Sunt sigur că veți învinge acest război împotriva îngrijorării. Va veni ziua în care vei trăi o viață cu mai multă pace și mai puțină panică, o viață marcată de liniște și cu mai puține probleme. Este adevărat că îngrijorarea vine odată cu viața, dar asta nu înseamnă că ea trebuie să ne conducă viețile. Dumnezeu are o prescripție pentru combaterea îngrijorării. Aceasta se găsește în cartea Filipeni, iar noi o examinăm frază cu frază. Aceste cuvinte vor apărea pe ecran, iar eu vă invit să spuneți versetele cu voce tare, să le spuneți din inimă, să stați drepți, să vă umpleți plămânii cu aer și inimile cu speranță și să le rostiți. Filipeni 4:4-8, „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”

    Tată ceresc, dăruiește-ne o înțelegere proaspătă a acestor cuvinte și iartă vorbitorul nostru deoarece păcatele sale sunt numeroase. Ajută-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe Hristos. În Numele lui Isus ne-am rugat. Amin.

    Când marinarii descriu o vijelie din care nimeni nu poate scăpa, ei o numesc „furtuna perfectă”. Ei nu folosesc cuvântul „perfect” în sensul de ideal, ci în sensul de factor de unire, deoarece toate par să lucreze împreună pentru a crea vijelia insuportabilă. Vânturile puternice ale unui uragan, plus o scădere a temperaturii, plus o ploaie torențială. Fiecare element în parte ar fi o provocare, dar vântul, plus frigul, plus ploaia poate fi perfecta rețeță pentru un dezastru. Dar știi ceva? Tu nu trebuie să fii un pescar pentru a experimenta o furtună perfectă. E nevoie doar de un șomaj și de puțină recesiune, sau de o boală și un transfer de la locul de muncă, sau o despărțire de iubit plus o respingere de la facultate. Ne putem descurca cu o singură situație, dar apoi dintr-o situație se ajunge la două situații, apoi din două se fac trei situații dificile. Val după val, rafale puternice de vânt, urmate de furtuni electrice. Aceste lucruri sunt de ajuns pentru a te face să te întrebi dacă vei reuși să treci peste această furtună.

    Răspunsul lui Pavel pentru acea întrebare este profund și concis. El spune, „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7). În timp ce noi ne facem partea noastră, în timp ce noi ne bucurăm în Domnul, da, ne bucurăm în Domnul. Ne oprim pentru a sărbători ceea ce Dumnezeu a făcut. În timp ce urmărim să avem o minte liniște pentru ca bunătatea noastră să fie cunoscută de toți oamenii, după care devenim activi și-I cerem lui Dumnezeu ajutorul, rugându-ne specific pentru a ne susține în problemele specificate, urmează momentul în care ne putem lăsa situația alături de Dumnezeu, iar El ne va da în schimbul rugăciunilor noastre o pace și o liniște care este peste limitele noastre de înțelegere sau de explicare. Este o pace supernaturală și care chiar depășește orice logică, depășește orice efort depus pentru a o explica. Este un calm divin într-o furtună. Ați experimentat acest lucru în acele zile în care vă gândiți că ar trebui să fiți îngrijorați și totuși nu sunteți, sau că ar trebui să fiți zdrobiți și totuși sunteți în regulă, că ar trebui să fiți supărați, dar vă simțiți mângâiați. Aceasta este o pace care devine o garnizoană, ea ne păzește inimile și mințile, ne înfășoară întru totul. Conform înțelegerii evreilor, centrul unei ființe umane este inima. Toate acțiunile pornesc din acest nucleu, iar mintea deține marele control asupra tuturor gândurilor – acele impulsuri care se confruntă în mintea noastră. Gândurile ne pot aduce fie neliniște, fie pace.

