Pentru următoarele câteva săptămâni voi vorbi despre ceva la ce nu mă gândesc destul. Și pentru că nu mă gândesc destul la asta și e o slăbiciune din viața mea, din nefericire voi va trebui să ascultați. Vom vorbi despre întoarcerea lui Isus Hristos. Trebuie să-mi cer iertare pentru că în timp ce am studiat acest pasaj mi-am spus, „Doamne, ăsta e cel mai important lucru, despre asta ai vorbit Tu. Asta a fost vestea bună pe care ai adus-o.” Despre asta vorbeau prorocii din vechime. Biserica primară trăia cu speranța asta. Pavel spunea că asta ne deosebește de restul lumii. Spunea cu lacrimi în ochi că restul lumii sunt dușmani ai crucii, pentru că se gândesc doar la lucrurile de pe pământ. Mintea lor e setată la lucrurile pământești. Se concentrează doar la ziua care trece, la ceea ce văd în fața lor, dar, spune el, noi suntem diferiți, pentru că noi suntem cetățeni ai cerului și așteptăm cu nerăbdare un Mântuitor de acolo. Ceea ce ar trebui să ne diferențieze e că noi așteptăm cu nerăbdare întoarcerea lui Hristos. Însă, sincer, v-a trecut măcar prin mintea asta în această săptămână? Dacă vă uitați în urmă la anul 2009, v-ați gândit vreodată la întoarcerea lui Isus Hristos? A fost 2009 un an în care ai sperat la reîntoarcerea Lui, te-ai gândit la reîntoarcerea Lui, așteptând-o cu nerăbdare? Asta mă nedumerește pe mine și încercam să-mi dau seama… Știu că vin dintr-un trecut în care... nu dau vina pe asta pentru că eu ar trebui să mă bazez doar pe Scripturi. Dar Scripturile vorbesc despre întoarcerea lui Hristos tot timpul. 

    Eu provin dintr-un mediu În care se vorbește despre moartea lui Hristos destul de mult. În care Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre. Dar poate vorbim un pic mai puțin despre învierea lui Isus Hristos și vorbim și mai puțin despre întoarcerea lui Isus Hristos. Deși în asta ar trebui să ne punem speranța, și la asta ar trebui să ne gândim tot timpul. Asta ne-ar determina să trăim diferit. Multe lucruri din viața noastră care nu ar trebui să fie acolo ar dispărea dacă ne-am gândi mai des la întoarcerea lui Hristos.

    Vreau de fapt să explic unele lucruri, pentru că poate unii dintre voi de aici nici nu știți la ce mă refer prin întoarcerea lui Isus Hristos. Isus a venit jos pe pământ - așa cum ne-am și închinat Lui în această săptămână - sub forma unui copil. Dumnezeu, Creatorul acestei lumi vine jos pe pământ luând formă umană. Biblia spune În Marcu 4:25 că El nu a venit să I se slujească ci ca El să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru a noastră. Așa că El a venit jos, și a venit să moară pentru tine. Pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu. Noi am păcătuit și cineva trebuia să plătească, așa că Isus a plătit pentru păcatele noastre, pentru ca toți aceia care credem în El să putem avea viață veșnică. După ce a murit pe acea cruce, pentru a plăti pentru păcatele tale, și a face acel schimb prin care noi ne-am îmbrăcat în neprihănirea Lui, El a înviat din mormânt și a mers din nou în cer. Mai întâi a înviat din mormânt și a venit aici, apoi s-a înălțat la cer. Însă în timpul celor 40 de zile în care a fost aici după înviere, ne-a spus că se va întoarce. Chiar și înainte de a muri El le-a promis ucenicilor că se va întoarce: „Când Mă voi întoarce nu voi veni ca un copil cum am venit prima oară. Voi veni împreună cu toți îngerii, și în toată gloria Mea.” Va fi o priveliște extraordinară. 

    Isus a vorbit despre asta din nou și din nou. Noul Testament are 27 de cărți. 24 dintre ele vorbesc despre revenirea lui Hristos. Celelalte 3 au doar un capitol, așa că nu au putut să cuprindă și acest subiect. Așa că sunt 260 de capitole în Noul Testament și sunt 300 de referințe la revenirea lui Hristos. A fost o temă foarte, foarte importantă. A fost ceea ce a făcut diferența dintre unii și alții. În Matei 24 și 25 Isus aduce mereu în discuție acest subiect, vrând să se asigure că nu uităm. Vreau să citesc un fragment de acolo. 

