." Și asta este cheia. "Mă predau. Uite banii mei, ia-i, pe cine am furat de patru ori. Mă pocăiesc, mă întorc." 

    Această biserică era rezultatul la ceea ce am făcut eu, și am ajuns la un punct unde am spus, știi ceva? Sunt sătul de atâtea lupte în biserică, de ce ne certăm de fapt? Nu știu unde am ajuns și cine urăște pe cine. Sau ce se întâmplă? Și unde merg banii? Și mi s-a spus să nu predic anumite pasaje. Despre ce vorbim de fapt? Cum adică nu vorbi despre iad? Cum adică nu menționa asta? Îmi doream să fiu într-un loc, îi spuneam soției mele: "Aș vrea să fiu într-un loc unde să-i învăț pe oameni Biblia, să-i învăț orice pasaj din această carte, și să știu că e ceva real, că într-adevăr Îi cântăm Lui. Să începem o biserică într-o peșteră, în sufrageria noastră, oriunde, nu-mi pasă. Nu mai pot suporta asta." Și așa a început Cornerstone. Îmi amintesc că erau timpuri, îmi amintesc când am venit din Africa, acea prima dată, unde copii mureau de foame, și am zis: "Nu se poate așa ceva, uite la toate lucrurile pe care le avem, dragă, uite la tot ce avem. Glumești? După tot ce am văzut... E ca și cum... Nu putem construi acest monstru de biseica uriașă tip mol. Hai să mergem și să ne închinăm pe iarbă." E ca și cum nu mai pot suporta. Toată viața mea am știut că sunt oameni înfometați, am știut că sunt oameni care nu au apă curată pentru băut, oameni care mor chiar acum, și am încercat să pun totul la o parte: "Ei bine! Asta e doar... Știi, nu știu cum să spun... E un motiv pentru care eu să trăiesc în felul acesta și ei să trăiască în acel fel." Și ajungem la un punct unde spun: "Nu mai pot suporta. Am simțit de la început că asta nu era corect, hai să începem să ne reorganizăm, hai să ne eliberăm, haideți să simplificăm și să ajutăm."
    Vă amintiți când m-am întors, și m-am simțit atât de vinovat de traficul de carne vie, copii care sunt făcuți sclavi. Nu mai puteam rezista, nu mai puteam dormi, mă gândeam și dacă copii mei ar fi răpiți, nu aș putea să urc pe această scenă și să spun: Știți ceva? Unul dintre copii mei a fost răpit, și poate e violat chiar acum, dar știți ce? Nu aș fi putut face asta. Aș fi înnebunit, cum aș putea să-mi continui viața? Trebuie să facem ceva. Și ar fi fost așa de bine pentru mine să văd pe câțiva dintre voi spunând: "Da, da, haideți să facem ceva, haideți să facem ceva." 

