Vei învinge acest război împotriva îngrijorării! Acea zi în care neliniștea va fi mai mică, iar pacea va fi mai mare va sosi. Acea zi în care vei avea un sentiment de satisfacție pentru ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine va sosi. Avem un pasaj pe care se bazează această serie de predici în care suntem, „Nu vă îngrijorați de nimic.” Acest pasaj se găsește în Filipeni. Și noi tocmai ce am vorbit despre acest pasaj în această vară, frază cu frază. Dacă doriți să rostiți împreună cu mine cuvintele care vor apărea pe ecranul din spatele meu puteți face acest lucru, de fapt dacă le știți pe din cap vreau să vă încurajez să vă închideți ochii și să începeți să rostiți aceste cuvinte. Haideți să ne umplem plămânii cu aer și inimile cu speranță, să ne concentrăm și să spunem aceste cuvinte din toată inima. Sunteți pregătiți? „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:4-8).

    În timp ce continuăm acest studiu despre neliniște, ne-am gândit că ar fi potrivit să menționăm câte ceva despre decizia luată în acestă săptămână de Curtea Supremă în ceea ce privește căsătoria dintre homosexuali. Se pare că această decizie a ridicat multe semne de întrebare și că a cauzat multor oameni neliniște. Orice s-ar întâmpla, ușile noastre vor rămâne deschise pentru orice persoană, indiferent de trecutul acesteia, atât timp cât aceasta Îl caută pe Dumnezeu pentru a găsi iubire, nădejde și viață veșnică. Felul în care noi înțelegem căsătoria nu s-a schimbat. Noi vedem că definiția biblică a căsătoriei este aceasta: un bărbat și o femeie pentru întreaga viață. Asta este ceea ce vom continua să învățăm și să-i încurajăm pe alții. Noi recomandăm căsătoriile bazate pe un legământ puternic. Căsătoriile care sunt triunghiuri între soț, soție și Dumnezeu. Noi credem că căsătoriile există pentru ca noi să înțelegem cine este Dumnezeu cu adevărat, pentru a dezvălui cine este Dumnezeu din ce în ce mai mult. Noi nu credem că căsătoriile există pentru propriul nostru comfort și satisfacție, ci că există ceva în căsătorii care dezvăluie însăși Evanghelia. Noi vom păstra aceste principii și vom continua să-i învățăm pe alții aceste lucruri. De asemenea, vom continua să ne sprijinim pe Dumnezeul nostru suveran, crezând că toate lucrurile lucrează pentru binele celor ce-L iubesc pe El și sunt chemați în conformitate cu planul Său. De asemenea, ne reamintim că primul și cel mai important lucru este faptul că noi suntem cetățeni ai Raiului și că am jurat credință unui Rege, iar Numele acestui Rege este chiar Isus Hristos. Noi urmărim pacea și dorim să facem tot ce ne stă în putință pentru a rămâne în pace cu toți oamenii. Pe parcursul acestor vremuri de schimbare vom continua să ne ținem de neschimbata mână a lui Dumnezeu. Amin.

    Doamne, ne rugăm. Ne rugăm în acest moment, Tată ceresc, pur și simplu ne rugăm pentru națiunea noastră. Noi știm că națiunile pleacă așa cum au și venit și că Scripturile Tale ne spun că toate sunt ca praful în palma Ta. Sunt așa de multe națiuni care au existat și au dispărut de la începutul lumii. Doamne, Îți spunem că noi iubim această națiune. O iubim cu adevărat! Suntem atât de recunoscători pentru ceea ce ai făcut pentru noi în această țară. Inimile ne sunt îngrijorate, dar știm că inima Ta nu e. Știm că Tu ești suveran și că planul Tău e perfect, deci ne încredem în Tine. Te implorăm să-Ți arăți mila față de conducători și de cei care iau decizile în țara noastră. Te rog ca Împărăția Ta să vină și ca voia Ta să se îndeplinească. Iartă păcatele vorbitorului din această zi deoarece sunt prea multe pentru a fi numărate. Ajută-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe Hristos. În Numele lui Hristos ne-am rugat, iar întreaga adunare spune „amin”.