    Matei 24, versetul 36: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei 24:36-51) 

    Isus a folosit un limbaj foarte grafic atunci când a vorbit despre întoarcerea Sa. Dacă citiți capitolele 24 și 25 din Matei în întregime – eu am citit doar un fragment, veți vedea că fiecare verset încearcă să ne arate cum va fi la întoarcerea Lui. Va fi o zi extraordinară și glorioasă în care poți sta cu capul sus și să fii gata. Și pentru aceia care așteptați, ca și cum ți-ai aștepta mireasa la altar, întoarcerea lui Hristos e un moment frumos. Dar El mai spune și cum va fi pentru aceia care nu sunt gata și care își trăiesc viața cum vor. Atunci când vorbește despre vremea lui Noe, nu vorbește atât de mult despre păcatele oamenilor, ci spune, „Mâncau...” Nu e un păcat, nu-i așa? „...beau, se însurau şi se măritau.” Își vor trăi pur și simplu viața. Nu vor fi gata, nu vor fi pregătiți. El mai spune că va veni ca un hoț, noaptea, pe care dacă l-am aștepta, am fi pregătiți. Așa vrea El să trăim, fiind gata pentru întoarcerea Sa. Dacă te uiți În urmă la 2009, ai fost gata? Ai fost gata pentru întoarcerea lui Hristos în acest an? Dacă te uiți în urmă în acest an, sunt sigur că îți vin chiar și acum în minte momente în care te-ai bucurat că Isus nu a venit chiar atunci. Gândiți-vă la zece din cele mai nepotrivite momente în care El s-ar fi putut întoarce. Ne sperie acest gând, nu-i așa? Ar trebui să dați înapoi filmul din mintea voastră: dacă s-ar fi întors atunci? Sau atunci? Sau atunci? Apoi citești cuvintele Lui și spui: „Ar fi fost groaznic.” 

    Vreau ca anul acesta să ne dăm socoteală unii altora, pentru că eu am probleme grave aici. Am nevoie să mi se amintească. Atunci când luăm cina Domnului împreună, în casele noastre, haideți să ne amintim că facem această lucrare până în ziua Domnului, până la întoarcerea Lui. Atunci când ne strângem împreună, haideți să ne amintim unii altora că Domnul vine și că ar trebui să ne concentrăm pe asta și să ne amintim unii altora să fim gata pentru asta, și să nu fim ca acel slujitor leneș care își vedea de treburile lui și trăia pentru sine, ci să fim găsiți făcând lucrarea Domnului. 

    Îmi pare rău că trebuie să mă întorc la aceeași poveste pe care o spun de câțiva ani, dar nu găsesc una mai bună. Pentru că nu cunosc mulți oameni care gândesc așa și trăiesc așa - deși aș vrea. Așa că voi spune întotdeauna povestea cu bunica Lisei, mama lui Phill, Claire. Ne aflam la un spectacol de teatru în Moorepark, într-un teatru care probabil s-a închis între timp. Ne aflam acolo și eu stăteam lângă străbunica. Pe la jumătatea spectacolului am întrebat-o ce părere are de spectacol. La care ea mi-a răspuns: „O, nu vreau să fiu aici.” Am Întrebat-o: „De ce nu?”
    „Pentru că nu știu dacă e locul în care aș vrea să fiu când se întoarce Isus. Aș prefera să fiu pe genunchi rugându-mă pentru tine, sau pentru biserică, sau slujind cuiva. Dacă se întoarce și mă găsește într-un teatru privind un spectacol?”
    Am rămas uimit. Ea a luat ce a citit literal. Ea se gândea în mod serios ce ar vrea să facă când se întoarce Hristos, la ce să se concentreze? Așa că nu se uita la filme, voia să aibă mintea liberă și să-I arate că Îl așteaptă și e nerăbdătoare ca El să se întoarcă. Te simți condamnat. Am întâlnit mulți oameni, dar nu știu dacă am întâlnit pe altcineva care să facă o asemenea afirmație. Poate dacă ne-am spune astfel de afirmații unii altora și chiar am trăi astfel și ne-am gândi la asta... Străbunica nu a făcut o afirmație critică, ci pur și simplu a arătat că așteaptă ca El să vină. Și să o găsească slujindu-L, iubindu-i pe ceilalți și făcând ceva cu viața ei atunci când El se Întoarce. A fost ceva foarte serios și benefic pentru mine. Nu am mai reușit să mă uit la a doua parte a spectacolului. M-am rugat tot timpul, gândindu-mă că poate străbunica știe ceva. Am început să mă gândesc serios la asta. Avem nevoie de oameni care trăiesc astfel în viețile noastre. Trebuie ca noi să fim asta unii pentru alții, pentru că eu nu vreau să fiu găsit văzându-mi de viața mea atunci când El se va întoarce. Va fi un moment destul de intens și Biblia vorbește din nou și din nou despre asta. Așa că vreau să aștept cu credincioșie acel moment. 