    Să vă uitați la videoul de săptămâna asta cu Shannon și toate celălalte, ce a început acolo. Câțiva chiar s-au dus la Thailanda, și All, unul dintre ai noștrii, care s-a simțit atât vinovat, și a zis: Am să mă mut acolo împreună cu familia și cu cei trei copii Foster, pentru că ai predicat despre copii Foster și eu am 3 dintre ei. Ideea este că nu mai pot suporta, trebuie să fac ceva. Sunt atât de multe lucruri așa de frumoase aici, mărturia despre ceea ce s-a întâmplat în această încăpere, când ne-am uitat în Iacov 1 și am văzut că adevărata religie este să-ți pese de orfani și de văduve. Nu este niciun sens în faptul că sunt o jumătate de milion de copii în sistemul Foster și nimeni nu-i ia, și se presupune că sunt o sută de milioane de creștini în această țară și nimeni nu vrea să-i ia, să le pese de orfani. Și am început, unii dintre voi ați început să luați copii Foster, și a început acea mișcare, în care am început să golim sistemul Foster. Cei din alte părți au auzit de această mișcare și s-au gândit, asta chiar are sens. Vă amintiți de Domingo care făcea parte din această biserică și obișnuia să stea pe acolo: "Ne mutăm în nord, o să ne luăm o casă mai mare și o să luăm mai mulți copii Foster." Au în jur de 60 de ani acum și au luat 11 copii în adopție spunând: "Asta are sens în lumina a ceea ce mă învață această Carte." Nu mai pot, am să mă duc și am să o fac, și când o faci este ca un: "Ah! Asta este așa de bine. Asta este așa de corect." Dar a fost o parte în viața mea care, vă spun drept, nu mi-a dat pace ani întregi, și am continuat să o dau la o parte, să o suprim și am ajuns la un moment când am zis, "Trebuie să mă schimb!" Mă făcea să mă simt trist mă făcea să mă simt rău. A trebuit să mă schimb, a trebuit să mă pocăiesc. Și este acesta: niciodată nu a avut sens pentru mine ca eu să cred în iad și să nu avertizez oamenii ca un nebun. Nu are nici un sens. Mă pot îndreptăți, întotdeauna m-a deranjat, întotdeauna m-a deranjat. Îmi amintesc când am început Cornerstone, mă deranja și atunci, făcându-mă să ies și să spun oamenilor despre Isus. Și m-am dus la un pastor de succes din zona noastră, am închis ușa și i-am spus: "Hei, spune-mi adevărul, te simți vreodată vinovat ca și cum în acest moment ar trebui să fim undeva afară spunând oamenilor despre Isus. Te simți vreodată vinovat în legătură cu asta?"
    Și mi-a spus: "Nu."    
    "Chiar?"
    "Francis, asta nu este de fapt munca noastră. Slujba noastră este să-i motivăm pe oameni și ei să iasă."
    "Ok, îmi place asta, îmi place asta, să o facem în continuare."
    Știți? Bine, bine. Asta mă face să mă simt mai bine. E treaba voastră, tonților. Bine. Dar niciodată nu m-am simțit bine. Nu are nici un sens, știți că nu are sens. Dacă eu cred și nu îl voi evangheliza pe vecinul din ușă cu mine? Nu mă interesează cum te îndreptățești, dar nu are sens. Și nu poți avea pace cu asta. Și încerci să forțezi lucrurile. Și toți au o scuză. Chiar așa, eu sunt pastor. Pastorii nu evanghelizează, nu împărtășesc. Și voi veniți și spuneți: "Asta nu este treaba noastră, e treaba ta pastore, de ce nu vii tu la locul meu de muncă să împărtășești prietenului meu?" Și toată chestia asta se transformă în ceva de genul: "Nu, nu, nu, fă-o tu, fă-o tu!" Când, de fapt, toți suntem chemați să facem asta. E singurul lucru care are sens. Și nu avem pace cu asta când nu o facem. Suntem mustrați cu privire la asta, dar noi ne eschivăm, găsim pretexte, căutăm alte modalități, atunci când ar trebui să spunem oamenilor pe care îi iubim cel mai important lucru din viețile noastre, și vrem să spunem străinilor despre asta. 

