Haideţi să mergem înapoi în Romani 12, versetul 1, "Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită." Haideţi să facem un mic sumar a tot ceea ce am învăţat. Apostolul Pavel ne cere, ne roagă şi ne îndeamnă, şi vedem că apostolul Pavel nu a fost doar un teolog căruia să-i pese doar de adevăr, ci i-a păsat de oameni. Aici vedem inima lui de pastor. În mod autentic îi pasă de oamenii aceştia din Roma, îi roagă şi îi îndeamnă să facă binele. Adică să-şi aducă trupurile ca o jertfă vie lui Dumnezeu. Lucrul cel mai măreţ şi mai nobil pe care îl puteam face este să ne predăm total vieţile lui Hristos. Când Pavel spune să ne aducem trupurile se referă la o decizie odată pentru totdeauna şi nu se referă la o acţiune repetată. Ştim că acesta este adevărul, dar ştim că trebuie să luăm decizii în fiecare zi, în fiecare oră. Trebuie să ne aducem aminte de decizia pe care am luat-o de a ne preda viaţa Lui. Vreau să ştiţi că nici unul dintre noi n-am reuşit să împlinim în mod deplin lucrul acesta. Dar trebuie să gândim ca şi apostolul Pavel care spunea, "Uit ce a fost în trecut şi merg înainte. Merg înainte cu dorinţa de a-mi preda tot mai mult viaţa." Lucrul care l-am învăţat în munţii din Peru este că de fiecare dată când întâlneam pe cineva în munţi, fie că mergeam să ducem Biblii, sau vreun fermier cobora din munţi cu măgarul lui, dacă îl întrebai, Ce mai faci? Cum eşti frate? Spunea, "Avansez, avansez." Aşa trebuie să gândească şi credincioşii. Întâlnesc credincioşi nematurizaţi, dar dacă văd că înaintează câte puţin, mă simt ca acasă printre ei. Nu pot să-i judec. Nu poţi avea părtăşie cu un om care e mulţumit cu starea lui. Dar cei care sunt frânţi şi tremură, dar care înaintează mereu, sunt o binecuvântare. Cât de preţioşi sunt înaintea lui Dumnezeu aceşti oameni? Dumnezeu nu-i desconsideră, deşi sunt frânţi. Creştinismul este singura religie în care putem recunoaşte că am greşit, fără să ne fie teamă. Este chiar un beneficiu pentru om să privească în Cuvântul lui Dumnezeu şi să recunoască faptul că nu trăieşte după voia lui Dumnezeu. Este primul pas înspre a ajunge acolo. Nu-i aşa? Priveşti lucrurile acestea şi recunoşti că trebuie să te schimbi.

    "Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie." Trăim într-o cultură care priveşte mereu la inimă. Spunem că Îl iubim pe Isus în inima noastră, deşi nimic din viaţa noastră nu se conformează voii lui Hristos, "Nu mă judeca pentru că nu ştii ce-i în inima mea." Nu-i adevărat! Ce-i în inima ta se descoperă prin gura ta, prin direcţia vieţii tale şi prin lucrurile pe care le faci. Pavel spune, "Haideţi să nu fim romantici sau poetici. Aduceţi trupurile voastre, mâinile, mintea, ochii, buzele şi tot din tine să aparţină lui Dumnezeu. Totul aparţine lui Dumnezeu şi trebuie să fie pentru gloria Lui." Spune să fim "o jertfă vie". Vrea să avem râvnă pentru lucrurile bune. De asemenea, nu putem trăi viaţa separaţi de Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm pentru ca Duhul lui Dumnezeu să se manifeste tot mai puternic în vieţile noastre. În momentul în care v-aţi convertit aţi primit Duhul Sfânt şi faceţi parte din trupul lui Hristos. Spurgeon spunea că avem credinţă, dar cerem tot mai multă credinţă, nu-i aşa? Suntem creştini şi am primit har, dar ne rugăm şi cerem tot mai mult har, nu-i aşa? Ne-a fost dat Duhul Sfânt, dar nu trebuie oare să cerem ca Duhul Sfânt să se manifeste tot mai mult în vieţile noastre? Când vorbesc despre manifestarea Duhului Sfânt nu mă refer neapărat la miracole, ci vorbesc despre miracolul unei vieţi schimbate, mă refer la roada Duhului. Aş face schimb între umblarea pe ape, vorbirea în limbi, lucruri pe care oameni le tânjesc, viziuni şi vise, le-aş lăsa la o parte, doar ca să am roada Duhului Sfânt. Dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Dacă voi vreţi să faceţi minuni, treaba voastră. Eu vreau să fiu ca Isus. Asta-i cea mai mare problemă. Și este o problemă şi pentru soţia mea în relaţia cu mine. Copiii mei suportă consecințele pentru că eu nu-s umplut de Duhul Sfânt cum ar trebui să fiu şi nu aduc roadele pe care ar trebui să le am.

