În acest moment vom avea predica și va fi bazată un pic pe catehismul Mărturisirii de credință de la Londra din 1689. Este pentru copiii și tinerii noștri, dar am auzit multe de la adulți, spunând, "Cred că înțeleg mult de la aceste predici ce n-am înțeles înainte." Înainte de a merge mai departe, aș vrea din nou să vă învăț. Probabil că acum după ce s-a cântat, dacă ați cântat din toată inima, vi se învârte capul, sunteți atât de umpluți, și inima voastră e plină, încât aproape că ziceți, "Uau, nu cred că pot primi mai mult." Ce este aceasta? Puteți cânta refrene, chiar sunt unele refrene minunate, nu suntem împotriva refrenelor, dar poți cânta unele dintre refrenele care există azi timp de o oră și jumătate și nu-ți vor obosi mintea. De ce? Pentru că de fapt nu zic mai nimic. Mama mea le numea muzică 7/11. Cânți 7 cuvinte de 11 ori. Și aici, ce ați făcut? Era ca și cum ați fi citit Scriptura, nu-i așa? E ca și cum ai bea de la un hidrant, e atât de mult adevăr. Iată ce aș vrea să observați: trăim într-o anumită cultură și e important să recunoaștem lucrul acesta. În același timp nu trebuie să sucombăm în fața acestei culturi. Cu riscul de a vă ofensa, vreau să știți că suntem un popor cam superficial și frivol. Și ne plac lucruri superficiale și câteodată triviale. Dar cred că este responsabilitatea Bisericii să ne ajute să ne întoarcem de la acestea. Nu înseamnă că totdeauna trebuie să cântăm cântece cu atât de mult în ele. Nici mintea mea nu le poate cuprinde.

    Și, din nou, îmi plac multe din frumoasele refrene care au fost scrise în zilele noastre. Trebuie să învățăm să le cântăm, dar ce vreau să vedeți e că închinarea trebuie să fie substanțială. Este didactică, ceea ce înseamnă că este un mod de a învăța pe oameni. Scopul închinării, după Efeseni și Coloseni, unul din scopuri este de a învăța, de a comunica adevărul. A fost mult adevăr aici. Și încă un lucru despre închinare. Nu-i oare uimitor (și nu e nimic rău cu instrumente și muzică frumoasă, mă pot bucura într-adevăr și de acestea) dar nu-i oare uimitor, că dacă aș fi venit aici cu tot felul de instrumente și sunete și ritmuri frumoase, poate că unii din voi ați fi fost umpluți de multă emoție și pasiune. Nu e necesar ceva rău cu aceasta, dar iată ce aș vrea să recunoașteți: vrem emoție și pasiune, și acestea pot veni prin instrumente - este în regulă. Dar aș vrea să învățați ceva: dacă emoția și pasiunea nu vine din adevărul magnific pe care-l auzi, ceva nu e bine. Nu vreau să arunc bebelușul afară împreună cu apa și să resping una în favoarea celeilalte, dar cred că avem nevoie să ne maturizăm în aceasta, nu-i așa? Într-adevăr trebuie să ne maturizăm.

    Am studiat o chestiune foarte importantă și este următoarea: Care este scopul principal pentru om? Ascultați-mă voi toți tinerii: Care este motivul pentru care ai fost creat? E foarte important. De ce te-a creat Dumnezeu? Vă aduceți aminte de povestirea pe care v-am spus-o? Dacă vezi un om stând pe trotuar în ploaie și îl întrebi, "Domnule, de ce stai aici în ploaie?" Iar el se uită la tine și zice, "Ei bine, e pentru că lucrez aici, privesc traficul, fac lucruri pentru guvern..." Atunci ai zice, "Bine, pot să înțeleg de ce stai aici în ploaie." Dar dacă te duci la acea persoană și-i zici, "Domnule, de ce stai în ploaie?", iar el spune, "Nu știu", atunci te gândești că acel om nu-i prea deștept. Știți că dacă vă duceți la majoritatea oamenilor, chiar oameni care sunt foarte activi, care merg la universitate, lucrează din greu, dar dacă-i întrebi, "De ce trăiești?", vă dați seama că majoritatea oamenilor ar spune, "Chiar nu știu." De ce trăim? Trăim pentru slava lui Dumnezeu. Vreau să explic rapid ce înseamnă aceasta. Înseamnă următoarele: trăim pentru scopurile Lui și pentru bucuria Lui. Pentru buna Lui plăcere. Trăim într-un sens, sună un pic copilăresc, dar e ok, trăim pentru a-L face pe El fericit. Și știți ceva? Când facem așa, atunci suntem fericiți. De ce? Pentru că El ne învață cum să trăim într-un mod care-L glorifică pe El, dar care de asemenea ne produce și nouă cea mai mare plăcere.