    Pentru mine a fost un timp în care am scăpat de toate scuzele, am renunțat să mai ascult de ele și am început să propovăduiesc oamneilor. Am petrecut zile întregi bătând la uși, încercând să intru în conversație cu oamenii, am mers la oameni pe stradă. Și înțeleg, bine, sunt în ghetoul San Francisco-ului, Tenderloin, o mulțime de drogați, oameni ai străzii. Și asta nu e de admirat, pentru că m-am dus acolo pentru că e ușor să începi acolo. E ușor să începi cu ei pentru că ei au timp. Ca și în lucrarea care se face în închisoare. Ei au timp. Știi? Te duci acolo și dă roade, duce la bun sfârșit, nu e ca aici unde oamenii sunt atât de ocupați. Și mi-am spus, trebuie să mă obișnuiesc să spun străinilor despre cel mai important lucru. Trebuie să mă obișnuiesc să privesc oamenii în ochi și să încep să vorbesc despre ceea ce cred. Și dacă reușesc cu succes, asta se va transforma într-un model în viața mea și aș putea face în suburbii același lucru. Uneori spun este ușor să începi acolo, și în același timp este un sentiment de pace: Oh! În sfîrșit! Îmi amintesc că într-o zi i-am spus Lisei: "Am vestit Cuvântul astăzi la mai mulți oameni decât am făcut-o în tot anul trecut." Și m-am simțit atât de bine. Am putut să mă duc la culcare și să mă odihnesc. Oh! Asta mi-ai spus Tu să fac! E un lucru foarte mare. Uneori suntem atât de obișnuiți să ascultăm  mesaje și să nu facem nimic, să fim neascultători, și devine un model de comportament în viețile noastre că e o noutate când cineva ascultă. Dar trebuie să înțelegem că nu așa ar trebui să fie. Adică Isus, Isus înviat dintre morți, vă amintiți că spune: "Toată autoritatea, fiecare părticică de autoritate, nu trebuie să ascultați de nimeni altcineva, căci toată autoritatea, în cer și pe pământ Mi-a fost dată Mie. Nu trebuie să privești la nimeni, nu trebuie să asculți de nimeni pentru că fiecare părticică de autoritate Mi-a fost dată Mie. Tocmai am înviat dintre morți pentru a vă da această poruncă: "Mergeți și faceți ucenici." Acesta este un lucru foarte mare. Și de asemenea este un lucru foarte mare când nu o facem. Gândiți-vă puțin! Toți munciți sau ați muncit. Nu este un lucru mare când șeful îți dă ceva de făcut și tu alegi să nu o faci? Spune-mi că nu ai făcut-o niciodată la muncă, pentru că e mare lucru. Șeful ți-a spus să faci și tu nu o faci? Asta e ceva major. Mulți dintre voi sunteți patroni. E un lucru mare când cineva te disprețuiește așa, nu-i așa? Deci ai înțeles ce aveai de făcut și nu ți-a plăcut ce trebuia să faci? Chiar? Ești liber să faci asta? Știi cum te simți atunci când ești disprețuit în aceste fel. Aici este Fiul lui Dumnezeu: "Toată autoritatea din cer și de pe pământ Mi-a fost dată: Mergeți și faceți ucenici!" Și mulți dintre voi nu ați botezat pe nimeni, nu ați făcut ucenici și nici nu aveți de gând. Asta e mare lucru! Și știu că nu aveți pace în legătură cu asta. Scopul meu nu este să plecați de aici triști. Scopul meu este ca voi să vă schimbați, și să spuneți: "Bine, bine. Am să mă supun. Am să mă schimb. Nu mai pot suporta, nu pot merge mai departe așa. Te-am auzit, te-am auzit. Nu am simțit niciodată pace în legătură cu asta nici eu. Niciodată nu a avut sens pentru mine asta și acum trebuie să fac pasul, trebuie să fac ceva." Fă ceva! 

    Îmi place ce spune Pavel în Fapte 20, versetul 26: "De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor." Pavel avea acea pace: "Oh! Am făcut-o, am făcut-o, v-am spus totul! Nu e sânge pe mâinile mele, pot mărturisii, nu mi-a fost frică, nu am dat înapoi, uite, am spus-o." În momentele în care privesc un prieten în față, sau un vecin în față și spun: "Omule, nu-mi vine să cred că nu ți-am spus niciodată asta dar trebuie să-ți împărtășesc asta, pentru că mă înnebunește, este cel mai important lucru din viața mea și îmi pasă de tine de aceea trebuie să-ți spun, uite ce e..." Și pot pleca noaptea acasă liniștit... Am făcut-o." Nu pot controla dacă vor crede sau nu dar semăn acolo, și ăsta e lucrul cel mai greu, ai vrea să poți controla, ai vrea să o faci să meargă, nu vrei să fie respins, nu ai vrea ca ei să-L respingă pe Dumnezeu, mai rău decât atât: "Nu-L repinge! Nu-L respinge!" Și asta te omoară. Dar partea frumoasă, mergând înapoi la de ce vă vreau împreună cu mine în lucrurile pe care le fac este: Știți că Isus spune la sfârșit, vă amintiți: "Mergeți, faceți ucenici, botezați-i, învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit." Și ultima frază: "Și voi fii cu voi întotdeauna, voi fi cu voi."

    Am citit în Marcu ieri dimineață, și ultima frază din Marcu după ce Isus face marea trimitere spune: "Mergeți, faceți ucenici!" Și versetul 20 din Marcu 16 spune: "Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, și întărea Cuvântul prin semnele care-i însoțeau." Ei au plecat și Isus era chiar acolo cu ei, după ce S-a înălțat la cer. Așa cum a spus în Matei 20, "Mergeți, faceți ucenici!" Și tu spui:"Nu-I simt prezența, nu-L simt pe Dumnezeu acolo, nu-i experimentez intimitatea." Și eu te întreb: Faci ucenici? Dacă vei face ucenici, învățându-i să se supună, Îi vei experimenta prezența. De aceea nu-I experimentezi prezența, ca și în Marcu. Odată ce au ieșit, Isus lucra cu ei în fapt. Nu ești singur când ai ieșit pentru a face ucenici. Unii spun: "Nu experimentez prezența Duhului Sfânt!" Duhul Sfînt ți-a fost dat pentru a fi martor, este un dar care te va împuternici pentru a fi un martor. Vrei să-I simți prezența, mergi, scapă de această vinovăție și mergi și împărtășește, trăiește o viață care ascultă cu privire la misiuni făcându-le. Nu te mai scuza, și Îl vei experimenta. Asta e ceea ce vrea Dumnezeu să facem, să-L vedem pe Dumnezeu. Am pierdut relația în privința dragostei, am pierdut-o cu adevărat. Dar pacea este cu adevărat în a fi în misiune și a spune: "Oh, o fac!", și prezența lui Dumnezeu pe care experimentezi în faptul că nu ești singur. 

