Acum, Doamne, dorim să-L auzim pe Isus vorbind! Isus vorbește în acest text și aș dori să mă adâncesc atât de mult în el încât vocea Lui să fie auzită de oi! Doamne Isuse, fă ca vocea Ta să fie convingătoare! Cheamă-Ți oile într-un mod irezistibil! Noi vrem să ne închinăm Ție prin acest text! Deci vino și umple-ne inima cu un sentiment de reverență și închinare! Cer aceste lucruri în Numele Tău, Doamne Isuse! Amin!

    Suntem oameni care ne închinăm Domnului Isus. Gândiți-vă bine la acest lucru! Noi ne închinăm Domnului Isus. Există locuri în această lume în care ați fi uciși din cauza aceasta. Noi nu doar că-L admirăm, nu doar că-I jurăm credință, nu doar că-L urmăm, nu suntem doar niște urmași ai lui Hristos, ci noi ne închinăm lui Isus. Noi ne închinăm Lui ca fiind atotputernicul, omnipotentul, eternul, necreatul, atotștiutorul Creator, Susținător și Mântuitor al Universului. Noi ne închinăm lui Isus ca fiind Dumnezeu - una cu Tatăl și una cu Duhul Sfânt. Noi ne închinăm înaintea Dumnezeului Tată, Dumnezeului Fiu și Dumnezeului Duh - un singur Dumnezeu, în trei Persoane. Noi ne închinăm lui Isus.

    Acesta este contextul capitolului 10:1-21 din evanghelia după Ioan și acesta este locul în care Isus ne duce din nou, așa cum ne-a dus și în capitolul 9. Vă aduceți aminte că acum 8 săptămâni am discutat despre cum a vindecat un orb la începutul capitolului 9? În acest capitol sunt 41 de versete de controverse în legătură cu această întâmplare. Vă mai aduceți aminte ce s-a întâmplat? Vederea orbului a devenit din ce în ce mai clară datorită faptului că Isus l-a vindecat, tot așa și împietrirea fariseilor a devenit din ce în ce mai întunecată. În Ioan 9:24 fariseii îi spun omului vindecat: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că omul acesta - adică Isus - este un păcătos.” Dar apoi priviți la apogeul textului în Ioan 9:38: „Cred, Doamne, I-a zis el - omul vindecat - şi I s-a închinat.” La aceste două lucruri se rezuma totul. Nu exista niciun loc de mijloc între cele două. Blasfemie sau închinare. „Acest om este un păcătos! El nu este Dumnezeu!” - acesta ar putea fi un răspuns dat de cei care se află în această încăpere. Sau, un alt răspuns ar putea fi: „Cred!”, apoi el s-a închinat. La aceste două se rezumă totul! La aceste două se rezumă totul în viață, în această predică! Nu există niciun mijloc între aceste două poziții. Te rănești singur! Nu există niciun loc de mijloc între acestea! Blasfemie sau închinare – doar acestea există! Deci, viața, eternitatea, întreaga eterninate, se rezumă la acestea: blasfemie în iad sau închinare în rai. Asta este tot ce există în acest moment. Despre acestea vom vorbi. Permiteți-mi să vă citesc ultima parte din text pentru a vă arăta că la acest lucru vom ajunge. Apoi ne vom întoarce la începutul textului și-l vom parcurge pe tot.

    Priviți la concluzia din Ioan 10:19-21 unde și Isus ne conduce, acolo unde a spus niște lucruri extraordinare, revoltătoare și nebunești, unde a determinat încă o dezbinare - ceea ce se va întâmpla și în acest moment. Versetul 19 ne spune că: „Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.” Asta se întâmplă atunci când Isus vorbește sau când eu vorbesc în locul Lui. „Mulţi dintre ei ziceau: Are drac, este nebun. De ce-L ascultaţi?” - aceasta este o opțiune. „Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate un drac să deschidă ochii orbilor?”

