Ne vom uita la un text în seara aceasta care are de-a face cu partea practică, cu aspectele practice. Dar am descoperit că în lucrurile mici, în aspectele practice viaţa noastră în Hristos şi pentru Hristos iese în evidenţă. Vreau să citim din 1 Tesaloniceni 4:9-12, "Cât despre dragostea frăţească nu aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea. Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să nu aveţi trebuinţă de nimeni." Haideţi să mergem înaintea lui Dumnezeu în rugăciune.

    Tată îţi mulţumesc pentru harul Tău, Îţi mulţumesc pentru oamenii Tăi. Îţi mulţumesc pentru minunile pe care le-ai făcut în fiecare persoană care a venit aici în seara aceasta, Doamne. Te rog să mă ajuţi să înţeleg lucrurile cu claritate în mintea mea, vorbirea mea. Nu doar pentru gloria Ta, dar şi pentru beneficiul poporului Tău care a venit aici în seara aceasta. Doamne binecuvântează-i, binecuvântează-i. Doamne, ca o unealtă slabă stau înaintea Ta şi îţi cer har. Doamne, ajută-mă să împărtășesc adevărul Tău poporului Tău, în Numele lui Isus. Amin.

    Vreau să luăm lucrurile treptat şi mă voi uita peste notiţele mele pentru că vreau să descoperim diferitele nuanţe care sunt foarte importante pentru voi în aceste cuvinte ale apostolului Pavel. În primul rând în versetul 9 spune, dacă vă uitaţi la cuvintele "dragoste frăţească". Filadelfia de la cuvântul "filo" care înseamnă dragoste şi "delfia" care înseamnă frate. Să iubeşte pe frate. Acum uitaţi-vă în versetul 11 "să căutaţi să trăiţi" provenit din greacă "filotimeoma", să vă ambiţionaţi. Observați ce au în comun aceste două cuvinte? "Fileo" care înseamnă a iubi şi "time" care înseamnă onoare. Literalmente ambiţia înseamnă dragostea de onoare. Urmărirea laudei, gloriei şi onoarei. De multe ori ca creştini când ne gândim la aceşti termeni ne gândim la ceva negativ dar vom vedea că e de fapt ceva pozitiv. Evreii o descriu în felul acesta: a fi iubitor de onoare, a fi activat, motivat de o dragoste de cinste. Să fii iubitor de onoare şi să fii activat de dorinţa pentru onoare. Pare să se contrazică cu viaţa creştină, dar vă asigur că aceşti termeni nu se contrazic. Nu e un lucru greșit, repet nu e un lucru rău să fii ambiţios. Când eşti ambiţios cu privire la voia lui Dumnezeu, pentru gloria lui Dumenzeu şi când cauţi onoare, glorie şi laudă de la Dumnezeu. Știu că sună neobișnuit, am să vă dau nişte versete care vă vor ajuta să înțelegeți acest concept. În 1 Samuel 2:30 Dumnezeu spune, "Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte." Aici avem conceptul acesta în care Dumnezeu nu doar primeşte cinstea dar şi cinsteşte pe cei ce-L cinstesc. Acum haideţi să ne uităm în Ioan 5:44. Învăţăm că noi trebuie să căutăm gloria care e din Singurul Dumnezeu, aceasta ne învaţă Isus, că noi trebuie să căutăm glorie din El. În Romani 2:7 creştinii sunt descrişi în felul acesta, "Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea." Dacă aţi citit romane sau aţi vizionat filme care sugerează, care fac aluzie la bărbaţi şi femei care au dorinţa să facă fapte măreţe, câştigă în schimb onoare, nemurire, un nume, o reputaţie. Şi în general când ne uităm la aşa ceva considerăm ca e un lucru rău, dar când privim la acest text nu este aşa, când ai dorinţa să primeşti glorie şi onoare de la Dumnezeu, Cred că acesta este un concept de care ducem lipsă în zilele noastre. Cred că e evidenţiat în literatura seculară şi ar trebui subliniat mai mult în contextul nostru creştin. Cum se simte un tânăr când citeşte o poveste despre un soldat, sau un luptător care merge şi face fapte măreţe, câştigă multă onoare pentru el? Nu observaţi cum aceasta se aplică şi în creştinătate? Cineva care merge şi face fapte măreţe pentru numele lui Hristos, de dragul lui Dumnezeu şi împărăţia Lui, în acelaşi fel sfârşeşte în onoare, laude şi un nume. Nu pentru mândria personală, ci pentru Dumnezeu. Nu ştiu, poate am destul de mult idealism în mine, dar aceasta mă motivează. Vreau ca viaţa mea să aibă importanţă, să aibă scop. Vreau să trăiesc pentru ceva, nu vreau doar să respir