STRES. PERTURBARE. TEAMĂ. ZBUCIUM. GRIJĂ. NECAZ.

    Filipeni 4:4-5: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic, bucurați-vă! Bunătatea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.”

    BLÂNDEȚE. RUGĂCIUNE. PACE. MULȚUMIRE. BUCURIE.

    Filipeni 4:6: "Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus."

    NU VĂ ÎNGRIJORAȚI DE NIMIC!

    Am declarat război îngrijorării. Cu Dumnezeu ca ajutor al nostru, ne îndreptăm spre un sezon al vieții noastre în care vom spune „la revedere” zbuciumului. Ne vom lua rămas bun de la îngrijorare. Îngrijorarea vine o dată cu viața, dar nu trebuie să ne-o conducă. Iar Dumnezeu are o prescripție pentru îngrijorare, iată care e. Cuvintele sunt scrise pe ecran, vă rog să vă umpleți plămânii de aer, inimile de speranță și să rostiți pasajul cu tărie:  „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic, bucurați-vă! Bunătatea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Și toată biserica să zică „amin”. Să ne rugăm împreună.

    Tată ceresc, suntem gata să fim învățați. Să fim conduși într-un loc al păcii, acolo unde pacea Ta ne va păzi mințile și inimile în Hristos Isus. Te rog, iartă multele păcate ale vorbitorului și fă ca mulți să-L poată vedea pe Hristos. Doar pe Hristos. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.

    Vom începe lecția cu un exercițiu simplu. Vreau să vă rog să vă puneți un deget pe tâmpla dreaptă și un alt deget pe tâmpla stângă. Și acum, având degetele pe tâmple, haideți să aducem toți această rugăciune afișată pe ecran: „Doamne, Îți mulțumesc pentru amigdalele mele.” Probabil că a trecut ceva vreme de când nu I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru amigdalele tale, dar ar trebui să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru acel mănunchi de neuroni, acel fenomen în formă de migdale care își au locul în ambele părți ale creierului tău. Slavă cerului că ai amigdale. Și mulțumită amigdalelor tale, ești în viață. Mulțumită amigdalelor tale, ai fugit la adăpost atunci când ai văzut ursul, ai pășit înapoi pe bordură când a claxonat mașina și ți-ai ferit capul când la baseball s-a strigat în direcția ta. Dumnezeu ți-a dat o pereche de amigdale pentru a te proteja. Ele operează ca un sistem de alarmă al casei. Poate în casa sau apartamentul tău, dacă un intrus sparge geamul sau îți deschide o încuietoare a casei tale, sistemul de alarmă te avertizează. Pornesc clopoței, luminile se văd precum în Armaghedon, toate în ideea ca tu să te trezești, să ieși afară și să te adăpostești. Și acest sistem de alarmă este pornit mult mai repede decât poți gândi tu. Amigdalele fac același lucru. Nu vă gândiți în mod conștient: „Hmm... O mașină vine spre mine. E mai rapidă decât mine, e mai mare decât mine, aș face bine să mă dau din cale.” Nu faceți așa. Vă dați din cale înainte ca să vă dați seama. Când amigdalele dau comanda, restul corpului vostru reacționează. Și, o, cum mai reacționează corpul vostru! Pupilele se dilată, lucru care vă îmbunătățește vederea. Respirați mai repede, lucru care aduce mai mult oxigen în plămâni. Vă crește pulsul, lucru care crește volumul de sânge din sistemul vostru circulator. Adrenalina vă transformă în Hercule. La nivelul vaselor de sânge de la suprafață are loc vasoconstricție, lucru care ne crează o armură temporară. Chiar și sistemul digestiv reacționează, uneori într-un mod rușinos prin propulsarea acelei greutăți inutile a ceea ce am mâncat la prânz. Toate aceste lucruri penturu a ne pregăti de luptă sau să fim în stare de a fugi. Mai puternici, mai alarmați, mai rapizi. Ne plac amigdalele noastre. Amin? Nu, nu vă plac, va trebui să accept asta... Dar ne plac sistemele noastre de alarmă de calitate.