    Încă o dată, totul a ajuns să se rezume la aceste două aspecte: este El nebun sau este Dumnezeu. Permiteți-mi să vă arăt de ce cred că problema se rezumă la nebunie - despre care se vorbește foarte mult în versetele 19 și 20 - și la Dumnezeu - despre care încă nu se vorbește. Motivul pentru care spun că Isus a făcut ca totul să se rezume la nebunia sau divinitatea Sa se datorează modului în care El își descrie puterea în versetele 17 și 18 – lucru care nu permite să existe vreo cale de mijloc! El fie este nebun din cauza felului în care vorbește, fie este Dumnezeu. Haideți să citim versetul 17: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10:17-18). Ești nebun! Sau ești Dumnezeu! Gândiți-vă o secundă! Desigur că un simplu muritor ar putea să spună: „Am putere să-mi dau viața”, deoarece el ar putea să se arunce în fața unei mașini, ar putea să sară de pe o stâncă sau ar putea alege să sară între tine și un glonț. Dar când mori, rămâi mort! Dacă ai fi un om mort, nu ai avea nicio autoritate ca să învii. Poți tu?! Sau poate cineva?! Asta este nebunie curată! Acesta nu este un răspuns anormal pentru un om care ar spune că dacă îl ucizi, el se poate readuce la viață. Asta este nebunie! Nimeni nu poate să facă acest lucru! Cu excepția Dumnezeului întrupat.

    Totul se rezumă la acestea încă o dată! A fost vorba despre asta în capitolul 9 și în capitolul 10, iar acest subiect va reapărea din nou și din nou! Lucrurile acestea au fost scrise pentru ca tu să crezi că El este Fiul Dumnezeului Viu! Ceea ce înseamnă că El este divin. Deci acesta este punctul spre care ne îndreptăm. Haideți să mergem acolo!

    Deci, ne întoarcem la începutul textului. El ori este nebun, ori este Dumnezeu. Cum s-a ajuns la această concluzie? Ioan 10:1-18 se poate împărți în trei părți: versetele 1-6, versetele 7-19 și versetele 11-18. Contează foarte mult să știți acest lucru. Mi-a luat vreo 5 ore să descopăr asta. Îmi cer scuze pentru că sunt așa de tensionat. În versetele 1-6 fariseii sunt testați din nou prin ceea ce Ioan numește în versetul 6 „o pildă”. Un fel de parabolă sau o imagine exprimată prin cuvinte. Este una foarte generală, incluzând o stână, o oaie, o ușă, un păstor, un portar și un străin. Lucrul interesant este că Isus nu se identifică în mod explicit cu niciunul dintre lucrurile specificate din versetele 1-6. Aceasta este doar o imagine generală. El nu spune că este ușa, oaia sau altceva, ci doar le enumeră. Acesta este un test pentru farisei, pentru a le arăta că sunt orbi. Aceasta este prima parte din text.
A doua parte din text cuprinde versetele 7-10, unde El spune în versetele 7 și 9: „Eu sunt Ușa”, explicându-ne ce semnifică aceasta pentru noi și este atât de prețios! Pe urmă, ultima parte din text cuprinde versetele 11-18 unde El afirmă: „Eu sunt Păstorul cel bun” (versetele 11 și 14), explicându-ne și semnificația acestui lucru. Acesta este textul din ziua de azi.

    Acum, un mod de a rezuma toate aceste trei părți ar fi să spun că în versetele 1-6 Isus își adună o turmă – am să spun că Isus este Păstorul, chiar dacă El încă nu a afirmat acest lucru . El își adună un popor pentru El însuși. El cheamă oile pe nume din staulul lui Istrael, iar oile Îi recunosc vocea și Îl urmează. Asta este ceea ce face Isus în întreaga lume, își adună un popor. El face asta și în acest moment în această încăpere. El încă ne cheamă. Vocea Lui este auzită de unii, dar nu de toți. Mă rog ca voi să fiți în prima categorie! Ar trebui ca voi toți să vă rugați pentru a fi în prima categorie.

    Apoi, în a doua parte a textului, versetele 7-10, Isus explică care este scopul pentru care Își adună această turmă - pentru ca ei să aibă viață și s-o aibă din belșug (versetul 10). Deci, în prima parte a textului ni se spune ce anume face El, iar în versetele 7-10 ni se spune care este scopul: pentru a le da viață și încă viață din belșug. Apoi, în partea a treia a textului, versetele 11-18, El explică modul în care adună această turmă și modul în care le dă acelor păcătoși viață din belșug - dându-și viața pentru ei. Acesta este textul. Acesta este modul în care El lucrează. El adună oi. De ce? Pentru a le da viață. Cum? Dându-Și viața pentru ele ca apoi s-o ia iarăși pentru a le putea fi Păstor și în secolul 21.

