Ce lucru din lumea asta ne face să ne rușinăm așa de mult față de Scriptură? "Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit." Salvat sau amăgit? Aș dori să încep în seara aceasta în timp ce ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu să mă urmariți în timp ce citesc din Matei 7:21-27. Acestea sunt cuvintele Domnului nostru Isus Hristos Însuși. Sunt cuvinte surprinzătoare, cuvinte ce șochează, dar în același timp sunt cuvinte tragice: "Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împarația cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am facut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelegea.” De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face îl voi asemana cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stânca. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.” Probabil că acesta este cel mai tragic text din toată Biblia. Realitatea este însă că vor fi oameni care într-o zi vor sta înaintea Domnului, mulți dintre ei vor crede că vor fi pe cale să intre în Rai doar pentru a li se spune că drumul lor are ca destinație finală iadul. Acest lucru este ce-a mai proastă iluzie dintre toate iluziile pe care le poate avea un om. Să greșești în privința destinului tău etern, să greșești în privința Salvării tale.

    Deseori mi se pune întrebarea: "Sunt Romano-Catolicii creștini?" Iar eu răspund tot printr-o întrebare: "Protestanții sunt din natură creștini sau au fost dintodeauna creștini?" Uite încă o întrebare: "Sunt Evanghelicii neapărat și creștini?" Dar o altă întrebare mult mai importantă decât toate celălalte este: "Ești tu creștin?" Este posibil ca tu să fi printre acei mulți care sunt înșelați. Nu ești singur. Sunt convins că în numele creștinătății sunt multe locuri ce se proclamă ca fiind "biserici", dar de fapt nu sunt biserici. Și au, de asemenea, conducători ce se auto-numesc "pastori", dar de fapt nu sunt pastori. Iar acești pastori au adunări ce se proclamă a fii creștini, dar de fapt nu sunt creștini. Nu sunt biserici, nu sunt pastori și nu sunt creștini, dar cu toate acestea ei se etichetează cu mândrie că sunt creștini. Noi am învățat din mesajul de data trecută din versetele 13 și 14 că sunt doar două variante posibile. Este o poartă strâmtă ce duce către Cer și, de asemenea, este un drum larg care se auto-numește Rai, dar duce către Iad. Poarta strâmtă este greu de găsit și greu de urmat pentru că cere negare de sine, negarea propriei nevinovății, recunoașterea păcatului, pocăința deplină, supunere lui Hristos, angajamentul de a-L asculta și de a-L urma cu orice preț.

    Este greu de găsit acel adevăr și este greu de urmat și de acționat în funcție de acest adevăr datorită dragostei față de Eul firesc și față de păcat, de altfel lucru ce face parte din natura păcatosului. Calea adevărată către Cer este greu de găsit. Este departe de ochii lumii. Este strâmtă, iar tu vii gol, vii singur și vii pocăindu-te. Te zbați pentru a intra. În același timp, majoritatea oamenilor religioși se află pe calea largă și sunt o grămadă de profeți falși care îi conduc pe această cale. Sunt menționați, apropo, în versetele 15 la 20. Profeții falși, conducătorii religioși falși, reprezentanții falși a lui Hristos, agenții falși a lui Dumnezeu care de fapt sunt agenții Satanei, sunt misionarii Satanei deghizați în îngeri de lumină, conducând oamenii pe un drum pe care-l numesc Rai, dar de fapt duce către Iad.  În toți anii misiunii mele ca pastor, nu a existat nimic să poată depășii această problemă. Desigur că este o tragedie pentru hinduși să mergi în iad sau budiști sau musulmani. Este o tragedie pentru ateii și evreii ce-l resping pe Mesia, să meargă în iad. Este o tragedie pentru oricine să mergi în iad. Dar mi se pare că tragedia tragediilor este tragedia repetată a evreilor de a fi în preajma lui Isus, dar în final a ajunge în mâna Satanei. Aceasta este tragedia adevarată. Sunt pastori ce se încadrează în această categorie. Nu sunt nici macar creștini. Și biserici care sunt umplute cu oameni, sunt unele "biserici" formate în totalitate din non- creștini amăgiți în privința stării spirituale proprii. De aceea, este important pentru noi să auzim Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă sunt cumva îngrijorat în această privință, credeți-mă că El este pe departe mult mai îngrijorat în aceeași privință.

    Când Domnul a spus aceste cuvinte, El nu se adresa oamenilor fără religie, ci unor oameni "plini" de religie. El vorbea unor oameni ce își duceau religia la maxim am putea spune. Erau obsedați de religie. De fapt ei nu puteau discerne viața socială, viața civilă, viața economică, viață de familie, viața lor națională, de religia lor. Permitea totul în Israel. Aceștia sunt cei mai religioși oameni. Mai religioși de atât nu se putea. Dar nu aveau nicio o relație cu Dumnezeu și nicio relație cu Hristos. Sunt religioși, dar sunt pierduți. Ei sunt pe drumul greșit. Dacă pot împrumuta cuvintele apostolului Pavel, ei aveau o formă de evlavie, dar lipsită de esență. Se înșeală.