    Ceea ce nu ne place este un sistem de securitate hipersensibil. Nu ne dorim un sistem de securitate care pornește atunci când păsările ciripesc, când soțul sforăie sau când bate vântul. Dacă nu vreți lucrurile astea în casele voastre, cu atât mai mult nu ar trebui să le vreți în capul vostru. Îngrijorarea perpetuă este o amigdală cu un trăgaci alunecos. Hiperresponsiv, hipersensibil. Vede o aluniță pe piele – se gândește la cancer. Vede o scădere a economiei – se gândește la recesiune. Aude zarva făcută de tineri – se gândește că toți vor fi sub influența drogurilor până vor pleca din casă. Este o reacție exagerată cu privire la o problemă reală. Îngrijorarea toxică este sistemul de alarmă mental care nu se oprește niciodată. Îngrijorarea, așa cum am subliniat săptămâna trecută, este de folos în doze adecvate. Ne face să fim pregătiți, alerți, ne ține pe picioare. Însă nu avem nevoie să trăim într-o stare de alertă constantă. Iată de ce. Dumnezeu a făcut posibilă aprovizionarea creierelor noastre cu tranchilizante naturale precum dopamină și serotonină. Acestea, de fapt, restabilesc fericirea, pacea și liniștea în creierele noastre. Dar dacă nucleii amigdalieni nu se opresc niciodată, acest sistem al tranchilizantelor naturale pe care le-a creat Dumnezeu, nu au niciodată ocazia să ne liniștească procesele de gândire. Creierul vostru nu se reculege niciodată. Deveniți iritați, tulburați, neliniștiți. Deveniți îngrijorați. Repet, îngrijorarea vine o dată cu viața, dar nu ne dorim ca ea să ne conducă și să ne domine viața.

    Și Dumnezeu te va ajuta să-ți liniștești amigdalele. Și El s-a folosit de apostolul Pavel pentru asta. Apostolul Pavel este autorul pasajului „nu vă îngrijorați de nimic” care apare în cartea Filipeni. Dacă cineva avea motive să fie îngrijorat, era Pavel. Când a scris aceste cuvinte, el era un bătrân ostenit. Avea 60 de ani, 30 de ani ca și creștin – trei decade de slujire misionară. Și când a scris aceste cuvinte era într-o închisoare romană. Și știa ce însemna să fii creștin. Spatele lui era împânzit cu cicatrici după multele lovituri primite, a fost aproape omorât de două ori. Era aproape orb. Era bătrân. Mai mult de atât, aștepta judecata în fața consiliului roman. Nero învățase să își atragă favoarea cetățenilor romani prin omorârea creștinilor. Și nu a existat creștin mai remarcabil decât cel ce stătea în închisoarea romană, apostolul Pavel. Și, de parcă persecuția romană nu era îndeajuns, chiar bisericile pe care el le-a sădit aveau probleme acum. Unele din ele se ciondăneau, se poticneau, existau predicatori falși care îl acuzau pe apostolul Pavel că profită de pe urma Evangheliei. Cam asta înseamna viața ușoară a unui apostol. Viitorul lui Pavel era la fel de sumbru precum închisoarea în care se afla. Totuși, când citești scrisoarea pe care a scris-o din acea celulă, ai impresia că e un tip care tocmai a ajuns pe un hotel de pe o plajă jamaicană. Nicio văicăreală, nicio expresie a temei. Niciodată nu a fluturat pumnul către Dumnezeu, ci el a trăit cu mulțumire înaintea lui Dumnezeu și i-a chemat pe cititori să facă la fel. El începe acest paragraf al păcii cu aceste cuvinte: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic, bucurați-vă!” Vorbitorii greci, când se întâlneau pe stradă, se salutau cu „Bucurați-vă! Fiți bucuroși!” Așa cum spunem noi „Bună dimineața!”, „kyros”. Cuvântul înseamnă o bucurie premanentă, hotărâtă, care nu depinde de circumstanțele exterioare. Nu are nevoie de băutură, nu depinde de bani, persistă atunci când soarele e ascuns. Deci, apostolul își cheamă cititorii de atunci și de acum să se bucure, să descopere această fericire balistică și permanentă. Și să se bucure în Domnul întotdeauna. Nu doar în unele zile. Nu doar în zilele de vineri. Nu doar în zilele de salar. Ci să se bucure în Domnul întotdeauna.

