"Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. Eu zic Domnului: Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire. Sfinţii, care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea. Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu nu aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele. Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorțul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieștei, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei, când este El la dreapta mea nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte. Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tu să vadă putrezirea. Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta."

    Dacă aveţi Biblia sau o aveţi pe telefon sau pe tableta, vreau să deschideţi la Psalmul 16 pe care l-am recitat. Va fi afişat pe ecram, dar dacă puteţi urmări în dreptul vostru, va avea un impact mai mare. Vom studia psalmul acesta în detaliu în următoarea oră. Daţi-mi voie să spun câteva lucruri înainte să mă rog. El a pregătit seara aceasta într-un mod special. În urmă cu două săptămâni, am mers la pescuit cu fiul meu şi cu încă alte şase persoane în Minnesota. Unul dintre ei a fost un coleg de la facultate care conduce închinarea la biserica noastră şi pe care l-am cunoscut de 20 de ani. Când ne-am întors la cabană a primit un telefon că fiul lui de 22 de ani murise. Niciodată n-a avut nici cea mai mică problemă fizică. Era în Irlanda în misiune şi, pur şi simplu, a căzut jos și a plecat la Isus. Înmormântarea a fost vineria trecută, acum patru zile. N-am ştiut că Alex, înainte să plece în Irlanda, le-a spus celor din grupa de studiu cum a vrut să fie înmormântarea lui. Nu s-a gândit că ar fi putut muri, dar le-a spus toate cântările şi am cântat ceea ce a vrut el şi a ales Psalmul 16 din care să se predice. Cu luni în urmă am fost rugat să vorbesc din Psalmul 16 la întâlnirea aceasta, deci vinerea trecută am recitat Psalmul 16 în faţa a 1000 de tineri, iar acum din nou în faţa a mii de oameni adunaţi aici predic din nou. După părerea mea, Dumnezeu mi-a încredințat mesajul acesta într-un mod deosebit. Nu ştiţi dacă veţi mai trăi încă o săptămână. Nu aveți nici cea mai mică idee. Alex nu a avut nici o boală şi nu ştim de ce a murit.

    Haideţi să ne rugăm. Doamne, cred că aceasta este o întâlnire divină pentru mulţi. Chiar dacă unii nu vor mai trăi până la sfârşitul săptămânii sau alţii vor mai trăi încă 60 de ani, simt povara nevoii ca Psalmul 16 să devină o realitate pentru noi. Te invit, Duhule Sfânt, să vii. În Numele lui Isus te implor să vii. Nu mă lăsa doar cu resursele mele. Nu vreau să mă uit la mine şi mă rog ca cei adunaţi să nu privească la ei înşişi şi la realizările lor, ci să privească spre Tine. Vorbeşte-le, pentru ca aşa cum a fost David în Psalmul acesta, aşa să fie şi ei. Să vadă şi să simtă aceleaşi lucruri. Mă rog în Numele puternic al lui Isus. Amin.

    Haideţi să vă spun într-o propoziţie ideea principală, după cum o înţeleg eu. Toate cele 11 versete comprimate într-o propoziţie. Dumnezeu vă va duce, trup şi suflet, prin viaţă şi prin moarte în bucurii nespuse şi desfătări veşnice, dacă Dumnezeu este refugiul vostru, Domn suveran, comoara supremă şi sfătuitorul de încredere. Ştiu că e o propoziţie lungă, deci am s-o repet, iar apoi vom merge prin tot psalmul verset cu verset şi veţi vedea dacă am avut dreptate când am sumarizat psalmul în felul acesta. Dumnezeu vă va duce, trup şi suflet, prin viaţă şi prin moarte, în bucurii nespuse şi desfătări veşnice, dacă Dumnezeu este Refugiul vostru, Domn suveran, Comoara supremă şi Sfătuitor de încredere. Dacă El nu reprezintă toate lucrurile acestea pentru voi, mă rog ca Dumnezeu să vă vorbească şi să dobândiţi toate acestea. Unii dintre voi care cunoaşteți bine Biblia, poate aţi auzit sumarul meu şi aţi spune: vei lua în considerare ce a spus apostolul Petru în Fapte în capitolul 2 despre psalmul acesta? Pentru că Petru spune că versetele 9-11 sunt o profeţie cu privire la învierea lui Isus. Şi nu ai menţionat lucrul acesta în ideea principală. De ce? Pentru că Petru a ales să menţioneze lucrul acesta din Psalmul 16. Iar răspunsul meu este: 1. Da, am să vorbesc despre ceea ce a spus Petru cu privire la psalmul acesta în Fapte 2. 2. Motivul pentru care nu am menţionat învierea lui Isus ca punct principal, este pentru că nu cred că este ideea principală. Învierea lui Isus este un argument puternic şi de neclintit cu privire la Psalmul 16. Dacă vi se pare că sună ciudat, ca un lucru atât de glorios, masiv, de neclintit, ca învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu, ar trebui să fie un argument ca idee principală, ţineţi minte că în Biblie din nou şi din nou, lucruri glorioase, masive, de nestrămutat, frumoase, sunt făcute să slujească punctelor practice şi principale. Este un lucru adevărat şi este uimitor în toată Biblia! Deci vom vorbi despre interpretarea lui Petru din Fapte 2 cu privire la învierea lui Isus, şi vom descoperi că nu este ideea principală a textului.