    Ei bine, cel mai sălbatic râu din lume nu e râul Mississippi, nici râul Amazon și nici Nilul. Cel mai sălbatic râu din lume este un corp de ape numit râul „doar dacă...” Milioane de oameni stau pe băncile de lângă acest râu. Aruncându-și ochii în largul acestui râu întrebându-se „doar dacă...”, fiind convinși că viața cea bună se află pe cealaltă parte a râului. Doar dacă aș fi mai slab, doar dacă aș fi mai bogat, doar dacă aș fi avut acea promovare, doar dacă aș fi fost mărita cu acela, doar dacă aș fi însurat cu aceea, doar dacă aș fi măcar căsătorit, doar dacă copiii ar veni, doar dacă copiii ar pleca. Totul este la un „doar dacă...” depărtare. Există vreun „doar dacă...” care să-ți fure fericirea? Este vreun „doar dacă...” care te separă de fericire? O promovare? O operație? Vreo alegere? O mărire de salariu? Te gândești că doar dacă acel lucru s-ar întâmpla vei fi în sfârșit fericit? Ei bine, dacă răspunsul tău e „da”, tocmai am găsit o sursă din care provine neliniștea ta. Deoarece ți-ai bazat fericirea fie pe o posesiune, fie pe o circumstanță, iar niciuna dintre acestea nu e sigură. Dacă ți-ai bazat fericirea pe o posesiune sau o circumstanță, sau pe un „doar dacă...” te vei concentra pe acea posesiune, pe acea circumstanță și vei face orice ca să dobândești ce dorești, doar ca mai apoi să fii dezamăgit când nu va ieși așa cum ți-ai fi dorit. Vei ajunge într-un moment în care tot ce va conta va fi să pui mâna pe acea promoție, pe acea posesiune, pe acel „doar dacă...”, dorind să-ți schimbi circumstanțele doar pentru a realiza că nu s-a întâmplat așa cum ai vrut și că acum trebuie să merg după alt lucru, iar viața va deveni o pistă de vânătoare de iepuri. Întorsătură după întorsătură. Fericire, apoi dezamăgire. Fericire, apoi dezamăgire. Nici nu e de mirare că sunteți neliniștiți.

    Apostolul Pavel are o idee mai bună. El ne sugerează că adevărata fericire nu se întâmpla atunci când circumstanțele ni se schimbă, ci atunci când atitudinea noastră în mijlocul acelor circumstanțe se schimbă. El sugerează că fericirea vine nu atunci când circumstanțele noastre se schimbă, ci atunci când atitudinile și felul în care privim lucrurile în mijlocul acelor circumstanțe se schimbă. Acest lucru face parte din prescripția pentru neliniște pe care el ne învață, atunci când el spune, „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

    Săptămâna trecută am sublinitat faptul că drumul spre pace se plătește prin rugăciune. Am spus această propoziție foarte repede. Calea spre pace se plătește prin rugăciune. Rugăciuni urgente, rugăciuni prudente, rugăciuni constante. Așa cum și apostolul Pavel le-a spus celor din biserica din Efes, „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Cum ar fi ca de fiecare dacă când îngrijorarea își scoate urâtul cap la suprafață, noi să ripostăm prin rugăciune? Să răspundem prin rugăciuni formale, spontane, rugăciuni la școală, rugăciuni la capelă, rugăciuni în comunități - există tot felul de rugăciuni. Ne rugăm lângă leagăn, lângă masă, în bucătărie - noi mereu ne rugăm. Deci, neliniștea este cel mai bine tratată prin rugăciune. Dar nu orice fel de rugăciune. Apostolul a spus că rugăciunile trebuie presărate și îndulcite cu recunoștință și cu mulțumire, așa cum ne și spune, „atunci când vă rugați, oferiți rugăciuni de mulțumire”. Neliniștea este tratată atunci când realizăm că chiar dacă suntem în momente mai grele, lucrurile nu sunt așa de rele precum credem noi. Dacă ne rugăm cu recunoștință, ne reamintim că Dumnezeu deja a strâns mari provizi pentru noi. Recunoștința ne depărtează de banca de pe malul râului „doar dacă...” și ne îndrumă spre depăratata vale a rezolvării. Recunoștința ne mută de la „doar dacă” la „rezolvare”. Inima neliniștintă spune „doar dacă aș avea acest lucru...”, iar inima recunoscătoare spune „O, deja dețin acest lucru”. În interiorul inimii voastre există un buzunar, iar în acest buzunar este tot ceea ce aveți nevoie pentru a face față vieții. Deseori simțim că acel buzunar este gol și merg la Dumnezeu ca să-L rugăm să ne umple buzunarul inimii. Recunoștința se întâmplă atunci când mergi la acel buzunar și spui că Dumnezeu deja ți-a dat lucrurile de care ai nevoie, că doar ai crezut că buzunarul e gol, dar privești spre toate lucrurile și binecuvântările pe care le ai deja.