    Am vorbit despre familie şi puteţi pune tot felul de reguli în familiile voastre, dar nu vă va duce nicăieri. Dar un tată şi o mamă care-s umpluţi de Duhul Sfânt reprezintă un pământ fertil în care pot creşte copiii. O casă legalistă, plină de ură şi mânie, nu va produce nimic. Deci trebuie să ne dăm vieţile ca o jertfă vie şi sfântă. Dragul meu prieten, ascultă-mă. Cuvântul lui Dumnezeu este o revelaţie desăvârşită. Nu poţi spune că se referă la un lucru în mod particular sau la o situaţie specifică, ci vorbeşte despre atâtea lucruri. Dar un lucru pe care pot să-l spun este că ne învaţă să gândim cum gândeşte Dumnezeu. Adică să iubim ce iubeşte Dumnezeu şi să urâm ce urăşte Dumnezeu. Cu adevărat? Da, am spus că trebuie să urâm anumite lucruri, nu oameni. Trebuie să urâm lucrurile care ne spurcă. Unii dintre voi mi-aţi povestit ieri despre lucrurile pe care le faceţi să-i ajutaţi pe alţii, şi am mers înapoi în camera mea şi am fost supărat. Am fost mânios împotriva păcatului. Realizaţi că fiecare problemă din lumea aceasta este atribuită păcatului? Oamenii fac ceea ce Dumnezeu urăşte. Şi copiii sunt distruşi în inima şi mintea lor din cauza păcatului. Toate lucrurile care se întâmplă în lume sunt atribuite păcatului. Dumnezeu ne spune că urăşte păcatul, pentru că păcatul distruge ceea ce a creat El. Ar trebui să urâm păcatul.

    Predicam într-o universitate din Europa şi vorbeam despre legea lui Dumnezeu şi am adus în discuţie faptul că nu vreţi să cunoaşteţi legea lui Dumnezeu pentru că este atât de apăsătoare şi vă restrânge, vă reţine şi vă răpeşte libertatea. Toţi am auzit lucrurile acestea, nu-i aşa? Dar gândiţi-vă pentru un moment la ce spuneţi. Nu vreţi să urmaţi legea lui Dumnezeu pentru că vă împiedică să faceţi lucrurile pe care vreţi să le faceţi? Atunci haideţi să ne uităm la legea lui Dumnezeu şi să vedem de ce vă face să fiţi mânioşi. Una dintre legi este să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Urâţi legea aceasta pentru că vă împiedică să-i faceţi aproapelui ce vreţi voi? Să nu minţi. Iubiţi minciuna atât de mult încât vă apasă dacă nu minţiţi? Nu pofti nevasta aproapelui tău. Te deranjează legea aceasta şi o consideri apăsătoare? Nu ucideţi. Am enumerat toate lucrurile acestea şi i-am întrebat dacă chiar urăsc lucrurile acestea. Ce fel de oameni sunteţi? Vreau să plec din mijlocul vostru pentru că mi-e teamă de voi. Înţelegeţi ce spun? Legea lui Dumnezeu este bună. Şi dacă o urâm, atunci lucrul acesta spune multe despre noi. Nu suntem buni. Şi cineva a spuns, "Cum poate fi totul pentru Dumnezeu?" Ce altă opţiune ar fi? Totul să fie pentru tine? Nu are nici un sens. Toată slava, gloria şi închinarea ar trebui să fie pentru Cel care a creat lumea. Ce altă opţiune ar fi? Ca toată slava să-ţi vină ţie, tu care nici nu ştii câte zile mai ai? Deci trebuie să fim oameni sfinţi, nu doar ca să renunţăm la păcat şi la ce-i rău, ci să rămânem strânşi legaţi de Dumnezeu. Să avem pasiune pentru Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu şi să-L vedem ca suprem.

    Predicatorii le spun mereu oamenilor ce să facă, dar nu le spun şi modul în care să ajungă acolo. Deci dacă vă spun că trebuie să-L iubiţi mai mult pe Dumnezeu şi trebuie să-L vedeţi pe Dumnezeu suprem, îmi veţi spune că ştiţi lucrurile acestea. Şi prin faptul că vă spun asta vă fac să vă simţiţi şi mai rău. Întrebarea de un milion de dolari este, "Cum poţi să-L iubeşti pe Dumnezeu mai mult?" Cum se poate ridica un căzut fără ajutor din exterior? Este imposibil. Deci dacă vă spun să-L iubiţi mai mult pe Dumnezeu, îmi spun şi mie acelaşi lucru, întrebarea este, cum îmi pot mări dragostea faţă de Dumnezeu? Trebuie să văd supremaţia lui Dumnezeu, dar cum îmi pot îmbunătăţi părerea despre Dumnezeu? Este o întrebare bună, nu-i aşa? Acesta este răspunsul: Îmi iubesc soţia mai mult acum decât atunci când ne-am căsătorit. Mă uit la dragostea pe care am avut-o în trecut şi văd că era destul de superficială comparativ cu dragostea de acum. De ce o iubesc mai mult? Pentru că ştiu mai multe lucruri despre ea şi am experimentat mai mult timp alături de ea. Sper că soţia mea nu va veni aici sus să mă bată în timp ce voi toţi vă uitaţi la noi, dacă spun că de-a lungul timpului, am observat că soţia mea nu-i perfectă. Dar o iubesc mai mult nu pentru că am văzut mai multă virtute. Am văzut şi defecte dar o iubesc mai mult. Acum gândiţi-vă la Dumnezeu. El este perfect. Dacă inima voastră a fost reînoită de Duhul Sfânt cu cât vedeţi mai multe însuşiri ale lui Dumnezeu, cu atât Îl veţi iubi mai mult. De aceea este foarte importantă predicarea atributelor lui Dumnezeu. Dacă aş deschide o școală biblică cu un program de trei ani, în fiecare semestru studenţii ar trebuie să participe la două clase. Una ar fi despre atributele lui Dumnezeu, iar a doua ar fi despre Evanghelia lui Isus Hristos. Şi le-ar studia pe parcursul a trei ani. Şi după trei ani le-aş spune că abia au început să cunoască atributele lui Dumnezeu. Nu ştiţi nimic. Abia aţi început să studiaţi Evanghelia. Deci trebuie să ştiţi mai multe despre Dumnezeu. Cum? Prin Cuvântul Lui, prin rugăciune. Citind despre oameni care l-au cunoscut pe Dumnezeu şi atributele Lui. Tozer a scris o carte despre atributele lui Dumnezeu, Pink a scris o carte minunată despre atributele lui Dumnezeu. Şi sunt mulţi alţii. Este foarte important.