    Am bătut odată la poarta unui tip care... fuma iarbă, bea și toate celălalte, un tip pe care am ajuns să-l cunosc și am început să vorbim. Ceva m-a șocat în mijlocul conversației, și l-am întrebat: "Câți ani ai?"
    Și spune "59".
    59? Nu arăta așa de bătrân. 59? "Omule, nu vei mai trăi prea mult!" Serios, adică, oau. "Cât timp crezi că vei mai trăi, uite la felul de viață pe care îl ai." Și parcă a început să mă înnebunească, i-am zis: "Omule, îmi place de tine. Ești gata să-L vezi pe Dumnezeu? 59? Ești gata să-L vezi pe Dumnezeu?"
    Și el spune: "Daaa!"
    "NU ești, nu ești, îți spun eu, că nu ești, adică, voiam să zic, îți spun eu că nu ești gata să-L vezi pe Dumnezeu." Și m-am dus la Isaia 6 și la profeți care au făcut "Aaa!" Și el era acolo spunând daa. "Nu este nici o posibilitate să faci asta!"
    Și dintr-o dată i s-a făcut pielea de găină și și-a dat seama că și-a pierdut rațiunea: "Îmi pare rău, îmi pare rău pentru asta!"
    Am început să-i propovăduiesc și să-l întreb: "Crezi asta? Crezi asta? Trebuie să crezi asta." L-am îndrumat, m-am rugat pentru el, am pus viața lui în mâna Domnului, l-am botezat. S-a întors în casă pentru că de fapt era ziua lui de naștere, împlinea 59 de ani. Și-a adus pipele și un ciocan și le-am îngropat în spatele casei. Copii și eu i-am cântat "La mulți ani!" pentru că era de fapt ziua lui de naștere. I-au cumpărat cadouri, toate acestea. Lucrul nebunesc pe care mi l-a spus a fost: "Roagă-te pentru mine, roagă-te pentru mine, vine începutul lunii! E bine pe de o parte dar prima zi a lunii e o nebunie pentru că toți vor cecuri, toată lumea înnebunește în prima zi a lunii. Cu două zile înainte deja visezi și planifici toate lucrurile pe care le vei face. Este un ciclu care se repetă de ani de zile." Tipul era dependent de droguri de 40 de ani. Și m-am gândit, ne vom ruga pentru tine dar am să fac mai mult decât atât, în prima zi a lunii am să mă duc la casa lui, la prima oră am să-l iau, am să-l leg de mine, dacă e nevoie, vorbesc serios, pentru că nu am să-l las pe fratele meu să cadă, știți? Dar în prima zi a lunii, 1 martie, vine și fac gripă, și sunt bolnav ca un câine și mă gândesc nu mă pot ridica, nu mă pot ridica, oh nu, nu, James va fuma droguri din nou, știți? Și unul dintre voluntari mă sună și-mi spune: "Mă duc să-l vizitez pe James!"
    "Bine, bine, bine." Și închide. În mintea mea mă gândesc: Ce va face Aron? Știți? Tipul ăsta e dependent de 40 de ani. Are nevoie de Francis Chan, știți? Serios, trebuie să recunosc, câteva gânduri mi-au trecut prin minte ca Aron e un copil de 20 de ani care nu a citit nici măcar o carte. Și am început să mă gândesc: Are nevoie de mine, știți? Doar gânduri prostești îmi treceau prin minte. La sfârțitul zilei am primit un telefon de la Aron care era foarte entuziasmat: "Nu o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat!"
    "Ce, ce, ce?"
    El zice: "L-am luat, am fost la bancă, am plătit asta, nu am putut, am dat traficantului de droguri." Și mi-a spus cum a plătit la începutul lunii datorii pe care le avea de cel puțin 20 de ani.
    Am spus: "Nu se poate!"
    "De cel puțin 20 de ani."
    Am spus: "Hai să mergem să sărbătorim, hai să mergem să cinăm!" Mi-am luat iphone-ul încercând să caut un loc, și "Aaa, era să uit, hai să mergem la Popey-ul ăsta de aici, de la acest colț." Ne-am dus, ne-am așezat, am luat niște pui prăjit. Intru înăuntru cu Biblia după mine, trebuia să-l învăț Romani de la 6 la 8, să merg prin tot cu el. Mă uit la el și-l întreb: "Omule, când a început asta pentru tine?"
    Și James răspunde: "Omule, aveam 19 ani când a început, aveam 19 ani, șeful meu a adus cocină la muncă. Eu am nu am vrut, am fumat cu prietenii puțin, am băut puțin, dar am vrut doar să o încerc și... Odată ce am încercat-o m-am îndrăgostit de ea, nu am putut avea destul din ea, și pentru 40 de ani am fost dependent de ea. Niciodată n-am să uit niciodată prima oară când am încercat-o, pentru că lucram la restaurantul acesta. El era proprietarul sau managerul, și eu eram cel care spăla vase, bucătarul. Și-mi amintesc că m-a dus într-o cameră din spate, și erau niște linii jos și... A fost aici! Aici este 99 Visit Earl?"
    "Da."
    A înnebunit. "A fost în această cameră. Acesta era numele restaurantului. A fost chiar acolo... Pentru 40 de ani, a început aici, Dumnezeu m-a trecut prin deșert timp de 40 de ani, și mă aduce chiar în locul unde totul a început pentru a mă elibera după 40 de ani! Dacă vreodată m-am îndoit de Dumnezeu, niciodată nu mă voi mai îndoi de El."
    Da. Și Aron era la telefon, nu-mi venea să cred că-mi spune povestea asta, lucrurile astea...     