    Pot să vă invit să priviți în buzunarele inimii voastre doar pentru un moment? Vreau să vă gândiți la toate lucrurile bune care au loc în viața voastră în acest moment. Asta nu este doar o sugestie, ci e o poruncă din partea predicatorului vostru. Acum serios, gândiți-vă doar pentru o secundă care sunt lucrurile minunate care au loc în viața voastră în această vreme. Rulați-le în mintea voastră. Poate aveți o sănătate bună, o familie, copii, soți, un loc bun de muncă. Care sunt câteva din lucrurile bune care se întâmplă? Lăsați ca acele lucruri să se așeze în inimile voastre, apoi priviți la inima voastră și realizați ce tocmai s-a întâmplat. Cu cât recunoștința crește, cu atât neliniștea scade. Nu-i așa? Atunci când recunoștința intră înăuntru, neliniștea își apucă ghiozdanul și iese afară pe ușa din spate. Neliniștea nu poate să împartă o inimă cu recunoștința. Recunoștința mereu biruie neliniștea. Deci cea mai rapidă cale de a te lupta cu un duh de neliniște este să o tratezi cu recunoștință. Cea mai rapidă cale de a ieși din valea neliniștii este acea mică potecă numită „sunt recunoscător”. Poți ieși din neliniște mai repede decât ți-ai putut imagina vreodată prin a învăța să te oprești și să-I mulțumești lui Dumnezeu, să-I mulțumești pentru ceea ce Ți-a dăruit.

    Deci, primul nostru reper pe care l-am scos din acest text este că trebuie să tratăm fiecare gând neliniștit cu unul recunoscător. Tratați fiecare gând neliniștit cu unul recunoscător. Apostolul Pavel ne arată cum să facem acest lucru în aceeași epistolă, Filipeni, de unde am luat și leacul pentru nelinișite. El ne dă cheamă să fim mulțumitori. El ne spune, „m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:11-13). Apostolul spune că a descoperit un secret, iar acesta este modul în care poți fi fericit în orice situație. Amintiți-vă, el se afla într-o celulă în închisoare, nu are nicio garanție că va fi eliberat și totuși el spune că e cât de fericit se poate să fie. Că a învățat un secret - nu ați dori să știți acest secret? Un secret, prin definiția sa, înseamnă un lucru pe care nu toată lumea îl știe. Deci, îți pot spune acest secret?

    Ai vrea să înveți secretul despre mulțumire? Iată-l că vine spre noi. În două fraze, secretul lui Pavel despre mulțumire include două idei. În primul rând, pacea lui nu era bazată pe ceea ce deținea. Pacea lui nu era bazată pe lucrurile pe care le deținea. Fericirea lui nu putea fi achiziționată. Nu putea fi parcată într-un garaj. El nu trebuia să plătească ipoteca pentru ea. Pacea lui nu era bazată pe lucrurile pe care le deținea. El spune „m-am desprins să fiu mulțumit cu starea în care mă aflu. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug.” Fericirea ta depinde de ce mașină conduci? Fericirea ta depinde de ce haine porți? Depinde de ceea ce deții? Depinde de ce parfum ai? Deci, în acest mod te vinzi singur neliniștii deoarece cu toții știm că ce conducem, ce purtăm, ce deținem se schimbă de la o zi la alta, de la o săptămână la alta.