    Trebuie să fim sfinţi, oameni care să avem inimile legate de Dumnezeu. O jertfă "plăcută lui Dumnezeu". Cui vreţi voi să fiţi plăcuţi? Dacă încercaţi să mulţumiţi pe altcineva decât Dumnezeu comiteţi idolatrie. Chiar şi copiii trebuie învăţaţi că ascultarea de părinţi nu trebuie să fie cu scopul de a-i mulţumi pe părinţii lor. Scopul principal este să-L mulţumească pe Dumnezeu. Chiar şi o persoană care Îl slujeşte pe Dumnezeu pentru că El îi poate rezolva problemele din familie, comite idolatrie. Îl slujim pe Dumnezeu pentru că merită. Punct. Chiar dacă ne rezolvă problemele din familie, dacă ne vindecă sau nu, sau face orice alt lucru pentru noi. Scopul nostru principal trebuie să fie să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu. În sensul acesta trebuie să ştim ce vrea Dumnezeu, adică, trebuie să studiem Cuvântul Său. Cunosc creştin sinceri, care în mod autentic vor să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu, dar care de multe ori fac exact lucrurile care nu-i plac lui Dumnezeu. Şi nu neapărat pentru că au o inimă răzvrătită, ci după cum spune Biblia, "poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă". Ei presupun că ceea ce fac este bine înaintea lui Dumnezeu, dar nu s-au consultat cu El. Deci trebuie să fim plăcuţi lui Dumnezeu.

    Spune că trebuie să fim jertfe, ceea ce este "o slujbă duhovnicească". Când vorbim despre închinare, chiar aseară vorbeam cu un frate despre lucrul acesta, vorbeam despre închinare şi evanghelie, totdeauna ne gândim la închinarea prin cântare. Şi cântarea este cu adevărat o formă frumoasă de închinare. Dar reprezintă doar un mic aspect al închinării noastre. Închinarea este să-ţi predai viaţa. Închinarea este o slujbă. Închinarea cere supunere. Fiecare moment din viaţa ta este închinare, împlinirea voii lui Dumnezeu este o închinare. Uitaţi ce spune, "Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească." Vreţi să oferiţi închinarea voastră lui Dumnezeu, cred că ceea ce am auzit azi a fost o închinare. A fost foarte frumos şi a fost o închinare reală. Dar chiar şi felul acesta de închinare, dacă vine dintr-o viaţă nepredată, nu-i o închinare adevărată. E ca şi când un bărbat se gândeşte că îşi iubeşte soţia pentru că îi aduce flori în prima zi din fiecare lună, dar poate o bate, o tratează urât, vorbeşte urât despre ea. În cazul acesta florile nu înseamnă nimic. Felicitările care spun "te iubesc" n-au nici o valoare. În acelaşi fel, noi putem avea activităţi de închinare, dar dacă nu ne-am predat viaţa şi dacă nu căutăm ca tot mai mult să fim comform voii lui Dumnezeu, atuci nu avem o închinare adevărată. Vă aduceţi aminte cum spunea Isus? "Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor e departe de Mine." Atunci varianta perfectă ar fi să-L onorăm cu buzele şi să avem inima aproape de El. "Slujba duhovnicească" înseamnă să-ţi predaţi viaţa. Este lucrul cel mai duhovnicesc pe care poţi să-l faci. Cuvântul se mai traduce ca "raţional". Este lucrul cel mai raţional pe care poţi să-l faci. Este iraţional să spui că crezi că Isus este Fiul Dumnezeului Celui viu, că este Calea, Adevărul şi Viaţa şi nimeni nu vine la Tatăl decât prin El, că fiecare moment pe care îl trăieşti fără El, este un moment pierdut, cred toate lucrurile acestea, dar am să trăiesc într-un mod contrar acestor lucruri. Este iraţional. Ca şi cum i-aş spune unui agnostic că nu poate fi agnostic. Pentru că dacă eşti agnostic, eşti iraţional. De ce? Pentru că ideea existenţei lui Dumnezeu este cel mai important adevăr. Dacă există cea mai mică posibilitate că există Dumnezeu, este cel mai important adevăr pe care omul în poate descoperi. Deci recunoşti că există o mică posibilitate ca Dumnezeu să existe şi deşi ştii că acesta ar fi cel mai mare adevăr, totuşi nu îl cercetezi. Ai o atitudine nonşalantă şi e o nebunie. Ca şi cum ai sta într-o casă în flăcări strigând după ajutor. Cel mai iraţional lucru pe care-l poți face este să-ţi predai viaţa pentru a urma un om, adică un cult. Dar cel mai raţional lucru pe care poţi să-l faci este să-ţi predai viaţa să-L urmezi pe Hristos. Este iraţional să-L recunoşti pe Hristos în viaţa ta, iar apoi să cauţi toate lucrurile pe care le oferă lumea. Este iraţional să faci lucrurile care se contrazic cu voia lui Dumnezeu.