    Cum se poate întâmpla una ca asta? Cum poate cineva care tocmai trece printr-un divorț să se bucure? Cum poate cineva într-o cameră de spital să se bucure? Cum poate cineva care trece printr-o perioadă dificilă să găsească această bucurie care nu se stinge? Cum poate cel epuizat și cel stresat să găsească bucuria? Ei bine, apostolul ne dă răspunsul. Spune: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul!” în Domnul. Nu pierdeți din vedere acestă mică parte de două litere a propoziției. Ce înseamnă „în”? A ne bucura în Domnul poate fi o poruncă să Îl admirăm pe Domnul sau să ne recunoaștem poziția noastră în Domnul. Dacă eu mă bucur în realizările voastre, le admir. Dacă sărbătoresc în biroul vostru, înseamnă că stau lângă scaunul tău. Deci ce spune Pavel? E o afirmare a admirației sau o amintire a poziției? Cred că e vorba despre amândouă. Începe prin a spune „Sărbătoriți puterea lui Dumnezeu! Bucurați-vă în Domnul, în ceea ce a făcut Dumnezeu, în realizările Lui!” Când vine îngrijorarea, în loc să vă concentrați pe ea, întoarceți-vă atenția spre Dumnezeu și mediați la creația Lui, la întruparea Lui, la răscumpărarea Lui. Aplaudați-L, închinați-vă Lui! Pe măsură ce veți face asta, vă veți reîmprospăta credința. Îngrijorarea scade pe măsură ce înțelegerea noastră cu privire la Domnul crește. Îngrijorarea scade pe măsură ce înțelegerea noastră cu privire la Domnul crește. Voi încerca să ilustrez asta, nu sunt sigur că va merge. Nu vă supărați pe mine dacă nu. Dar să presupunem ceva. Să presupunem că tatăl tău este chirurg cardiac. Nu doar un chirurg cardiac tipic – dacă există așa ceva – ci să presupunem că tatăl tău este cel mai mare chirurg cardiac din istoria lumii. Oamenii călătoresc din toate țările lumii pentru a fi tratați de el. El operează în cavitatea toracică precum mecanicul lucrează sub capotă. Este atât de sigur. Este cel mai faimos chirurg cardiac din istorie. Tu ai treisprezece ani. Ești un pic cam tânăr să înțelegi ce face tatăl tău. Dar nu ești prea tânăr să cazi de pe scări și să-ți întorci glezna. Și, într-o bună zi, se întâmplă. Cazi pe podea, țipi după ajutor. Și – doar pentru amuzament, să adăugăm o parte dramatică poveștii – să spunem că ești doar la câteva zile de marele dans. E un timp în care e extrem de important să ai o gleznă sănătoasă; și nu o ai. Intră tatăl tău în casă, chirurgul cardiac, încă poartă costumul de spital. Îți dă jos papucii, îți trage șoseta, iar tu țipi când vezi o umflătură de dimensiunea unei mingi de tenis. Și îngrijorarea adolescentină începe să apară. Amigdalele tale dau buzna. „O, tată! Nu voi mai putea umbla niciodată!”
    „Ba da, vei mai putea.”
    „Nu voi mai fi niciodată destul de sănătos să pot să merg la dans.”
    „Ba da, vei mai putea.”
    „Tată, nimeni nu știe cum să mă ajute, nimeni nu poate să mă trateze.”
    „Ba da, este cineva. Știi ce fac eu?”
    Ei bine, adevărul e că nu prea știi. Ai treisprezece ani. Știi că merge la spital, mama zice că el e deștept – poate că e așa, poate că nu. Dar tu chiar nu știi. Și el îți spune: „Cred că a sosit timpul să înveți ceea ce poate tatăl tău să facă.”
    Așa se face că a doua zi, după ce ieși de la școală pe cârje și ghici cine e în locul de parcare! Tatăl tău! Te urcă în mașină și te duce la spital. Te duce în biroul lui și-ți arată un perete plin de diplome. Tu te uiți la ele, te uiți la el și-l întrebi: „Tu ai câștigat toate astea?” El îți spune că da. Și apoi scoate un manual gros și are numele tău de familie pe copertă. Și te uiți la carte, te uiți la tatăl tău și spui: „Tu ai scris asta?” El îți spune că da. Între timp, este sunat să meargă în sala de operație și te ia cu el. Următorul lucru pe care-l știi e că stai acolo în mijlocul unei proceduri chirurgicale și tatăl tău ia inima și o înlocuiește așa cum nimeni nu a mai văzut. Și una din asistente îți șoptește: „Știi că tatăl tău e cel mai bun, nu?” Pe drumul spre casă, te întorci spre tatăl tău și ce-i spui? „Tată, ce spuneai de glezna mea?” Și îl privești diferit. Îngrijorarea ta scade pentru că înțelegerea tatălui tău crește. Și știi încotro mă îndrept cu asta.