fără scop. De când eram mic mă gândeam că vreau să cuceresc munţii, să lupt în bătălii, vreau să fac ceva nobil, vreau să mor pentru o cauză, aceasta e ideea. Avem această oportunitate în Împărăția Cerului. De asemenea, în Romani 2:8 necredincioşii sunt descrişi în felul acesta, "şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire." Din nou, nu vorbim despre ambiţie pentru lume, ambiţia de a primi laude din parte oamenilor, ci ambiţia de a face voia lui Dumnezeu pentru a primi laude de la Dumnezeu. În 2 Corinteni 5:9 Pavel spune aceasta, "Deaceea ne şi silim (ne ambiţionăm) să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă." Haideţi să vă spun ceva, festivitatea şi apatia nu au loc în rândul creştinilor. Sunt potrivnice învăţăturilor biblice. Sunt opusul pasiunii biblice. Noi nu suntem plante care nu reacţionează decât dacă ceva le atinge. Ci ar trebui să fim activi, ambiţionaţi, căutând să-L slujim pe Dumnezeu. Să facem lucruri măreţe în Numele Lui. Când luăm în considerare cuvântul "ambiţie"  în contextul versetelor 9-12, vedem că unul dintre modurile în care ne manifestăm dragostea petru fraţii şi surorile noastre în Hristos, e prin a fi ambiţioşi să ducem voia lui Dumnezeu la împlinire.Vrei să demonstrezi iubire nu doar într-un mod romantic sau poetic? Dacă vrei să-ţi demonstrezi iubirea pentru trupul lui Hristos, trebuie să-ţi aţinteşti privirea spre a face voia lui Dumnezeu. Pentru că cu cât mai mult creştinii sunt în centrul voii lui Dumnezeu cu atât mai mult Biserica, familia, şi cei din jurul tău vor prospera. În mod constant ar trebui să te întrebi, care e voia lui Dumnezeu în viaţa mea? Iar apoi în acelaşi mod constant să te strădui să fii în centrul voii Lui.

    Acum vreau să ne uităm la câteva lucruri care au de-a face cu ceea ce înseamnă să fii în centrul voii lui Dumnezeu din acest pasaj. Primul lucru e să duci o viaţă liniştită. Una din cele mai bune metode de a demostra dragostea faţă de Biserică şi că-L onorezi de Dumnezeu e să trăieşti o viaţă liniştită. Ce înseamnă asta? Voi defini aceasta în doar câteva momente dar pentru acum vreau să spun că o viaţă liniştită e opusul unei vieţi nedisciplinate. În acelaşi timp "să vă vedeţi de treburi" spune Pavel. Să ne vedem de treburi nu înseamnă că nu ne interesează de ceilalţi. Dar înseamnă că nu există loc în Biserică şi în Împărăţia lui Dumnezeu de băgăreţi. Sunt oameni care se băgă în treburile altora şi nu se ocupă de treburile lor. Un alt lucru pe care l-am putea face în ambiţia noastră şi care ar fi o binecuvântare pentru Biserică şi ar face să înainteze Împărăţia e să lucraţi după voia lui Dumnezeu. Nu este loc de lenevie în Împărăţia lui Dumnezeu. Cu niciun chip nu este loc de lenevie. "Să lucraţi cu mâinile voastre" pentru nevoile voastre. Lucraţi ca să nu fiţi o povară financiară pe cei din trup. Lucraţi ca să acoperiţi nevoile celorlalţi din trup. Asta nu înseamnă că nu primim din partea celor din trup. Toţi trecem prin perioade de prosperitate când putem fi o mare binecuvântare pentru alţii şi toţi trecem prin perioade când vom avea nevoie de ajutorul celor din trup. Dar Pavel e împotriva ideii de lenevie care zice: să aibă altcineva grijă de Biserică şi altcineva să aibă grijă de mine. Ideea aceasta nu are loc în trupul lui Hristos. Aceasta este o chestiune foarte serioasă. Această idee de a fi ambiţios, sârguincios, de a fi activ, de a lucra din greu, e o chestiune atât de importantă încât Pavel spune următoarele lucruri, "Şi dacă nu ascultă cineva ce spunem noi în această epistole, însemnați-vi-l, şi să nu aveţi nici un fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l nesocotiți ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate." 2 Tesaloniceni 3:14. Oservați că nu vorbim de moralitate aici, nu vorbim de idolatrie, nu vorbim de cineva care calcă legea furând. Vorbim de cineva care locuieşte în trupul lui Hristos într-un mod pasiv, care nu-şi dă sârguinţa, nu-şi ia răspunderea de a avea grijă de el şi de familia lui. E un mare păcat împotriva lui Dumnezeu când oamenii fac astfel de lucruri.