    Avem aceasta astăzi dupa cum spuneam. Este pretutindeni... pretutindeni. Oameni care într-un fel sau altul sunt conectați la ideea de Dumnezeu și chiar de Isus, dar cu totul lipsiți de orice viață divină, de orice cunoștiiță de Dumnezeu, de orice salvare. Avem o multitudine de suflete amăgite în bisericile care sunt într-un fel de excursie a lui Isus, crezând că totul este bine. Cuvintele Domnului în acest text sunt cuvintele cele mai bune pentru a confrunta o astfel de amăgire. Și sunt sigur că nu este doar o amăgire acolo undeva în spatele nostru, sunt sigur că este o amăgire aici în noi. Desigur că ar fi tragedia tragediilor, dar cu siguranță va apărea și chiar apare și va continua să apară și anume că cineva din biserica noastră va sfârși spunând, "Dar, Doamne, dar, Doamne", doar ca să audă, "depărtați-vă de la Mine, voi toți lucratorii fărădelegii , niciodată nu v-am cunoscut.” Domnul nostru a avut această îngrijorare chiar și în predica apocaliptică (Matei 24), la sfârșitul lucrării Sale Mesianice când a spus o întâmplare în capitolul 25 din Matei despre câteva fecioare care aveau toată găteala pentru acest mare eveniment, așteptând pe Mirele să vină la nuntă. Un singur lucru lipsea. Ceea ce aveau nevoie în interior, uleiul pentru a-l pune în lampă, deoarece ele nu aveau ulei. Acest lucru este un simbol ce arată goliciune de lumină spirituală, ele fuseseră stinse pentru todeauna, pentru că aveau doar găteala exterioară. Presupun că șocantul cuvânt aici, sau cel puțin șocant pentru mine este primul cuvânt din versetul 22: "Mulți Îmi vor zice în ziua aceea..." Și nu mă pot abține și fac o trimitere înapoi la versetul 13: "Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea." Este același "mulți". Sunt cei religioși, dar pierduți. Sunt aceeași "mulți" care merg pe calea largă pe care ei o numesc Rai, dar duce către Iad. Sunt aceeasi "multi" care cred că atunci când vor ajunge la sfârșitul drumului vor fi admiși în Rai doar pentru a-și da seama că este mai degrabă intrarea în Iad decât în Rai.

    Ce mare șoc este acesta să crezi că ești pe drumul spre Rai, iar la final să afli că destinația este Iadul. Ce îi înjosește pe oameni în această amăgire? Ce o face? Cum ai putea ajunge în locul acela în care să stai chiar confortabil în propria-ți decepție, chiar inconștient fiind de asta? Ei bine lăsați-mă să vă sugerez câteva lucruri. Sunt câteva lucruri ce au contribuit la asta. Și aș începe prin a spune că există o întelegere superficială a Evangheliei, care apropo pătrunde, dacă nu chiar domină "creștinismul", un eșec în a înțelege adevăratele condiții ale Evangheliei, definiția reală a salvării și a credinței salvatoare. Noi avem o așa slabă și superficială apropiere de Evanghelie încât majoritatea oamenilor ce se numesc pe ei însuși creștini, n-ar putea să-ți dea o explicație cu înțeles real despre doctrina salvării. Ei nu se cunosc pe ei însuși. Dar nici nu există pretenția de a se cunoaște pe ei înșiși pentru că în cele mai multe cazuri oamenii care îi învață nu se cunosc nici ei pe ei înșiși. Deci oamenii au o falsă cunoaștere despre propria lor condiție spirituală pentru că ei nici măcar nu înțeleg ce este credința salvatoare și Evanghelia salvatoare. Și ai crede că cineva așa ca mine care a petrecut o mare parte din viața sa încercând să clarifice Evanghelia și să clarifice ce înseamnă cu adevărat pocăința, și ce înseamnă cu adevărat să-ți pui credința în Hristos, și ce înseamnă cu adevărat doctrina justificării ar însemna un fel de erou pentru biserica creștină, dar adevărul este că, sunt un anti-erou. Calc, ca să zicem așa, pe sentimentele oamenilor, invadez patul confortabil al toleranțelor lor, sunt neînțelegător. Dar adevărul întodeauna face asta. Întodeauna. Biserica este așa de ingnorantă în privința Evangheliei încât atunci când predici adevărata Evanghelie, vei fi răspunzător pentru a fi umilit pentru Evanghelie de către întreaga biserică. Am găsit un alt articol astăzi care mi-a fost trimis într-un jurnal, cam de 15 pagini de gros, în care sunt atacat pentru că am spus ce ar însemna să devii un creștin adevărat, jurnal scris de către un pastor creștin. Vă spun că a predica Evanghelia adevărată în lumea creștină astăzi înseamnă să intri într-un război mai degrabă decât să predici adevărata Evanghelie lumii. Deci primul motiv pentru care oamenii sunt ademeniți în această amăgire este pentru că ei nu stiu definiția Evangheliei. Ei pot să stea într-o "adunare" undeva ce se pretinde a fi biserică și să fie învațați de către cineva ce pozează drept pastor creștin, și înconjurați de către oameni ce pretind a fi creștini, și sunt făcuți să se simtă bine în orice situație s-ar afla.