    „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul!” Bucurați-vă în ceea ce a făcut El! Bucurați-vă în Cine este El! Retrage-te și uită-te la splendoarea stelelor de pe cer. Uită-te la orbitele fără de sfârșit ale planetelor. Gândește-te la microbi și la realizările lui Dumnezeu. Cugetă la Scriptura care spune că Dumnezeu nu are nici început, nici sfârșit. Că El e peste tot în același timp. Că El știe fiecare gând pe care l-ai avut vreodată. El este Același ieri, azi și în veci. Nimeni nu-L poate învinge. Uită-te îndelung și puternic în inima Tatălui tău. Știți la ce mă gândesc eu? Cred că umblăm mereu îngrijorați fără motiv din cauza șchiopătărilor noastre temporare. Și când Dumnezeu spune că El poate să aibă grijă de asta... Nu știm ce să gândim. Apostolul spune: „Bucurați-vă în Domnul!” Privește îndelung în inima Tatălui tău! Înfruntă-ți îngrijorarea prin a-ți pironi privirea spre Dumnezeul atotputernic. Dacă problemele tale sunt pe umerii tăi e pentru că le bagi prea mult în seamă. Și nu Îl bagi în seamă suficient pe Dumnezeu. Deci, gândiți-vă la ceea ce a făcut Dumnezeu. La promisiunile Scripturii. Isaia 26:3: "Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine." Mintea care e plină de Dumnezeu, este lipsită de îngrijorare.

    Ești îngrijorat? Ești fără odihnă? Ești fără de somn? Gândește-te la puterea lui Dumnezeu! Și... Sărbătorește poziția în care te afli! Apostolul ne spune să ne bucurăm în Domnul. Uitați-vă în jurul vostru. Unde vă aflați? Ei bine, spiritual vorbind, sunteți în Hristos. Ați fost puși în El ca într-o fortăreață măreață și niciun dușman nu poate ajunge la voi fără a trece de El. Pavel ne amintește acest lucru în mod repetat.
Romani 6:11: „morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Efeseni 1:13: „Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit.”

    Deci, atunci când Pavel ne spune să ne bucurăm în Domnul, el ne transmite să ne bucurăm în ceea ce a făcut Dumnezeu, dar să ne bucurăm și de poziția noastră în El. Nu sunteți lăsați în frig! Nu sunteți fără de protecție! Nu sunteți victime ale elementelor. Nu sunteți expuși provocărilor dure ale vieții fără să aveți protecție. Sunteți sub protecția unui refugiu sigur. Sunteți în Domnul. La sfârșitul anilor ’70, Steven Spielberg a produs un film numit „Fălci”. Dacă l-ai văzut, înseamnă că îmbătrânești. El relata povestea unui rechin-monstru care-și făcea masa din înotătorii de pe coasta New England. Una din scenele bune ale filmului îi surprind pe arțăgosul căpitan, pe șeriful local și încă un membru al echipajului. Sunt toți pe barca de pescuit a căpitanului în căutarea rechinului. Nimeni nu a văzut acel rechin până atunci, nici chiar acești trei oameni. Și când acest lucru s-a întâmplat, când l-au văzut pe „Fălci”, când au văzut rechinul, aproape au căzut de frică și căpitanul a rostit una din replicile cele mai faimoase din istoria cinematografică: „Vom avea nevoie de o barcă mai mare!” Dacă ți-e teamă, dacă trăiești în îngrijorare, știi de ce ai nevoie? Ai nevoie de o barcă mai mare. Imaginați-vă că acești oameni ar fi navigat pe un vas mai mare. Să presupuem că erau pe puntea unui Seawise Giant. Acesta este cel mai mare vas care a fost creat în istoria lumii. Lung cât patru terenuri de fotbal, 564 000 de tone. Cum ar fi răspuns acești trei oameni dacă s-ar fi aflat pe punea acestui vas, uitându-se în apă și văzând rechinul? Ar fi spus: „Ei, cred că e un rechin mare!” Dar nu le-ar fi fost frică. De ce? Pentru că erau într-un vas care e mai puternic. Și voi sunteți!!! Lumea e plină de rechini. Aceștia atacă, dau târcoale, devorează, dar ei – ascultați-mă – nu vă pot distruge. Nu pot! Pentru că voi sunteți într-un vas numit USS ISUS HRISTOS. El este tare, este puternic. Demonii atacă prin a încerca să ne facă să-L vedem slab. Sunteți în harul Său, sunteți în grija Lui. Deci bucurați-vă în Domnul, recunoașteți-vă poziția! Voi sunteți în familia Lui. Puteți lua seama la rechini. Dar cu atât mai mult luați seama la Salvatorul vostru. El vă va proteja.