    Ideea principală a textului este că Dumnezeu vă va duce trup şi suflet, prin viaţă şi prin moarte spre bucurie deplină şi veşnică, dacă El este Comoara, Refugiul vostru şi Sfătuitor suveran. Aceasta este ideea principală a textului. Haideţi să încercăm să înţelegem gândurile lui David. Scopul meu când citesc Biblia este să înţeleg ce gândea scriitorul şi, în mod special, când citesc Psalmii, încerc să înţeleg inima lor, să înţeleg raţiunea lor, să am sentimentele pe care le-au avut ei, care au fost inspiraţi de Duhul Sfânt. Psalmul începe cu petiţia, rugăciunea, cererea lui David: "Păzeşte-mă, Dumnezeule." Încă nu ştim pentru ce se roagă şi de ce vrea să fie păzit. "Protejează-mă, păzeşte-mă, păstrează-mă! " Şi câteva minute te întrebi, de ce avea nevoie de protecţie? De ce eşti îngrijorat, David? Începe cu petiţia aceasta "păzeşte-mă, Dumnezeule" şi rugăciunea aceasta dă culoare întregului psalm, după cum vom vedea. Cum continuă? Enumeră şi menţionează ceea ce este Dumnezeu pentru el. În următoarele şapte versete David Îl laudă pe Dumnezeu şi declară statutul lui Dumnezeu în viaţa lui. În momentul în care ajunge în versetul 8, rezultatul petiţiei lui este uluitor, uimitor. Haideţi să continuăm.

    Versetul 1: "Păzeşte-mă Dumnezeule, căci în Tine mă încred." Pentru că mă încred în Tine, păzeşte-mă. Tu eşti refugiul meu, de aceea păzeşte-mă. Vedeţi declaraţia aceasta prin care el speră cu toată puterea să-l convingă pe Dumnezeu să-l păzească? "Căci", cuvântul acesta înseamnă "pentru că". "Păzeşte-mă pentru că Te iau ca refugiu. Când vezi că mă încred în Tine, mă vei păzi, nu-i aşa Doamne? Deci primul lucru pe care îl face este să se roage şi Îl înalţă pe Dumnezeu ca refugiu, un loc sigur. "Mă îndrept spre Tine, nu mă uit în altă parte să caut siguranţă. Tu eşti locul meu de siguranţă. "

    Versetul 2: "Eu zic Domnului" şi aici în ebraică Numele lui Dumnezeu este scris cu litere de tipar "Iehova". "Eu zic lui Iehova: Tu ești Domnul meu" scris cu litere mici Adonai. Iehova, Tu eşti Adonai. Iehova Tu eşti Domnul meu, Stăpânul meu suveran. " Dumnezeu lui Avraam, Isaac şi Iacov este Domnul lui. Nu rosteşte lucrul acesta doar ca pe un adevăr doctrinar. "Tu ești Domnul meu, Stăpânul meu, te înalț! Tu eşti refugiul meu, Tu eşti Dumnezeu suveran!" Versetul 2 partea a doua: "Tu eşti singura mea fericire." Adică Dumnezeu este Comoara lui supremă. Toate celelalte lucruri bune în viaţă sunt bune datorită lui Dumnezeu. Dumnezeu este Comoara lui supremă peste toate lucrurile şi în toate lucrurile. "Nu am nimic bun decât cu Tine. Nu am nimic bun despărţit de Tine. Tu eşti Comoara mea!" Deci Dumnezeu este refugiul lui, Domnul lui şi Dumnezeu este Comoara lui. Îl înalţă pe Dumnezeu pentru ceea ce reprezintă pentru el în timp ce continuă rugăciunea.

