Doamne te rog să dai soţiilor şi soţiilor în particular dar şi celor necăsătoriţi fie tineri sau bătrâni puterea de a prinde adevărul acestui text asupra căruia ne concentrăm atenţia în acest serviciu. Te rog să dai celor ce ne privesc în campusurile din nordul respectiv sudul oraşului ocazia de a fi captivaţi de acest cuvânt din Efeseni 5. Te rog lasă ca, în aceste două campusuri, o transformare să aibă loc în soţi şi soţii, şi în noi toţi. Fă ca minţile noastre să se acordeze cu mintea apostolică de aici care este exprimată prin aceste cuvinte inspirate. Vino şi ajută-mă să le fiu credincios, călăuzeşte buzele mele şi mintea mea ca nu cumva să duc această biserică în rătăcire ci să o conduc spre adevăr. Vino şi fii Învăţătorul nostru, acum mă rog, în numele lui Isus, Amin.

    Motivul pentru care folosesc titlul: "Un miel cu inimă de leu" ca şi denumire pentru rolul de soţ ca şi cap al soţiei sale, este, pentru că Efeseni capitolul 5 spune că soţul trebuie să-şi modeleze rolul său după rolul lui Hristos, iar Hristos este numit "Leul lui Iuda" şi "Mielul lui Dumnezeu." Ceea ce înseamnă, întrucât acestea două denumiri vin împreună în Apocalipsa 5 şi 6, că El este neînfricat ca şi un leu şi asemenea unui miel, puternic şi blând, dur şi blajin, agresiv şi afectuos, cutezător şi întristat, El defineşte un model de bărbăţie.

    Data trecută am sugerat această definiţie pentru calitatea de cap şi am să v-o dau din nou: "Calitatea de cap este chemarea divină a unui soţ de a-şi asuma responsabilitatea principal de conducere în slujire, asemeni lui Hristos, protecţie şi îngrijire în familie." Şi pe măsură ce am reflectat la acestea trei: conducere, protecţie şi îngrijire, cu atât mai mult mi-au apărut că ele reprezintă un singur lucru exprimat în două feluri şi anume, a fi capul, înseamnă a fi conducător şi autoritatea de conducere este aplicată prin îngrijire şi aplicată prin protecţie. Aşa că această definiţie atrage atenţia asupra unui lucru principal pe care soţii sunt chemaţi să-l facă, în relaţie cu soţiile lor, ca şi capi ai familiei. Întrebarea pe care noi trebuie să o punem înainte de a-mi împlini promisiunea de data trecută, şi anume de a vă da exemple concrete, de care, de fapt, nu aveţi nevoie dacă aţi înţeles mesajul de data trecută dar care sunt de ajutor, este de a sprijini puţin mai mult faptul că, calitatea de cap implică autoritatea de conducere.

    Am să vă dau patru argumente, din text sau din Biblie. Primul argument: "Cap" este folosit frecvent în Vechiul Testament, de exemplu Judecători 11:11 pentru a descrie autoritatea de conducere. Ascultaţi ce scrie în Judecători 11:11: "Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie." Al doilea argument: În Efeseni 1:21-23, Hristos, Efeseni 1, nu 5, 1:21-23 Hristos este descris ca fiind mai presus de orice nume care se poate numi şi Dumnezeu a pus toate lucrurile sub picioarele Lui şi L-a făcut căpetenie (cap) peste toate lucrurile Bisericii care este trupul Lui, iar accentul cade pe domnia lui Hristos şi pe autoritatea Sa ca şi cap. Al treilea argument: Aici în Efeseni 5:25: "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea." Acum, accentul cade pe natura iubirii. Este o iubire care se sacrifică pe sine. Sunt complet de acord cu acest lucru. Şi dă culoare, defineşte, dă formă şi guvernează dragostea unui soţ faţă de soţia sa dar există un alt adevăr care nu poate fi evitat, în versetul 25 şi anume, când Isus a ales să moară în locul Miresei Sale El nu i-a ripostat nimic. Acest lucru a fost planificat de Isus. Acest lucru a fost planificat de către Tatăl. Cu multe veacuri înainte ca Mireasa să apară pe scenă dacă a existat vreodată o autoritate de conducere care să fi ales să salveze o mireasă, este aceasta, care v-am spus-o. Şi de aceea, versetul 25, în mod limpede, descrie dragostea în acţiune de conducere, făcând ceea ce trebuie să fie făcut în a-i salva pe aceşti oameni. Al patrulea argument: Din cauza acestor trei argumente, acum când ajungem la punctul de contact dintre calitatea de cap şi supunere şi vedem cum cele două se leagă împreună nu poţi spune decât că având calitatea de cap într-o parte implică supunerea în cealaltă parte. Să citim versetele 22 şi 23: "Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor vostri ca Domnului" şi apoi este dat fundamentul: "căci bărbatul este capul." Aşa că atunci când supunerea este corelată cu capul atunci, evident, capul are de luat o anume iniţiativă sau ceva care poate fi trimis către o anume autoritate spre a fi onorată. Aşa că, cel puţin pentru aceste patru argumente, şi există multe altele în scopul extins al Bibliei, eu încerc să demonstrez că calitatea de cap este chemarea divină exercitată asupra vieţii unui bărbat ca şi soţ în a îndeplini responsabilitatea principal de conducere în slujire.