    Și Tom, un alt tip care-ți bea mințile, întotdeauna, am crezut că a murit, își bea mințile... L-am dus la spital, am încercat să-i propovăduiesc Evanghelia și în sfârșit își dă viața Domnului și prietenul meu creștin spune: "Nu știu de ce simt că trebuie să-ți citesc acest pasaj, nu știu de ce, dar lasă-mă să ți-l citesc. E Daniel 5, despre Nebucadnețar, el își pierde mințile, și se transformă într-o fiară pentru 7 ani și părul îi crește, ca unui nebun." Știți? "Și după aceea, după ce trec 7 ani, spune, el și-a căpătat judecata."
    Și Tom spune: "De unde ai știut să citești asta?"
    "Nu știu, doar am citit..."
    "Știi că în Ziua eroilor se vor face șapte ani pentru mine, șapte ani în urmă, Ziua eroilor. M-am mutat aici în acea zi și am trăit ca o fiară. Am băut până nu am mai putut pentru a uita tot, și lucrul cu care m-am luptat a fost că Dumnezeu m-a abandonat, și mă tot întrebam dacă mă va primi înapoi vreodată, dacă mă va accepta vreodată. Și tu citești această istorie cu acest tip care pentru șapte ani a fost abandonat de Dumnezeu? Și apoi după șapte ani rațiunea îi revine... De unde ai știut să citești asta?"    

    Tada Carla, Carla a fost o altă tipă, nu cunoștea mersul bisericii în niciun fel, a venit în spate, m-am rugat pentru ea și se uită la mine și spune: "Mă scoți din minți acum. Uită-te la mine, nu simt nimic acum. Mă scoți din minți!"
    Și îi spun: "E mișto, nu-i așa?" Lucruri din astea încep să se întâmple.
    Adică Tom a fost rezultatul, Tom a fost rezultatul lui James, pentru ca după ce James i-a dat viața Domnului i-am spus: "Ești creștin de două săptămâni, trebuie să propovăduiești altora, și să începi să slujești. Alege măcar un tip."
    "Ok! Am să mă rog pentru Tom."
    Și două ore mai târziu primesc un telefon de la James: "Nu o să-ți vină să crezi, Tom a bătut la ușa mea. El niciodată nu a mai bătut înainte la ușa mea. A bătut la ușa mea și mi-a cerut să mă rog. Ce se întâmplă?"
    "Ceea ce ți-am spus este adevărat, nu-i așa?" Și experimentăm lucruri de acest fel!   