    În timp ce intrăm în anul 2010... Cred că v-ați dat seama până acum că nu sunt genul de om care se alarmează ușor. Mă refer, să văd anumite evenimente care au loc și să vin să vă spun, „El se întoarce, am văzut că s-a întâmplat asta în Ierusalim...” Am făcut eu asta vreodată? Poate puțin la Y2K, dar serios vorbind, eu nu gândesc așa. Poate am făcut astfel de greșeli în trecut când am fost mai tânăr, dar... În ultimele luni... În ultimul an, nu ați simțit și voi că lucrurile nu se vor întoarce la normalitate? Își vor reveni lucrurile și vor mai fi cum au fost? Eu nu simt asta, și niciodată nu am mai simțit ce simt acum. Poate în 11 septembrie am avut gândul că poate acesta e sfârșitul. Poate privind în urmă la războiul din Golf m-am gândit că poate atunci e sfârșitul. Dar niciodată nu a existat o perioadă de timp în care să simt că lumea merge pe o traiectorie cu slabe șanse de revenire la cum au fost lucrurile înainte. „Cred că vom pune capăt mișcării islamice radicale...” Serios? Eu nu cred că ne vom întoarce la trecut. Nu simțiți și voi că trăim în alte vremuri? Și Dumnezeu pare să aducă sfârșitul tot mai aproape prin ce se întâmplă. Eu vreau să fiu gata, nu vreau să îmi văd de viața mea. Nu vreau să mă gândesc la întoarcerea lui Hristos la fel de rar cum m-am gândit în 2009. Așa că am nevoie de ajutorul vostru pentru asta, și vreau la rândul meu să ajut acestui scop.

    Vreau să ne amintim, să ne concentrăm pe asta, pentru că eu vreau să fiu dintre aceia care sunt gata. Biblia ne spune foarte clar că din doi oameni unul va fi gata și celălalt nu. Din zece oameni cinci vor fi gata, cinci nu. În zilele lui Noe fiecare făcea ce voia, dar Noe a fost pregătit. 2 Petru capitolul 3, începând cu versetul 1 ne spune, „Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu.” Știe cineva care a fost prima epistolă?
    „1 Petru.” Bun. Am vrut să mă asigur că sunteți atenți.
    „Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări.” Ador această propoziție: „În amândouă aceste epistole, tot ce vreau să fac e să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări.” Când am citit asta mi-am spus: uneori mă străduiesc prea mult. Pentru că adevărul e că aceia dintre voi care veniți cu o minte sănătoasă (engl. sinceră), nu aveți nevoie decât să vă reamintesc. Tot ce fac e să citesc câteva versete și voi spuneți: „Uau. Are dreptate, Hristos se întoarce.” Pot să citesc în ochii unora dintre voi: „Da, așa e. E un verset de care am cam uitat. Mulțumesc că mi-ai amintit.” Dar sunt alții care indiferent ce aș spune eu aici, nu își vor schimba modul de trăire. Nu veți spune: „Voi trăi anul 2010 cu adevărat pentru El.” Pur și simplu nu veți face asta. Nu aveți asta pe inimă. Inima voastră e împietrită, sunteți precum sămânța care a căzut în pământul stâncos sau între spini. Sunt atât de multe alte lucruri în viața voastră. În unele privințe e inutil pentru voi să fiți aici, pentru că nu sunteți deschiși cuvântului lui Dumnezeu, nu-l vreți. Există prea multe alte lucruri importante în viața voastră. 

    Asta a făcut Isus. Atunci când a văzut o mulțime a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă.”
    „Dacă ai urechi să auzi ceea ce am de spus, ascultă.” El nu a mers și a făcut diferite lucruri încercând să convingă oamenii. El le-a prezentat pur și simplu adevărul. Asta vreau eu să fac astăzi. Să vă trezesc mintea sănătoasă. Acelora care credeți că Isus Hristos se va întoarce, vreau să vă amintesc că pentru asta trăim. Și se va întâmpla cu adevărat. El va veni și aceia care suntem cu El, vom avea de câștigat la sfârșit și va fi o zi extraordinară, măreață. Așa că vreau să vă trezesc mintea sănătoasă „ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.” (2 Petru 3:2) 

    Tot ceea ce vreau să fac e să vă amintesc ceea ce au învățat apostolii și Isus. Vreau să vă amintesc ce au spus profeții din vechime, ce a spus Vechiul Testament despre această zi. Maleahi 4:1-3 spune: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor.” Chiar acum vor exista oameni trufași, oameni răi care par că reușesc în viață, că au câștig de cauză. Dar voi să știți că Domnul vine. Îmi place cum spune: „Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui.” E o imagine frumoasă. E greu și înfricoșător în același timp, dar aceaia dintre noi care suntem gata, abia așteptăm acea zi. 