    Mai sunt atât de multe lucruri de spus, iar acest lucru este bun. Ne putem opri aici, puteți merge acasă pentru a vă gândi la acest lucru pentru câteva ore - așa cum am făcut și eu toată ziua de vineri. Cât de multe lucruri mai sunt de spus despre acest text! Deci haideți să luăm fiecare parte una câte una. Înainte de a vorbi despre prima parte, aduceți-vă aminte că El vorbea cu fariseii. Este foarte important acest detaliu. El vorbea cu fariseii. Erau și alții care ascultau - știm acest lucru din versetul 21. Pentru a-ți demonstra că El le vorbea direct fariseilor încearcă să te uiți la legătura dintre capitolul 9 și capitolul 10. Nu, nu te poți uita deoarece nu există nicio legătură. Nu ai nevoie de o legătură acolo unde nu există nicio pauză. Uitați de împărțirea pe capitole. Asta nu exista atunci când a scris Ioan evanghelia. Deci haideți să reluăm de unde am rămas și să uităm de împărțirea pe capitole. Ascultați cu atenție!

    În capitolul 9:40-41 ni se spune că: „Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: "Vedem. " Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.” Și versetul 1 din capitolul 10: „Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar”. Nu există nicio îndoială despre ceea ce se întâmpla acolo. Fariseii erau hoții și tâlharii. Asta este ceea ce El le spune: „voi sunteți hoții și tâlharii; voi ați ajuns în pozițile pe care le aveți fără să fii trecut pe la portarul ușii; voi nu aveți binecuvântarea lui Dumnezeu în viața voastră; vă țineți autoritatea de farisei din motive de invidie, de aceea Mă veți și ucide; sunteți niște străini în acest staul.” De aceea este important să realizați că El vorbea cu fariseii. Nu există nicio pauză aici.

    Priviți la versetul 5: „Nu merg – este vorba despre oamenii care Îl urmează pe Isus - deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” Oile care aparțin adevăratului Păstor (versetul 3), care aud vocea Păstorului nu pot fi controlate de către farisei. Ele Îl cunosc pe Isus. Ele Îi pot simți mirosul, Îl pot gusta, Îl pot vedea, Îl pot auzi.

    În versetele 2-4 ni se spune: „Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor – eu spun că acesta este Isus, sper că sunteți de acord cu mine deoarece El încă nu a afirmat acest lucru, ci o va face mai târziu. Portarul îi deschide - cred că acesta este Dumnezeu și nu am să mă contrazic cu nimeni în legătură cu asta, deoarece este posibil ca acest portar să existe doar în pildă, dar eu nu cred asta - şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul. După ce şi-a scos toate oile - deci, Își adună oi din staul lui Israel care să fie ale Lui și sper că și voi faceți parte din aceste oi - merge înaintea lor şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” Voi Îi cunoașteți glasul? Când citești Biblia Îl auzi pe Dumnezeu Atotputernic cum îți vorbește, fiind atras de tine, făcându-te să spui „da, da, da” din nou și din nou de fiecare dată când citești din Biblie deoarece Îl auzi pe Dumnezeu. Sau oare nu-L auzi?! Este o voce străină pentru tine?

    Isus l-a chemat pe orb la El. Fariseii erau niște păstori groaznici. Isus a spus în alt loc că fariseii i-au încărcat pe oameni cu sarcini grele, dar ei nu ridică nici măcar un deget pentru a-i ajuta. Asta nu este ceea ce un păstor face. Ei trebuiau să fie păstori, dar ei au sărit gardul deoarece au știut că Portarul nu i-ar fi lăsat înăuntru cu inimile pe care le aveau. Dar Isus a venit pe poartă pentru a-Și aduna poporul. Așa cum ne spune și versetul 3: „el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul”. Asta făcea Isus atunci și asta face și în acest moment în această încăpere, exact unde te afli.

    El fie este nebun, necugetat, de nebăgat în seamă, plictisitor, mitologic, fie este Dumnezeul pe care Îl pot auzi. „Eu mă duc după El! Plec! Renunț la tot deoarece acea voce este singura voce de care îmi pasă!” În versetul 6 este numită ca fiind o „pildă”, dar întrebarea mea este următoarea: de ce le spune această pildă fariseilor? De ce? Răspunsul meu este pentru că Isus voia să-i testeze încă o dată, să le mai dea încă o șansă pentru a-I demonstra că nu sunt orbi. Farisei tocmai au spus că ei văd. Bine, atunci ascultați această pildă și spuneți-mi, ce vedeți? Iată ceea ce au văzut ei în versetul 6: „Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea”. Ei nu știau despre ce vorbea Isus. Erau orbi chiar dacă spuneau că ei văd. Ești tu orb în acest moment? Tu ce vezi în versetele 1-6? Fariseii nu au văzut nimic. Ei spuneau că Isus este nebun. Dar tu ce vezi? Ei bine, El le-a ilustrat o imagine și le-a dat lor mână liberă pentru a o interpreta - eu tocmai am interpretat-o - iar Ioan ne spune că fariseii nu au înțeles nimic, deci care ar fi răspunsul lui Isus pentru farisei, pentru tine, pentru mine?