    Al doilea contribuabil la aceast lucru este o falsă senzație de siguranță... o falsă senzație de siguranță. Ideea este că dacă simți că ești bine în privința lui Dumnezeu, și dacă mai ai și ceva atracție emoțională față de Dumnezeu, pe care probabil ai numi-o "dragoste", dacă crezi în Isus și dacă vrei să te conectezi la Isus, și dacă dorești într-un fel să te asociezi cu Isus și să fii părtaș la ceea ce face Isus, și dorești ca Isus să lucreze în vreun fel cu tine și să te transforme în ceea ce tu dorești să fii, te-ai rezolvat. Și acest lucru va fi afirmat. Ți se va spune asta dacă spui această rugăciune:  "Ești creștin". Vei fi confirmat. În unele cazuri dacă vii la altar și te rogi această rugăciune, vei fi confirmat chiar de 2 ori. În unele cazuri dacă arăți vreun fel de credință adunărilor pe care le frecventezi și adunarea pare că are "ca centru pe Isus", lucrul acesta este o confirmare. Dar în mare parte, dacă te simți bine în privința lui Isus și vrei ca El să-ți repare viața și să-ți ia viața, vei fi asigurat că ești bine. Atâta timp cât spui că-L vrei pe Isus în viața ta și atâta timp cât spui că crezi în Isus, și atâta timp cât te rogi lui Isus și-L rogi să-ți repare viața, să spui lucrurile potrivite, să arăți răspunsurile emoționale corecte la evenimentele făcute în numele lui Isus, ești bine. De fapt, vei fi zidit. Vei fi confirmat regulat. Dumnezeu te iubește și El te iubește necondiționat. Și tot ceea ce vrea El să facă este să îndeplinească orice vis și dorință pe care o ai în viața ta. Și tu ești aici și îți arăți dragostea ta față de Dumnezeu, iar atunci ei te vor pune în poziția în care vei fi binecuvântat. Deci, atât lipsa cunoștiinței față de Evanghelie, cât și dorința copleșitoare de a face pe toată lumea să se simtă bine și de a-i asigura că relația lor cu Dumnezeu este bine dacă doar petrec timp prin preajma oamenilor ce vorbesc despre Isus, aceste lucruri ademenesc pe oameni spre a visa că sunt bine cu Dumnezeu. Iar ei de fapt nu sunt.

    Există un al treilea lucru. Un eșec în examinarea de sine... un eșec în examinarea de sine. Atunci când cineva îmi spune: "Nu sunt sigur că sunt creștin", care ar trebui să fie răspunsul meu imediat? "Ei bine, desigur că ești. Ești aici. Te-ai rugat vreodată rugăciunea? Ai fost vreodată în camera de rugăciune? Despre ce vorbești acolo, desigur că ești un creștin, uită-te la tine doar. Ai o Biblie. Hei, ai o Biblie de studiu McArthur, sigur trebuie să fii creștin. Ce vrei să spui cu asta?" Dar dacă cineva mi-ar spune, "Nu sunt sigur că sunt creștin", răspunsul meu imediat ar fi următorul: "Motivul pentru care simți că nu ești un creștin este pentru că tu chiar nu ești un creștin." Este mult mai important să pretinzi o autoexaminare sinceră decât să te plimbi peste îndoielile cuiva. Dacă te îndoiești de salvarea ta, există un motiv pentru care te îndoiești. Ar putea să nu fie un răspuns pertinent, dar ar putea fi un răspuns pertinent. Ai putea avea toate motivele corecte pentru a te îndoi că ești pe calea spre cer. Ai putea avea toate motivele corecte pentru a te îndoi de faptul că ești un credincios. Și până când nu voi vedea un model în viața ta și voi ghici că această îndoială nu este necesară, și că tu cedezi în fața ispitei de a nu crede că Dumnezeu te-a salvat, și nici atunci nu pot fi sigur. Voi pune la îndoială faptul că dacă te îndoiești probabil că ai avea un motiv ca să te îndoiești. Dar asta nu-i la modă. De fapt, cuvintele pe care le spun chiar acum către tine, sunt cuvinte care ar fi puternic respinse în multe, multe "biserici" creștine. Ce? Ai pune în discuție salvarea oamenilor? Cine crezi că ești? Ei bine, eu doar încerc să fac un efort în a explica faptul că, cuvintele Domnului din Matei 7 sunt chiar peste generația actuală că oamenii trăiesc sub o masivă iluzie despre relația lor cu Dumnezeu, și de asemenea sunt mulți, mulți oameni în această categorie. Acesta nu este mesajul meu, acesta este mesajul marelui Păstor, eu sunt doar "subpastorul" Lui, transmițând mesajul mai departe. Și sunt așa de mult focalizați pe har. Noi vrem ca oamenii să se simtă așa de bine. Noi vrem ca oamenii să ne placă.Nu ne plac confruntările. Așa că nu vrem ca să punem la îndoială viața spirituală a oamenilor. Suntem așa de tare focalizați pe har, noi nu vrem ca ei să se simtă prost pentru păcatele lor, noi vrem ca ei să se simtă fericiți datorită dragostei lui Dumnezeu. Dar lucrul acesta nu-i biblic.

    În 2 Corinteni 13:5 există un cuvânt pe care noi toți avem nevoie să-l auzim, și vine de la apostolul Pavel către o biserică, către o biserică unde a petrecut aproape 2 ani din viața sa, către o biserică unde oamenii mărturiseau pe Hristos, unde au fost botezați, unde au fost învățați de către Pavel, biserica din Corint, o biserică care pe când Pavel scria 2 Corinteni, a mai scris de asemenea încă trei epistole... 1 Corinteni și încă 2 care nu sunt parte din Scriptură. Aceasta este o biserică care a auzit atâtea de multe de la acest om. Și pe când vei ajunge la capitolul 13, vei avea un total de 29 de capitole scrise doar în cele 2 epistole care sunt inspirate de Duhul Sfânt și plasate în Scriptură. Și cu toate acestea el le spune în capitolul 13, versetul 5, "Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați." După ani de misiune sub povățuirea apostolului Pavel, după ani de instruire din partea lui Pavel și din partea emisarilor lui trimiși către acea biserică în numele lui Pavel, după ani de mărturisiri pentru Hristos, el spune: "Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință." De fapt, această examinare ar trebui să aibă loc în viața bisericii ca și cum ar fi ceva normal. Ce vrei să spui cu asta? De fiecare dată când participi la masa Domnului, 1 Corinteni 11, de fiecare dată când participați la masa Domnului, "Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El" "De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic - și acela ar fi cineva care nu este salvat în mod autentic, cu siguranță - va fi vinovat de trupul și sângele Domnului." Dacă ești un creștin fals și iei parte la masa Domnului, devii astfel vinovat de moartea Lui. "Pe voi înșivă încercați-vă daca sunteți în credință." De fiecare dată când te apropii de masa Domnului, este un timp de auto-examinare. Dacă nu faci asta, dacă nu vrei să faci asta, cel mai probabil că ai găsit o zonă de confort în propria ta amăgire.