    Această promisiune minunată, că Dumnezeu este responsabil pentru inimile și mințile noastre atâta timp cât noi Îl sărbătorim și ne rugăm Lui, ne înconjoară ca o cetate măreață. Ea ne protejează de atacurile diavolului. Îmi vine în minte un citat care menționează acest lucru, „Cetate tare e Dumnezeul nostru, un zid de apărare ce nu cedează niciodată. El este ajutorul nostru în mijlocul potopului dătător de boli ucigătoare.” Martin Luther a scris aceste cuvinte la mult timp după ce apostolul Pavel s-a dus în cer, dar dacă apostolul Pavel ar fi auzit aceste cuvinte le-ar fi trimis cu o profundă convingere, deoarece el a fost primul care a cunoscut protecția care vine în urma promisiunii lui Dumnezeu. De fapt, el chiar a experimentat acest lucru în ultimul eveniment major din viața sa. Capitolul 26 din Faptele Apostolilor cuprinde una dintre cele mai mari povestiri despre furtuni din întreaga Biblie. Aceasta este o poveste despre furtuni care ne spune ce s-a întâmplat apostolului Pavel în drumul său spre închisoarea din Roma, da chiar când mergea spre închisoarea din Roma – acolo unde a scris epistola către Filipeni. Când el scria „nu vă îngrijorați de nimic!”, el tocmai trecuse printr-o furtună, deci prin urmare, el putea să-și dea cu părerea datorită experienței pe care o avusese. El cunoaștea foarte bine cum e să treci printr-o furtună.

    Haideți să începem prin a ne uita la furtuna perfectă a lui Pavel. Spun încă o dată că e corect din partea noastră să luăm în considerare contextul în care a fost scrisă epistola către Filipeni, dar este bine, de asemenea, să realizăm că apostolul Pavel era doar la câteva săptămâni după ce experimentase o furtună perfectă pe Marea Mediteraneană care chiar putea să-l ucidă sau nu, datorită protecției Dumnezeului Atotputernic. Aceea a fost călătoria finală a vieții lui Pavel, iar acesta a fost pus într-o barcă în Cezareea, care trebuia să ajungă în Italia. Luca și Aristarh – un frate creștin din Tesalonic – călătoreau împreună cu Pavel. Mai erau și alte persoane în barcă care presupunem că erau oameni condamnați pentru a ajunge în arena din Roma. Barca a început să plutească ușor până au ajuns la Sidon, locul în care au schimbat bărcile. Apoi, au fost urcați într-o barcă egipteană cu cereale, care avea lungimea aproximativ de 113 picioare și o lățime de 36 de picioare. Era o barcă rezistentă, dar nu era construită în modul în care ar fi trebuit pentru a se naviga cu ea prin vânt. Scriptura ne spune că au ajuns cu mare dificultate aproape de Cnidus, apoi de acolo au navigat spre sud, la adăpostul Cretei, până au ajuns la „Limanurile bune” – care se afla cam pe la jumătatea insulei. Aceste „Limanuri bune” nu erau bune la vedere, ci eu cred că au primit acest nume datorită camerelor de comerț, cu speranța de a atrage cât mai multe afaceri.

    Marinarii nu au dorit să rămână în „Limanuri bune”, dar știau că nu puteau să ajungă la Roma înaintea venirii iernii, așa că ei au preferat să meargă până în portul din Fenix, iar când un vânt sudic a început să bată ei au decis totuși să-și încerce norocul. Apostolul Pavel a încercat să-i convingă să nu pornească la drum și ei aveau motive să-l asculte pentru că Pavel călătorea pe mare destul de des. Aceea era a 12-a călătorie a sa spre Macedonia. Un lucru incredibil este faptul că Pavel a călătorit 2500 de mile pe mare. Deci, el cunoștea pericolul unei călătorii în timpul iernii, ridicând problema cu o preocupare puternică, dar ei nu l-au ascultat deoarece Pavel nu era nimic mai mult decât un predicator evreu. Deci, ei au ridicat ancora și au pornit spre portul mai bun.

    Din Faptele Apostolilor 27:14 aflăm că, „nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.” Ce nume minunat. „Euros” înseamnă „vântul din est”, iar „chilon” înseamnă „vântul din nord”. Câteva traduceri numesc acest vânt ceea ce era el de fapt, un vânt din nord-est. Temperatura a scăzut. Pânzele au fost distruse. Valurile vuiau. Marinari căutau uscatul, dar nu puteam să-l vadă. Ei au căutat sfârșitul furtunii, dar nu au putut să-l vadă. Tot ceea ce au putut vedea a fost însăși furtuna. Componentele unei furtuni perfecte începuseră să se adune una peste alta. Era o mare în perioada iernii, un vânt cumplit, ei călătoareau într-o barcă a unui comerciant, iar echipajul nu mai avea răbdare. Separat, se putea face față acestor elemente, dar puse împreună erau teribile. Deci, echipajul a făcut tot ceea ce a putut, au pregătit barca de salvare, au înfășurat barca cu cabluri, au coborât ancora în mare, au azvârlit marfa, au aruncat echipament peste bord, dar nimic nu a funcționat.