    Care este modul în care Isus răspunde? Privind dintr-un punct, ai putea spune că El a continuat să explice. Sau privind din alt punct, ai putea spune că El părea nebun. Și acest lucru este corect. Ambele puncte de vedere sunt corecte, iar noi ne-am mai întâlnit cu asta, nu-i așa? El a mai explicat aceste lucruri și în capitolul 6, atunci când S-a numit „Pâinea vieții” (capitolul 6:35). Isus spunea: „Eu sunt pâinea vieții! Am coborât din cer la fel ca mana din pustie și am aterizat în Ierusalim”, dar ei s-au poticnit în acest lucru și au spus: „Cum se poate?! El ne spune că este pâine?” Ce anume face Isus când fariseii se poticnesc din cauza pildei? El face ca lucrurile să fie și mai scârboase, asta este ceea ce face. El spune: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine” (Ioan 6:56), ce spuneți despre asta? Fariseii s-au poticnit în cuvintele Sale, iar El le-a spus: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu” (Ioan 6:65). „Fără Tatăl vă poticniți în pildele Mele și Mă numiți nebun, deoarece fără Tatăl Meu sunteți foarte înstrăinați față de Mine, iar inimile noastre sunt atât de diferite!”

    Într-un sens, Isus a clarificat lucrurile în versetele 7-18, iar în alt sens părea tot mai absurd. Haideți să privim ceea ce El face. „Nu poți înțelege pilda Mea despre oaie, ușă, păstor, străini și hoți? Ei bine, încearcă să înțelegi asta: Eu sunt Ușa și Eu sunt Păstorul”. Aveți grijă ce gândiți despre asta deoarece cât de repede unii cititori americani care se consideră inteligenți afirmă imediat că Isus vorbea în metafore amestecate, nu că ar fi nebun, ridicol, ci că traducerea textului sau modul în care îl citești este de vină. Aveți grijă cu asemenea afirmații! Aveți grijă ce spuneți, cunoscători de carte! „Eu sunt Ușa, Eu sunt Păstorul.” „Ei bine nu poți fi și ușă și păstor. Ori ești o ușă, ori ești un păstor.” Serios? Acesta ar putea fi un răspuns.

    Celălalt răspuns posibil este: „Isuse, spune-mi despre modul în care ești o Ușă și despre faptul că ești un Păstor. Revarsă-ți în mine toate cunoștințele despre faptul că Tu ești Ușa și Păstorul! Revarsă peste mine! Nu-mi pasă despre metaforele amestecate. Vreau să aud ce semnifică pentru mine faptul că Tu ești Ușa și Păstorul!” - acesta este un tip de răspuns. Tu în ce categorie te afli? Ești printre scepticii care-L suspectează pe Isus sau ești printre cei care sunt disperați? Printre cei care strigă „Dumnezeule, am nevoie de o ușă! Nu știu încotro mă voi duce, dar tot ce știu este că am nevoie de ușă care să mă scoată din această mizerie a mea, iar dacă nu am un păstor am să cad de pe o stâncă și am să fiu mâncat de viu de vreun crocodil nebun. Am mare nevoie!” Îi cunoașteți și voi pe oamenii aceia care sunt greu de mulțumit când vine vorba de Isus.