    Fiica mea experimentează asta, știți? Niște prieteni au venit să o viziteze în San Francisco, și ea îi duce în zona Fisherman Wharf și merge să își ia un burger. Era acolo o femeie fără adăpost pe care o întreabă: "Pot să îți aduc un burger?"
    "Desigur!"
    Rachel intră înăuntru, cumpără un cheesburger, se întoarce înapoi și o întreabă: "Pot mânca cu tine, pot sta cu tine în timp ce mănânci?"
    "Desigur!", spune ea.
    Rachel începe să-i împărtășesacă despre Isus acestei fete. Și fata spune: "E foarte ciudat, asta e foarte ciudat că îmi spui despre Isus pentru că în urmă cu două luni cineva mi-a spus despre Isus, și când tu veneai încercam să-mi amintesc de el, pentru că acest tip mi-a spus despre Isus și apoi a început să-mi spună despre un pastor care se învârte pe aici în zona Los Angeles-ului, și că ar trebui să merg să văd lucrarea pe care o face în Tenderloin. În momentul în care ai venit încercam de fapt să-mi amintesc care era numele pastorului."
    Fiica mea spune: "Este Francis Chan?"
    "Da, ăsta este! Îl cunoști?"
    Este acest moment în care Rachel se uită la femeie și spune: "Ok, crezi că e vreo posibilitate de coincidență în faptul că tu încerci să-ți amintești numele unui tip care e tatăl meu? Ori înnebunesc eu ori Dumnezeu încearcă să-ți atragă atenția!" 

    În urmă cu două săptămâni, vorbeam cu o femeie fără adăpost, și eram sigur că Dumnezeu voia să stau cu ea, știți acele momente în care... nu trebuie să plec, trebuie să stau și să vorbesc și să investighez. Nu știu, ceva se întâmpla și am pus tot mai multe întrebări, tot mai multe întrebări, și dintr-o dată îi spun: "Aș putea să ți se pară ieșit din comun dar tu l-ai cunoscut pe Dumnezeu când ai fost tânără, nu-i așa? Ai crezut în Isus, nu-i așa? A început să plângă… Te-ai simțit îngrozitor pentru că ai luptat, ai luptat cu asta, ai luptat cu asta."
    Ea plânge și în sfârșit spune: "Da, am crescut în biserică, am fost acel copil care nu putea să facă nimic rău și..." Aici era, locuind într-un adăpost, "...așa cum spuneam, am crescut în biserică, Îl iubeam pe Domnul, eram așa de legată de toate, când am terminat școala am devenit salvamar într-o tabără creștină. Pentru șase ani am fost salvamar într-un loc numit Hume Lake."
    Eu spun: "Cum? Am lucrat în Hume Lake 20 de ani de-a rândul!"
    "Cine ești?"
    "Francis Chan."
    "Francis Chan?"
    "Știam eu, știam că trebuia să stau aici și să-ți ascult povestea. Nu vezi cum Dumnezeu încearcă să te tragă înapoi? Toate aceste lucruri care se întâmplă și știi...?" 

    Dumnezeu a fost acolo, Dumnezeu a fost acolo, Dumnezeu a fost acolo. Și mi-ar place să vă spun că toți acești oameni s-au pocăit, merg cu Dumnezeu în continuare dar nu este adevărat. Mulți dintre ei experimentează minuni chiar acolo și decid să se întoarcă înapoi la păcatele lor. Și asta îți frânge inima. Nu este nicio garanție că se vor întoarce, dar garanția este că Isus este cu tine, semnele te vor însoți. Vei vedea: "Uau, asta e fain, s-au pocăit și m-am bucurat dar acum îmi frâng inima, dar știu că Isus rămâne cu mine și Îl văd în fiecare zi, și Îl experimentez." Și la asta mă gândesc când vorbesc de 1 Ioan: "Aș vrea ca toți să experimentați supranaturalul!"
    "Asta e ceva doar al tău Francis!" Nu, nu, nu! Asta e ceea ce Dumnezeu are pentru toți, dacă vom ieși și vom încerca să facem ucenici, să încercăm să-i ridicăm în numele lui Isus, suntem respinși. Aș vrea să vă spun toate aceste istorii minunate, nu au fost toate de pocăință. Nu au fost. Nu este atrăgător, nu vă pot spune: " Am o biserică așa de mare, toți sunt..." Nu. Mulți dintre ei sunt botezați și imediat se întorc în gunoi. Îmi frânge inima. Și se frânge zi de zi, asta e îngrozitor, dar prezența lui Hristos e cu tine. Și e pace. Ca și cum: "Ok, asta e bine, asta e bine, te experimentez pe Tine, și nimic nu se compară cu asta!" 