    Versetul 20 se poate citi ca fiind o pedeapsă cu moartea, „Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.” Ei nu mai aveau nicio speranță. Furtuna perfectă și-a luat locul. Vom citi mai târziu că această furtună a durat timp de 14 de zile. Vă puteți imagina? 14 de minute în acea furtună m-ar fi zguduit de-a binelea. 14 de ore ne-ar crea probleme multora dintre noi, dar două săptămâni? Două săptămâni de zile fără pământ și 14 de nopți fără stele pe cer? Două săptămâni de plutit prin ploaie? Două săpămâni în care ajungeau până la cer ca mai apoi să cadă iar în mare. Ei își pierduseră orice poftă de mâncare, orice speranță de supraviețuire – ei s-au dat bătuți.

    Atunci când ei s-au dat bătuți, apostolul Pavel a început să vorbească. Ascultați cuvintele lui, „Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei.” Ce contrast mare se poate observa aici. Marinarii care aveau experiențe pe mare erau cei fricoși, iar Pavel, care presupunem că nu avea nicio experiență, este cel care îi încurajează. Ce anume a știut Pavel, iar marinarii nu știau? Sau mai bine zis, ce anume știe Pavel de ar trebui să afli și tu? Poate ești pe cale să cazi într-un vânt din nord-est. Poate ți se pare că încercările vin una după alta. Poate ți se pare că sunt mai mult de 14 de zile de când ai văzut ultima dată soarele. Poate ți se pare că întreaga ta viață este numai urcușuri și coborâșuri, plutind dintr-un val în altul, și ai încercat totul. Ai sunat avocatul, ai mers la consiliere, te-ai internat la reabilitare sau la terapie și, totuși, valurile încă vin și vânturile încă bat. Mă întreb dacă cuvintele lui Pavel pentru acei marinari care erau aruncați în furtună pot fi cuvinte care ți-ar putea aduce ție o urmă de speranță?

    Haideți să vorbim acum despre pacea perfectă pe care o avea Pavel. El a dobândit pacea perfectă doar după ce a spus mustrarea. O mustrare. Pavel a spus, „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi”. Nu este acest lucru interesant? Ei erau în mijlocul furtunii, iar Pavel îi mustră. „Trebuia să mă ascultați, trebuia să-mi acordați atenție.” Nouă nu ne face plăcere să fim mustrați, nouă nu ne place să fim corectați, nouă nu ne place să fim pedepsiți, dar când ignorăm avertizările lui Dumnezeu apar și consecințele. Atunci când noi ignorăm avertizările lui Dumnezeu, o mustrare este ceea ce urmează. Mi se pare potrivit ca în această discuție despre neliniște să facem o pauză și să recunoaștem că uneori ne aducem singuri neliniștea, prin proprile noastre alegeri prostești. Poate că neliniștea ta, stresul cu care te confrunți nu există doar pentru a face o schimbare avansată în lume, ci există datorită unor decizii pe care știi și tu că n-ar fi trebuit să le faci. O parte din procesul tău de vindecare, o parte din procesul de redobândire a păcii, va include și primirea unei mustrări. Trebuie doar să-L asculți pe Tatăl tău ceresc cum îți spune, „Ți-am spus să nu faci asta. Te-am avertizat”. El ți-a spus că sexul înafara căsătoriei va duce la un haos, dar tu nu ai ascultat. Ți-a spus că cel care împrumută devine sclavul celui care a dat cu împrumut, dar tu ai luat oricum periculoasa datorie. Ți-a spus să-ți cinstești soția și să-ți onorezi copiii, dar tu ți-ai cinstit cariera și ți-ar hrănit viciile. El te-a avertizat despre băuturile puternice, despre mulțimile greșite și despre orele târzii, dar tu nu ai ascultat, iar acum te afli într-o furtună pe care chiar tu ai creat-o.