    Haideți să vorbim despre faptul că Isus este Ușa. Versetele 6-10 ne dau detalii despre acest fapt: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari - eu cred că acest lucru înseamnă că au existat mulți care au pretins că pot dărui ce doar Isus poate da, au existat o mulțime de impostori - dar oile n-au ascultat de ei - oile Îi aparțin lui Dumnezeu, e și normal că nu au ascultat de ei. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Aici, Isus spune exact ceea ce va spune și în capitolul 14:6: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Este aceeași idee. „Eu sunt Ușa. Dacă vei crede în Mine și dacă vei crede că Eu sunt singura cale către Dumnezeu, Îți promit două lucruri (versetul 9): vei fi protejat și mântuit; vei intra și vei ieși cu Mine și vei găsi cele mai verzi pășiuni și cele mai dulci izvoare pe care le-ai știut vreodată. Acestea sunt cele două lucruri pe care Ți le promit: siguranță și belșug.” Aceste lucruri semnifică faptul că Isus este Ușa. „Aceste lucruri Ți le voi da dacă Mă vei avea ca Ușă, dar dacă tu crezi că nu ai nevoie de o Ușă, dacă îți place casa în care te afli, deșertul în care te afli atunci vei vedea doar nebunie aici.” Mai citesc încă o dată: „Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit.” Există lupi în această lume și ei reprezintă orice lucru care în cele din urmă te va distruge. Isus spune că: „dacă vei intra prin Mine, nu-i voi lăsa să ajungă la tine niciodată. Nu te voi lăsa să fii distrus deoarece Îmi aparți. Ești mântuit. Te afli în staul, iar Eu nu-i voi lăsa să intre înăuntru. Eu sunt Păstorul și nu-i voi lăsa să intre. Eu sunt Ușa și nu-i voi lăsa înăuntru, iar ei nu pot trece de Mine.”

    Așa-i că totul e foarte frumos până aici? Toți ne dorim siguranță. Nu vrem să fim distruși. Întreaga lume este un teren comun în care nimeni nu vrea să fie distrus. El dă siguranța tuturor, doar El o poate da. Apoi, El mai adaugă încă ceva deoarece dorește ca noi să avem mai mult, nu doar să fim în siguranță. Tu nu-ți dorești ceva mai mult? Cui îi pasă despre siguranță dacă nu există ceva pentru care să fii în siguranță? Eu nu vreau doar să fiu protejat. Isuse, dacă m-ai ține în siguranță doar în staul știi ce s-ar întâmpla? Aș muri de foame. Nu mi-e de ajuns să fiu protejat de lupi, ci eu doresc pășuni, vreau izvoare, doresc să mă întind într-un loc fin, nu într-un loc plin de praf. Nu-mi doresc să am doar viață, ci îmi doresc viață din belșug. Aceasta este legătura: sunt mântuit, apoi pot intra și pot ieși pentru a găsi pășune, apoi primesc viață, ci o viață din belșug.

    Cu toții știți aceste lucruri. Este posibil ca noi să scoatem în evidență doar mântuirea, dar dacă al doilea element lipsește pentru ce ar trebui să vrem să fim mântuiți? Sunt mântuit. Bine, deci nu mă duc în iad, dar acum ce se întâmplă? Urmează plictiseala? În niciun caz. Pot intra și pot ieși pentru a găsi cele mai verzi, dulci și fine pășuni care ar putea exista vreodată pentru sufletul meu și toate aceste lucruri datorită Păstorului meu. Pot găsi izvoare de odihnă, pure și curate pentru sufletul meu. Viața din belșug așa cum apare în versetul 10, nu are nicio legătură cu deținerea de lucruri materiale. Oamenii care dețin multe lucruri materiale deseori se ucid singuri. Am văzut niște cazuri tragice. Aici nu este vorba despre lucruri materiale. Păstorul nu este un lucru material. Ființele umane nu sunt ca albinele, ca și castorii sau ca și șobolanii care adună cât mai multe. Noi nu am fost creați pentru asta. Noi avem suflete după asemănarea lui Dumnezeu. Eu îmi doresc frumusețe, oameni, relații, pace, bucurie, o trezire în viața mea, vreau satisfacție. Acestea nu sunt lucruri pe care le poți cuantifica cu lucruri materiale. De fapt, oamenii care dețin multe lucruri materiale se confruntă cu mai multe greutăți decât cei care au lipsuri din punct de vedere material.

    Viața din belșug nu se referă la a avea lucruri din abundență, ci se referă la a avea pace cu Dumnezeu, la a fi trezit de glorie. Se referă la a-L cunoaște pe Cel pentru care ai fost creat și la a avea părtășie zilnică cu Păstorul tău în timp ce intri și ieși după cum crede El de cuviință în protecția Sa și în pășiunile Sale. Deci, Îți mulțumesc Isuse pentru că ești o Ușă. Aduceți-vă aminte că am spus că versetele 1-6 au fost un răspuns la întrebarea: „De ce adună Isus o turmă?”, iar răspunsul este: „pentru ca ele să aibă viață din belșug”.