    Am demostrat: calitatea de cap, implică autoritatea de conducere autoritate şi protecţie şi îngrijire, să ne ocupăm de acestea două acum. Sunt ele găsite în textul nostru? Sunt ele doar tradiţie? Că protecţia şi îngrijirea sunt în sarcina soţului? Le vedeţi aici cumva? Să vorbim prima dată despre protecţie. Versetele 25 până la 27 arată cum bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile. Ascultaţi ce spune: "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană." În cuvintele: "şi S-a dat pe Sine pentru ea" nu poţi să nu auzi restul din această carte care descrie care este înţelesul acestei afirmaţii. Atunci când S-a dat pe Sine pentru ea, El a purtat păcatele ei. Când S-a dat pe Sine pentru ea, El a devenit blestem în locul ei. Atunci când S-a dat pe Sine pentru ea, a murit pentru ea. Atunci când S-a dat pe Sine pentru ea, a împăcat-o cu Dumnezeu şi a făcut ca ea să fie scăpată de mânia lui Dumnezeu. Nu poate exista un act de protecţie mai înalt pentru o femeie, decât acesta descris în aceste cuvinte. Tu şi cu mine, ca şi parte a Miresei, dacă eşti un credincios, suntem sub unul dintre cele mai mari pericole, cu excepţia a ceea ce soţul nostru a făcut pentru noi. El a murit pentru noi, ne-a purtat păcatele, a devenit blestem pentru noi. A făcut ca noi să scăpăm de pericolul în care eram şi anume osânda veşnică, iadul. Aşa că răspunsul meu este: ar fi bine să credeţi că există protecţie în acest text. Chiar în mijlocul acestor cuvinte, el alege să pună accentual pe a arăta că, ceea ce dragostea face este să aducă scăpare acolo unde nevoie de scăpare.

    Acum, despre îngrijire. A oferi îngrijire şi hrană soţiei. Versetele 28 şi 29: "Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi." Aduceţi-vă aminte de argumentul: "un singur trup" "Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica." Să luăm aceste cuvinte şi să reflectăm asupra lor câteva momente. Pentru că acum îl prezintă pe Hristos ca fiind cel ce îngrijeşte şi hrăneşte Biserica ca şi un model pentru soţul care îşi iubeşte soţia care la rândul ei este parte din trupul soţului. "Ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte", ce înţeles au aceste cuvinte? Cuvântul "hrăneşte" înseamnă aproape întotdeauna, dar nu în totalitate, ceea ce părinţii fac pentru copii lor spre a le satisface toate nevoie şi a-i creşte. Este folosit de multe ori în Vechiul Testament în această privinţă, sau în altele similare. Dar nu are doar acest sens, uneori este o hrănire foarte diferită de cea din timpul copilăriei. Spre exemplu Geneza 45:11, Iosif când a fost făcut vice-preşedinte în Egipt, a spus: "Acolo te voi hrăni" este exact acelaşi cuvânt "Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete." Aşa că deduc din cuvântul "hrăneşte" că soţul trebuie să simtă o responsabilitate principală că acest lucru, "hrănirea", are loc în familie. Cuvântul următor: "îngrijeşte" este folosit doar încă o dată de către Pavel, de fapt, cred că doar încă o dată în Noul Testament, şi anume în 1 Tesaloniceni 2:7 şi ascultaţi la dulceaţa felului în care Pavel îl foloseşte spre a exprima relaţia sa cu Biserica. Are înţelesul unei doici împreună cu copilul său. Dar acum, Pavel, pentru relaţia sa cu Biserica respectiv pentru un soţ în relaţia sa cu soţia spune astfel: "Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce-şi creşte" acesta este cuvântul: "creşte cu drag copiii." Iar sensul aflat aici cu privire la Biserică nu este de a micşora Biserica, ci de sublinia grija plină de atenţie pe care Hristos o are faţă de Biserică şi pe care, la fel, un soţ trebuie s-o aibă faţă de soţia sa. Aşa că răspunsul meu este, da, nu numai că aveţi dovezi că a fi cap înseamnă a avea autoritate, acum aveţi dovezi că un soţ, în autoritatea sa, o aplică pentru protecţie şi pentru îngrijire: hrăneşte, îngrijeşte cu atenţie de soţia sa.