    Ei bine, salvarea lui Dumnezeu întotdeauna conține și o mustrare. El îi mustră pe aceia pe care îi iubește, iar El te iubește pe tine. Deci, prietene, acceptă îndreptarea și mustrarea. Mărturisește-ți păcatul. Pocăiește-te. Recunoaște că ai ales calea greșită, învață din propriile-ți greșeli, învață din răzvrătirea ta, învață din alegerea ta cea slabă, dar nu dispera! Dumnezeu este pregătit să scrie un nou capitol, de fapt cred că este interesant că în timp ce povestea conține o singură mustrare – acea mustrare este urmată de trei promisiuni. Prima promisiune este aceasta: tu nu ești singur. Nu ești singur! Pavel a spus, „Un înger al lui Dumnezeu mi s-a arătat azi-noapte” (Faptele Apostolilor 27:23). Ce ilustrație frumoasă! Pe puntea unei bărci care era cât pe ce să se scufunde într-o furtună furioasă, în care nicio stea nu se putea vedea, apostolul Pavel a văzut un înger. Un înger a venit și a stat alături de el în acea noapte aspră. Când ploaia cobora din cer, iar vântul bătea, undeva, în acea barcă, Pavel a primit un vizitator angelic. Îngerul a venit pentru a vorbi cu el și pentru a-l încuraja. Îngerii încă își fac apariția. Ei încă vin pentru a-i încuraja pe oamenii lui Dumnezeu. Chiar săptămâna trecută în coada de la recepție, la unul din programele noastre, unul dintre membrii bisericii noastre a așteptat mult timp la coadă apoi a venit la mine, iar fața ei era spălată de lacrimi și avea un zâmbet larg pe față și mi-a zis, „în timp ce tu predicai, eu ți-am văzut îngerul.” Eu am întrebat-o, „Chiar l-ai văzut?!” Iar ea mi-a răspuns, „Da. El a stat deasupra ta, protejându-te.” Nu știu ce faci tu când auzi asemenea povestiri, dar știu ce fac eu: primesc o mare mângâiere din aceste povestiri și găsesc un suport biblic mare pentru acestea. Biblia spune, „Nu sunt oare toţi (îngerii) duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?” (Evrei 1:14).

    Una dintre ideile pe care le iubesc cel mai mult în legătură cu strângerile noastre laolaltă ca biserică este că atunci când tu vii și eu vin și când toți ne strângem împreună, îngerii noștri vin și ei cu noi și se crează un loc angelic pentru închinare și protecție, în care niciun rău nu poate intra. Eu cred că Dumnezeu își trimite îngerii pentru a ne purta de grijă. Noi nu mergem singuri pe această cale. Îngerii au mers și i-au protejat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul cu foc, iar unii dintre voi simțiți căldura focului chiar acum, dar nu sunteți singuri în cuptor! Un înger a fost trimis pentru a-l conduce pe Petru afară din închisoarea din Ierusalim, iar unii dintre voi vă simțiți în lanțuri chiar acum, dar tu nu ești singur. Îngerul te va conduce spre eliberare. Biblia spune că, „El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” Să-ți poarte de grijă, în orice loc te-ai duce. Îngerii sunt în jurul tău chiar în acest moment. Îngerii au primit sarcina de a te proteja. Duhul lui Dumnezeu locuiește în tine, un nor de martori cerești îți slujesc. Tu nu ești niciodată singur. Tu vei supraviețui acestei furtuni, deoarece îngerii sunt cu tine și vei supraviețui furtunii deoarece aparții lui Dumnezeu. Îi aparții lui Dumnezeu. Acesta a fost unul din răspunsurile apostolului Pavel, „Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte” (Faptele Apostolilor 27:23).