    Asta e ceea ce unii dintre voi trebuia să auziți. Dar trebuie să împărtășesc cu voi un ultim lucru, cu câțiva dintre voi. Multe lucruri am învățat acolo afară, așa de multe, dar unul dintre ele a fost cât de îngrozitor este păcatul. Trăind aici nu vezi rezultatul final al păcatului, vezi doar următoarea etapă, și îmi amintesc când trăiam aici, păcatul încă părea puțin atrăgător pentru mine, și ești ispitit de lucruri. Acolo jos când vezi un tip mort de beat, care a făcut diareea pe el, care zace pe stradă nu gândești: "Oh, uite acolo vreau să fiu!" Nu are nimic atractiv. Sfârșitul acelor dependențe e așa! Și dacă vorbești cu ei totul a început de la o petrecere: "A fost doar o băutură ocazională! A fost doar asta! Am vrut să încerc! Nu am să devin unul dintre acei tipi." Nimeni nu își plănuiește asta niciodată. Și păcatele sexuale la fel, sunt așa de urâte pentru că întâlnești tipii ăștia care încearcă totul, se dau peste cap, în orice fel posibil, și spui: "Uau! Asta e așa de vulgar acum!" Și dacă e un rezultat care îmi place e acela că copii mei cresc văzând rezultatul final al păcatului. Oameni care vorbesc singuri, croncănesc, cerșesc bani, toate astea și asta nici măcar nu se sfârșește aici. Spun oamenilor pe unde merg, simt că sunteți într-o toaletă uriașă, știți? Și prima dată sari pentru că vezi, interiorul toaletei, arată la fel ca acele râuri artificiale și spui: "Ooo... asta pare distractiv, uuu." Știți? Și spui: "Asta e distractiv!" Și mergi și nu-ți dai seama că ești prins mai departe și mai departe, și cu cât este mai lung timpul cât ești acolo, cu atât e mai dificil să ieși afară. Și acum ai ajuns la fund și nu mai e distractiv, acum e un timp de panică pentru că ești în punctul ca apa să fie trasă și situația să devină și mai rea. Și simt că unii dintre voi sunteți pe marginea toaletei și spuneți, pare atrăgător... Câteva dintre voi, doamnelor, care, dacă cineva vă dă atenție pe facebook spuneți: "Oh asta e amuzant, cineva crede că sunt atrăgătoare, cineva îmi dă mai multă atenție decât soțul meu! Niciodată nu mi-aș înșela soțul, niciodată nu l-aș părăsi, niciodată nu mi-aș părăsi copii, dar lasă-mă doar să sar acolo și să mă prostesc puțin. Lasă-mă doar să fac următorul pas, niciodată nu aș lăsa situația să meargă mai departe decât atât! Eu nu sunt una dintre alea."
    "Dar lasă-mă să mă uit pe calculator doar o singură dată, doar o privire la acest site pornografic, dar nu am să devin unul dintre acei dependenți, la 40 de ani să mă uit încă la acele fete goale pe calculator jucându-mă. Nu am să fiu asta!"
    "Beau doar câteva pahare de băutură, ocazional, doar mă integrez, nu e un păcat!"
    "E doar puțin drog, mă relaxează!"
    Și urmează următorul pas, dar: "Nu am să fiu niciodată unul dintre ăia!" Asta spun toți. Dar să vezi rezultatul final la asta. Și cred că sunt unii dintre voi care se joacă cu focul și o știu! Și rugăciunea mea este să nu plecați triști, dar să plecați cu un sărut.
    Știi ceva ai dreptate: "Am să șterg asta."
    "Nu mai ești prietenul meu pe facebook."
    "Am avut un flirt pe internet, am să rup această relație."
    "Mă mint pe mine însumi!"
    "Sunt mai dependent decât credeam!"
    "Sunt mai lacom decât credeam!"
    "Trebuie să fac ceva în legătură cu asta!"
    Câțiva veți pleca triști azi: "Mă simt vinovat la acest mesaj!" Avem asta săptămână, după săptămână, după săptămână. Acesta e tânărul bogat: "Omule mă simt vinovat la acel mesaj! Omule, acel mesaj mă face cu adevărat foarte trist." 