    Un alt lucru pe care aș vrea să-l vedeți e cum să ne dezvoltăm această atitudine, de a vrea să trăim pentru Dumnezeu. Este un singur mod și anume să știm mai mult despre El. Ați văzut vreodată un băiețel sau o fetiță și v-ați gândit, "O, aș vrea să fiu prietenul lui"? Dar după ce l-ați cunoscut v-ați gândit în sine, "Nu vreau să fiu prietenul lui. Nu e prea prietenos, ci se poartă urât, e egoist, e meschin." Și te îndepărtezi de el. Dar sunt alți copilași, poate un băiețel sau o fetiță, și te duci la ei și te gândești, "Chiar aș vrea să-i cunosc." Și când îi cunoști vezi că sunt minunați. Și îți spui, "Aș vrea să-i cunosc mai mult, să fiu cu ei mai mult." Și cu cât îi cunoști mai mult, cu atât mai mult îți plac și cu atât mai mult vrei să fii cu ei, cu atât mai mult vrei să faci lucruri împreună cu ei. Știu că ați experimentat aceasta înainte. Este la fel. Știu că folosim tot felul de cuvinte mari, dar tot același lucru se întâmplă când vorbim despre Dumnezeu. Vedeți, cu cât Îl cunoști mai mult, prin Cuvântul Său, cu cât Îl cunoști mai mult prin umblarea cu El și văzând ceea ce face, cu atât mai mult vrei să fii cu El, dacă ți-a schimbat inima. Dacă ți-a schimbat inima și ești cu adevărat creștin, atunci cu cât mai mult auzi despre El, cu atât mai mult vrei să fii cu El și să-L slujești.

    Care sunt modurile corecte, cum ar trebui să trăim înaintea lui Dumnezeu? În primul rând, am studiat deja că Dumnezeu merită dragostea noastră. Trebuie să-L iubim. Și dragostea are de-a face cu emoțiile, nu lăsați pe nimeni să vă înșele. A iubi... te scoli dimineața și spui "Îl iubesc", dar trebuie să înțelegeți că emoțiile nu sunt totdeauna acolo. Câteodată te scoli dimineața și inima ta este cam rece, dar totuși îți poți arăta dragostea ta pentru El. Făcând ce? Ținând poruncile Lui, făcând ceea ce El spune. Unii dintre voi, băieții mai ales, sunteți luptători, vă place să vă luptați. Știu că băieților mei le place să se lupte. De ce nu vă luptați? Luptați-vă să-L iubiți pe Dumnezeu. Te scoli dimineața și spui, "Nu chiar simt ca și cum L-aș iubi pe Dumnezeu, dar mă voi lupta, voi intra în Cuvântul Său, voi studia, voi asculta poruncile Lui. Mă voi lupta."

    Un alt lucru este că Dumnezeu merită respectul nostru. Ascultați, copilașilor, nu tratați adulții așa cum vă tratați voi între voi. Trebuie să vă respectați și voi unii pe alții, dar atunci când un adult intră în cameră, nu vorbiți cu un adult așa cum ați vorbi cu unul din prietenii voștri, ci le arătați respect. Unul din lucrurile bune pe care le puteți face este ca, atunci când un adult intră în cameră iar voi vă jucați cu un prieten, să vă opriți din joacă și să vă uitați la adult și eventual să întrebați, "Cum vă pot ajuta?" Ar fi bine chiar să vă ridicați și să spuneți, "Domnule, vă pot ajuta?" Trebuie să tratați pe adulți și în mod special pe părinții voștri cu respect. Iar dacă acesta e cazul, cu cât mai mult trebuie să-L respectăm și să-L onorăm pe Dumnezeu? Vedeți asta? Nu spunem glume aici despre Dumnezeu. Nu chicotim și nu râdem despre Dumnezeu într-un mod nereverențios. Vorbim despre Dumnezeu, avem o seriozitate, bucurie dar cu seriozitate, de ce? Pentru că vorbim despre Cel ce Și-a trimis Fiul să moară pentru noi. Trebuie să-I arătăm respect. Trebuie.

    De asemenea, venim cu reverență înaintea Lui, dar ne și închinăm înaintea Lui. Vă dați seama ce le-am tot spus părinților voștri? El merită închinarea noastră. Trebuie să ne închinăm Lui, ar trebui să ne închinăm tot timpul. Unul din motivele pentru care vă e greu să vă închinați duminica dimineața este pentru că nu vă închinați în timpul săptămânii. Nu trebuie să fii împreună cu altcineva pentru a te închina lui Dumnezeu. Doar te închini. Doar te închini. Și de asemenea El merită gratitudinea și mulțumirea noastră. Fratele Shannon a fost mișcat în inima lui pentru că se gândea, "Iată ce merit eu. Nu merit nimic bun, ci doar să merg în Iad. Am eșuat tot timpul. Dar iată ce a făcut Dumnezeu pentru mine. A murit pentru mine, a trimis pe Fiul Său pentru mine. O, trebuie să am recunoștință și mulțumire." Dacă Dumnezeu nu ți-ar da nicio altă binecuvântare pentru tot restul vieții, tot ar trebui să-L adori, pentru că ne-a dat pe Fiul Său. Pe Fiul Său!