    Atunci când părinții își trimit copiii în tabere de vară, ei trebuie să semneze niște documente specifice, iar unul din ele cuprinde și întrebarea, „Cine este responsabil pentru acest copil?”. Dacă Johnny își rupe mâna sau dacă Suzy se îmbolnăvește de pojar cine va fi responsabil pentru asta? Ei bine, cu toții am spera ca mami și tati să semneze acele documente. Dumnezeu este cu siguranță pregătit pentru a-ți semna documentele – când tu ți-ai predat viața în mâna Sa, iar El a început să-și asume responsabilitatea pentru tine. El îți garantează sosirea cu bine în portul Său. Până la urmă, tu ești oaia Sa. Până la urmă, El îți este Păstorul. Iar Isus a spus, „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan 10:14). Tu Îi aparți. Tu ești o mireasă, iar El este Mirele. Biserica este „gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei” (Apocalipsa 21:2). Tu ești copilul Său, iar El este Tatăl Tău. „Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu” (Galateni 4:7). Datorită acestui fapt pot spune încrezător că tu vei supraviețui furtunii. Chiar o vei face! Deoarece tu nu ești singur, Îi aparții lui Dumnezeu și ultima promisiune este aceasta: tu ești în slujba lui Dumnezeu. Te afli în slujba lui Dumnezeu. Pavel a spus, „Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte” (Apocalipsa 27:23). Vezi tu, Dumnezeu i-a spus lui Pavel ce avea el de făcut: să ducă Evanghelia la Roma. Pavel nu ajunsese încă în Roma, deci știa că Dumnezeu nu-și terminase lucrarea cu el. Din moment ce Dumnezeu nu-și sfârșise lucrarea, Pavel știa că va supraviețui furtunii.

    Majoritatea din noi nu avem un mesaj atât de clar precum era cel al apostolului Pavel, dar avem o garanție: noi nu vom trăi cu nici măcar o zi mai puțin decât ne este scris. Nu vom trăi nici măcar cu o zi mai puțin decât ne este scris. Dacă Dumnezeu are pentru tine o anumită lucrare, El te va ține în viață pentru ca tu să sfârșești lucrarea. Biblia spune, „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele” (Psalmul 139:16). Nicio viață nu este prea scurtă și nicio viață nu este prea lungă. Fiecare persoană trăiește exact câte zile Dumnezeu a hotărât deja. Fiecare persoană trăiește exact câte zile a hotărât deja Dumnezeu. El ne dăruiește numărul de zile de care avem nevoie pentru a duce la îndeplinire misiunea pe care El oferă.

    Tu îți vei trăi numărul prescris de zile. Nu poți să-ți schimbi cantitatea de zile pe care le vei trăi. Poți schimba calitatea zilelor, dar numărul zilelor a fost deja hotărât. Deci, tu nu trebuie să fii îngrijorat în legătură cu asta. Nu spun că nu vei avea probleme în acele zile. De fapt, nici Pavel nu a spus asta, ci chiar contrariul. Priviți la următoarele două versete, „De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. Dar trebuie să dăm peste un ostrov” (Faptele Apostolilor 27:25-26). Pavel este foarte sincer. El spune că vor fi bine, dar vor avea câteva probleme înainte, că trebuiau să distrugă acea barcă înainte. Așa va fi și la tine, vei avea mare succes și vei depăși această furtună, dar s-ar putea ca să trebuiască să treci prin niște încercări mai întâi. S-ar putea să trebuiască să-ți pierzi locul de muncă mai întâi, să rămâi fără bani, să ajungi la faliment sau poate că va trebui să îngropi pe cineva drag mai întâi. Cu toții trebuie mai întâi să murim pentru a dobândi tărmul veșnic, dar iată care este promosiunea, „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

    Dumnezeu nu ne-a promis niciodată o viață fără probleme, dar El a promis că va fi cu noi când ne vom confrunta cu ele. Întrebați-l pe Noah Droow. El are doar doi ani, dar el îți poate spune despre protecția lui Isus Hristos mai multe decât poate majoritatea oamenilor. Pe data de 9 iunie, familia Doow, membrii la biserica noastră, Oakhills, făceau o mică plimbare cu mașina de la casa lor până la piscina din cartierul învecinat, alături de copiii lor, care se aflau pe bancheta din spate. Ei conduceau așa de încetat încât ușile automate nu s-au blocat. În așa fel, micuțul Noah a deschis ușa, căzând pe pavaj. Mama sa, Liana, a simțit o umflătură, ca și cum ar fi trecut peste o denivelare pentru micșorarea vitezei. Apoi, ea a făcut o oprire rapidă, iar soțul ei, Ben, a sărit din mașină și l-a găsit pe Noah pe pavaj. Imediat, i-a spus soției sale, „Noah e viață!” Apoi l-a așezat pe Noah pe bancheta mașinii. Picioarele lui Noah erau acoperite cu sânge și tremura foarte tare. Liana a fugit lângă Noah și l-a ținut pe Noah în poala ei și l-au dus în grabă la urgențe. Liana repeta într-una, „Mulțumesc, Isuse! Mulțumesc, Isuse!” Noah nu a vorbit pentru ceva timp, dar atunci când a făcut-o a spus, „Mami, am nevoie de un bandaj” – acesta a fost momentul în care ea a știut că băiețelul ei era în regulă. Testele au arătat că Noah nu avea niciun os rupt. Incredibil! Un vehicul de 6 mii de lire i-a călcat picioarele și, totuși, micuțul Noah nu avea nimic în afara unor zgârieturi și vânătăi.