    Vreau să ne uităm la ambiţia de a trăi o viaţă liniştită. Dacă ne uita la expresia "a duce o viaţă liniştită" se trage dintr-un un singur cuvânt în greceşte care înseamnă a fi liniştit, a fi rezervat, tăcut şi a fi odihnit. Ce înseamnă aceasta? Oamenii disperaţi aleargă în toate direcţiile făcând tot felul de lucruri fără să ia în considerare voia lui Dumnezeu şi provoacă probleme în trupul lui Hristos. Ideea e să te linişteşti, să aprofundezi voia lui Dumnezeu, iar apoi în mod liniştit şi sârguincios să împlineşti voia lui Dumenzeu. În Biserică,  înafara Bisericii, ca individ şi în trup. În mod constant văd oameni care se luptă în vânt, făcând tot felul de lucruri şi uneori activităţi care nu duc trupul lui Hristos la prosperitate ci dimpotrivă împiedică creşterea. Şi apostolul Pavel spune, "Opriţi-vă! Staţi liniștiți!" Nu înseamnă că nu trebuie să avem zel şi să fim activi ci linişteşte-te şi organizează-ţi toate activităţile în concordanţă cu voia lui Dumnezeu. Aceste cuvinte sunt folosite în Luca 23:56 să descrie pe cei ce, "În ziua Sabatului s-au odihnit, după Lege." Evreii au o vorbă, "Linişte după vorbire, odihnă după muncă şi pace după război." Pavel se exprimă la timpul prezent. Vieţile noastre nu ar trebui să conţină momente sporadice de linişte şi odihnă. Să fie oare evidenţiate de lipsa de zel, lipsa de pasiune, apatie? Nu! Nu la aceasta se referă printr-o viaţă liniştită. Vieţile noastre ar trebui să fie marcate de simplitate. Cu discernământ clar în voia lui Dumnezeu să lucrezi toate lucrurile practice din viaţa ta. În Evrei spune așa, "Cu zel şi în mod activ să căutaţi să trăiţi o viaţă liniştită." Gândiţi-vă puţin la lucrurile acestea. Pare că se contrazic. Ce înseamnă o viaţă liniştită? Cu zel activ să trăieşti o viaţă liniştită. Cum realizăm lucrul acesta? Are de-a face cu voia lui Dumnezeu. Dacă ocoleşti Cuvântul lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu, toate activităţile tale şi zelul tău nu vor duce la nimic. Atât de mulţi oameni au zelul de a fi cineva, de a face ceva, dar fără să se gândească dacă ceea ce fac cu adevărat este voia lui Dumnezeu. Deci în loc să fie zeloşi doar pentru simplul act al acţiunii şi de a alerga nebuneşte, cum spun unii că e mai bine să faci ceva decât să nu faci nimic, dar nu acesta este cazul aici. Trebuie să urmăresc insistent ceea ce spune Dumnezeu în Scripturi despre responsabilităţile şi îndatoririle mele. Mai întâi să cauţi cu insistenţă ceea ce spune Cuvântul iar apoi cu aceeaşi intensitate să urmăreşti împlinirea faptelor. Realizaţi câte porunci din Scripturi sunt total ignorate? Şi mi se pare că cu cât devenim mai spirituali, cu atât ignorăm mai mult învăţăturile simple din Scripturi.