    Există o a patra problemă care cred că seduce oamenii în această amăgire, o focalizare pe activitatea religioasă... O focalizare pe activitatea religioasă. Fiind într-o biserică, fiind împreună cu oameni ce se numesc creștini, citind literatură jumătate creștină, vorbind despre Dumnezeu, așa cum mulți oameni simt asta astăzi, simțindu-se spirituali, participând chiar și la studii biblice, fiind parte din unele organizații creștine. Aceste lucruri atrag pe oameni în amăgirea ce se consideră a fi egalul mântuirii. O, vai, creștinătatea este umplută cu oameni implicați în tot felul de activități creștine! Doar gândiți-vă la toate organizațiile creștine, n-au sfârșit. Gândiți-vă la toate publicațiile, cărțile, muzica, literatura de orice fel, televiziunea, radioul creștin. Sunt fără sfârșit. Câți oameni sunt implicați în toate astea? Gândiți-vă la toate bisericile Romano-Catolice, biserica Ortodoxă și mai departe către tot ceea ce ar însemna să fii creștin, incluzând culturile, toate felurile de Protestanță liberală, denominațiuni, și toate celălalte tipuri de biserici. Și biserici apar pretutindeni în prezent, ideea în ziua de azi este să-ți deschizi propria biserică. Tu nu ești creat ca să fii chemat sau hăruit sau antrenat sau ordonat, tu trebuie doar să fii un antreprenor. Peste tot aceste biserici apar și reinventează modul în care ar trebui să fie o biserică după liderul ei. Iar pe deasupra aceste biserici caută să implice oameni.

    Vreau să vă zic despre ceva ce mi-a arătat cineva zilele trecute, un lucru comun în partea mea de oraș. Noua biserică Tehno și această biserică include pe băiatul Isus ca dansând break-dance... Băiatul Isus dansând break-dance în Noua Biserică Tehno. Acum acest lucru implică o grămadă de persoane. Și atunci când aceste persoane se întalnesc, spun astfel: "Când vei veni să-ți aduci "lucrurile", adu-ți albumurile de rap, adu-ți placa pentru ca să fii un titirez... și cine știe ce se poate întâmpla într-o astfel de situație. Implică tot felul de persoane care simt că sunt conectați la băiatul break-dance Isus. Și noi râdem când auzim un astfel de lucru pentru că este absolut ridicol, dar este o tragedie mai presus de toate tragediile. Activități religioase peste tot... peste tot.

    Există o a cincea problemă ce cred că atrage pe oameni în amăgire, îmi place s-o numesc "Abordarea schimbului cinstit." Este așa de atipic. Începe de obicei așa: Practic sunt o persoană bună, este ideea că tu crezi în Dumnezeu și că ești o personă bună în comparație cu o persoană rea, ceea ce înseamnă că în 24 de ore, majoritatea acestor ore nu înfăptuiești o crimă violentă. Așa funcționează acest principiu. Este vorba doar despre etajarea orelor. Câte ore pe zi înfăptuiesc vreo crimă? Ei bine, sunt rare zilele când fac vreo nelegiuire, dar sunt o grămadă de zile când nu fac nici o faptă rea, așa că practic sunt bine. Sau câte ore pe lună violez pe cineva? Ocazional, dar majoritatea timpului sunt o persoană bună. Astfel funcționează acest principiu. Ei pun într-un fel orarul lor în balanță. Și noi avem tendința să punem în balanță păcatele noastre cu ceva bun. Spre exemplu: "Dar uite, îmi susțin familia... îmi susțin familia. Da, știu că mă mai împiedic câteodată și că sunt necredincios soției mele și că înșel taxa impozitului, dar îți spun un lucru, îmi duc copiii, știi tu, la meciurile de sâmbăta din liga mică, sunt un tată bun." Chiar așa? "Da, Domnul nu m-ar împiedica să intru în Rai, după tot cât am crezut în Dumnezeu și hei, eu cred în Isus, deci practic sunt o persoană bună." Acum, desigur, aceasta este cea mai mare minciună ce poate exista în religiozitate. Pentru ca să crezi minciuna asta trebuie să crezi de asemenea că Dumnezeu socotește pe păcătos neprihănit. Iar tu zici că nu ești așa, dar de fapt ești un pacătos, doar că nu știi asta încă. Dar atunci când ajungi la cunoștiința faptului că ești păcătos, atunci apare speranța că ai putea fi considerat neprihănit... dar nu până atunci. Acest lucru funcționează pentru majoritatea oamenilor. Facem puțin rău acolo, facem puțin bine aici, echilibrăm... Sunt de partea bună, voi fi bine. Dumnezeu nu m-ar împiedica să intru în Rai cu siguranță.