    Întrebări apar în mintea mea: De ce acestea două? De ce? Am dedus acestea de aici, din text. De ce există ele aici? De ce accentul cade pe îngrijire şi protecţie ca şi exprimare a autorităţii? Şi cred că există cel puţin două motive, unul este, atunci când vă gândiţi la el, aceste două lucruri sunt aşa esenţiale şi de bază, încât, dacă ele nu au loc, viaţa este în primejdie. S-ar putea să existe şi alte lucruri pe care un soţ le face, dar dacă el nu le face pe acestea două, viaţa mariajului este ameninţată. Dacă nu există mâncare, viaţa este ameninţată. Dacă intrusul nu este oprit, viaţa este ameninţată. Acestea sunt de bază, sunt esenţiale pentru viaţă. Viaţa nu va exista acolo unde nu există protecţie împotriva forţelor ostile, şi viaţa nu va exista unde nu există îngrijire spre a ţine corpul şi mintea în viaţă. Aşa că acesta este primul motiv pentru care cred că acestea două sunt aici. Dacă un soţ dă greş aici, nu mai există nimic altceva de făcut. S-ar putea să-i placă alte feluri de autoritate, dar dacă el nu le face pe acestea, atunci, probabil că nu va mai rămânea nimic pentru el pentru a-şi pune în practică autoritatea. Există un al doilea motiv, foarte posibil, cel puţin este cazul dacă nu cumva a fost o intenţie voită. Acestea două sunt interesante, protecţia şi îngrijirea, prin faptul că amândouă au atât o dimensiune fizică, cât şi una spirituală. Soţiile, copiii au nevoie de protecţie fizică, şi, de asemenea, au nevoie de protecţie spirituală. Soţiile, copiii au nevoie de hrană, în mod trupesc, şi au nevoie de hrană din punct de vedere spiritual. Iar această autoritate, este apelată ca prin ea să-şi asume responsabilitatea principală pentru toate aceste patru categorii. Îngrijire, din punct de vedere spiritual, respectiv trupesc și protecţie, din punct de vedere spiritual, respectiv trupesc. Sunt patru categorii pe care vi le voi ilustra în următoarele câteva minute. Dar înainte de aceasta, vă dau un avertisment, respectiv o încurajare.

    Am auzit, am ascultat, în timpul acestor mesaje, şi am să dau o încurajare pentru bărbaţi respectiv un avertisment pentru femei. Încurajarea pentru bărbaţi este următoarea: Dacă aceste mesaje se aşează peste voi să vă descurajeze, aşa cum sunt pentru unii, mi s-a spus aceasta, pe de-o parte pentru că soţiile exercită presiune, voi reveni la această idee imediat, pe de altă parte, pentru că soţii nu preiau ei iniţiativa să facă ceea ce este nevoie să fie făcut. Aşa că atunci când nu mai eşti sincronizat cu Scriptura şi apare un mesaj care te face conştient de acest lucru, atunci, fie că simţi prin puterea Duhului Sfânt un îndemn că "trebuie să fac acest lucru prin puterea lui Dumnezeu" sau "cred că sunt un eşec total aşa că nu mai are rost să continui." Şi cuvântul meu de încurajare pentru bărbaţi este următorul: Dumnezeu nu te-a chemat la nici o slujbă pentru care El nu-ţi oferă şi puterea necesară. Ieri, am deschis Biblia tatălui meu, este una din cele mai unsuroase Biblii pe care am văzut-o şi în special în partea dintre Romani şi Efeseni. Se lipesc degetele de pagini. Grăsime de pe degete, peste tot. Fiecare coloană este marcată în aşa fel că abia o mai poţi citi. Şi am deschis la Filipeni să văd ce este subliniat, pentru că îmi reamintesc că, în repetate rânduri, nouă ca şi familie şi mie în particular, "Pot totul în Hristos care mă întărește." Este Filipeni 4:13. Bărbaţilor, puteţi să o faceţi! Sunteţi bărbaţi! Iar Hristos este puternic! Folosiţi-vă de puterea Lui. Dacă tatăl tău... şi lucrul acesta este adevărat pentru mulţi - dacă tatăl tău, nu te-a învăţat niciodată acest lucru, şi niciodată nu ţi-a prezentat acest model, atunci Tatăl tău ceresc o va face. Nu există nici o scuză. Avem un Tată ceresc. Iar dacă tatăl tău pământesc nu a aplicat deloc acest mod autoritate în conducere, Tatăl tău ceresc se află în tine şi te va ajuta.