    Raiul nu te cunoaște din cauza lucrurilor pe care le deții, deci nici tu nu ar trebui să te cunoști doar pentru ceea ce deții. Isus a spus că viața nu e definită de ceea ce ai, nici măcar atunci când ești în belșug. Raiul nu se uită la tine și spune, „O, asta e familia care are o casă nouă. O, aceea este o doamnă cu o mașină frumoasă.” Raiul nu face acest lucru. Raiul și Dumnezeu se uită la tine și spune, „Da, acesta este copilul Meu în care Duhul Meu locuiește, copilul pentru care Isus Hristos a murit.” Raiul nu se uită la tine pentru a vedea ce lucruri materiale ai. De ce? Pentru că lucrurile materiale sunt destinate coșului de gunoi. Fiecare părticică din ele. Poate că ați auzit povestea despre Helt Billy care a fost invitat la conacul fermierului pentru a face un tur. Billy a intrat înăuntru și se uita cu ochii mari deoarece nu mai văzuse așa ceva în viața sa și nici nu știa cum să reacționeze. El nu era un om prea sofisticat, iar fermierul l-a dus într-un tur al conacului, arătându-i tot felul de picturi faimoase, mobiliere și câteva fântâni frumoase încât săracul Billy nici nu știa cum să reacționeze. Până când, cei doi au intrat într-o cameră, iar fermierul i-a spus lui Billy că aceea e camera lui preferată și că acea mobilă era antică și scumpă și că a aparținut lui Ludovic al 14-lea, iar ca răspuns la acestea, Billy îi spune că vacile lui se întorc la pe data de 13. Până la urmă toate lucrurile se întorc. Toate se schimbă până la urmă. Sicriul nu va avea un seif. Bijuteriile, hainele nu le vei lua cu tine. Toate vor rămâne aici. Deci, de ce ți-ai baza fericirea pe ceea ce ai? Apostolul Pavel a spus că a învățat să fie la fel de fericit și când deține multe și când nu.

    Acesta a fost secretul său. Secretul era că lista pe care o deținea el nu era o listă cu lucrurile pe care le deține, ci o listă cu darurile din partea lui Dumnezeu. Lista sa cuprindea lucruri precum iertarea din partea lui Dumnezeu, faptul că Dumnezeu îl cunoaștea, că Dumnezeu îl prețuia, că el e veșnic destinat pentru a fi cu Dumnezeu - aceasta a fost lista lui Pavel, iar nimeni nu se putea atinge de ea, ceea ce înseamnă că el era fericit indiferent de ceea ce deținea sau nu.

    Există o a doua parte din secretul său: fericirea sa nu depindea de întâmplări. Fericirea sa nu depindea de ceea ce se întâmpla. Circumstanțele, fie bune, fie rele nu-l afectau deoarece fericirea sa nu depindea de circumstanțe. Ei puteau să-l bage în închisoare sau să-l pună să gătească, dar Pavel tot înălța laude la miezul nopții. Ei puteau să-l închidă în închisoarea din Roma, iar în acel moment era scria epistole pe care noi încă le studiem 2000 de ani mai târziu. Aproape că i-au dat o sentință la moarte, iar acest lucru era în regulă deoarece - conform spuselor lui Pavel - pentru el a trăi înseamnă Hristos, iar a muri este și mai bine, e un profit, un câștig. Circumstanțele nu puteau să-i fure fericirea, deoarece circumstanțele nu puteau să i-L fure pe Hristos. Circumstanțele nu puteau să-i fure bucuria, deoarece circumstanțele nu puteau să i-L fure pe Hristos. Apostolul Pavel a spus, „Căci, pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:21). Cred că acest verset poate rezuma viața lui Pavel mai frumos decât oricare altul. „Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig deoarece voi avea ocazia să-L cunosc și mai mult.”

    Noi vorbim despre o imagine frumoasă a lumii. Haideți să ne gândim pentru un moment cu ce ați umple spațiul gol dacă acel vers ar fi folosit pentru a vă descrie viața. „Pentru mine, a trăi este...” Ce vi se potrivește vouă în acel spațiu liber? „Pentru mine, a trăi este...” Cum ați continua această propoziție? Pentru mine, a trăi este cariera mea. Pentru mine, a trăi este pensia mea. Pentru mine, a trăi este a avea sănătate. Pentru mine, a trăi este familia mea. Tocmai ați ascultat patru lucruri care sunt foarte bune, nu-i așa? Cariera, sănătatea, familia, pensia. Acestea sunt daruri minunate. Dar cu toții am trăit destul de mult pentru a ne da seama că aceste lucruri nu ne pot susține. Poți să-ți dai toată silința pentru a-ți păstra sănătatea și tot te poți îmbolnăvi. Poți să-ți dai toată silința pentru a ieși la pensie, dar economia tot poate să meargă în jos. Poți să dai ce e mai bun din tine pentru a-ți face o carieră și totuși, multe lucruri se pot întâmpla.