    Există un alt element în acestă mică listă a atitudinilor ce oferă falsa senzație de siguranță. Familiarizarea cu morala biblică. Familiarizarea cu morala biblică... Spun ei, "Ei bine eu nu neg ceea ce Biblia spune, eu cred într-o morală biblică. Nu sunt pentru homosexualitate, nu sunt împotriva căsătoriei, nu sunt împotriva familiei. Sunt de acord cu asta. Eu cred că activitatea sexuală ar trebui să aibă loc între un soț și soție doar în cadrul căsniciei. Eu țin la această moralitate, de aceea sigur sunt în drum spre cer. Și sunt o grămadă de oameni ce se încadrează în acestă categorie. Luați spre exemplu, mormonii. Ei spun că ăsta e modul lor de viețuire... în schimb nu funcționează cum ar trebui întodeauna. Nu încerc să sucesc Scriptura. Uite, n-am niciun argument împotriva Bibliei. De fapt, nu știu ce spune ea, dar cred că acestea sunt acele lucruri pe care Biblia le apără și sunt de acord cu ele. Și toate aceste lucruri sunt doar o mare amăgire deoarece niciunul dintre ele nu au de face cu salvarea ta, niciunul. Problema reală este aceasta, oamenii care sunt înșelați și amăgiți au eșuat în a intra pe poarta strâmtă. Ei au eșuat în a intra pe poarta strâmtă. Ce înseamnă lucrul acesta? Căirea față de păcat, mărturisirea păcatului, supunere lui Hristos, faliment, umilință, căință, supunere față de Cuvântul Domnului indiferent ce.

    Martyn Lloyd-Jones a scris, "Ceea ce Domnul nostru binecuvântat își dorește mai presus de orice, suntem noi, ceea ce Scriptura numește inimă "El vrea omul dinlăuntru, inima, El vrea supunerea noastră. El nu vrea profesia noastră, zelul nostru, focul nostru, munca noastră sau orice altceva. El ne vrea pe noi. Dumnezeu nu vrea darurile noastre. El nu vrea jertfele noastre. El vrea supunerea noastră. El ne vrea pe noi. Este posibil pentru un om să spună lucrurile potrivite să fie foarte ocupat și activ, să atingă aparent rezultate minunate și totuși să nu se dăruiască pe sine însuși Domnului. Și acesta este, în final, cea mai mare insultă pe care i-o putem adresa Domnului. Ce ar putea fi o mai mare insultă, spune Lloyd-Jones, decât să spui, "Doamne, Doamne," să fii ocupat și activ și totuși să nu-I fi supus, să-ți controlezi tu însuși viața și să permiți propriilor opinii și argumente să-ți controleze viața în loc să asculți de Scriptură. Aceasta este cea mai mare insultă dintre toate la adresa Domnului.

    Amăgiții se împart în diferite categorii. Există categoria superficialilor. Ei sunt aceia care se numesc creștini pentru că într-un anumit moment din copilăria lor ei l-au acceptat pe Hristos. Vom folosi această nouă vorbă. Sau ei au crezut în Dumnezeu. Ei sunt ignoranți și sunt nesupuși. Îi numesc superficiali pentru că ei au o expunere superficială față de creștinătate, ceva eveniment din viața lor, probabil impus de către părinți. Ei cred că este o conexiune adevărată cu Dumnezeu ceea ce ei experimentează. Dar ei sunt doar într-un fel superficiali, este vorba doar despre un eveniment din trecut. Ei cred că nu mai are nici o importanță. Și-au rezolvat problema respectivă. Au avut grijă de acel lucru într-un fel necesar vieților lor. Și singura dată când i-ai văzut este de Crăciun și de Paște. Când se rostogolesc intrând în biserică de Paște, vrei să le urezi Crăciun Fericit pentru că nu-i vei mai vedea până la Crăciun.

    Și mai sunt apoi amăgiții care nu sunt superficiali, dar sunt amăgiții care sunt foarte implicați. Sunt peste tot în biserică. Isus i-a numit neghina semănată printre grâu. Ei cunosc multe despre biserică. Ei cunosc despre viața bisericii, ei sunt implicați în viața bisericii. Ei cunosc câte puțin din Biblie. Ei cunosc povești din Biblie. Ei cunosc fraza de actualitate, narațiuni ale Domnului Isus într-o oarecare măsură. Ei ar putea să-ți povestească câteva lucruri din Biblie. Ei cunosc câte puțin din teologie, deajuns cât să fie periculoși. Dar nu există o smerenie reală, nu există o falimentare, nu există evlavie. Ei sunt doar ca să fie. Sunt implicați. Ei nu se gândesc în profunzime la unele lucruri. Ei nu încearcă să fie amăgitori. Ei nu încearcă să fie creștini falși. Ei sunt, dar ei de fapt nu știu asta. Ei sunt trași de curentul și activitatea ce se desfășoară în biserică, gândind: "Hei, ăștia sunt oamenii mei, aici ar trebui să fiu." Și astfel există cei superficiali, apoi cei implicați.

    Și apoi în al treilea rând sunt ipocriții. Ei știu că nu sunt credincioși. Ei apar în adunare duminica și abia așteaptă să plece odată ca să se întoarcă la pornografie, la relațiile ilicite și la comportamentul diabolic. O, cei implicați, ei încearcă să lucreze la etica lor, ei încearcă să lucreze la moralitatea lor și încearcă să fie pe cât pot ei să fie de buni fără nici un ajutor din partea Duhului Sfânt, destul de dură situația, ba chiar imposibilă. Dar ipocriții, ei au renunțat să fie ceea ce ei nu pot fi și ei doar pretind că sunt ceva atunci când apar la biserică, iar în restul timpului ei sunt exact ceea ce sunt cu adevărat. Sunt toți acești oameni conștienți de faptul că sunt înșelați? O, eu cred că superficiali probabil că sunt foarte amăgiți, iar ei nu știu asta. Eu cred că cei implicați sunt înșelați, iar ei nu realizează asta. Eu cred în mare parte că ipocriții, nu sunt amăgiți, ci ei sunt amăgitori. Eu nu știu ce cred ei că vor câștiga din toată asta.