    Iar acum avertismentul pe care îl am pentru femei: Nu pretindeţi aceste lucruri bărbaţilor voştri. Şi am să vă dau trei motive.
    Numărul 1: A pretinde, este în contradicţie cu ceea ce urmăreşti. Dacă devii persoana care pretinde, atunci el nu este conducătorul. Este un lucru care se contrazice pe sine, şi va provoca un rezultat nedorit.
    Numărul 2: Este neproductiv, credeţi-mă! Sunt un bărbat! Este neproductiv pentru că, dacă el ar fi avut în inima sa cu câteva săptămâni în urmă, dorinţa de a face noi eforturi, iar tu vii şi îl cerţi că nu se mişcă destul de repede, tot ceea ce îi mai rămâne lui de făcut, este de a se supune pasiv, ceea ce nu reprezintă autoritate în conducere. Aşa că el este terminat. L-ai pus într-o situaţie imposibilă.
    Numărul 3: Acesta trebuie să vină din interiorul soţului, exact cum supunerea trebuie să vină din interiorul soţiei. Nu este nimic provocator aici, trebuie doar să aibă loc prin puterea lui Dumnezeu, în inimă.

    În mod pozitiv, soţiilor, vă voi da câteva sugestii. Roagă-te pentru el fără încetare, ca duhul bărbăţiei să se ridice învigorat şi puternic în inima lui, roagă-te pentru el. Să nu încetaţi niciodată să vă rugaţi pentru soţii voştri. Iar a doua sugestie, atunci când nici unul dintre voi nu este obosit, sau când nici unul dintre voi nu este supărat, invită-l să ieşiţi împreună la restaurant şi spune-i dorinţele din inima ta. De obicei, frustrările din inima unei femei ies la suprafaţă în momentul când soţul este cel mai puţin pregătit să le audă, pentru că este momentul eşecului. Şi nu va reuşi. Aşa că mai bine aştepţi o săptămână sau două, amândoi sunteţi fericiţi, vă simţiţi puternici, amândoi v-aţi odihnit bine în timpul nopţilor, lucrurile merg bine. Mergeţi împreună la restaurant şi împărtăşiţi-vă dorinţele voastre. Ca el să conducă în devotament, sau orice altceva simţi că îi lipseşte. Şi cum vei proceda? Unu: fără ultimatum-uri. "Dacă nu faci asta, am plecat!" Sau: "Dacă nu procedezi aşa, voi fi tristă tot restul vieţii mele!" Numărul doi: cu un sentiment de speranţă bazat pe Dumnezeu, nu pe el. El nu este de ajutor. Iar trei: exprimând o apreciere autentică şi cinstire, cu gura ta proprie, pentru fiecare succes, cât de mic ar fi el, pe care acest sărac impertinent l-a obţinut. Noi, soţii, avem nevoie de puţină încurajare cum că am făcut măcar unul sau două lucruri bine. Aşa că acestea au fost avertismentul respectiv încurajarea.