    Vreau să dedic câteva momente pentru a explica pas cu pas ce înseamnă să trăieşti o viaţă liniştită. Vreau să privim la aceste lucruri dintr-o lumină negativă, iar apoi dintr-o perspectivă pozitivă. Negativ - şi am lucrat la această definiţie timp îndelungat. Şi nu inventez această definiţie ci am luat-o din 2 Tesaloniceni 3:6-15 unde Pavel discuta despre aceste lucruri din nou în Biserică. Negativ: O viaţă liniştită e opusul unei vieţi în derivă, nedisciplinată, plină de lenevie şi care provoacă conflict în trupul lui Hristos, e o povoară pentru trupul lui Hristos şi aduce o mărturie slabă necredincioşilor. Pozitiv: O viaţă liniştită e marcară de stăpânirea de sine, disciplină, stabilitate, care nu deranjează. Mă opresc aici, ce înseamnă aceasta? Înseamnă a nu fi băgăcios, a băga de seamă, totdeauna încercând să te vâri în treburile altora. Deci nebăgăreț, lucrând din greu la o viaţă ce aduce pace şi stabilitate în trupul lui Hristos, contribuie la bunăstarea trupului lui Hristos spiritual, practic şi financiar şi scoate în evidenţă Cuvântul Evangheliei în ochii celor dinafara trupului lui Hristos. Vedeţi cât de uimitor poate fi? Ce mărturie puternică ar putea fi dacă toată lumea ar trăi o viaţă liniştită? De atâtea ori vedeţi aşa de multă nerozie în trupul lui Hristos sau printre cei ce cred că fac parte din trupul lui Hristos. Din Washington cu proteste pe străzi, activităţi, una şi alta şi înfloreşte combativitatea şi activismul, şi lucruri pe care nici nu ni le imaginam, când poate cea mai bună metodă de a fi sare şi lumină e să faci simplu ceea ce porunceşte Dumnezeu. Fiecare dintre noi să urmeze poruncile lui Dumnezeu şi am văzut lucrul aceste în credinţa creştină şi am trăit destul să văd din nou şi din nou. Nu e o cursă de alergare şi nu se câştigă prin inteligenţă şi nu cei înzestraţi câştigă, ci totdeauna femeia şi bărbatul care sunt sârguincioși în lucrurile mici sunt cei ce câştigă. Nu-i acelaşi lucru pe care l-a spus şi Isus? Dacă nu eşti credincios în lucrurile mici nu vei fi pus stăpân peste cele mari? Dar cei mai mulţi oameni dispreţuiesc lucrurile mici şi sar peste ele şi Dumnezeu niciodată nu le încredinţează lucrări mari. Cineva m-a întrebat odată care a fost prima lucrare pe care am primit-o oficial. Păstorul m-a chemat la el şi mi-a spus că are o lucrare specială pentru mine. Să fac un gard în jurul terenului de fotbal folosit de Biserică. Am crezut că o să mă cheme să conduc un studiu biblic, dar nu. Construieşte un gard. Pentru că am crescut la ţară şi eram singurul care ştia cum să facă un gard. Dar am făcut lucrul acesta cu sârguinţă. Şi cred că lucrând cu credincioşie în lucrul acesta m-a dus mai apoi la alte lucruri. Dacă nu eşti credincios în lucrurile mici, cum ai putea fi credincios în lucrurile mari?

    Vreau să vă învăţ ceva despre ce se întâmplă în Biserica din Tesaloniceni. Din învăţăturile ce vor urma de aici, indiferent când vine ziua Domnului e foarte posibil ca aceşti tesaloniceni îngăduiau ca speranţa lor pentru a doua venire a lui Hristos să-i distragă de la treburile zilnice spirituale şi practice. Nu este prima dată când aşa ceva s-a întâmplat. S-a mai întâmplat la fel cu evreii exilaţi în Babilon. Ce vreau să spun prin asta? În Ieremia avem un pasaj foarte frumos care portretizează Biserica din zilele noastre. Israeliţii au fost exilaţi în Babilon din cauza nesupunerii lor şi profeţii falşi care declarau, "Pace, pace, pace" le proroceau din nou în clipa când au ajuns în Babilon. Şi le ziceau, "Uite, noi vom pleca de aici. Dumnezeu a spun că vom pleca de aici. Şi plecăm de aici curând, deci opriţi-vă, nu vă pregătiţi să locuiţi aici în Babilon pentru că Dumnezeu ne va salva." Dar era exact opusul la ceea ce Dumnezeu vorbea prin profeţii adevăraţi. Haideţi să vă citesc din Ieremia 29, "Aşa vorbeşte Domnul oştirilor; Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război, pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon. Zidiţi case, şi locuiţi-le sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor! Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii şi măritaţi-vă fetele; să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi şi să nu vă împuţinaţi. Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie şi rugați-vă pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!" Vă aduceţi aminte pasajul pe care l-a citit pastorul Anthony? Rugați-vă pentru împăraţi şi toţi cei în funcţii de autoritate. De ce? Ca să trăim o viaţă liniştită. Cu siguranţă apostolul Pavel ia lucrurile acestea din Ieremia. Cum se aplică aceste lucruri în Biserică? Biserica lui Isus Hristos, într-un anumit sens, totdeauna a fost Biserica din pustiu. O Biserică departe de casa noastră. Suntem o Biserică în exil şi aşteptăm întoarcerea Regelui nostru să fim duşi la locul potrivit. Dar în timp ce aşteptăm nu ar trebui să fim fără ocupaţie şi să irosim timpul. În timp ce aşteptăm ar trebui să ne uităm în Scripturi să vedem ce ne-a poruncit Dumnezeu şi să împlinim voia Lui. Nu doar în perioadele liniştite, nu doar în viață noastră de rugăciune, nu doar în domeniul spiritual, dar în fiecare aspect din viaţa noastră. Dumnezeu nu încearcă se ne încurce. Vedem lucrurile acestea în scrisorile lui Pavel dar şi în primele capitole din Genesa. El aduce ordine din haos. Atâţia credincioşi au vieţile pline de haos în domeniul finanţelor, în relaţii, în toate lucrurile pentru că nu vor să facă lucrurile mici şi să-şi organizeze vieţile. Sunt unele grupuri religioase, şi spun asta în mod pozitiv, care fac mobilă şi sunt vestiţi pentru munca lor. Şi dacă te uiţi la mobila lor, reflectă ceea ce spun ei că cred despre simplitate, elegantă fără lux şi extravaganță. Fac totul cu simplitate şi integritate, cu putere şi cu o frumuseţe blândă. Nu-i critic pentru lucrul acesta. Deşi acest mod de viaţă ar trebui dus până la capăt în toate domeniile. Când cineva se uită la orice aspect din viaţa noastră ar trebui să vadă ce credem. Ar trebui să vadă ce credem! Dacă s-ar uita la finanţele noastre, dacă s-ar uita la muncă de la servici, dacă s-ar uita la ceea ce ne uităm, la ceea ce facem, ceea ce purtăm, totul despre noi ar trebui să reflecte credinţa noastră. Asta nu înseamnă că există un anumit costum de creştin pe care-l poţi pune pe tine, sau că toţi trebuie să-şi administreze finanţele în acelaşi fel, dar înseamnă că felul în care suntem ar trebui să se alinieze cu credinţa fundamentală. Ar trebui să fie temeinicie în noi pentru că umblăm conform Scripturilor. Şi trăim într-un fel, vă aduceţi aminte de Ieremia? Trăim într-un fel în care suntem o binecuvântare pentru cetatea noastră. Am o dorinţă mistuitoare să merg în Rai, dar dorinţa aceasta mă împinge mereu din punct de vedere etic să fiu o binecuvântare aici pe pământ. Şi nu doar pentru Biserică, ci să fiu o binecuvântare pentru societate, să fiu o binecuvântare pentru cultură. Şi cum realizăm lucrul acesta? Prin a ne alinia viaţa cu Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea îi apreciez aşa de mult pe puritani, deşi nu-s de acord cu tot ce cred ei, dar apreciez că au căutat să aplice Scripturile la toate aspectele vieţii lor.

    Vreau să ne uităm la două elementele esenţiale unei vieţi liniştite. În primul rând versetul 11 care spune, "Să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre." Să-L slujiţi pe Dumnezeu prin împlinirea sarcinilor personale. Să vă preocupaţi cu treburile individuale. Şi care sunt acestea şi unde le găsim? Te uiţi în Scripturi, dar şi la providenţa lui Dumnezeu. Unde te-a aşezat El? Ce ţi-a dat El de făcut la acest moment specific? Trebuie să împlineşti aceasta din toată inima. Aud atâţia oameni care spun că după ce vor intra în misiune vor fi sârguincioşi. Nu, nu vei fii! Eu sunt chemat în lucrare şi uneori mi-e greu să lucrez, dar când nici