    Acum, să zicem că tu ești într-o biserică ca asta, sau oricare altă biserică, iar tu vrei să ajuți. Iar tu spui, "bine, avem ceva neghină aici, și mai avem ceva oameni aici care fac lucruri în biserică. Sunt implicați. Ei lucrează la această treabă creștină. Mai avem ceva oameni care apar așa din când în când, doar sporadic, ei sunt superficialii. Și mai avem ceva ipocrizie bine făcută, ce este infiltrată foarte bine de niște oameni ce o practică de foarte, foarte mult timp. Cum vom putea să-i ajutăm pe oameni ăștia? Cum vom ajunge la acești oameni pentru a-i demasca spre binele lor. Ce cauți de fapt? Cum poate știi o persoană amăgită că este amăgită? Cum putem identifica pe cineva care-i amăgit și care amăgește la rândul său?” Lăsați-mă să vă dau câteva sugestii. Și apropo, în acest mesaj am să vă ofer doar introducerea. După aceste lucruri să vă uitați. Când te uiți după oameni amăgiți, uită-te după oameni ce caută sentimente, binecuvântări, experiențe, vindecări, îngeri, orice subprodus al credinței, afară de Hristos. Ei nu au gustat gloria și onoarea și minunea și frumusețea și măreția lui Hristos. Ei nu L-au onorat, nu L-au iubit,nu L-au servit, nu I s-au supus, nu L-au înălțat, nu L-au proclamat, nu L-au adorat, nu L-au mărturisit. Sunt doar acolo pentru beneficiile afiliate Lui... Dă-mi binecuvântarea, dă-mi experiență spirituală, dă-mi o stare spirituală înaltă, dă-mi simțiri grozave, dă-mi vindecare, dă-mi prosperitate.

    Este un lucru interesant să realizezi că în urmă cu câțiva ani Evanghelia prosperității a fost doar o parte mică din Marea Mișcare Penticostală. Acum a înghițit întreaga mișcare. Întreaga mișcare se bazează pe dăruirea produselor lui Dumnezeu, dar nu pe Dumnezeu în sine... Beneficiile lui Hristos, dar nu Hristos. Ei nu se uită după Hristos. Lasă-mă să-L am pe Hristos fie că sunt bolnav, fie că sunt sănătos. Lasă-mă să-L am pe Hristos fie dacă sunt bogat, fie dacă sunt sărac. Lasă-mă să-L am pe Hristos fie că sunt viu, fie că sunt mort. Lasă-mă să-L am pe Hristos pentru păcatele mele și pe Hristos pentru călăuzirea mea și pe Hristos pentru puterea mea și Hristos pentru Regele meu. Nu mă intereseză dacă am altceva, decât pe Hristos. Nu veți auzi acest lucru astăzi. De fapt, dacă ăsta e mesajul tău, este foarte probabil ca mulțimea să te elimine repede. Deci când te uiți după oameni ce ar putea fi amăgiți, uită-te după oamenii ce caută doar beneficiile pe care și le doresc, și nu Hristos. Și după cum John Piper spunea: "Evanghelia nu oferă păctosului ceea ce păcătosul și-ar dori în mod natural." Ce și-ar dori păcătosul în mod natural? Simțiri bune, binecuvântări, vindecare, fericire, averi, bani, succes, o grămadă de îngeri  are să lucreze pentru el, toți oamenii degenerați doresc asta. Nu este produsul lucrării Duhului într-o inimă degenerată. Evanghelia nu promite păcătosului lucruri pe care păcătosul deja și le dorește. Ea promite ceea ce păcătosul nu-și dorește și aceasta este dreptatea, sfințenia, iertare, Rai și mai presus de toate acestea, Hristos.

    Care este atitudinea lumii față de Hristos? Îl urăsc. De aceea noi studiem despre creștinii persecutați, corect? „Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu.” Ei Mă urăsc, te vor urî și pe tine. Un om nenăscut din nou nu are nicio legătură cu Evanghelia, iar acest lucru îl redefinește ca fiind un păcătos mizerabil ce galopează spre iad, disperat după salvare. Iar pentru a primi acea salvare el trebuie să se lepede de sine și să-l primească pe Hristos. Deci te uiți după oamenii ce caută doar avantajele pe care și le doresc în starea lor nemântuită, în defavoarea lui Hristos. În al doilea rând, poți să te uiți după oamenii ce sunt mai dedicați bisericii decât Scripturii... Mai dedicați "bisericilor, Scripturii". Adică denominațiunilor, mișcărilor, grupurilor deoarece foarte probabil că este o chestie socială. O, nu doar pur socială, dar este un fel de vibrare socio-spirituală, știi? Ah, se simte bine să fii implicat într-o chestie dumnezeiască. Și tu chiar poți auzi pe oameni spunând asta. "Hei, vino și întrunește-te cu noi, noi avem o chestie dumnezeiască în desfășurare aici. Este un fel de amestec socio-dumnezeiesc." Și la aceasta sunt ei consacrați, nu la Cuvântul lui Dumnezeu. Cum ai putea fi dedicat lui Dumnezeu și nu și Cuvântului Său? Cum poți spune, "O da, eu chiar vreau sa mă conectez cu Dumnezeu." Biny, vrei să te conectezi cu Dumnezeu? Uite ce spune Dumnezeu. Mărturisește-ți păcatul, pocăiește-te și primește-L pe Fiul Său ca singura speranță salvatoare. Acesta este primul lucru pe care El îl spune. Și dacă tu vrei să faci asta, vei merge în iad pentru todeauna. Acum, vrei să știi următorul lucru pe care Dumnezeu îl spune? Poate că vom putea începe acolo și atunci vom lucra la, "Lepădarea de sine, luarea crucii și urmarea Lui". Apoi vom putea lucra la, "urăște pe tatăl tău, urăște pe mama ta, sora ta, pe fratele tău și chiar propria-ți viață." Iar apoi vom vorbi despre conștientizarea prețului. Stai o secundă. El cere toate acestea? Și apropo, Legea lui Dumnezeu, este Legea lui Dumnezeu pentru că aceasta este o reflecție a naturii Sale Divine, iar Legea Domnului nu se schimbă, Legea morală a lui Dumnezeu va trebui să devină pasiunea ta. Ce? Care, de altfel este un alt mod de a spune că orice îți place să faci acum, trebuie să urăști. Orice urăști să faci acum trebuie să iubești. Ești pregătit pentru asta?