    Acum vom face ceea ce v-am promis că vom face şi anume să petrecem restul timpului cu ilustraţii practice în aceste patru domenii de îngrijire şi protecţie fizică şi spiritual. Numărul unu: autoritate de conducere în îngrijire spirituală. Îngrijire spirituală. Bărbaţilor, ca să puteţi da hrană spirituală familiei trebuie să cunoaşteţi hrana spirituală. Ceea ce înseamnă că trebuie să-l căutaţi pe Dumnezeu din greu. Puteţi conduce spiritual doar dacă creşteţi spiritual. Urmărind aceasta, dorind mai mult, citind Biblia voatră şi rugându-vă şi crescând în cunoştinţa şi dragostea de Dumnezeu. Hrănindu-vă sufletele voastre proprii, veţi avea ceva cu ce să hrăniţi pe copiii şi soţiile voastre. Aşa că, direct la subiect, adunaţi-vă familia ca să aveţi un timp de părtăşie în fiecare zi. Iar dacă se întâmplă să-l pierdeţi pentru o zi, nu intraţi în panică. Am pierdut zile, dar este scopul nostru: în fiecare zi, un timp de părtăşie. Numiţi-l cum vreţi să-l numiţi, rugăciune familială, închinare în familie, studiu biblic în familie. Luaţi iniţiativa să îi strângeţi împreună. Dacă nu ştii ce să faci, întreabă unii dintre fraţi, ce fac ei. Sau, întreabă-ţi soţia, ce i-ar plăcea ei să aibă loc. Calitatea de cap este o responsabilitate principală. O spun în acest fel pentru că atât soţii cât şi soţiile au o responsabilitate aici. Presupun că aţi înţeles acest lucru. Atunci când afirm: tu ai responsabilitatea principală în această consacrare nu înţeleg că tu ai fi singura persoană care face totul cu privire la ceea ce trebuie să-şi înveţe familia sau să-şi sprijine familia în drumul spiritual. Eu înţeleg: ia iniţiativa, iar acest lucru ar fi pur şi simplu ceva ca şi: "Ce crezi că ar merge, dragă?" Iar apoi ea poate prelua lucrurile. Să vă dau o sugestie concretă, bărbaţilor, pentru că femeile căsătorite vor acest lucru. Am să o dau chiar acum. Unul din modurile concrete de hrănire spirituală, de îngrijire spirituală, este să iei iniţiativa şi să-ţi duci soţia la Conferinţa Femeilor, în luna Mai. Aşa că întreab-o: "Avem nevoie de cineva care să aibă grijă de copii? O să coste?" sau: "Cum are să se desfăşoare?" sau: "Aş vrea ca să mergi. Ce trebuie să fac ca să poţi merge?" Iar acest lucru ar fi interpretat ca şi autoritate în conducere de către multe soţii. Este vorba de Mai 4 şi 5, faceţi acest lucru voi, bărbaţilor. Notaţi acest lucru ca şi un exemplu concret de aplicat. Deci, destul. Este aşa de simplu şi aşa de evident, dar totuşi este aşa de puţin aplicat în practică. Bărbaţilor, puneţi în aplicare acest lucru: adunaţi-vă familia, două minute, sau douăzeci de minute, dar faceţi-o, pentru rugăciune şi citirea Bibliei.

    Numărul doi: Autoritate de conducere în îngrijire fizică. Mai înainte a fost vorba de îngrijirea spirituală, acum să vedem despre îngrijirea fizică. Soţul poartă responsabilitatea principală de a pune pâine pe masă. Cred acest lucru, cred că este sugerat în Geneza 3, cred că este sugerat aici în acest text, iar, din nou, cuvântul "principal" este foarte important. El are responsabilitatea principală de a se asigura că acest lucru este făcut. Atât soţii cât şi soţiile, din timpurile străvechi, întotdeauna au lucrat şi unii, şi ceilalţi. Întotdeauna! Nu a existat vreo cultură unde soţii şi soţiile nu au lucrat, cu excepţia culturii noastre, probabil. Şi este ciudat ce se întâmplă aici. O soţie care toată ziua face cumpărături, este ciudat. Totuşi, sfera normală a muncii se împarte astfel: bărbaţii: câştigă pâinea, soţiile: gospodine, îngrijesc îmbrăcămintea, pregătesc hrana. Iar aceasta nu a însemnat niciodată în nici o cultură, infuzată cu creştinism, că soţia nu ar putea lucra în alt loc afară de casa sa. Dar nu înseamnă că soţul nu poate purta o oarecare resposabilitate domestic şi să spună: "Uh, lucrul ăsta este sub nivelul meu." De pildă, a spăla vase, schimba scutece, lucruri de acest gen, taie iarba, verifică maşina, verifică finanţele sau orice altceva ar fi în cauză. Totuşi, înseamnă că un bărbat îşi compromite sufletul şi transmite un mesaj greşit soţiei şi copiilor săi atunci când nu se poziţionează pe sine ca fiind acela care îşi pune viaţa în slujba de a pune pâine pe masă. S-ar putea să fie invalid şi să n-o poată face. Dar inima lui doreşte să o facă, şi este un om bun. Şi amândoi ştiu şi ar vrea să fie altfel, iar el face tot ceea ce poate, dar este invalid, dar este limitat. Ar putea fi ceva temporar, dacă omul este în şcoală iar soţia este singura persoană care lucrează. Am făcut acest lucru, timp de 4 ani Noel, soţia mea, a pus pâine pe masă. Dar tot ceea ce ştiu este că nu trebuie să fie în acest fel. Ea mi-a oferit mie acest dar pe care nu îl voi uita. Poate că soţul, temporar, va fi în altă poziţie dar, în orice caz, inima sa, şi dacă este posibil, trupul său se îndreaptă către folosirea minţii sale şi a mâinilor sale spre a îngriji fizic pentru soţia şi copiii săi. Eu cred că Dumnezeu ne-a conceput în acest fel şi cred că aceasta este chemarea noastră. Oricum ar fi împărţită între cei doi, soţul poartă responsabilitatea principală.