    El merită încrederea noastră. Încrederea noastră. Să zicem că aș veni la tine și ți-aș zice, "Elisei, dacă-mi tai iarba, îți voi plăti $10." Apoi zici, "Ok", dar nu-mi tai iarba. Iar eu zic, "De ce nu mi-ai tăiat iarba, am promis că-ți voi da $10." Iar tu răspunzi, "M-am gândit că nu știu dacă pot avea încredere în tine. M-am gândit că voi tăia iarba dar nu-mi vei da cei $10." Vă dați seama cât de ofensiv e lucrul acesta pentru mine? Zice că sunt mincinos, că nu sunt de încredere, că nu voi face ceea ce zic. Vedeți, e ofensiv? Mă doare când spune aceasta despre mine. Nu are încredere în mine. Vreau să priviți credința în același fel. Dumnezeu zice că va face aceste lucruri. Zice că dacă crezi în Fiul Său îți va da viața veșnică. Vezi asta? El o va face. Mai zice să chemi Numele Domnului și vei fi mântuit, și cel ce se încrede în El nu va fi dat de rușine. Vezi că are toate aceste promisiuni? Dar atunci când nu crezi, spui de fapt că Dumnezeu este un mincinos, că Dumnezeu nu a spus adevărul. Vreau să vă spun ceva. Pot sta aici ca un om mai în vârstă, împreună cu Iosua și mulți alții de-a lungul istoriei, și mulți din adulții de aici, și pot să mărturisesc că niciunul din cuvintele pe care Domnul le-a spus vreodată nu a dat greș. El a împlinit tot ce-a zis. Câți părinți aici astăzi pot ridica mâna și să spună, "Cuvântul Domnului nu a dat niciodată greș"? Numai părinții. Acum, copiilor, (adulții vreau să țineți mâinile ridicate), copiilor uitați-vă în jurul vostru! Uitați-vă la toți acești oameni care au trăit un timp lung, lung, lung, lung... Și ei spun că Dumnezeu nici măcar odată nu a dat greș. (Puteți pune mâinile jos acum.) Vedeți asta? El niciodată nu a dat greș, de aceea se cuvine să ne încredem în El.

    Și, în încheiere, El merită ascultarea noastră. Isus a vorbit odată despre un fiu căruia tatăl său i-a zis, "Fiule, fă asta." Iar el a răspuns, "Voi face", dar a plecat și n-a făcut lucrul acela. Dar altui fiu i-a zis, "Fiule, fă asta", iar fiul a zis, "Nu, n-o voi face." Dar mai apoi fiul a fost mustrat în inima lui, și-a dat seama în inima lui că n-a fost bine, și s-a dus și a făcut lucrul acela. Poți vorbi, vorbi, vorbi... Ascultați-mă copiilor. Poți vorbi, vorbi, vorbi... lumea e plină de vorbăreți. Chiar și în "Călătoria creștinului", pe care sper c-o veți citi împreună cu părinții voștri, este Vorbărețul. El doar vorbește și vorbește și vorbește despre cât de ascultător trebuie să fie, și una și cealaltă, dar el nu ascultă deloc. Să nu fiți așa. Vă amintiți ce am citit în Iacov? Nu vorbiți prea mult, ci ascultați poruncile Lui. Sper că aceasta a fost o binecuvântare pentru voi și mă rog, mă rog, ca să ajungeți să credeți în Domnul Isus. Vă rog, copiilor, vă rog, ascultați-mă, dacă stați acolo și vă gândiți, "Nu știu dacă sunt mântuit", mergeți la părinții voștri. Părinților, dacă vin la voi și nu au întrebări, veniți la mine, sau la cineva de aici. Bine? Copilașilor, ascultați-mă: dacă vreți să fiți mântuiți, puteți fi mântuiți. Puteți. Credeți în Domnul Isus Hristos și veți fi mântuiți. Și copilașilor, trebuie să vă dați seama că acesta e lucrul cel mai important, nu e nimic altceva mai important. Nu e nimic mai important decât a crede în Isus. Nimic altceva. Doresc să mă rog.

    Tată, mă rog, pentru toți care au auzit aceste lucruri, o, Doamne, prin Duhul Tău, ca ei să fie convertiți, ca păcatele lor să fie descoperite și să vadă totul clar, așa cum este, și ca să se încreadă în Hristos, să caute pe Domnul până când Te vor găsi pe Tine, Doamne. Doamne, te laud că nimeni nu vine la Tine și să fie izgonit afară, că nu e nimeni care să Te caute într-adevăr și să nu Te găsească. O, Tată, binecuvintează acest serviciu, binecuvintează poporul Tău, în Numele lui Isus. Amin.