    În  2 Petru 3:3 continuă, „Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” (2 Petru 3:3-4) Petru le amintește că Hristos se va întoarce, dar și că în zilele din urmă vor veni batjocoritori, oameni care își bat joc și râd de asta. Gândiți-vă. În cultura noastră, în lumea de azi, dacă vorbești de reîntoarcerea lui Isus Hristos, lumea va spune că e cea mai prostească idee. E un basm. O speranță oarbă. E o fărâmă de speranță de care vă agățați voi creștinii. „Am Înțeles. Isus se va întoarce cu îngerii Lui și mă va judeca și va împărți lumea. Va exista rai și...” Lumea își va bate foarte mult joc. Știți și voi. Asta se va întâmpla, dar iată ce vreau să vă întreb. V-a afectat această batjocură până în punctul în care nici nu mai vreți să vorbiți de întoarcerea lui Hristos, pentru că știți că veți fi batjocoriți? Batjocoritorii cu siguranță vor veni. Întrebarea este, te va afecta asta pe tine? Te simți rușinat și refuzi să mărturisești întoarcerea lui Hristos? Nu vrei să vorbești despre ea, din cauza modului cum vor gândi oamenii și datorită batjocurii lor? Când a fost ultima dată când ai avertizat pe cineva despre întoarcerea lui Isus Hristos? Au ajuns și la tine batjocoritorii? Ți-ar fi rușine să mergi la cineva la serviciu - nu-i așa? - și să-i spui: „Te iubesc, și cred cu adevărat că Dumnezeul meu se va întoarce într-o zi pentru a judeca lumea.” Dar pentru că există oameni care batjocoresc, ne închidem gura, și dintr-o dată ne lepădăm de Isus. 

    În parte asta a spus și Isus în Matei 10. El a Întrebat: „Cine Mă va mărturisi când Mă voi Întoarce? Cine Mă mărturisește și cine se leapădă de Mine? Pentru că dacă voi Mă mărturisiți înaintea oamenilor și Eu vă voi mărturisi înainte Tatălui Meu. Dacă voi vă lepădați de Mine pe pământ, și Eu mă voi lepăda de voi înaintea Tatălui meu din ceruri.” Eu vreau să fiu unul din acei oameni care spun, „Știu că pare o nebunie. Nu-ți va veni să crezi ce am să-ți spun, pentru că te iubesc. Lucurile nu vor fi mereu cum sunt azi. Hristos se întoarce, și El vine înapoi să judece. Există o judecată.” Dar ni se spune că va fi multă batjocură, pentru că oamenii își vor urmări propriile dorințe păcătoase. Am mai vorbit despre asta. Nu e vorba de adevăr. E vorba de ce vor ei. 

    Ați citit articolul despre clădirea Capitoliului din Illinois? E vorba de un bărbat care candida la o poziție publică acolo, și care a distrus un semn care l-a ofensat. Semnul era plasat chiar lângă pomul de crăciun. Semnul a fost pus în mod legal acolo de fundația Freedom from religion (Libertatea de religie). Iată ce spunea, și iată ce l-a supărat atât de mult pe acel bărbat. Pot să înțeleg de ce s-a mâniat, dar asta nu îți dă dreptul să încalci legea. Semnul plasat chiar lângă clădirea Caitoliului spunea, „În vremea solstițiului de iarnă, lăsați rațiunea să triumfe. Nu există dumnezei, demoni sau îngeri, rai sau iad. Există doar lumea noastră naturală. Religia e doar un mit și o superstiție care împietrește inimile și robește mințile.” Aceasta e lumea în care trăim. Serios acum. Există îngeri? Există demoni? Există un Dumnezeu? Există rai și iad? Să fim serioși. Există doar lumea naturală. Tot ce există e doar natură. Noi am apărut de nicăieri. Trăim într-un ciclu nesemnificativ. Înțelegeți asta. Acest semn sugerează că dacă începi să crezi în ceva, vei ajunge la o robie a minții, la restricționare. Biblia spune că ei vor să urmeze... nu vor să fie îngrădiți. 