    Numărul trei: Autoritate în protecţie spirituală. Acum trecem de la îngrijire la protecţie. Întâi, protecţie spirituală. Există pericole spirituale, fraţilor, şi vin în familiile noastre astăzi din toate părţile, nenumărate şi foarte subtile. Avem nevoie de luptători curajoşi cum nu au mai fost, dar nu cu suliţe şi cu scuturi, ci cu discernământ biblic şi cu curaj. Primul: Soţilor, rugaţi-vă pentru soţia şi copiii voştri în fiecare zi, fără să uitaţi, în repetate rânduri de-a lungul zilei. Noel, Heather, Carston, Shelley, Miller, Francis, Abel, Benjamin, Melissa, Oscar, Lily, Abraham, Molly, Orson cel mic, Barnabas, Leslie, Grayson. Și, am obişnuit să spun: "tatăl meu", dar acum nu mai spun "tatăl meu" decât doar dacă îmi scapă printre buze. În fiecare zi, din nou şi din nou, "Protejează-i, protejează-i! Condu-i pe cărarea neprihănirii, nu-i lăsa să cadă în ispită, veghează asupra vieţii lor, fă ca mariajul lor să fie un succes, ajută copiii lor să devină puternici, să-i aperi, o, Doamne!" Aceasta este datoria voastră! Să chemaţi, din partea lui Dumnezeu, în fiecare oră, binecuvântări peste familie. Aceasta este semnificaţia calităţii de cap al familiei. Rugaţi-vă pentru ei. Apoi, stabiliţi standarde pentru soţia şi copiii voştri. Stabiliţi-le de comun acord cu soţia voastră, aici vă amintesc că responsabilitatea principală însemnă a discuta despre aceasta cu soţia ta. S-ar putea să aibă unele idei mai bune ca ale tale. Dar, să iei iniţiativa să vorbeşti despre aceasta, este ceea ce ea îşi doreşte şi aşteaptă. Ele nu sunt doritoare în a fi dominate, ci de a vedea că soţul ia iniţiativa, că lucrurile iau fiinţă, în sfera morală a căsătoriei lor. "Poţi să mă ajuţi, te rog, să stabilesc nişte standarde pentru aceşti copii, şi să mă ajuţi să le pun în aplicare?" Ea nu ar trebui să spună aceste cuvinte. Ea vrea ca tu să iei iniţiativa: "Hai să facem acest lucru împreună." Ia iniţiativa! "Trebuie să ne dăm seama de ceea ce aceşti copii vor urma să vadă la televizor! Trebuie să vedem la ce filme pot să meargă. Trebuie să vedem ce muzică va intra în această casă şi trebuie să vedem cât de adânc va fi decolteul purtat!" Iar aceasta, este în principal datoria ta, tată! Iar, în ultimul rând, sunt deplin conştient că rămâne, în principal între mamă şi fată să se înţeleagă, de la vârsta de două luni până la 22 de ani. Şi cu ce fel de costum de baie o vei îmbrăca la doi ani, va conta mai târziu când va fi vorba de modestie. Va conta. Cu toate acestea, tată, ele amândouă au nevoie disperată de părerea ta în această chestiune. Ele au nevoie ca tu să te bucuri atunci când au luat decizia corectă şi sunt îmbrăcate frumos şi modest. Şi, de asemenea, ele au nevoie să te audă spunând: "Nu vei ieşi din casă îmbrăcată aşa! Atâta vreme cât sunt în viaţă!" Există taţi care sunt complet înfricoşaţi de fiicele lor în această chestiune.