    Versetul 2 "Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia." Adică să nu vă potriviţi secolului nostru. Pavel îl mai numeşte "veacul acesta" sau "acest veac rău". Nu se referă la pomi, la ocean şi la sălbăticie, ci se referă la orice idee, orice acţiune, orice concept, orice motivaţie, orice influenţă, orice afecţiune, orice lucru care contrazice voia lui Dumnezeu. Ne uităm la lumea noastră, la veacul nostru şi ce vedem? La ştiri, la televizor, la universităţi, ce vedem? Vedem că întreaga lume fuge de Dumnezeu în direcţia opusă. Se luptă împotriva lui Dumnezeu, iau decizii împotriva voii lui Dumnezeu. Şi în final ajung la decizii absurde. Deci aici ne spune să nu ne comformăm acestor lucruri. Pavel recunoaşte aici cât de puternică este influența lumii. De ce? Pentru că este greu să înaintezi împotriva curentului. Este foarte dificil când toată umanitatea merge într-o singură direcţie şi se încurajează unul pe altul în sensul acesta. Este greu pentru tine să alegi o altă direcţie şi îi face pe ceilalţi să se supere pe tine. Chiar şi oamenii din biserică te judecă, nu le mai place de tine şi spun lucruri urâte despre tine. În final, va veni poate un timp în Canada şi în America când oamenii vor fi întemniţaţi, persecutaţi şi li se vor lua copiii. Lumea aceasta are o influenţă mare şi puternică.

    Un alt mod prin care lumea ajunge la noi este prin privire. Haideţi să mergem în 1 Ioan capitolul 2, versetul 16, "Căci tot ce este în lume: pofta firii." Cuvântul "pofta" poate însemna şi dorinţă. Şi dorinţa nu-i neapărat un lucru rău. De exemplu, dorinţa de a mânca nu-i un lucru rău. Dar o dorinţă extremă poate deveni lăcomie. Deci vorbeşte despre dorinţele firii şi avem dorinţe care nu-s rele, dar când ajung să-L înlocuiască pe Dumnezeu, lucrurile acestea devin rele. Chiar şi lucrarea de slujire poate deveni o poftă a firii. Ştiu tineri care studiază teologia pentru că îi pot devora pe alţi studenţi prin argumentele lor. Deci chiar şi lucrurile bune pot deveni rele. Pofta firii este atât de puternică. Am auzit că din punct de vedere chimic, dependența de pornografie este mult mai puternică decât dependența de cocaină. Lucrurile acestea pot pune stăpânire pe tine. Pofta firii, pofta ochilor, ceea ce vedem cu ochii, în mod special bărbaţii, este atât de periculoasă. De aceea trebuie să ne păzim inima, să ne păzim ochii. Vreau să vă spun că eu nu merg la mall. Dacă trebuie să cumpăr ceva, nu mă duc la mall. Şi în mod special nu îmi duc copiii, băieţii la mall. Pentru că ceea ce acum 25 de ani era considerat pornografie, azi este afişat în vitrinele magazinelor. Ştiu că au lucrurile acestea, de aceea nici nu merg acolo. Nu merg acolo, nu fac aşa ceva. De ce? Pentru că nu vreau să am de luptat şi cu asta. De ce să mă expun la asemenea lucruri? Oamenii spun că nu te poţi feri de toate lucrurile. Nu. Dar nu trebuie să le aduc în casa mea.

    "Şi lăudăroşia vieţii." Vream să părem în ochii altora, ceea ce nu suntem. Oameni pe care poate nici nu-i cunoaştem. Vrem lucrurile cele mai bune, măreţe, sclipitoare case şi una şi alta şi nu-i bine. Nu-i un lucru bun, nu te poate satisface şi nu te face fericit. În drum spre Canada, am văzut un cuplu care stătea în faţa noastră în aeroport. Cam de vârsta mea, o femeie şi un bărbat. El avea părul aranjat perfect, haine de firmă şi la modă, iar hainele ei poate au costat mai mult decât maşina mea. Ea avea părul şi machiajul perfect şi chiar şi bagajele erau de firmă, fiecare stătea cu tableta în mână şi arătau mişto. M-am uitat la expresia de pe faţa lor şi n-am văzut bucurie. Aveau tot ce își doreşte toată lumea, dar nu erau fericiţi. Se vedea că nu-s fericiţi. Totul trebuie să fie de cea mai bună calitate şi cel mai mare lux. Iar când trece moda trebuie să doneze ce au şi să meargă să cumpere alte lucruri. E groaznic.