    Uită-te după oamenii ce sunt angajați într-un legământ cu vreun fel de organizații, sau vreun loc, sau vreun grup de persoane ce este în plus față de Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ei să se poată supune Cuvântului lui Dumnezeu. Nu sunt sub nici o iluzie. Știu de ce oamenii vin în această biserică. Știu de ce ești aici. Ești aici pentru că iei Cuvântul Domnului în serios, corect? Și ăsta nu-i un show cu căței și ponei. Uite, vin în această biserică în fiecare săptămână si de fiecare dată totul e la fel. Nu e nici o varietate în această biserică. Dar tu nu ești în căutarea unei varietăți. Nu e un jongler săptămâna asta și nu e un vreun cal dansator săptămâna viitoare. Nu ai nevoie să fii distrat. Nu ai nevoie de o formație rock. Ești aici pentru un singur motiv, spune-mi ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. De-aceea ești aici. Eu știu asta. Noi toți știm asta. De-aceea suntem aici. Și câteodată oamenii vor spune, "Ei bine, știi tu, noi am venit în biserica ta pentru puțină vreme, dar a fost la o distanță de 15 minute și am găsit un loc în apropiere." Chiar așa? Se predică Biblia acolo? "O nu, nu... nu așa cum predici tu. Dar știi tu, e un loc aproape de noi." O, bine, da. Nu-i greu să-ți dai seama unde ești, nu-i așa? Există un motiv pentru care oamenii vin aici și un motiv pentru care nu vin, pentru că ei nu vor expunerea constantă. Nu aș veni aici dacă nu aș vrea să aud Cuvântul lui Dumnezeu. Ar fi nevoie de o singură predică de-a mea și ar spune, "Nu mă mai duc acolo niciodată". Uite, dacă nu asculți Cuvântul lui Dumnezeu, și nu ești interesat de Cuvântul lui Dumnezeu, n-ar trebui să fi în acest loc pentru că nimic altceva n-o să se întâmple. Deci dacă aștepți să apară noul val, să știi că nu apare.

    Există un al treilea fel de oameni pe care ai putea să-l cauți și să te întrebi dacă acești oameni sunt într-adevăr convertiți. Sunt mai mult implicați în teologie într-un interes academic decât într-un interes personal spre sfințire. Urăsc s-o spun dar seminariile din toată țara sunt pline cu profesori ce au un interes academic în Scriptură, un interes academic în teologie, ce nu-L cunosc pe Dumnezeu în nici un fel. Și astfel orice ar crede ei că Biblia ar însemna, este probabil ceea ce nu înseamnă Biblia în realitate, de vreme ce omul natural a crezut ba chiar că este un scolastic, un pedant, nu a putut înțelege lucrurile lui Dumnezeu. Nu e de mirare că seminariile pline de profesori liberali nu pot înțelege Evanghelia corect, nu pot înțelege Geneza corect, nu pot înțelege Vechiul Testament corect, nu pot înțelege nimic corect pentru că oamenii nenăscuți din nou indiferent cât de bine sunt ei educați sau pregătiți teologic încă nu pot înțelege corect. Pentru că, după cum 1 Corinteni 2 spune, "Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu." Și doar Duhul poate da călăuzirea, înțelegerea. Deci te uiți după oamenii ce au mai degrabă un interes academic în teologie și în Scriptură decât un interes în Cuvântul lui Dumnezeu spre sfințirea personală și părtășia personală.

    Ei bine, știți voi, acestea sunt cele două lucruri pe care le-am evidențiat din Scriptură. Primul lucru este lucrarea Cuvântului în propria mea inimă, curățarea, purificarea. Este ca un cuțit, Ioan 15, care curăță. Este ca apa care spală. Iar al doilea element este că nu doar că îmi curăță inima, și inima unui adevărat credincios, dar de asemenea ne pornește spre a adora în moduri proaspete. Fiecare pasaj descoperă lucruri noi despre Dumnezeu. Fiecare verset pe care-l citesc, și citesc așa de încet fiecare verset încât explodează spre mine într-un fel de cacofonie de voci angelice ce laudă pe Dumnezeu și deschid noi perspective de înțelegere pentru mine. Și astfel ce evidențiez din Scriptură? Ceea ce produce creștere și sfințire personală în propria mea viață, și ceea ce îmi lărgește modul de închinare, adorare. Eu n-am citit niciodată Biblia în scopuri academice... niciodată.

    Un alt lucru după care poți identifica o persoană ce este amăgită este o persoană ce întodeauna este blocată într-un singur punct al teologiei. Am dat de astfel de oameni toată viața mea. Ei au de-a face doar cu un singur punct supra-accentuat din teologie, iar ei caută doar o platformă pentru a expune acest punct de vedere superficial. Iar când îmi scriu scrisori, știți voi acest fel de oameni, ei scriu cu scris mărunt, niciodată cu spațiile necesare de la marginea foii, și scrisul e peste tot de-a lungul scrisorii. Și tot ce spun ei se învârte în jurul aceluiași lucru. Și tot ce vor ei este o platformă, condusă ce vreo nevoie egocentrică. Vei găsi împreună cu adevărații creștini că nu există această obsesie cu unele aspecte ciudate teologice, ci mai degrabă există această balanță deschisă în care ei îmbrățișează toate comorile înțelepciunii și cunoștiinței ce sunt găsite în Hristos.