    Mai târziu în această noapte, Liana a făcut ce orice mamă ar fi făcut, s-a pus pe genunchi în camera sa și I-a mulțumit lui Isus. I-a mulțumit lui Isus pentru că i-a cruțat băiatul, apoi s-a pus pe patul lui crezând că Noah dormea. Dar se pare că el era treaz. Ea a scris, „În timp ce eram întinsă lângă el în întunericul acelei nopți, din senin, el a spus, „Mami, Isus m-a prins”. Iar eu l-am întrebat dacă chiar așa a fost, iar el a spus că I-a mulțumit lui Isus, iar Isus I-a spus, „Cu multă plăcere!” A doua zi, din senin, Noah a spus, „Mami, Isus are mâini brune. Iată cum m-a prins: Și-a ținut brațele întinse prinzându-mi mâinile.” După câteva zile, el i-a spus Lianei că Isus are părul șaten, iar de fiecare dată când îl mai întreb despre Isus, el îmi spune că asta este tot, într-un mod foarte nonșalant. El a ales să nu mai ofere vreo altă informație și se face că mă ignoră de fiecare dacă când îl întreb despre Isus, dar când își rostește rugăciunea de seară, Noah Îi mulțumește lui Isus pentru că l-a prins.

    Mă întreb dacă Isus l-a prins pe Noah pentru că El cunoștea faptul că un băiețel precum Noah ar fi crezut cu adevărat că Isus este Cel care l-a prins. Isus continuă să-Și prindă oamenii. El încă ne prinde, El încă Își întinde brațele, El încă Își trimite îngerii. De multe ori, El ne prinde când suntem foarte aproape de mormânt, iar când nu o mai face, când ne permite să trecem din această viață în cea viitoare, El este acolo, așteptându-ne pentru a ne prinde și pentru a ne ține pe cealaltă lume. Noi știm că El ne așteaptă în Rai. Este adevărat că viața vine împreună cu furtunile ei, iar turbulențele îți transformă viața în taifunuri, în vânturi de nord-est care îl dărâmă și pe cel mai bun dintre noi și poate că acum te dărâmă pe tine.

    Mă gândesc că pentru unii dintre voi, acest mesaj a fost o programare divină pentru că Dumnezeu vrea ca voi să știți că El este cu voi, că Îi aparțineți și că El deja a determinat firul vieții voastre, că El Și-a trimis îngerii pentru a te proteja și că Isus Hristos te va prinde. El este Prietenul și Tatăl tău. Cel mai important, El este Șeful care comandă furtuna și pentru că tu Îi aparți, vei supraviețui acestei furtuni. În același mod în care Isus a trimis acel înger la Pavel, îți trimite acest mesaj ție. „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2). S-ar putea ca tu să te confrunți cu o furtună perfectă, dar Isus oferă pacea perfectă, iar El este Cel mai perfect pentru a te îndruma prin aceste vremuri grele. Amin. Haideți să ne rugăm împreună.

   
    Deci, dragă Tată, ne întoarcem către Tine pentru a primi acest mesaj. Recunoaștem că multe din problemele care apar în drumul nostru sunt din cauza neascultării noastre. Mărturisim că avem nevoie de iertarea Ta și primim mustrarea Ta din dragoste. Apoi, stăm în minunatele Tale promisiuni, că ești aproape de noi, că noi Îți aparținem, că avem lucrări de făcut și că Tu ești Cel care determină firul vieții noastre. Îți mulțumesc pentru că Tu ne prinzi. Mulțumesc pentru fiecare dată când Tu ne-ai prins și noi știm acest lucru și pentru multele momente în care Tu ne-ai prins, iar noi nu am fost conștienți de acest lucru. Mulțumesc! Mulțumesc, Doamne! Fă ca noi să primim aceste cuvinte cu inimile deschise și ele să ne aducă alinare. În Numele lui Isus ne-am rugat. Amin.