    Haideţi să mergem înapoi în Romani unde spune să nu ne potrivit felului acesta de trai. Cuvântul portivire înseamnă să nu fii modelat după acelaşi tipar. Şi cum ajung oamenii să fie modelaţi după acelaşi tipar? Haideţi s-o luăm de la început. Copiii. Copiii îi imită pe alţi copii. Nu ştiu dacă aţi observat lucrul acesta, dar dacă nu, trebuie să vedeţi lucrurile acestea. În zilele noastre, când se naşte un copil, după 6 săptămâni sau 6 luni, mama merge înapoi la lucru iar copilul merge la creşă.  Şi copilul acesta este crescut de o femeie care nu are aceleaşi virtuți creştine pe care mama spune că le are. Ce-i uimitor este că nici învăţătorul nu deţine influența principală în viaţa acestui copil, ci ceilalţi copii îl influenţează. Deaceea când vine acasă de la şcoală la ora trei, cea mai mare dorinţă pe care o are este să meargă înapoi la prietenii lui. Iar când ajung la şcoală vor să petreacă tot mai mult timp cu prietenii. Vor să joace sporturi cu prietenii lor, vor să meargă afară cu prietenii şi timpul petrecut cu familia devine o povară. Nu mai vor să petreacă timp cu fraţii lor, ci vor să fie cu prietenii. Nu vor să fie cu mama şi cu tata la cină şi casa devine un un loc în care fiecare are viaţa şi camera lui separată. Copilul vine acasă şi merge în camera lui şi familia este distrusă. Influenţa principală şi ceea ce-l influenţează pe copil, nu-i tatăl lui, nu-i mama lui, nici chiar profesorii, ci sunt ceilalţi copii. Alţi copii care la vârsta de 8-9 ani au fost expuşi la pornografia tatălui lor. Iar copilul tău va învăţa despre sex, nu de la tine, ci într-un mod secret şi murdar prin alt copil. Şi copilul acesta va petrece 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, cu profesori care au o gândire seculară, fiind învăţat de copii care nu-s doar seculari, dar şi foarte pervertiţi. Voi ştiţi toate lucrurile acestea.

    Tinerilor, unde aţi învăţat toate murdăriile? De acasă? Apoi tatăl şi mama nu ucenicizează copiii, tatăl strigă la el când nu se comportă cum aştepta tatăl. Tata îl duce la pescuit şi copilul desenează arca lui Noe la şcoală duminicală, şi vă miraţi de ce copilul acesta se "potriveşte chipului veacului". Mai adaugi televizorul, în medie trei ore pe zi în America de Nord. Chiar şi desenele sunt groteşti. Desenele cu Sponge Bob sunt dezgustătoare. Facem exact opusul a ceea ce ne spune Dumnezeu să facem, iar apoi ne adunăm şi ne rugăm pentru trezire. Iar apoi copilul merge la universitate, şi chiar şi în vremea mea, acum 150 de ani, universităţile erau un loc unde tinerii să se cupleze. Iar în ultimii 25 de ani situaţia s-a degradat în mod incredibil. Ca în Sodoma şi Gomora. Profesorii au păreri seculare, nu există Dumnezeu, nu mai există bine şi rău. Iar apoi tânărul merge la lucru şi ştiți cât de greu e, petnru că nu sunteţi protejaţi ca mine, lucraţi cu oamenii care blesteamă şi înjură, spun glume porcoase, şi chiar şi un tânăr care vrea să Îl urmează pe Hristos şi citeşte Cuvântul, ştiţi cât de greu e să nu fie influenţat. Copilul ajunge în final în situaţi aceasta. În alte cuvinte, l-am pierdut. Am făcut tot ce Dumnezeu ne-a spus să nu facem, televizor, internet şi toate lucrurile acestea în casă. Îi şi ajutați să vină cu tiparul şi să-i formeze după standardele lor. Generaţie după generaţie. Acesta-i adevărul şi nu pot spune altceva. Nu ştiu ce să fac pentru voi. E o luptă şi în casa mea. Vă aduceţi aminte când v-am spus de acel om cu sânge pe frunte? Nu-s doctor, dar ce făcea nu era bine. Pentru a schimba lucrurile e nevoie de decizii radicale. Schimbări în voi. Nu vă comformați lumii acesteia. Am vorbit cu John Green coordonatorul media, şi m-a chemat în biroul lui să ne uităm la un trailer, Spiderman 1, 2, sau 3. Nu mai ştiu. Ne-am uitat la video, 45 de secunde, nu era nimic imoral, Spiderman sărea peste tot, dar ce am observat este că după 45 de secunde simţeam că nici nu mai pot respira. Tipul sărea în toate direcţiile, eram bombardat de muzică, era atât de captivant şi uimitor încât mă gândeam de unde aş putea să-mi fac rost de un costum din acela. A fost uimitor! Copiii sunt crescuţi cu aşa ceva şi nu mai pot admira natura când merg în pădure. Nu se mai pot bucura de un apus de soare. În jocurile video, copiii se joacă şi împuşcă alţi oameni. Am văzut jocurile acestea în magazine şi copiii se joacă şi cred că-i o glumă, au câştigat puncte lovindu-l pe adversar în piept. Şi într-o zi pune mâna pe armă şi împuşcă pe cineva şi în clipa când îl loveşte, realizează că nu-i ca în jocurile video. De aceea vorbesc despre lucrurile acestea. Pentru că am fost în locuri unde lucrurile acestea chiar se întâmplă. Am fost într-o situaţie în care am încercat să salvez un om care a fost împuşcat în spate. L-am acoperit cu prosoape să încercăm să-i salvăm viaţa. Atât de tare l-am strâns în braţe să opresc sângerarea încât când poliţia a venit nici nu-mi puteam desface mâinile. Îmi aduc aminte cum a fost şi încă îmi vine rău când mă gândesc. Îi lăsăm pe copii să se potrivească veacului şi nu vedem lucrurile acestea. Devin insensibili.