    Apostolul Pavel vorbește despre satisfacție, deoarece el a decis că a trăi înseamnă a-L cunoaște pe Isus Hristos, iar aceasta a fost cea mai intangibilă comoară de pe întreaga planetă. Deci, el și-a construit viața în jurul unei singure sarcine: a-L cunoaște pe Isus Hristos. Apoi dacă celelalte lucruri se întâmplau era și mai minunat, iar dacă nu se întâmplau, Pavel era în regulă deoarece el nu se baza ca ele să facă pentru el ceea ce numai Hristos putea. El se trezea în fiecare dimineață gândindu-se că mai are încă o zi în care poate să cunoască și mai multe despre Hristos, pentru a-L explora, pentru a se gândi la El, pentru a reflecta la lucrurile pe care le știa despre El, iar când își punea capul pe pernă seară se gândea la cât de multe lucruri a învățat despre Isus în acea zi și la cât de mult aștepta ziua următoare, pentru a știi și mai multe despre Hristos. Cât de ironic este faptul că cea mai fericită persoană din Roma nu era Nero în palatul său, ci apostolul Pavel care se afla în închisoare. De ce? Deoarece el și-a stabilit viața în jurul acelei sarcini, de a-L cunoaște pe Isus Hristos. Circumstanțele nu puteau să i-L fure pe Hristos. Hristos era fântâna apostolului Pavel. Hristos era sursa apostolului Pavel. Hristos era identitatea apostolului Pavel. El nu se baza pe altă persoană, nu se baza pe realizările sale. Întreaga sa existență se învârtea în jurul unui singur lucru: a-L cunoaște pe Isus Hristos. El a spus, „Căci, pentru mine a trăi înseamnă Hristos.”

    Eu cred că și apostolul Petru putea spune același lucru. Vom sfârși această predică prin a vorbi despre ziua în care apostolul Petru a decis să-L urmeze pe Isus Hristos. Vreau doar să vă aduc aminte că Petru era un ucenic a lui Hristos înaintea lui Pavel, deoarece Petru L-a cunoscut pe Isus când El era încă pe pământ, iar Pavel L-a cunoscut pe Isus pe drumul spre Damasc după înviere. Dar Petru a devenit un ucenic a lui Hristos în ziua în care acesta nu a prins niciun pește, ceea ce a fost un risc profesional deoarece Petru era pescar. El nu pescuia pentru a se distra, ci pescuia pentru a-și hrăni familia. Dar el a stat toată noaptea fără a prinde nici măcar un pește. Ei au aruncat și au scos plasa din apă toată noaptea și nu au prins nici măcar un peștișor. Aceea a fost o noapte grea pentru un pescar. Deci, el avea bărcile la mal și și-a scos plasele pentru a le curața, iar puțin mai departe pe mal Isus a început să vorbească. O grămadă de lume s-a adunat în jurul Său, iar aceștia Îl înghesuiau așa de tare pe Isus încât Acesta a trebuit să intre în apă. Isus s-a uitat spre mal în locul în care Petru își curăța plasele și îl întreabă dacă poate să-I împrumute barca pentru un minut. Petru i-a spus că da și a împins barca spre larg, Isus a intrat în barcă, iar acea barcă a devenit amvonul lui Isus. Pe Petru nu l-a deranjat acest lucru până în momentul în care predica s-a sfârșit, iar Isus i-a spus lui Petru, „Haide Petru, să mergem la pescuit încă o dată, dar de data asta aruncă plasa mai adânc în apă.” Petru nu voia să meargă la pescuit - și-a dat seama cineva de ce nu mai voia Petru? Ei bine, el era obosit, deoarece a fost treaz toată noaptea. Știa că peștii se prind cel mai bine noaptea când era frig. Petru nu voia să se facă de râs în fața oamenilor care priveau ce se întâmplă. Ar fi putut avea tot felul de motive. Deja curățase plasele și era pregătit să plece acasă și să doarmă puțin. Dar felul în care Isus i-a vorbit, ceva din ceea ce El i-a spus, l-a convins pe Petru să mai încerce încă o dată. Isus l-a auzit pe Petru spunând, „Bine, dacă asta dorești, atunci asta vom face.” Și s-au dus și imediat după ce și-au aruncat plasele în mare ceva s-a întâmplat. Au prins așa de mulți pești încât de abia puteau să pună peștii în barcă. Au fost nevoiți să mai cheme încă o barcă, apoi au umplut ambele bărci cu pești. Erau acoperiți până la genunchi de pești. Erau plini de pești. Peștii erau peste tot în jurul lor.