    Thomas Huxley, dacă vă amintiți, era într-un fel mâna dreaptă a lui Darwin. Când Darwin a întâmpinat foarte multă critică, Thomas Huxley l-a apărat și a dus mai departe munca sa. De fapt, Thomas Huxley e cel care inventat cuvântul „agnostic” și într-un fel s-a numit primul agnostic. Nepotul său, Aldous Huxley s-a declarat ateu. Dar a scris niște lucruri interesante în cartea sa, „Confesiunile unui ateu declarat” (Confessions of a professed atheist). Ascultați următorul citat: 

    „Aveam motive să nu vreau ca lumea să aibă o semnificație. În consecință am presupus că nu are, și am reușit fără dificultate să găsesc motive satisfăcătoare pentru această presupoziție. Filozoful care nu găsește semnificație în lume, nu este preocupat în exclusivitate de problemele din metafizica pură. El este preocupat să dovedească de asemenea și că nu există nici un motiv întemeiat pentru care să nu facă ceea ce vrea să facă. Pentru mine, și fără îndoială pentru majoritatea contemporanilor, filozofia absurdului a fost în esență un instrument al eliberării. Eliberarea pe care am dorit-o a fost simultan o eliberare dintr-un anumit sistem politic și economic și o eliberare dintr-un anumit sistem de moralitate. Noi am obiectat în fața moralității, pentru că împiedica libertatea noastră sexuală.”

    E un discurs deschis, sincer în care spune, „De ce aș vrea să mă supun unor astfel de restricții?” La fel cum sugerează acel semn, „De ce am vrea să ne robim mințile cu asta? Dacă credem doar în lumea naturală, atunci suntem liberi să facem ce vrem să facem.” Același lucru ni se spune aici: „Vor trăi după poftele lor.” Și iată ce argumentează ei: „Și vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” Acesta e argumentul lor: „Serios? Hristos se va întoarce și totul se va schimba? Ascultă! Încă de pe vremea bunicului, a străbunicului, peste toate aceste generații, soarele a răsărit și a apus la fel. Nu se va schimba nimic. Chiar credeți că va veni Hristos, cerurile vor trece cu trosnet, va cădea foc din cer, și El ne va judeca? Hai să fim serioși. Încă de la început lucrurile au rămas la fel.” Acesta e argumentul lor, că nimic nu s-a schimbat. Așa că de ce s-ar schimba acum? Însă acest argument nu are logică. E ca și cum ai spune: „Serios, voi muri? Eu nu am murit niciodată.” Practic spui că nu ai experimentat niciodată asta, așa că nu ai motive să spui că vei muri într-o zi. „Niciodată nu am murit. Mă trezesc în fiecare zi. În absolut fiecare zi mă trezesc. Și tu vrei să zici că într-o zi nu mă voi mai trezi?” E același lucru ca și când ai spune: „Hai serios, pământul va avea sfârșit? Niciodată nu s-a sfârșit cu el.” Evident! Se va sfârși o singură dată. Ei vin cu argumentul că niciodată nu s-a întâmplat. 

    Însă chiar și unii dintre noi care am crescut în biserică putem avea aproape aceeași atitudine. Într-o săptămână când auzim o predică despre întoarcerea lui Hristos ne concentrăm la asta, dar nu se întâmplă nimic, deși într-un fel te așteptai. Și asta se repetă din nou și din nou, până putem ajunge să avem aceeași atitudine și să trăim ca și cum sfârșitul nu ar mai veni. În versetul 5 spune, „Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei.” În primul rând, ei uită că pământul nu a existat întotdeauna, nu-i așa? Cred că toată lumea crede asta, chiar dacă să zicem asta a fost cu 17 trilioane de ani în urmă. Recunoaștem că a existat un moment în care pământul nu a existat. Trebuie să fi existat un moment în care să apară. Așa că nu, lucrurile nu au fost la fel dintotdeauna. A fost o perioadă în care pământul nici măcar nu a existat. Și vrei să spui că lucrurile vor fi la fel pentru totdeauna? Nu prea are logică. 