    Bărbaţilor, voi înţelegeţi ce vreau să spun atunci când zic: voi ştiţi ce se spune în lume iar aceste tinere fete nu cunosc aceste aspecte. Voi tinerelor care sunteţi aici, întrebaţi-vă tatăl! Pentru că voi vedeţi şi simţiţi lucrurile ca o femeie, nu le puteţi pricepe în întregime! S-ar putea să fi citit destul aşa ca să le pricepeţi, dar bărbaţii sunt astfel concepuţi să înţeleagă această chestiune. Să vadă! Să simtă! Există un mod de îmbrăcăminte care nu ajută în cultura în care trăieşti. Dar există alt fel de îmbrăcăminte care este aşa de folositor. Iar femeile creştine nu trebuie să gândească: "Lasă-mă în pace, mă îmbrac cum vreau eu." Aceasta nu este o mentalitate creştină. O mentalitate creştină este: "Cum pot fi o binecuvântare pentru cei din jurul meu? Cum aş putea maximiza viaţa mea înspre bine, în această lume?" Iar voi taţilor sunteţi punctul cheie aici, în mod pozitiv şi de avertizare. Câteodată, înseamnă exact ceea ce ele nu cred că înseamnă. Dar, unde şi cum vor afla adevăratul sens? De la iubit? Ele află adevărul de la tatăl lor. De la el, pot afla înţelesul acestor lucruri.

    Iată încă un exemplu legat de protecţia spirituală. Biblia este foarte clară referitor la unul dintre cei mai periculoşi intruşi spirituali în familie. Şi am să vă citesc din Efeseni 4:26: "Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului." În ce fel este lăsat diavolul să intre în camera unui adolescent? Cum este lăsat diavolul să intre seara în dormitorul unui cuplu căsătorit? Răspunsul: atunci când merg la culcare supăraţi. Te duci la culcare supărat, noapte după noapte, iar copilul te vede supărat, şi vede că nu se încearcă o împăcare, diavolul are uşa larg deschisă, şi ce ravagii poate să facă de-a lungul a săptămâni, luni sau ani în a distruge un suflet, o familie, un mariaj, este nemaipomenit. Aşa că, ce vei face? Vă voi spune, taţilor, acesta este punctual unde calitatea de cap este atât de grea, încât nici o femeie nu ar vrea să o aibă. Este cel mai greu lucru din lume. Calitatea de cap înseamnă: tu trebuie să iniţiezi împăcarea. Nu contează de câte ori a fost vina soţiei, sau a copiilor. Nu ai luxul, ca şi cap, să spui că soţia este de vină şi, dacă ea nu-şi cere iertare, eu mă culc pe partea cealaltă. Nici vorbă! Dreptatea ar putea să spună: da, aşa trebuie să acţionezi, dar, dă-mi voie să te întreb: este acesta felul în care Hristos şi-a tratat Mireasa Sa? De câte ori s-a întors la ea din nou şi din nou, la tine şi la tine, de câte ori a revenit la tine, şi la tine, şi la tine spunând: "Sunt aici, sunt gata să ne împăcăm." De mii de ori. De şaptezeci câte şapte ori, câte şapte ori, câte şapte a revenit la tine; când, totuşi, este vina ta şi nu a Lui! Şi El a luat iniţiativa spre împăcare. A murit pentru aceasta. Vom spune noi, soţii: "este rândul ei"? Da, vom spune, dacă nu avem Duhul Sfânt. Acest lucru este imposibil fără Hristos. Femeilor, nu doriţi să fiţi cap. Pentru că îl voi face pe bărbat răspunzător ca familia să nu meargă la culcare supărată. Bate la uşa copilului tău! O fraţilor, acest lucru poate fi aşa de scump! Şi este atât de greu de făcut! Bate la uşa copilului tău şi cea mai mică fărâmă de greşeală pe care o ai faţă de multele sale greşeli, mărturiseşte-i-o! Nu există multe lucruri care l-ar putea înmuia pe un adolescent. Dar acest lucru s-ar putea să o facă. Să intri şi să spui: "Fiule, reacţia mea la ceea ce ai făcut tu a fost exagerată. Ceea ce tu ai făcut, este greşit dar nu asta e problema, dar reacţia mea a fost exagerată, vreau să-mi cer iertare şi să spun că nu a fost din dragoste, am pierdut controlul, îmi pare rău şi aş dori să mă ierţi." Vorbeşti tu despre somnul dulce sau despre balsamul vindecător în minte şi în suflet? Dar, nu sunt naiv, sunt căsătorit de 38 de ani, există încercări de împăcare care nu reuşesc, nu-i aşa? Dar trebuie să încerci. Vă plecaţi pe genunchi, aşa cum am făcut, Noel cu mine, unul lângă celălalt, şi abia dacă am putut să ne rugăm. Doar am îngenunchiat în tăcere, şi cine va fi primul care se va ruga? Nici unul din noi nu avea îndemnul a se ruga. Eram aşa de supăraţi, iar acest lucru împiedică foarte mult rugăciunea. Şi tot ceea ce poţi spune este: "Doamne, ajută-ne, vreau ca să fie mai bine." Este datoria ta, tată! Cel mai greu lucru de făcut din lume. Nu-l lăsa pe diavol să intre în dormitorul tău, nici în dormitorul copiilor, prin a nu lăsa soarele să apună peste mânia ta, atât în viaţa lor, cât şi în a ta.