    Acesta era un lucru măreț. Am ascultat ieri o lecție spusă de un predicator pe nume Judah Smith, iar el a bătut un apropo spunând că aceasta ar putea fi cea mai mare captură de pești de la Marea Galileii din întreaga istorie. Aceasta a fost cu siguranță cea mai mare captură din viața lui Petru. Aceasta a fost cea mai mare grămadă de pești pe care a prins-o el vreodată. Deodată, Petru a avut două bărci pline cu pești. Vă puteți imagina ce putea să facă cu tot peștele acela? El putea să vindă tot peștele pentru a avea câțiva bani în bancă. Putea să pună niște bani deoparte pentru acel camion pe care voia să și-l cumpere. Sau putea să-și ducă soția în vacanță. Sau putea să cumpere câte ceva. Deodată, Petru a avut ceva bani, dar nu numai asta. Dacă reușea să-l convingă pe Isus să se alăture echipajului său de pescuit, asta ar fi fost precum a-l avea pe Bill Gates ca prieten. Acest lucru putea să devină sursa de venit a lui Petru. Dacă reușea să-L convingă pe Isus în fiecare zi să pescuiască cu el și să-i conducă mica afacere de pe apă, atunci sursa de venit a lui Petru ar fi fost asigurată pe viață.

    Tot ce trebuia să facă Petru era să-l convingă pe Isus să i se alăture, dar știți ce s-a întâmplat înainte ca Petru să-L cheme pe Isus? Știe cineva? Isus le-a cerut lui Petru și fraților săi să-L urmeze. Isus s-a uitat la Petru și a spus, „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni. Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El” (Luca 5:10-11). Ce anume au văzut ei în Isus de i-a determinat să întoarcă spatele celor două bărci pline cu pești? Ce anume au văzut în Isus de i-a determinat ca fără nicio ezitare, fără nicio întrebare, să spună că preferă să-l urmeze pe Isus decât să aibă tot acel pește? Este ceva special în a-L cunoaște pe El, este ceva special în El, este ceva special în a merge în spatele Său, este ceva special în a-I călca pe urme, este ceva în El care face ca acea captură să fie cea mai mare din toată viața noastră și posibil să fie cea mai mare din întreaga istorie a Mării Galileii. Decât a avea o sursă de venit asigurată, prefer să am momente alături de El decât zile și zile asigurate de acei pești. Ce anume au văzut ei în Isus? Ei bine, eu aș dori foarte mult să aflu asta.

    Eu cred că este ceva în Isus Hristos, că este ceva în El care are capacitatea de a atinge viața unei persoane într-un mod atât de profund încât toate celelalte lucruri – cea mai mare realizare a ta, cea mai bună zi a ta în largul mării, cea mai mare promoție a ta – toate celelalte lucruri să-ți pară ca două bărci pline cu pești morți, comparat cu a-L urma pe El. Cred că Isus Hristos chiar acum îți va da o satisfacție, o fericire, o bucurie, o pace care va fi mai profundă decât orice ți-ai imaginat vreodată. Cred că El este o fântână de ape vii care niciodată nu va seca. Cred că El este o sursă de înțelepciune și putere care nu are dată de expirare. Eu cred că are har pentru fiecare păcat. El are răspunsurile pentru orice fel de întrebare. El are o autenticitate, o realitate despre El care îți va captiva inima. Eu cred că El poate face pentru tine ceea ce nicio posesiune nu poate, ceea ce nicio promoție nu poate, ceea ce nicio alegere nu poate și ceea ce nicio circumstanță nu poate. Eu cred că El poate și cred că asta este ceea ce și apostolul Pavel a spus. El a spus, „pentru mine, a trăi este Hristos.” Cred că asta e ceea ce Petru a descoperit, că singurul lucru pentru care se merită să trăiești nu mai e barca și peștii, ci că era ceva în prezența lui Isus Hristos.