    În versetul 3 sublinează valoare supremă pe care o are Dumnezeu prin ceea ce sunt oamenii. Sublinez cât de mult însemni pentru mine, Doamne, şi că eşti cel mai mare bun şi nu am nimic altceva de valoare. Voi sublinia lucrul acesta prin felul în care mă relaţionez la oameni şi ceea ce-mi aduce bucurie prin oameni. Sfinţii din ţară sunt cei care îl preţuiesc pe Dumnezeu, oameni evlavioşi care trăiesc pentru El. "Sfinţii, care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea." Toată plăcerea mea, toată bucuria mea. Ceea ce nu înseamnă că se bucura în ei, în loc să se bucure în Dumnezeu sau mai presus de Dumnezeu, ci datorită lui Dumnezeu. În alte cuvinte, în timp ce priveşte la tot felul de oameni în lume, toţi oamenii lumeşti, oamenii cu putere, oamenii cu influenţă, toţi oamenii după care ar putea beneficia, spune, "Un singur fel de oameni mă pot face fericit: oamenii care Îl preţuiesc pe Dumnezeu. " Poate staţi şi vă gândiţi că nu vă plac creştinii pe care îi cunoaşteţi şi vă distraţi mai bine cu prietenii voştri necredincioşi. Trebuie să vă puneţi două întrebări: 1. Cunoşti persoane creştine? Creştini cu adevărat, nu oameni care merg la biserică! Oameni radicali care şi-ar da viaţa pentru că Isus înseamnă totul pentru ei? Ei sunt slujitorii lumii pentru că Isus a intrat în viaţa lor, a întors totul cu capul în jos şi i-a eliberat de atracţia lumii, atracţia egoismului, banilor, sexului şi sunt oameni radicali. Cunoaşteţi asemenea oameni? Aceasta este prima întrebare care ar trebui să v-o puneți. A doua întrebare pe care să v-o puneţi ar fi: de ce tu, care spui că eşti creştin, ai găsi bucurie cu oamenii care nu au ca bucurie, ceea ce tu numeşti bucuria ta principală? Ce înseamană asta? Acestea sunt cele două întrebări pentru care ar trebui să vi le puneţi.

    Versetul 4 subliniază din nou dorinţa lui radicală după Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. "Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele." În alte cuvinte, sunt atât de satisfăcut de Dumnezeu, sunt atât de dedicat lui Dumnezeu, atât de îndrăgostit de Dumnezeu, şi Dumnezeu îmi aduce atât de multă plăcere, încât dacă un al dumnezeu mi-ar oferi altceva, nu numai că nu i-aş aduce jerfte acestui dumnezeu, dar nici n-aş pune numele lui pe buzele mele. Nu i-aș aduce nici măcar onoarea de a-i rosti numele. Pentru că ar fi o nebunie să te îndepărtezi de fântâna vieţii pentru a îmbrăţişa un dumnezeu care îţi aduce durere în final. Am găsit fântâna vieţii, nu mă voi îndepărta de ea! Oamenii care aleargă după dumnezei, îşi înmulţesc necazul. Acesta este încă un mod prin care subliniază cât de supremă este comoara lui Dumnezeu pentru el.

    În versetul 5, în prima jumătate, spune acelaşi lucru pe care l-a spus şi în versetul 2: "Tu eşti singura mea fericire." Iar aici spune: "Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu." "Tu eşti singura mea fericire şi Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu." Ca şi cum în faţa lui ar fi o masă plină de porţii delicioase şi pahare pline cu cel mai rafinat vin. Priveşte şi Îl vede pe Dumnezeu. Dumnezeu este partea mea şi paharul meu. Poţi pune în faţa mea orice lucrul din lume şi orice pahare pline, dar Îl aleg pe Dumnezeu pentru mine. Acesta este un alt fel de a spune că El e cea mai mare comoară. El este bunul cel mai de preţ. În versetul 2 spune: "Eu zic Domnului: Tu eşti Domnul meu." Iar aici spune: "Tu îmi îndrepţi sorţul meu." "Tu îmi îndrepţi sorţul meu." Ce înseamnă asta? Înseamnă că atunci când zarurile sunt aruncate, când se trage la sorţ şi când roata se întoarce, Dumnezeu hotărăşte ce mi se întâmplă. "Tu îmi îndrepţi sorţul meu" dacă Îl acceptaţi ca Domn suprem.