nu eşti chemat la lucrare... Uitaţi-vă la providenţa lui Dumnezeu. Uită-te unde te afli şi în acea situaţie fii biblic, sârguincios şi cinstit, activ şi silitor, muncind din greu. La fel de cinstit ca un om care petrece 15 ore lucrând pe o predică. E adevărat. E la timpul prezent aici să ne vedem de trebuile personale în mod constant. Uneori aud oameni care sunt consideraţi oameni ai lui Dumnezeu spunând, "De ce nu eşti implicat în Biserică făcând una sau alta?" Şi femeile răspund, "Pentru că am un soţ, am copii mici de crescut. Facem școală acasă, am o casă de ţinut în ordine pentru slavă lui Dumnezeu. Nu am timp să alerg încoace şi încolo." Uneori şi în adunarea noastră vin oameni care cred că toată ziua suntem împreună în părtăşie şi cântări. Nu, nu suntem! De ce? Pentru că avem afaceri de supravegheat, avem responsabilităţi față de copiii noştri şi tot felul de alte lucruri. Dacă ţi-ai împlini toate îndatoririle ce îţi sunt puse  înainte cum se cuvine, nu ai mai avea destul timp la sfârşitul zilei. Când eram pastor în Peru a venit un moment în care a trebuit să discut cu femeile din grupul nostru, cu afecţiune şi în mod frumos, pentru că au ajuns într-o fază în care erau foarte spirituale. Toate erau implicate cu lucrări în Biserică şi nu aveau grijă de propriile case, nu aveau grijă de soţii lor, nu aveau grijă de copiii lor, banii nu le erau în ordine. La punctul acesta încercau să scape de acasă şi se dăruiau lucrării lui Dumnezeu. Unul din lucrurile prin care arătăm mai mult ca Dumnezeu e prin a accepta voia Lui şi împlinind-o cu toată inima. S-ar putea să fii entuziasmat în a face ceva care Dumnezeu nici nu ţi-a poruncit să faci. Vei fi onorat pentru că te-ai supus voii Lui şi te-ai supus în lucrurile obişnuite, normale. Uită-te unde te-a aşezat şi ce ţi-a pus în mâini şi împlineşte lucrarea Lui cu toată puterea ta. Fii credincios pentru că aceasta deschide uşa spre atâtea alte lucruri. E interesant câte probleme evităm în Biserică şi în familiile noastre dacă ne vedem de treburile noastre. Toţi avem nevoie să fim învăţaţi de alţii, să fim sfătuiţi, avem nevoie chiar de aprobarea altora. Dar nimeni nu ar trebui să vină în casa mea şi să încerce să o conducă. Aceasta e responsabilitatea mea. Dacă trebuie să primesc instrucţiuni, voi primi instructioni de la bătrânii bisericii, diaconi şi fraţi dragi, dar nimeni nu poate veni în casa mea şi să ia controlul. Şi în acelaşi timp n-am să vin nici eu în casa ta să iau controlul. Am destul teren de lucru în dreptul meu fără să mă îngrijorez cu privire la situaţia ta. Dragi surori, lucrul acesta este foarte improtant şi pentru voi nu doar pentru bărbaţi şi munca lor. Să fii mulţumit cu locul în care te găseşti în viaţă. Nu înseamnă că totdeauna vei fi în aceeaşi poziţie. Poate creşti copii mici şi ai vrea să faci altceva. Fii credincioasă şi va veni un timp când aceşti copiii vor creşte şi îţi vor fi de ajutor. Va veni un timp când vei avea mai multă libertate şi mai multe oportunităţi să fii implicată în lucrare. Fii credincioasă acolo unde te afli acum! Şi fă-o cu toate inima ta ca pentru Dumnezeu. Săptămâna aceasta am predicat la o conferinţă mare şi importantă, dar nu-i cu nimic mai importat decât ceea ce faci tu. Tot ceea ce fac e voia lui Dumnezeu. Şi prin faptul că mergi mâine la lucru, faci aceeaşi lucrare pentru voia lui Dumenzeu şi aduce la fel glorie Lui. Nimic nu poate distruge dragostea şi unitatea bisericii decât oamenii pioşi, băgăreţi spirituali care se amestecă în treburile altora şi îşi neglijează responsabilităţile zilnice din casele lor şi îşi cultivă propria lor spiritualitate. Nu spun lucrurile acestea pentru că le-am văzut în congregaţia noastră; dacă le-aş fi văzut v-aş fi spus, dar nu vă cunosc pe toţi. Predic pentru că e în textul nostru. Dar dacă îţi vorbesc prin asta atunci nu e un semn că sunt un profet ci că Dumnezeu te iubeşte şi vrea să te ajute.