    Un alt lucru, și vă voi mai zice numai încă două, după care să te uiți când vrei să identifici oamenii ce se află într-o condiție de auto-amăgire este că ei sunt supra-indulgenți în numele harului... Ei sunt supra-indulgenți în numele harului. Un alt mod de a spune acest lucru este că le lipsește căința, remușcarea. La adevărații creștini, este doar o continuă zdrobire. Este doar o continuă recunoaștere că ei sunt limitați. Noi suntem aceia ce întodeauna ne mărturisim păcatele și astfel, 1 Ioan 1, dăm dovada că suntem din aceia ce sunt întodeauna iertați. Când găsești oameni ce sunt supra-indulgenți cu păcatele lor, ce sunt pe cale să-și apare dreptul de a-și conduce viața într-un anume mod, și să trăiască într-un anumit mod datorită harului, un fel de super-har, har indulgent, și le lipsește pocăința și zdrobirea și o măsură de umilință, este probabil că ai de a face cu cineva amăgit.

    Și un ultim lucru, despre care am mai vorbit într-un fel, dar ai putea să-l pui în listă ca fiind numărul 6, uită-te după oamenii ce-L văd pe Dumnezeu ca fiind mijlocul spre propriul lor sfârșit. Ce-L văd pe Dumnezeu ca fiind mijlocul spre propriul lor sfârșit. Eu vreau să fiu... vreau să ajung la Dumnezeu pentru că am toate aceste oferte pe care vreau să le fac, am toate aceste planuri, am toate aceste vise, am toate aceste ambiții și dacă-mi spui că Dumnezeu mă va ajuta să ajung acolo! Asta-i Joel Osteen. El e un eretic. Asta nu-i creștinism. Asta nu este creștinism. Și aceasta nu este o biserică. Este erezie. Dumnezeu nu este genie-ul din lampa ta care iese afară când freci lampa și spune, "Ta-da, ai trei dorințe!" Asta nu este creștinism. Nici măcar nu e pe aproape de adevăratul creștinism. Ai nevoie să-i ajuți pe oamenii ce-L văd pe Dumnezeu ca mijlocul propriilor scopuri. Trist de spus, oamenii ce trăiesc astfel chiar dacă stau prin preajma bisericilor, așa-numite "biserici", și câteodată ei stau pe lângă biserici adevărate, iar unii dintre ei sunt prezenți chiar aici în biserica noastră, ei sunt pe drumul către distrugere. Ei se află printre cei mulți ce vor spune, "Doamne, Doamne, suntem noi." Doar ca să audă apoi, "Depărtați-vă de la Mine, niciodată nu v-am cunoscut." Aceștia sunt oamenii ce cred că vor merge în Rai, dar de fapt nu-i așa. Acum cu asta, vom introduce acest text. Mă bucur că încă credeți că este amuzant. Îmi dă speranță că mai este un viitor. Ne vom întoarce la acest text și vom privi mai profund la ceea ce se numește a fi una dintre cele mai provocatoare și puternice învățături ale lui Isus, nebunia cuvintelor goale. Profesie fără posesiune, tragedia tragediilor. Dar pentru acum, ne plecăm în rugăciune și Îi mulțumim Domnului pentru ceea ce ne-a oferit în seara aceasta.

    Tată, este un așa tragic lucru să te gândești la cuvintele goale venite din inimi goale, la viețile ce vor distruse atunci când ploaia judecății și potopul mâniei divine va veni la sfârșitul aceluia ce va sta la tribunal și va spune, "Doamne, suntem noi! Doamne, Doamne!" Doar ca să audă, "Niciodată nu v-am cunoscut. Plecați de la Mine, voi toți care lucrați fărădelegea." Tată, știm că toți sunt amăgiți dacă nu au încetat prin puterea Ta să practice fărădelegea și să înceapă să facă voia Ta. Ce evindențiază un adevărat credincios? Ei așa după cum am auzit în maniera baptistă din această seară nu mai sunt robii păcatului, dar au devenit robi ai dreptății. Pe de altă parte, dacă privim la toate acestea într-un mod pozitiv, cum poți identifica un adevărat credincios? Consumat de dragostea lui Hristos, consumat de foamea pentru Cuvântul lui Dumnezeu, să tânjească după un mod sfânt și drept de a fi, să tânjească după dorința de a fi smerit și zdrobit, dorind mai presus de toate să fie supus din inimă, doritor pentru a da slavă Domnului, nu se satură niciodată de supunere, nu se satură niciodată de a aduce lauda Domnului... Toate aceste probe ale unei vieți transformate. Și, Tată, te rugăm ca dacă în această seară este cineva printre noi ce este amăgit în privința condiției sale spirituale, Doamne, fie ca lumina Ta să-i lumineze și astfel să vadă realitatea. Dă-le o foame și o sete de dreptate. Dă-le o dragoste copleșitoare pentru Hristos. Dă-le o dorință de smerenie, să se întoarcă de la păcatul lor și să se predea lui Hristos ca robii ce se supun unui suveran plin de glorie și de milă. Dă-le o dorință de slujire. Eliberează-i de patimile firii, inima nemântuită. Umple-le inimile cu dorințele ce aparțin doar celor născuți din nou. Supunere, ascultare smerenie, sfințenie, slujire. Acum, Tată, facă-se Voia Ta, aceasta este tot ceea ce am putea vreodată să-ți cerem. A noastră este să aducem adevărul și avertizarea și să repetăm cuvintele Slăvitului Mântuitor. Și ne rugăm Doamne, ca Duhul Tău să facă o lucrare măreață în inimi prin ceea ce am auzit în această seară. Îți mulțumim pentru aceasta în Numele Mântuitorului. Amin.