    În versetul 6 Îl înalţă pe Dumnezeu. Dacă El e atât de puternic încât ține sorțul şi controlează zarurile, controlează totul şi hotărăşte şorţul meu, ce înseamnă aceasta pentru el? "O moştenire plăcută mi-a căzut la şorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată." Trebuie să ne gândim şi să ne punem întrebarea, despre ce vorbeşte aici? Moştenirea, granița a fost trasată pentru mine şi sunt inclus într-o moştenire frumoasă. Probabil când citiţi pasajul acesta vă gândiţi la geografia Palestinei unde a locuit şi moştenirea ca pământ. Şi s-ar putea să includă aspectul acesta, dar cuvântul folosit este, de asemenea, în versetul 11 tradus ca "bucurii." "Înainte Feței Tale sunt bucurii nespuse." Într-o traducere autentică ar fi aşa: o bucurie plăcut mi-a căzut la sorț. Despre ce bucurii vorbește? Despre bucuriile din versetul 11 "desfătări veşnice la dreapta Ta." Limitele, graniţele, mă ţin pe mine în Dumnezeu ca să-mi găsesc plăcerea în El, după cum spune versetul 11. Mă îndoiesc că vorbeşte despre proprietăţi aici. Nu mă îndoiesc că Dumnezeu poate să-ţi dea o casă sau să moşteneşti de la părinţi proprietăţi. Dar nu cred că despre asta vorbeşte aici. Din moment ce Dumnezeu ține sorțul meu în mâna Lui, El delimitează viaţa mea şi mă împinge spre "bucurii nespuse." Adică spre El însuşi. Aceasta este înţelegerea mea cu privire la versetul 6. De aceea nu este mare diferenţă între suveranitatea lui Dumnezeu şi comoara supremă. Pentru că Dumnezeu spune că El ţine sorțul nostru, "şi v-au căzut la sorț bucurii, adică bucuria în Mine, deci prin suveranitatea Mea, Eu devin comoara voastră. Prin puterea Mea, mă fac Comoara voastră. " Deci Îl înalț pe Dumnezeu, pentru că El veghează ca El să fie Ccomoara mea, Bucuria mea. El este Comoara noastră, iar acum vom vedea că El este Sfătuitorul nostru.

    În versetul 7 merge mai departe şi spune că Dumnezeu nu e doar Refugiul lui, Comoara, suveran, dar e şi Sfătuitor. "Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima."Nu-i doar un lucru mărunt adăugat la refugiu, Domnu suprem şi comoară, pentru că încrederea ta în El ca Sfătuitor, afectează felul în care îl experimentezi pe El ca Refugiu, Domn suprem şi Comoară. Haideţi să vă dau o ilustraţie. Dumnezeu este refugiu prin felul prin care ne sfătuieşte. Dumnezeu nu este un refugiu pentru voi într-un mod automat, mecanic. Nu poţi să ignori Cuvântul lui Dumnezeu şi sfaturile Lui şi să se trezeşti dintr-o dată în siguranţă. Nu merge aşa. Dacă eşti în pericol, pericol de păcat, pericol din cauza felului tău de viaţă şi Dumnezeu vine la tine cu sfaturile Lui, îţi spune cum să găseşti refugiul. Îți spune nu merge acolo, nu face lucrul acela. Prin sfaturile Lui ajunge să fie refugiul vostru, printr-un mod dinamic şi interactiv. Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuieşte, Cuvântul Lui este calea vieţii, nu a morţii, calea siguranţei, nu a distrugerii. Deci El devine refugiul nostru în timp ce ne vorbeşte. Ce legătură este între comoara care este El pentru noi cu faptul că El este sfătuitorul nostru? Nu Îl preţuiţi pe Dumnezeu doar pentru caracterul Lui, dreptatea Lui, adevărul Lui, îndurarea şi dragostea Lui, Îl preţuiţi de asemenea pentru învăţăturile Lui şi cuvintele Lui. Vă aduceţi aminte când soldaţii s-au întors şi au fost întrebaţi: "De ce nu l-aţi adus pe Isus?" Și ei au răspuns, "Nimeni nu vorbeşte ca Omul Acesta." Ucenicii Lui au fost mereu şocaţi de cuvintele pe care le spunea şi sfaturile Lui erau satisfăcătoare şi frumoase. Deci El e Comoara noastră nu doar prin felul Lui de a fi, dar fi ci şi prin felul în care ne vorbeşte. Deci faptul ce El e sfătuitorul nostru se intersectează cu faptul că El e Csomoara noastră. Acelaşi lucru este adevărat cu privire la suveranitatea Lui. Dumnezeu este suveran asupra voastră, uneori în ciuda voastră. Uneori va tăiat calea într-un mod care nu vă place, pentru că mergeţi în direcţia greşită şi El vă salvează. Alte ori Îşi manifestă suveranitatea prin sfaturile Lui pentru tine. Dumnezeu foloseşte mijloace speciale, dar în acelaşi timp acţionează bazat pe suveranitatea Lui.