    Un al doilea element legat de o viaţă liniştită e să munceşti cu propriile mâini. Grecii desconsiderau munca manuală, dar evreii o considerau ca ceva onorabil. Printre greci munca era tratată ca ceva înjositor, indispensabil, dar dispuşi să pună pe sclavi să-o îndeplinească. Evreii pe de altă parte vedeau ca o dignitate orice fel de muncă. Munca era considerată obligatorie şi orice tânăr evreu, indiferent de cât de bogată era familia lui, trebuia să înveţe o meserie. Rabinii evrei lucrau într-o meserie pentru a-şi câştiga existenţa. Cel mai mare Misionar care a păşit vreodată pe planeta noastră a avut o meserie. Indiferent cât de bogată era familia oricărui evreu, învăţa o meserie. Cum au inventat evreii ideea aceasta? Au ajuns la concluzia aceasta din Scripturi. Pavel nu porunceşte ca toţi oamenii să lucreze muncă fizică. Ceea ce spune e că munca trebuie să-şi primească onoarea cuvenită indiferent de domeniu. Arătând că e ceva ce aduce demnitate, ceva ce ar trebui făcut spre slava lui Dumnezeu, de dragul lui Hristos şi spre beneficiul societăţii. Dacă eşti implicat să spunem, într-un serviciu secular, în primul rând aşa ceva nu există pentru creştini. Chiar şi oalele şi cratiţele din casele noastre sunt sfinte, pentru creştini nu există nimic secular. Tot ce facem, tot ce atingem e spiritual. Dar dacă îţi priveşti serviciul ca ceva secular care nu aduce onoare lui Dumnezeu, atunci ceea ce vreau să fac e să-ţi schimb părerea aceasta şi să-ţi aduc lumină. Tot ceea ce faci, dacă e după voia lui Dumnezeu şi faci cu zel pentru onoarea lui Dumnezeu, nu doar aduce onoare lui Dumnezeu, dar aduce beneficii lumii acesteia şi beneficii oamenilor lui Dumnezeu. Deci trebuie să priveşti lucrurile în felul acesta. Ce spune Pavel e că munca grea e nobilă şi e imposibil să fii un creştin după Scripturi şi să nu lucrezi din greu. Îmi pare rău. De fapt nu-mi pare rău, pentru că e adevărat! A munci din greu, a fi obosit, e spre gloria lui Dumnezeu. Îmi aduc aminte munca de la câmp când eram doar un copil, auzeam oameni mai în vârstă, precum tatăl meu lăudându-se cu cât de greu lucrau. Zicea, "Eu lucrez mai greu decât lucrezi tu într-o lună şi pot lucra mai mult decât toţi oamenii de aici." Azi aud tineri lăudându-se cu cât de puţin lucrează. Lăudându-se cu vicleşugul de a nu lucra. Vreau să subliniez ceva. În mare parte din istoria Bisericii a existat ideea aceasta a celor șapte cele mai mari păcate, sau cele şapte vicii carnale. Şi în această listă era şi lenevia. E pe listă alături de poftă, lăcomie, furie, mânie, invidie şi mândrie. Unii teologi spun că lenea s-ar putea să fie una din cele mai mare păcate împotriva lui Dumnezeu. Şi Isus ne aduce pilda talanţilor, nu-i aşa? Tu ai primit daruri, dar cele mai multe daruri sunt împiedicate, nu doar de necredinţă, dar, de asemenea, şi prin lenevie. Nu avem voie să fim leneşi. Nu prin somn, nu în trupurile noastre, nici în munca noastră, în mintea noastră. Trebuie să fim sârguincioşi şi nu leneşi. Citiţi cartea Proverbelor! Cea mai mare boală în Biserică şi în familii e lenevia. Absolută lene. Pentru cei care sunteţi elevi. Da, chiar şi examenul de contabilitate, cât de spiritual poate fi? Nu uita că fiecare examen e pentru gloria lui Dumnezeu. Chiar să stai să înveţi până la miezul nopţii să iei o notă bună? Da, pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru că acolo te-a aşezat El, şi dacă nu eşti sigur unde te-a pus El, acolo unde eşti dă-ţi toată străduinţa. Sârguincios! Trebuie să ţineţi minte că munca nu e rezultatul greşelii voastre. În Genesa 2:15, "Domnul Domnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească." Munca e un lucru bun şi nu e rezultatul greșelilor tale. Poate zici, "Abia aştept să ajung în Rai." Dar crezi că doar vei sta jos când ajungi acolo? Ştim cel puțin că vom administra lucrurile în conformitate cu credincioşia noastră aici pe pământ. Realizaţi că unii experţi au ajuns la concluzia că acesta este motivul pentru care mulţi bărbaţi sănătoşi mor după un an sau doi după ce intră în pensie? Pentru că au pierdut un aspect ce caracteriza viaţa lor. Au pierdut un aspect a ceea ce înseamnă a fii o fiinţă umană şi a avea semnificaţie în viaţă. Dacă eşti la vârsta pensionării nu te gândi nici o secundă ca să stai doar şi să te odihneşti pentru că aceasta e o mare ofensă la adresa lui Dumnezeu. Trebuie să-ţi foloseşti timpul să-L slujeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta. Cred că este interesant ce spune Pavel în capitolul 4, versetul 11, "Cum v-am sfătuit." Importanţa acestui lucru e, şi poate vă gândiţi că mă tot repet. Că nu e atât de important... Dar trebuie să înţelegeţi că aceste lucruri sunt poarta şi calea ce deschid alte oportunităţi şi prilejuri. Şi pentru Pavel lucrul acesta este foarte important. Chiar el spune că dacă este vreun om leneş în mijlocul bisericii să nu vă asociaţi eu el. Şi putem vedea că aparent, chiar înainte de a scrie această epistolă, când era încă în mijlocul lor i-a avertizat cu privire la aceste lucruri şi din nou în scrisoarea aceasta îi atenţionează, şi din nou în 2 Tesaloniceni le atrage atenţia cu privire la necesitatea de a lucra din greu.