    Iată o promisiune din Psalmul 91:1-4: "Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!" Așa cum își strânge găina puii sub aripi, așa vă va strânge Dumnezeu pe voi. În una din cărțile sale, Peggy Joyce Ruth transmite felul în care ea înțelege acest pasaj. Ea spune așa: „Eu și soțul meu locuim la țară. Într-o primăvară, una din găinile noastre clocea într-un cuib niște ouă. Într-una din după-amieze, pe când erau toți puii ieșiți erau împrăștiați în curte, am văzut dintr-o dată umbra unui vultur. Am observat atunci ceva unic din care am învățat o lecție pe care nu am să o uit niciodată. Acea găină nu a fugit ea la pui să sară deasupra lor și să încerce să-i acopere cu aripile ei. Nu! În schimb, ea s-a lăsat în jos, și-a întins aripile și a început să cloncănească. Și acei pui mititei au fugit spre ea din toate direcțiile pentru a se adăposti sub aripile ei. Apoi și-a lăsat ferm aripile jos și a ascuns fiecare puișor în siguranță sub ea. Pentru a ajunge la acei pui, vulturul ar fi trebuit să treacă de mamă.” Știți că Dumnezeu oferă protecție. Dar noi trebuie să alergăm la El. El Își întinde aripile, dar noi trebuie să răspundem. Vă pot încuraja să îmitați acei puișori? Faceți un țel al vostru din a vă ascunde sub aripile puternice ale lui Dumnezeu. Acest lucru cere o decizie conștientă din partea voastră. Acest lucru cere o decizie conștientă să vă concentrați mai mult pe Tatăl vostru decât pe glezna luxată. Acest lucru cere o decizie conștientă cere să vă uitați în jurul vostru și să realizați că navigați pe USS ISUS HRISTOS. Acest lucru nu se va întâmpla dacă voi nu hotărâți să faceți așa. Dacă nu faceți așa, veți fugi spre locuri care nu vă pot da pacea. Veți fugi la oameni care nu vă pot da pacea. Veți fugi spre idei și filozofii care nu vă pot da pacea. Dar iată-L pe Isus, Își întinde aripile și vă primește. Ține de tine și de mine să ne întoarcem atenția și să fugim spre El.

    Bucurați-vă în Domnul! Bucurați-vă în ceea ce El a făcut! Bucurați-vă în Domnul. Bucurați-vă de locul în care vă aflați! El este un Medic bun și capabil. Voi sunteți în vasul să tare și puternic. Și prin ajutorul Său puteți ajunge să nu vă îngrijorați de nimic. Amin? Să ne rugăm.
 

    Milostivule Tată din ceruri, ne-ai spus că prin puterea Ta vom experimenta o înoire a minții. Venim la Tine ca oameni plini de teamă, îngrijorați la care îngrijorarea a ajuns un obicei. Credem, Tată, că prin puterea Duhului Tău, tu ne vei calma gândurile noastre îngrijorate. Vei lăsa ca teama și îngrijorarea să-și facă lucrarea și, apoi, ne vei conduce spre un loc al păcii. Aceasta este dorința noastră, Tată. Întinde-Ți aripile peste noi. Și fă să găsim mângâierea în Tine. Prin Hristos ne rugăm, amin.