    În primele şapte versete spune: "Păzeşte-mă, Doamne, pentru că Tu eşti Refugiul meu, păzeşte-mă, Doamne. " Iar apoi Îl înalţă pe Dumnezeu şi Îi declară: "Eşti Refugiul meu, Locul meu de siguranţă, eşti Domnul meu suveran, Tu ţii sorţul meu şi eşti Comoara mea, fără Tine nu am nimic bun şi Tu eşti Sfătuitorul meu." Pe parcursul rugăciunii, ce se întâmplă cu petiția lui când ajunge în versetul 8? "Am necurmat pe Domnul înainte ochilor mei" pentru că El e suveran, El e Comoara mea, Sfătuitorul meu. "Când este El la dreapta mea, nu mă clatin." Cuvintele acestea nu-s o cerere, ci sunt o afirmare. Felul în care înţeleg eu versetele 1-8, este că începe cu o dorinţă, cu o cerere "păzeşte-mă" şi încheie cu "nu mă clatin." Voi fi păzit şi protejat şi nu mă va lăsa să mă rătăcesc! Merge de la dorinţă, cerere şi rugăminte, înspre confidență, afirmare şi vesteşte ceea ce Dumnezeu reprezintă pentru noi. Aş vrea să vă poruncesc să vă rugaţi în felul acesta. Pentru că toate rugăciunile mele încep ca a lui. De puţine ori încep un timp de părtăşie sau rugăciune entuziasmat de Dumnezeu, confident. Totul va fi bine, Dumnezeu îmi va da călăuzirea Lui şi El e în control! Rugăciunile mele nu încep în felul acesta. De obicei încep aşa: "Ajutor! " La fel începe şi el, nu-i aşa? "Păzește-mă, Dumnezeule. " Iar apoi ce faci? Aştepţi să primeşti confidenţă? Nu. Faci ceea ce a făcut el. Te poţi ruga singur sau într-un grup mic sau atunci când cânţi. Dar trebuie să exprimi ceea ce este El pentru tine. Şi Îl lauzi pentru ceea ce este El pentru tine. Când El e Refugiul, Domn suveran, Comoara şi Sfătuitorul tău, se produce confidenţa. În felul acesta decurge şi psalmul. Pe baza acestei încrederi, ajungem în versetul 9. Ajungem la punctul suprem, argumentul bucuriei: "de aceea." Am să vă explic cum gândesc eu. Avem la început rugăciunea, apoi se ridică în laudă pentru ceea ce este Dumnezeu pentru el.

    În versetul 8 ajunge la momentul confidenței, nu voi fi clătinat. Ajută-mă, Tu eşti Dumnezeu în diferite moduri şi sunt confident, "de aceea." De la nivelul iniţial, urcă încă o treaptă ce susţine acest mare adevăr: "inima mi se bucură." "Inima mi se bucură şi sufletul mi se veseleşte." Prin 9 versete a prezentat argumentele pentru bucuria lui. Cererea duce la înălţarea lui Dumnezeu şi ceea ce este El, care duce al încredinţare şi apoi la bucurie deplină. Suntem la punctul la care vom găsi răspunsul la întrebarea: care este lucrul de care dorea să fie păzit? Bucuria din versetul 9 nu-i susţinută doar de încrederea că nu mă voi clătina şi cererea mea a devenit confidenţă. "Voi fi păzit, deci mă bucur." Observaţi cuvintele cu care începe versetul 10: "căci". Aşa spune? "Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea." Adică, nu mă vei lăsa să mă dizolv în mormânt pentru că "îmi vei arăta cărarea vieţii." Eşti confident, "de aceea" iar pe cealaltă latură avem "căci". "Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea." David, vreau să ştiu la ce te-ai referit la început când ai spus: păzeşte-mă? Vreau să ştiu în ce sens nu vei fi clătinat? De ce erai îngrijorat? Cred că versetul 10 ne spune lucrul acesta. "Nu vreau să mor, nu vreau putrezirea, nu vreau ca moartea să încheie totul."