    Omule, aș vrea ca oamenii să aibă momente Zacheu, momente Popeye, și să spună: "Ok, niciodată nu m-am simțit bine în legătură cu asta, vreau doar să am pace din nou, poate pentru prima dată în viață." Pentru mine înseamnă să mă întorc la felul meu normal de viață, să ies și să fac unele lucruri pe care urăsc să le fac, să fac pași înainte și să fac ceva incomod. Pentru alții, înseamnă să vă întoarceți înapoi pentru că vă gândiți, să mai dați o tură, dar fiecare tură te aduce mai aproape și mai aproape de fund. Și am văzut planurile lui satan, simt că îl privesc în ochi în fiecare zi, acolo. Și spune: "Am acești oameni, e prea târziu pentru ei, îi am, îi am!" Și câteodată mă gândesc, câteodată sunt zile când mă gândesc, este prea târziu pentru ei. Dacă sunt onest cu ei, mă gândesc să mă dau bătut pentru că: "Ești atât de tras în jos acolo încât nu te pot trage în sus!" Dar ce e imposibil la mine e posibil la Dumnezeu. Mă uit la voi și mă gândesc: "Vă rog, nu!" 

    Știți câte divorțuri am văzut în încăperea asta? Și nimeni nu s-ar fi gândit că se va ajunge aici. Câte relații s-au deteriorat... Trebuie doar să vă pocăiți, oamenilor. Pocăiți-vă! Și e greu. Dar nu plecați triști azi. Faceți din asta un moment al sărutului, "Știi ceva? Ai dreptate! Nu aveam pace cu asta. Am terminat. Trec mai departe." Și să te bucuri împreună cu noi. Nu o să avem o închinare tristă, și vom cânta, dar pentru unii dintre voi, cel mai rău lucru pe care îl puteți face este să cântați un cântec și să uitați de schimbarea pe care Dumnezeu vrea să se întâmple chiar acum. Unii dintre voi aveți nevoie să spuneți cuiva, de aceea avem camera de rugăciune acolo. Poate azi e ziua în care vei spune: "Știi ceva? S-a terminat. Nu mai pot suporta. Mă duc în fiecare seară la culcare și știu că nu trăiesc așa cum Dumnezeu vrea să trăiesc, și niciodată nu mi-a trecut prin cap să mă schimb, și vreau să o fac acum. Ajută-mă, ajută-mă să mă schimb!" Alții dintre voi pentru că ați fost ca și tânărul bogat, știți ce înseamnă să te întorci, să intri în apa botezului, să te pocăiești, să mori față de tine. Am să-L urmez pe Isus, dar poate azi ai să o faci. "Știi ceva? Am terminat-o! Nu am să mai dau o altă tură în chestia asta. Trage-mă afară, Isuse! Scoate-mă afară! Vreau să te urmez!" Și să-I dai viața lui Isus. Botează-te azi! Ar fi nemaipomenit! Dar lăsați-mă să mă rog pentru voi înainte de închinare. 

    Doamne sunt așa de trist, Doamne când văd oameni pentru care știu, știu că ești real. Au experimentat minuni, au văzut supranaturalul, dar încă mai pleacă triști, pentru că nu sunt gata să se întoarcă. Și Doamne, doar Duhul Tău Sfânt a putut să facă ceea ce i s-a întâmplat lui Zacheu, și să facă un lucru real acolo unde sunt doar intenții, pentru că te rog să deschizi ochii orbilor, chiar acum, să deschizi urechile surzilor, și oamenii să-și dea seama și să realizeze ciclul pe care Satan îl are în ei, din nou, din nou și din nou. Astăzi să fie ziua în care ei cred și puterea Duhului Tău cel Sfânt să-i împuternicească cu adevărat să se întoarcă și să se schimbe cu adevărat. Doamne, tu știi cât de mult iubesc oamenii din această încăpere. Doamne, mă rog ca ei să se pocăiască astăzi cu adevărat, să se întoarcă și să Te experimenteze pe Tine, și să se bucure în Tine acum și pentru veșnicii. Ne rugăm în numele Domnului Isus. Amin.