    „Un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.” (2 Petru 3:5-6) Așa că nu, pământul nu a fost același întotdeauna. Dacă credem Scripturile, știm că a existat un potop. Au loc schimbări! Pământul nu a fost mereu la fel. Dumnezeu e autorul.
    „Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.” (2 Petru 3:7) Deci Dumnezeu a distrus pământul prin apă, și ne spune că data viitoare o va face prin foc.
    „Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.” (2 Petru 3:8) Prin urmare ni se atrage atenția și asupra faptului că percepția lui Dumnezeu asupra timpului e diferită de a noastră. Nu-i așa că percepția noastră asupra timpului se schimbă pe măsură ce îmbătrânim? Vă amintiți cum două ore pot părea o veșnicie, cum pe când erați în școală credeați că niciodată nu veți ieși de acolo? „Încă trei ani de liceu? Nu se poate!” Dar apoi facultatea a trecut un pic mai repede. Pentru unii poate a durat opt sau nouă ani. Ce vreau să spun e că timpul a început să treacă. Vă vine să credeți că 2009 e la sfârșit? Nu-i așa că anul 2009 a trecut mai rapid decât anul 2000 sau 1990. Timpul trece tot mai repede, nu-i așa? Așa că și percepția noastră asupra timpului va fi diferită de cea a copiilor noștri, sau a nepoților noștri. Imaginați-vă un Dumnezeu etern care spune că pentru El o mie de ani sunt ca o zi. E ca și cum noi am spune că anul acesta parcă a durat o lună. Dumnezeu spune că ultima mie de ani a părut o zi. E ceva diferit... nu înțeleg, dar asta spune Biblia. Trebuie să înțelegem că pentru El o zi e ca o mie de ani. Nu înțeleg întru-totul, și nu vreau să minimalizez importanța acestui fapt. Vorbim despre o minte eternă și eu nu înțeleg eternitatea. Eu înțeleg 42 de ani de existență, și chiar și aceștia s-au schimbat atât de mult. Așa că nu am nici o idee cum să înțeleg mintea unui Dumnezeu etern. Dar El ne spune să nici nu încercăm, ci să știm doar că pentru El o mie de ani pot fi ca o zi. Și să știți că percepția Lui asupra timpului poate fi foarte diferită de a noastră. „Am așteptat 40 de ani pentru asta.” 40 de ani în lumina eternității nu e foarte mult. Câteva mii de ani de așteptare după întoarcerea lui Hristos nu sunt multe în mintea lui Dumnezeu. 

    Iată partea frumoasă. Versetul 9: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3:9) Nu-i așa că e un verset minunat? Ni se spune: „Ascultați! Vi se pare că Dumnezeu întârzie în împlinirea promisiunii Lui? Înțelegeți de ce face asta? Pentru că e răbdător. Pentru că vă iubește. Unii dintre voi ar trebui să vă bucurați...” Interesant. Dumnezeu e răbdător, dar cu toate acestea oamenii folosesc asta împotriva Lui, spunând: „Nu va veni cu adevărat.” 

    „Eu sunt răbdător cu voi. Nu vreau să pieriți. Pocăiți-vă! Întoarceți-vă!” Nu vă bucurați că nu a venit în 2009? Gândește-te la anul -  indiferent când a fost asta – în care nu erai credincios. Când te răzvrăteai total împotriva lui Dumnezeu. Nu te bucuri că nu s-a întors atunci? Atunci te-ai bucurat pentru răbdarea Lui, nu-i așa? El ne atrage atenția asupra răbdării Lui, așa că să nu spunem: „De ce întârzie atât de mult?” Fii recunoscător că a așteptat după tine și acum așteaptă după alții. Romani ne spune că așteaptă până la împlinirea numărului de oameni dintre neamuri. În Romani 2 – iubesc acest capitol – ni se oferă o imagine în versetele 4 și 5: „Bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință.” Domnul e răbdător cu voi și nu dorește ca vreunul să piară, ci ca toți să se pocăiască. El dorește ca toți să ajungeți în punctul în care să vă schimbați, să vă întoarceți și să nu mai trăiți pentru voi. El așteaptă asta cu răbdare. 

    Imaginați-vă răbdarea. Vi s-a întâmplat să vă enerveze cineva la culme? Da? Bun. Cred că tuturor ni s-a întâmplat. Se poate întâmpla când suntem la volan. Ți se poate părea că toți sunt împotriva ta. Parcă s-ar fi transmis un mesaj la radio ca toată lumea să-ți taie calea. Și toată lumea te enervează. Simți că dacă te mai calcă cineva pe nervi ești gata să explodezi. Încercați să vă imaginați cum e să fii Creator și oamenii pe care i-ai creat să spună, „Nu există Dumnezeu, nu există diavol. Chiar se va întoarce El? Pot să trăiesc cum vreau. Să păzesc poruncile Tale? Glumești? Sunt antice! Tot ce fac e să mă limiteze, să mă robească. Nu vreau așa ceva. Există numai lumea naturală.” Auzim asta mereu. Auzim oameni care Îl înjură chiar pe Dumnezeu. Vă puteți imagina răbdarea necesară...? El spune: „Nu încă. Nu încă. Mai sunt de salvat. Mai sunt de salvat. Voi fi răbdător, pentru că vreau ca această răbdare să conducă mai mulți la pocăință. Vreau ca bunătatea Mea să-i conducă la pocăință.” Însă acel pasaj din Romani 2 spune: „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.” (Romani 2: 5) 