    Acum, urmează ultima întrebare. În ce mod Își adună Isus turma? Ei bine, am ajuns la versetele 11-18 care alcătuiesc ultima parte a textului. Sunt mult mai multe lucruri pe care aș putea să le spun din versetele 11-18, dar timpul pe care îl mai avem la dispoziție nu-mi permite, așa că planul meu încă de la început a fost ca să mai predic încă o dată din această ultimă parte, dacă va fi voia Domnului, săptămâna viitoare. În special versetul 16 - verset ce este scris pe piatra funerară a celebrului explorator și misionar David Livingstone în Westminster Abbey, care a inspirat atât de mulți misionari: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu.” Acest verset merită o predică doar despre el deoarece este enorm de important. Isus mai are și alte oi în afară de cele venite din staulul lui Israel. Sper că toți care ne aflăm în această încăpere facem parte din aceste oi.

    Este așa de minunat faptul că până la urmă, El nu s-a limitat doar la Israel. El a dărâmat ușile pentru noi toți, pentru cei nenorociți, pentru cei josnici. Deci, asta va urma săptămâna viitoare.

    Dar haideți să mergem repede cu Isus direct înspre ceea ce dorește să aflăm și anume: „fie sunt nebun, fie sunt Dumnezeu”. Haideți să răspundem scurt la întrebarea: „cum ai să-Ți aduni un grup de oameni păcătoși, care în ciuda păcatelor lor, vor avea viață din belșug? Cum ai să faci asta?” Versetul 14 ne dă răspunsul: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl, şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele” – în acest mod adună Isus oile.

    Ascultați cu atenție deoarece acest lucru este uimitor. Isus este legat de oaia Sa în același mod în care este legat și de Tatăl Său. Așa cum este și scris: „aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl, şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.” Tu, o simplă oaie, nu mai poți fi pierdută așa cum nici Dumnezeu nu poate fi pierdut de către Isus. Totuși, acest lucru este tulburător. Gândiți-vă la asta. Bine, deci aceste oi au nevoie de protecție, iar acest Păstor își va da viața pentru protecție și belșug. Dar știți ce se întâmplă când un păstor moare? Și oile mor. Corect? Deoarece nu mai există nicio protecție și nicio ghidare. Oile nu mai știu încotro să meargă. Moartea păstorului este un lucru periculos pentru oi.

    Știu că vă îndoiți de mine acum, dar de aceea ne spune Isus în versetul 18: „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu. Tatăl Meu te iubește, El nu te va lăsa fără Păstor. El mi-a spus: „Fiule, Tu trebuie să mori.” „Da, Tată.” „Dar nu vei rămâne mort, ci Te vei întoarce repede deoarece este nevoie de Tine în viață și în secolul 21 la biserica baptistă Bethlehem. Mare nevoie! Mai ales pentru acest păstor care ar renunța de multe ori și care se bagă în bucluc de prea multe ori. El are nevoie de o lovitură puternică în spate pentru a-și reveni. Deci, Tu te vei întoarce, Fiule.” Și desigur că Isus a spus: „Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi”ceea ce ne duce la punctul din care am început. Asta fie este nebunie, fie El este Dumnezeu. Ce Dumnezeu mare avem!

    Apogeul acelei vieți din belșug pentru care El s-a întors pentru ca aceasta să fie garantată, este chiar închinarea înaintea lui Isus Hristos. Eu cred asta și sper că și inimile voastre vă spun același lucru. Există multe lucruri bune în așa numita viață din belșug, dar apogeul este să poți spune: „Isuse, Tu însemni totul pentru mine”, să-L poți vedea, să te poți bucura în El și să-L poți prețui. Toate acestea prin intermediul închinării. Acesta este apogeul acestei vieți. Atunci când spune: „Eu sunt ușa; Eu sunt păstorul; Eu am puterea să-mi dau viața și apoi mort fiind, am puterea s-o iau iarăși”, în felul în care vorbește El ori este nebun, ori este vrednic de a primi închinarea ta. Aceste lucruri au fost scrise, iar acum eu le-am predicat pentru ca voi să credeți. Deci vă implor să veniți la El ca fiind Ușa voastră către Dumnezeu, Păstorul vostru către asigurarea și îndrumarea către siguranța și belșugul după care tânjiți așa de mult și veniți la Isus ca fiind viața voastră!

    Haideți să ne rugăm. Noi ne închinăm Ție, Doamne Isuse. Tu ești Dumnezeul nostru, Mântuitorul nostru, Furnizorul nostru, Ușa noastră și Păstorul nostru. Te rog să-i chemi la Tine pe oamenii din această încăpere cu vocea Ta și prin Duhul Sfânt, prin credință și prin închinare. Amin.