    Nu vorbesc despre religie, oameni buni. Nu vorbesc despre un sistem de reguli sau de regulamente, de lucruri pe care le poți face sau pe care nu le poți face, eu vorbesc despre o relație vie cu Isus Hristos care încă trăiește. Eu vorbesc despre Isus Hristos care eu cred că chiar acum stă pe un tron, în cea mai adâncă parte a Universului, supraveghind toate mișcările lumii, conducând istoria în așa fel încât cei care și-au lăsat belșugul pentru El să aibă un final minunat. Cred că El este adevărat, cred că El este bun, cred că există un Satan care vrea să întrerupă acest plan, cred că el vă minte, cred că el vrea să vă ademenească pe voi și să mă ademenească și pe mine cu soluții pe termen scurt pentru problemele cu termen lung. El încearcă să ne convingă să ne bazăm fericirea pe circumstanțe și pe lucruri materiale. El vinde minciuni, dar chiar acum Isus ne spune că El se plimbă pe malul râului numit „doar dacă...” și că noi nu ne vom găsi fericirea în acel loc. Fericirea supremă este găsită în cunoașterea lui Isus.

    Chiar sper că veți găsi acel Făt-Frumos pe care îl căutați. Sper că vă veți căsători cu soția perfectă. Chiar sper acest lucru. Sper că veți dobândi toate promovările. Chiar sper acest lucru. Sper că veți conduce mașina visurilor voastre. Chiar sper acest lucru. Dar ceea ce vreau să știi este că dacă vei deține aceste lucruri, ele nu-ți vor da ceea ce tu îți dorești cu adevărat. Pentru că ele nu pot. Nicio ființă umană nu-ți poate da ceea ce tu îți dorești. Ele pot încerca, dar dacă te vei baza pe o soție, pe un soț, pe un prieten sau pe copii pentru a-ți umple cea mai mare nevoie a vieții tale vei fi foarte dezamăgit. Dar dacă te vei baza pe Isus Hristos, Regele regilor, Domnul domnilor, care a fost aici înainte de crearea lumii și care va exista mult timp după ce această versiune a lumii va dispărea, îți promit ție, dragă copil de Dumnezeu, vei fi conectat la motivul pentru care te afli pe acest pământ și vei găsi ceva care te va conduce și te va susține pentru întreaga ta viață.

    Mai este cineva care consideră că aceste lucruri sunt adevărate? Dacă este cineva aici, să spună „amin”. Iată o afirmație, ceea ce ai în Hristos este mult mai mare decât orice lucru care îți lipsește în această viață. Ceea ce ai în Hristos este mult mai mare decât orice lucru care îți lipsește în această viață. Fie ca Dumnezeu să vă dea toate lucrurile în această viață! Dar ascultați-mă! Dacă nu îți dăruiește nimic altceva pe lângă ceea ce ai deja înseamnă că ceea ce ai este îndeajuns.Ceea ce ai îți ajunge pentru a avea pace nemărginită și fericire fără limită chiar în acest moment. Îți aparține. Îți aparține. Tot ceea ce trebuie să faci este să ai ca scop a-L cunoaște pe El, să fii recunoscător și mulțumitor pentru ceea ce ai și să lași ca această recunoștință să-i spună „adio” îngrijorării tale. Amin.

    Doamne, Te rog acum să ne ajuți să acceptăm acest cuvânt, să acceptăm învățătura Ta. În aceste zile din viețile noastre în care toate par într-o continuă schimbare noi ne ținem neclintiți de Tine ca fiind neschimbătoarea sursă a adevărului. Îți mulțumim, Doamne! În Numele lui Isus ne-am rugat. Amin.

    NU VĂ ÎNGRIJORAȚI DE NIMIC!