    Fetelor, n-ar fi minunat, cum v-am spus ieri, dacă atunci când întindeţi mâna după o carte şi un băiat ar întinde şi el mâna şi te-ar atinge şi te-ar face să-ţi pierzi răsuflarea de emoţii? N-ar fi minunat să simţi aşa ceva? Dar nu poţi când îngădui ca lumea să te insensibilizeze. Nu mai poţi citi poezie, nu mai vezi frumuseţea şi puritatea, şi nu te mai poţi gândi la dragostea aceea nepătată. N-ar trebuie să fim un popor necinstit, ci curat. Odată când eram la biserică cu fiul meu, un om i-a spus:
    -Eşti un băiat mare şi frumos, pun pariu că ai multe gagici.
    I-am spus, "Vino aici. Niciodată să nu mai vorbeşti aşa cu fiul meu! Mă înţelegi?"
    -Nu înţeleg care-i problema.
    -Am să-ţi spun care-i problema! Băieţelul meu ar trebui să se gândească la dragoni şi la vânătoarea cu praştia şi la jucării şi n-am să îngădui ca el să fie spurcat de o persoană ca tine! Biblia îmi spune să-i protejez inocenţa.
    "Nu stârniţi dragostea, nu treziţi dragostea." Poate vă gândiţi că-s rău, dar e timpul ca bărbaţii să aibă coloană vertebrală. Sunt sătul de bărbaţii aceştia dresaţi şi domestici. Avem pentru ce lupta şi putem fi mânioşi fără să păcătuim. Trebuie să lupţi ca un pitbull pentru a-ţi proteja copiii. Ca un câine turbat. Nu vă potriviţii lumii acesteia. Bărbaţilor, este responsabilitatea noastră să ne păstrăm curaţi pentru a ne putea păstra familiile pure. Una din responsabilităţile noastre este să stăm la uşă şi să spunem lumii, "Nu! Nu te las înăuntru!" Nu te poţi lupta cu lumea dar cel puţin vei încerca. Trebuie să nu cedaţi în privinţa aceasta!

    "Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia" și am să vă arăt total opusul, "ci să vă prefaceţi prin înoirea minţii voastre." Înoirea este cuvântul din greacă din care se trage cuvântul "metamorfoză." Lumea încearcă să pună tiparul acesta mecanic pe voi, dar Dumnezeu spune, "Vreau să vă transform. Să vă schimb în ceva frumos. Să vă schimb, să vă dau viaţă, putere și nu ceva mecanic." Fiecare dintre noi vrem să fim transformaţi. Aceasta e dorinţa noastră. Şi mulţi suntem supăraţi că nu suntem destul de transformaţi pe cât avem dorinţa aceasta. Mă uit în viaţa mea şi voi împlini 50 de ani în câteva luni, mă uit în urmă şi mă gândesc că ar fi trebuit să am mai mult progres. Şi doare, dar acesta este unul din semnele că eşti creştin. Că suferi, că ești flămând şi însetat după neprihănire. Am fost în biroul lui T.W. Hunt. Are 90 de ani, a fost cunoscut şi este cunoscut ca om al rugăciunii. Predica despre rugăciune şi se ruga pentru studenţii lui trei ore pe zi. Un om al lui Dumnezeu. Am mers la el în birou ca student, deprimat. S-a uitat la mine şi a spus:
    -Care-i problema? Stai jos şi spune-mi.
    -Dr. Hunt, sunt foarte lumesc, nu cunosc Cuvântul şi una și alta, vreau să fiu mai mult ca Hristos şi mă simt mizerabil.
    S-a uitat la mine, a oftat, şi-a pus mâinile pe umerii mei şi a spus, "În Numele lui Isus Hristos, te declar binecuvântat." Iar apoi a mers şi s-a aşezat jos. Eram foarte comfuz. Şi el mi-a spus, "Paul, nu ai înţeles ce am făcut."
    -Nu. Nu am înţeles.
    -N-ai citit niciodată versetul, "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi saturaţi"? Paul, dacă veneai la mine total mulţumit cu stare ta m-aş fi îngrijorat pentru sufletul tău. Dar eşti flămând şi însetezi din lipsa neprihănirii, Paul, acesta este un semn că eşti binecuvântat de Dumnezeu.
    Fraţilor, ştiu că aţi ascultat lucrurile pe care vi le-am spus şi vi se frâng inimile, dar vă rog să înţelegeţi, că spun lucrurile acestea nu ca să vă rănesc, ci pentru că aveţi nevoie să le auziţi, şi eu am nevoie să le aud. Nu este nici o diferenţă între noi. Acesta-i adevărul şi predic des despre asta nu pentru că cred că-s mulţi bărbaţi care trebuie să audă, ci predic pentru că şi eu am nevoie de lucrurile acestea. Un lucru pe care l-am învăţa de la oameni înţelepţi este că trebuie să-mi predic mie personal. Nu-ţi ţine o predică ci predică-ţi Cuvântul lui Dumnezeu. Şi eu şi voi avem nevoie de mustrare. Îmi pare rău, dar avem nevoie de mustrare. Am fi în mare pericol fără mustrare. "Să vă prefaceţi prin înoirea minţii voastre."