    Bucuria lui din versetul 9 este bazată pe confidența lui că nu se va clătina, şi "pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor." "nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea. Îmi vei arăta cărarea vieţii." La lucrul acesta se referă în versetul 1. "Păzeşte-mă, Doamne, de moarte! Nu mă lasa la moarte, nu lăsa să fiu luat dintre cei vii! Vreau să trăiesc, vreau să traiesc veşnic! Te iubesc, eşti refugiul meu, eşti comoara mea, eşti suveran, eşti totul pentru mine, eşti sfătuitorul meu! Vreau lucrul acesta pentru totdeauna! Nu vreau să pier! Nu mă voi clătina, de aceea mă bucur. Pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea. " El este absolut convins că nu va fi distrus de moarte. În Psalmul 49:15 spune: "Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor căci mă va lua sub ocrotire Lui." Psalmul 73:24: "Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă." Deci pentru că Dumnezeu este Partea lui, Refugiul, Domnul suveran, Comoara şi Sfătuitorul, Dumnezeu va fi partea lui pe veci! David are încredere că aşa stau lucrurile. Deci haideţi să repet ideea principală din nou, să vedem dacă sunteţi de acord. Dumnezeu vă va duce trup şi suflet "şi trupul mi se odihneşte în linişte" şi "nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea." Dumnezeu vă va duce trup şi suflet, prin viaţă şi prin moarte, spre bucurie deplină şi veşnică. "Înainte Feței Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta." Dumnezeu vă va duce spre bucurie deplină şi veşnică, dacă Dumnezeu este Refugiul vostru, cea mai mare Comoară, Domn suveran şi Sfătuitor de încredere. Cred că aceasta este ideea principală a psalmului. Nu vreau să vorbesc despre Petru în Fapte 2 până ce nu închei cu David. De mult ori facem lucrul acesta, credem că Noul Testament deţine cheia pentru a înţelege Vechiul Testament. Şi este adevărat lucrul acesta, dar deschidem uşa aceasta fată să privim în jur, fără să ne uităm la uşă, la încuietoare, înainte de a-l lăsa pe David să spună tot ce are de spus.

    Proroocul Natan a venit la David în 2 Samuel capitolul 7, versetul 12 şi a spus aşa: "Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi." Aici vorbeşte profetul şi David a ştiu că va fi "culcat cu părinţii" lui. A ştiut că va gusta putrezirea, a ştiut lucrul acesta pentru că Dumnezeu i-a vorbit! "Vei muri şi vei şi îngropat ca şi Avraam, Isaac şi Iacov. " "Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui." David a ştiut că va muri şi că va fi pus într-un mormânt ca tatăl lui şi că Dumnezeu va ridica un urmaş. Unul care nu va fi doar un urmaş al împărăţiei davidice, ci va încheia succesiunea aceasta pentru că el va domni veşnic. Deci regele acesta va domni peste duşmanul acesta care a adus sfârşitul fiecărui rege. Moartea nu va avea victorie asupra Lui, nu va avea stăpânire asupra Lui. El nu va fi spus într-un mormânt ca mine şi ca părinţii mei timp de zeci şi sute de ani la rând. A ştiut lucrul acesta. A ştiut că se va întâmpla asta. Mesia, Regele regilor, Împăratul lui David, fiul lui David va veni. Nu avem nevoie de Noul Testament pentru a şti lucrul acesta! David a ştiu lucrul acesta din profeţii. Ceea ce face împlinirea lor în Noul Testament cu atât mai glorioasă. David a trăit ştiind că va muri cu părinţii lui, va putrezi în mormânt şi altul va veni după el, care nu va suferi deziluziile lui. El nu va putrezi şi tronul Lui va fi pentru totdeauna. Întrebarea este ce înseamnă versetul 10 în contextul acesta în care David era conştient de lucrul acesta? "Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea." Ce vrea să spună? Ştia că va vedea putrezirea!