    Dumnezeu e atât de bun și plin de har. Haideți să ne uităm în urmă la anul 2000, la viețile noastre de atunci. Am fi meritat o pedeapsă serioasă. Unii dintre noi din această încăpere am făcut lucruri pe care nu avem curajul să le verbalizăm față de o altă persoană. Dar Dumnezeu a fost atât de răbdător și iubitor încât ne-a permis să ne aflăm astăzi aici. Tot ce sper e ca acea răbdare pe care o are cu tine să te facă să schimbi direcția. Pentru că „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2 Petru 3:10) Îmi place cuvântul „vor.” Lucrurile acestea se vor întâmpla. Ziua Domnului va veni ca un hoț. Se va întâmpla. Și o spun public. Puteți să vă bateți joc, să râdeți de mine, să plecați spunând, „Uită-te la nebunul ăsta. Crede că Hristos se întoarce.” Știți ce? El se întoarce! El se va întoarce! O voi spune public. Mi-e rușine că au existat momente în care am dat înapoi și nu am vorbit despre asta pentru că m-am gândit că toți vor râde. Vreau să schimb latura asta din mine. Pentru că El va veni ca un hoț. Și cerurile vor trece cu trosnet. „Trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el...” 

    Tot ce s-a făcut pe acest pământ va fi expus. Așa că toate acele secrete despre care nu vreți să afle nimeni, vor fi expuse într-o zi. Pământul și tot ce este pe el va fi expus. 1 Corinteni 4:5 vorbește despre faptul că vine o zi în care El „Va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor.” Nu vorbește doar despre acțiuni, ci și despre gândurile (engl. motivațiile) din inimile oamenilor. De aceea, chiar în timp ce mă aflu aici, mă întreb dacă nu am vreo altă motivație decât să-ți aduc Ție onoare. Nu vreau oare să fiu apreciat? Nu vreau oare să fiu faimos? Nu vreau oare să atrag atenția asupra mea? Pentru că atunci când vei veni Tu, totul va fi expus. Când Te vei întoarce totul va fi gol și descoperit înaintea Ta. Și vom auzi: „Cutare nu a fost autentic. Ați crezut doar că Francis e așa. Dar iată cum era inima lui de fapt. A avut o învățătură bună, dar iată adevărata lui motivație. Iată de ce a făcut asta și asta.” De aceea e important nu numai să facem ce este bine dar să ne analizăm și motivația. Ce e în inima mea? Pentru că eu cred că eu cred că El se va întoarce. Într-adevăr nu s-a întors încă, însă se va întâmpla o singură dată să vină și să judece lumea. Lumea va fi distrusă de foc. Va fi un cer nou și un pământ nou, o nouă existență aici. Dar în acel moment va fi prea târziu. 

    Mie îmi place această perioadă a anului. Pare ilogic, pentru că fiecare zi e la fel. Va fi 1 ianuarie așa de diferit de ziua de azi? Într-un anumit sens e doar o simplă zi, asta dacă nu se întoarce Domnul. Dar în același timp ceva în mintea mea îmi spune că e un nou început. Și cred că datorită faptului că avem acest timp de atâția ani, întotdeauna în 1 ianuarie vei vedea mulți oameni la sală. Nu-i așa? Aceia care aveți abonament la sală, știți că prima săptămână din an va fi aglomerată. A doua săptămână vor fi mai puțini, și până în februarie lucrurile vor reveni la normal. Însă anul viitor în ianuarie... Se întâmplă ceva în mintea noastră în această perioadă. Însă mie îmi plac începuturile noi. Îmi plac pentru că pot da trecutului tot ce am făcut. Pot apăsa pe butonul de golire a memoriei. S-a terminat. A trecut. Am făcut ce am făcut în 2009. Am dat-o în bară. În 2010 vreau să trăiesc așteptând întoarcerea lui Hristos. Vreau să trăiesc în așa fel încât El să se poată întoarce în orice zi în 2010... 