    Cartea Proverbelor spune tinerilor, "Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii." Când spune să-ţi păzești inima foloseşte terminologia ebraică ce se referă la inimă, la minte. Păzeşte-o pentru că determină totul în viaţă. Păzește centrul de control! Dacă puneţi murdării in mintea voastră, va fi spurcată. Când am locuit în Illionis, era o comunitate de menoniţi şi cumpăram de la ei lemn când vroiam să construiesc ceva, şi mergeam cu maşina la ei să cumpăr lemn. Îmi plăcea să petrec timp cu ei, deşi ştiu că nu toţi menoniţii sunt creştini şi unii sunt foarte legalişti, dar bărbaţii aceştia mă uimeau când stătea de vorbă pentru că erau ca nişte copii. Erau atât de inocenţi cu privire la ceea ce se întâmplă în lume, încât nici nu ştiau nimic. N-ar trebui să ne mire lucrul acesta pentru că Isus ne spune prin Cuvântul Lui să fim ca nişte copilaşi în ce priveşte răutatea. E uimitor cum oamenii se supără când le spun că nu-i las pe copiii mei să se uite la anumite lucruri şi spun, "Cum poate copilul tău să se pregătească să lupte cu aceste lucruri dacă nici nu le ştie?" Şi mă întreb de unde au ideile aceste? Nu din Biblie. Biblia nu le spune fiilor mei că pentru a fi după voia lui Dumnezeu, trebuie să fie experţi în păcat, ci inocenţi. În mod special tinerelor şi tinerilor atunci când vă căsătoriţi. Sunt lucruri cu care vă veţi lupta, lucruri despre care nici nu le veţi putea spune soţiilor voastre. Ea n-ar trebui să fie spurcată cu lucrurile acestea pentru că rolul tău este să o protejezi. Şi feminiştii vor spune din nou, "O, dar e patetic. Și ea va trăi fără să-şi flosească creierul." "Nu, ci va fi o tânără pură şi neîntinată." Forţele Speciale din America sunt antrenate să nu atingă niciodată bani falşi. Luni de zile îi pun să lucreze cu bani să se obişnuiască. Şi după luni de zile, strecoară bani falşi şi îi recunosc imediat. Nu pentru că recunosc ce-i fals, ci pentru că ştiu care-s banii adevăraţi. Nu ştiu ce-i asta, dar nu-i o bancnotă adevărată. Aşa trebuie să fim şi noi, să fim inocenţi. Bărbaţilor, voi care aţi fost convertiţi mai târziu în viaţă, n-aţi da orice să puteţi uita anumite lucruri din trecut?

    Înoirea minţii începe prin a închide uşa în faţa răului. Dacă aveţi părtăşie cu Dumnezeu o oră pe zi - şi mulţi oameni nu practică lucrul acesta - dacă petreceţi o oră meditând asupra Cuvântul lui Dumnezeu, iar apoi celelalte 15 ore le petreci în mizerie, n-ai rezolvat nimic. În primul rând trebuie să decizi să nu priveşti spre rău, nu asculţi răul şi să-ţi înoiești mintea în Cuvântul lui Dumnezeu. Suntem un popor care răsfoieşte doar Cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l deschidem să studiem. Vorbim mult despre Cuvânt. Mă gândeam şi la conferinţele noatre, chiar cele organizate de HeartCry, şi după ultima conferinţă m-am gândit să n-am făcut bine şi n-am mai avut conferinţe de ani de zile. La conferinţă suntem atât de ocupaţi încât oamenii nici nu au timp să citească Biblia dimineaţa când se trezesc. La următoarea conferinţă, vom avea un timp alocat special pentru familii să citească Cuvântul cu familia şi să se roage. Pentru că despre asta-i vorba. Înoirea minţii.