    Petru, în Fapte capitolul 2, spune că David a văzut putrezirea, a văzut groapa deziluziei, David ştia că va muri. Versetul 10 merge mai departe de ceea ce se va împlini pentru David, după înviere, după ce el a putrezit, după învierea din morţi de la sfârşitul veacurilor, la fel ca noi toţi cei care suntem credincioşi. Faptele Apostolilor 2:30-32. "Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai Lui." Deci David începe Psalmul acesta cu o cerere: "Păzeşte-mă, Dumnezeule." În versetul 8 explimă o încredere neclintită şi în versetul 9 spune: "şi trupul meu se odihneşte în linişte." Şi, totuşi, David ştia că va muri. A ştiu că va fi salvat de la moarte pentru "desfătări veşnice în dreapta Lui." A ştiut că Mesia nu va muri cum va muri el şi că nu va fi pus în mormânt ca el. A ştiu că Mesia care va încheia succesiune la tron şi nu va mai fi moarte. A ştiut că desfătările veşnice de la dreapta lui Dumnezeu, trebuiau să fie legate într-un fel cu Mesia, dar nu ştia cum. Petru explică cel mai bine lucrurile acestea în prima lui scrisoare în versetul 11. "Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate." David a văzut printr-o sticlă întunecată. Nu a ştiut cum se vor întâmpla lucrurile. "Cumva voi trăi veşnic, deşi voi muri şi voi putrezi în mormânt şi totuşi voi avea bucurie veşnică la dreapta Lui. Va veni unul după mine care va fi din sămânţa mea, nu va fi doar un urmaş la tron ci va oprin succesiunea, va trăi pe veci, nu va fi învins şi nu va vedea putrezirea, deci lucrurile acestea mă afectează şi pe mine. Deşi nu văd acum, lucrurile acestea se vor întâmpla." Doar atât spune Vechiul Testament, că li s-a descoperit lucrul acesta, pentru ca noi să predicăm evanghelia. Iar cei ce au trecut dincolo de mormânt, înţeleg cum se potrivesc lucrurile acestea. Ştim că David, şi toţi cei ce au crezut promisiunea lui Hristos, şi voi toţi care credeţi persoana lui Hristos, sunteţi uniţi cu Hristos, pentru că atunci când Hristos învinge moartea, şi voi să învingeţi moartea. Şi voi, ca David nu veţi fi lăsaţi în locuinţa morţilor, ci veţi merge pe calea vieţii care duce la desfătări veşnice la dreapta lui Dumnezeu. Ştim că Isus a ales să fie înghiţit de moarte pentru păcătoşi ca noi, dar din burta balenei a fost aruncat afară. Moartea a murit pentru că Hristos a învins-o din interior pentru ca toţi care sunt în Hristos să nu fie distruşi de moarte. Ci vor fi eliberaţi pentru viaţa veşnică. Ştim lucrul acesta mai clar decât a ştiut David.

    Am să închei citind Romani 8:12. "Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhul Său, care locuiește în voi." Întrebarea este care sunt semnele într-o persoană care are Duhul Celui ce a înviat pe Isus din morţi? Pentru că dacă aveţi Duhul acesta veţi înviat din morţi şi puteţi fi cei mai radical oameni din lume. Pentru că nu mai aveţi problema morţii. Răspunsul meu este că semnele persoanei care are Duhul lui Dumnezeu sunt aceleaşi azi ca cele în Psalmul 16. Dumnezeu este Refugiul tău, Dumnezeu este Comoara ta supremă. Dumnezeu este Domnul suveran şi Dumnezeu este Sfătuitorul tău de încredere. El va fi toate astea pe veci pentru că te agăţi de Isus, care prin moartea şi învierea Lui a făcut lucrurile acestea posibile.

    Haideţi să ne rugăm. Tată din ceruri, te rog ca prin Duhul Sfânt care L-a înviat pe Isus din morţi să vii. Şi în timp ce cântăm din nou Psalmul 16 "înainte Feței Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta" să faci ca fiecare inimă din locul acesta să-şi croiască un drum spre Tine, spre refugiul Tău. Să fugă de orice alt refugiu, să se țină de Tine ca cel mai mare Bun şi Comoară supremă. Să întoarcă spatele oricărei alte comori care ar fin în competiţie cu Tine. Fă să se ţină de Tine ca Dumnezeu care ţii în mâna ta partea lor şi eşti Rege suveran şi Domn. Să se îndrepte spre Tine, Sfătuitor de încredere, care chiar în seara aceasta le-ai spus prin Cuvântul Tău ce să facă. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.