    De fapt știți la ce mă refer. Vom începe de astăzi. Nu așteptați trei zile. Însă să avem gândul de a trăi astfel. Nu ar fi extraordinar dacă am petrece un timp în care să ne debarasăm de gunoiul din anul 2009? Dumnezeu ne spune că dacă ne mărturisim păcatele, El e credincios să ne ierte de toate acele păcate. Să ne curețe de toată nelegiuirea. Toată! Poate anul 2009 a fost un an pe care ți-ai dori să-l poți retrăi. Ai făcut unele lucruri care ți-ai jurat că nu le vei face niciodată, fără să-ți dai seama. Ai înțeles că ești păcătos, dar nu te gândeai că într-atât. „Nu am crezut că mă pot enerva atât de tare. Nu am știut că există atâta poftă În inima mea. Nu am știut că sunt atât de slab. Nu știam că mă pot îndepărta atât de mult. Pur și simplu nu am crezut că 2009 va fi așa.” Poate te-ai surprins și pe tine în acest an în câteva situații. Și nu neapărat pentru că e începutul anului, dar poți avea un început nou astăzi. De fapt în fiecare duminică. Dar dacă consideri că ziua de azi e mai specială, fiind ultima dată când ne vom strânge împreună ca și congregație anul acesta, ar fi ideal să lași toată vinovăția la cruce, să crezi în puterea Duhului Sfânt care ne poate schimba în acest nou an. 

    Vreau să ne uităm la un ultim verset din Iacov 5:16 care spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Știu că mulți dintre voi care veniți dintr-un mediu catolic, atunci când vă gândiți la mărturisire, vă imaginați cum mergeți într-o cabină și mărturisiți ce se întâmplă în viața voastră unui necunoscut, care la rândul lui îți spune ce ai de făcut. Alții care veniți dintr-un mediu protestant spuneți: „Eu nu trebuie să mărturisesc nimănui, Îi spun direct lui Dumnezeu.” Iată ce zice Scriptura: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” E vorba de rugăciune, e vorba că atunci când îți mărturisești păcatele cuiva și acea persoană se roagă pentru tine, ceva se întâmplă. Nu e vorba doar de un moment emoționant: „În sfârșit am spus cuiva. Hai să te îmbrățișez.” Nu. Ci se spune că mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. La celălalt serviciu au venit oameni să-mi ceară să mă rog pentru ei, crezând că e o putere în asta. Nu suntem doar un grup de susținere în care mărturisim și ne simțim mai bine, ci se întâmplă ceva supranatural, pentru că noi nu credem că trăim doar într-o lume naturală. Credem că există un Dumnezeu. Și se Întâmplă ceva la nivel spiritual. 

    Așa că la încheiere vreau să vă las puțin timp să vă gândiți la lucruri pe care vreți să le scoateți din viața voastră. Poate deja ați mărturisit înaintea lui Dumnezeu, dar există o putere în mărturisirea păcatelor altcuiva și în rugăciunea cuiva pentru tine. Nu mă refer să-ți iei angajamente spunând: „Doamne, promit că nu voi mai face asta.” Mulți dintre noi am făcut greșeala de a face promisiuni pe care nu le putem ține. Eclesiastul 5 spune să nu facem juruințe înaintea lui Dumnezeu pentru că nu avem puterea să le ținem. Așa că nu mă refer la un timp de promisiuni sau juruințe, ci la un timp de mărturisire. În care să spunem: „Doamne, am greșit. Vreau ca cineva să se roage pentru mine, pentru că vreau puterea din această acțiune pentru anul care urmează. Vreau să trăiesc diferit.” Despre asta e vorba. Haideți să fim sinceri și să recunoaștem că avem nevoie de ajutor și nu vrem ca 2010 să fie ca 2009. Și să credem în puterea rugăciunii chiar acum. Să credem că ceva se va întâmpla. Invit echipa de închinare să cânte mai încet pentru o perioadă. Și chiar acum te poți gândi la acest an. De fapt vreau să invit chiar acum liderii aici în față. Păstorii, prezbiterii, femeile evlavioase care sunt lidere. Poate ai venit singur, sau nu te simți confortabil să-ți mărturisești păcatele celor de lângă tine, poți veni aici ca unul din cei din față să se roage pentru tine. În timpul de închinare ei vor fi aici în față. Și poate vrei chiar să faci botezul, să închei 2009 dându-ți viața Domnului, și să trăiești 2010 ca urmaș al lui Hristos. Să te alături acestei familii. Spune asta unuia de aici și după închinare te vom boteza. Dar chiar acum vreau să pleci capul și să te gândești la lucruri pe care Domnul le pune pe inima ta să le mărturisești.