    Înoirea se produce prin diferite modalităţi. Mergeţi în Filipeni 4, versetul 8, "Încolo fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de laudă, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească." Să vă dau un exemplu. Dacă duceţi un grup de copii la muzeu, în New York sau Londra, şi să spunem că este o expoziţie cu temă impresionistă, copii se vor uita şi vor spune, "Cui îi pasă?" De aceea avem critici de artă, să-i înveţe pe oameni cum să aprecieze lucrurile rafinate. De aceea avem critici muzicali, să-i înveţe pe copiii să aprecieze Anotimpurile lui Vivaldi. În general, în Canada şi în America, nu-i învăţăm pe copii să aprecieze nimic frumos. Una dintre însărcinări este să-i învăţăm să aprecieze adevărul, să-i vadă valoare şi să se bucure de el. Să-i învăţăm să aprecieze şi să dorească ce-i vrednic de primit şi ce-i drept. Să-i învățăm să vadă natura spectaculoasă a ceea ce-i pur şi vrednic de iubit. Să fie în stare să înţeleagă frumuseţea, excelența şi ce-i vrednic de primit. Trebuie să ne înoim minţile în Cuvântul lui Dumnezeu, prin Biblie şi prin toate lucrurile frumoase. Văd lucrul acesta chiar şi în restaurante în America. Nu ştiu cum e la voi aici în Canada, dar văd lucrul acesta în America. Oamenilor, în general, nu le pasă dacă mănâncă mâncare bună. Şi merg la restaurante "all you can eat" unde mâncarea arată ca o cocină de porci. Sincer, mâncarea e groaznică. Dar nu le pasă pentru că pot mânca cât vor. E ca lăcomia din Imperiul Roman. E un concept străin să mergi într-un restaurant în care să mănânci mâncare preparată din igrediente naturale, să mănânci porţii mici şi să te bucuri de gustul mâncării. "Unde-i carnea? N-are sos?" Vedeţi cum suntem? Când ne uităm la epoca Victoriană, în Europa, în Anglia, vedem lucruri bune şi lucruri rele. Frumuseţea pe care o vedem e rezultatul adevărului din Scripturi. Lucrul trist este că au beneficiat de reforme, i-au avut pe puritani, dar au început să înlăture lucrurile acestea şi au deveni seculari. Cineva a spus despre Benjamin Franklin că bunicii lui au trăit după principii şi etică puritană. Părinţii lui Benjamin Franklin au dorit principiile şi moralitatea puritană, dar fără Dumnezeul  puritanilor. Iar Benjamin Franklin nu a vrut nici una. Nu i-a păsat nici de principii, nici de Dumnezeu. Realizaţi că înainte să ajungă creştinătatea în Europa, majoritate dintre noi ne tragem din europeni, strămoşii noştri trăiau primitiv, practicând canibalismul. Erau o scârbă. Ce a schimbat lucrurile? Creştinătatea. Deşi la început am avut catolicismul, care era greşit, dar a pregătit calea şi am avut reforma, şi vedem o civilizaţie care a produs cea mai bună artă, cea mai bună muzică, frumuseţe. Şi la culmea acestor lucruri, l-au respins pe Dumnezeu care le-a dat toate aceste lucruri, au întors spatele Cuvântului Lui şi ce avem azi? Jeg şi orice lucru murdar descris în Scripturi. Deci vreau să vedeţi că dacă începe o trezire, dar nu se extinde şi nu ne schimbă fiecare aspect din viaţă, inclusiv arta, totul, atunci nu are impact. Când se petrece o reformă, sau o trezire, trebuie să schimbe totul. Trebuie să ne facă un popor nobil. Trebuie să ne luptăm pentru asta. Dar nu prin a aduna reguli, ci uitându-ne la Hristos. Prin înoirea minţii noastre în Cuvântul lui Dumnezeu.

    Tinerilor şi tinerelor, vreau să vă dau o ilustraţie cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Hai să spunem că eşti un tânăr sau o tânără care stai aici în faţă şi eu îţi spun să mergi în celălalt capăt. Te rog să mergi în celălalt colţ. Asta-i tot ce-ţi spun. Deci pur şi simplu traversezi încăperea. Dar hai să spunem că de data aceasta stai aici în faţă şi îţi spun să mergi în celălalt capăt, atâta doar că de data aceasta îți spun că terenul e minat. Dacă păşeşti greşit vei fi omorât. Ce se va întâmplă? Vei sta în colţ fără să te mişti. Dacă ai raţiune, vei sta în colţ fără să te mişti. Ai fi terorizat la gândul că ai putea să-ţi mişti puţin piciorul și ai putea muri. Nu ştii unde sunt amplasate bombele şi eşti terorizat. Eşti paralizat. Dar să spunem că vreau să te maturizezi şi îţi dau o hartă care îţi arată unde-s pericolele şi îţi spune exact ce să faci ca să nu mori. Dacă urmezi harta, vei ajunge în celălalt capăt. Va trebui să ai curaj, va trebui să studiezi, să citeşti harta, să o memorezi, să te supui hărții. Nu poţi urma harta iar apoi la următorul pas să faci ce vrei. Cere supunere. Doi paşi în faţă, trei paşi în dreapta, cu frică şi cutremur, ajungi în cealaltă parte. Tinerilor, v-am descris viaţa. Cei mai mulţi, vă spun pentru că vă iubesc, sunteţi nebuni. Sunteţi proști, sunteţi uşuratici, sunteţi naivi, şi toţi termenii aceşti se găsesc în cartea Proverbelor. În felul acesta îi descrie Biblia pe tineri. Puteţi deveni înţelepţi într-o secundă dacă recunoaşteţi lucrurile acestea. Spune, recunosc că sunt precum descrie Biblia. Acum sunteţi pe calea înţelepciunii. Cu frică şi cutremur începi să studiezi Cuvântul Lui şi cu băgare de seamă, cum spune Pavel, înaintezi şi vei ajunge acolo.