    Ultima ilustraţie. Autoritatea de conducere în protecţie fizică. Aceasta este aşa de evidentă că nu ar avea nevoie de ilustraţie, dar trăim într-o cultură aşa de complicată aşa că mai bine o voi spune. Se aude un zgomot, jos la parter, este ora 12 noaptea, tresari, ce se întâmplă? Uşa zgâlţâită, geamuri zgâlţâite, poate zgomot de sticlă spartă. Bărbaţilor, nici unul dintre voi din această sală, vă rog să nu spuneţi: "Știi, avem o căsătorie egalitaristă, eu am fost jos data trecută." Sper că veţi continua a râde, pentru că acest lucru se întâmplă des în cultura noastră. Dar, soţul ar putea spune: "Ea are centura neagră în karate." Bine, să asumăm acest lucru. Ea are centura neagră în karate. Tu mergi jos, la parter, ea vine după tine, tu mergi jos, la parter şi te ocupi de acest individ, şi, când tu eşti doborât, inconştient pe podea, ea îl va pune jos. Dar dacă tu nu eşti inconştient pe podea, nu eşti bărbat. Aşa că, la acest nivel, nu-mi pasă de competenţe. Atunci când trebuie să ne protejăm femeile, trebuie să fim noi cei dintâi. Şi, vai soţului, vai naţiunii care îşi trimite femeile să le poarte războaiele.

    Concluzia: Atunci când Adam şi Eva au păcătuit în grădină, ea a păcătuit prima. Atunci când Dumnezeu i-a făcut răspunzători, ce a spus Dumnezeu? A spus: "Adame, unde eşti?" Şi nu: "Eva, unde eşti?" Aşa că El (Dumnezeu) vine la mine acasă. S-ar putea să aibă o problemă cu Noel, soţia mea. Sunt sigur că are o problemă cu ea, noi toţi suntem păcătoşi. Şi Noel deschide uşa, iar El spune: "Bună, Noel, fata mea, aş vrea să vorbesc cu bărbatul casei." Aceasta nu este o insultă. Este o greutate, pentru mine. "Există o problemă în această casă? Am să vorbesc cu bărbatul casei, să văd ce a făcut spre a rezolva problema. Apoi am să revin, să analizăm totul, pas cu pas, în familie." Atunci când bărbatul poartă cu bucurie responsabilitatea principală dată de Dumnezeu, în conducere asemeni lui Hristos, pentru îngrijire şi protecţie în familie, atunci când poartă responsabilitatea principală pentru sănătatea spirituală a familiei, pentru educaţia disciplinară a copiilor, pentru administrarea banilor, pentru a-şi păstra o slujbă sigură, pentru împăcarea şi rezolvarea conflictelor, pot spune că nu am întâlnit niciodată o soţie căreia să-i pară rău că s-a căsătorit cu un astfel de bărbat. Pentru că atunci când Dumnezeu concepe lucruri ca şi căsătoria, El le face pentru gloria Sa şi pentru binele nostru.