    Haideţi să ne uităm la înţelesul dublu al ambiţiei, ce înseamnă a fii sârguincios în munca noastră spirituală, practică, financiară. Primul scop al unei ambiţii evlavioase este a fi un martor pozitiv în exterior. Uitați-vă la versetul 12, "Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară." Uitați-vă, la bine şi la greu, nu puteţi evita acest lucru; dacă aţi mărturisit credinţa în Hristos oamenii se vor uita la voi. Şi nu vă vor privi cu discernământ, ci cu prejudecată. Se vor uita la voi să găsească vină. Şi chiar dacă vă place sau nu, felul în care trăiţi şi lucraţi, în lumea seculară, va determina ceea ce cred oamenii despre creştinism, despre Biserică şi Evanghelie. Este adevărat. Vreau să vă mai spun câteva cuvinte care sunt foarte importante. Pavel spune că trebuie să ne purtăm în mod cum se cuvine, în mod cuviincios. În textul nostru şi în Tit 2:10, "Să facă cinste învăţăturii lui Dumnezeu." Ca atunci când cineva se uită la felul în care trăim să înfrumusețeze doctrina sănătoasă. De asemenea, în Coloseni 4:5, "Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea." Nu înseamnă doar să-ţi deschizi gura şi să vorbeşti, ci deschide-ţi viaţa şi demostrează că ceea ce vorbeşti are greutate. Că Evanghelia de care pretinzi că ai fost atins are puterea să transforme viaţa unui om. Învăţaţii spun că aceasta nu înseamnă că totdeauna îi vom mulţumi pe necredincioşi, ci comportamentul creştinilor va fi în aşa fel încât să ducă la o atmosferă fără conflict pe care şi necredincioşii ar accepta-o. Vedeţi, când un necredincios vede pe cineva lenevind, zice "Leneşul!" Când vede pe cineva muncind din greu zice, "Uite un om harnic!" Întipăreşte această imagine în mintea lor! Îmi aduc aminde de un om care vroia să devină membru în Biserica noastră şi ne vizita destul de des în Peru. A venit la mine într-o zi şi mi-a spus că era persecutat la servici. L-am cunoscut pe omul acesta, i-am ştiut viaţa, am ştiut ce servici avea şi am zis, "Cu adevărat eşti persecutat?" A zis, "Da." Şi am întrebat, "De ce?" Şi el a zis, "Pentru numele lui Hristos." Şi am zis, "Nu acesta este motivul pentru care eşti persecutat. Eşti persecutat pentru că eşti cel mai leneş om pe care l-am întâlnit vreodată în viaţa mea. De aceea eşti persecutat. Chiar şi eu te-aş da afară din servici." Vedeţi lucrul acesta? De atâtea ori creştinii spun că sunt persecutaţi. Pentru că eşti creştin nu înseamnă că eşti scutit, nu înseamnă că Dumnezeu te va purta pe aripi în gloria cerului. Tu trebuie să munceşti chiar mai mult ca alţi oameni, trebuie să fii mai sârguincios decât alţi oameni pentru ca Evanghelia să prospere şi cu adevărat să fii o binecuvântare.

    Vreau să ne uităm la un pasaj care arată cum comportamentul urât al oamenilor lui Dumnezeu poate aduce pagubă numele lui Dumnezeu. Pavel spune evreilor în Romani 2:17-24, "Tu, care te numeşti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; tu, care te măgulești că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveți? Tu care propovăduieşt, "Să nu furi", furi? Tu care zici, "Să nu preacurveşti", preacurveşti? Tu care ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu care te făleşti cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci "din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri" după cum este scris." Vedeţi lucrul acesta? Avem puterea de a înfrumuseţa Evanghelia, să aducem glorie în mijlocul necredincioşilor. Şi avem puterea într-un fel de a păta şi mânji reputaţia lui Dumnezeu şi a Cuvântului.

    Un al doilea scop al ambiţiei evlavioase este de a-ţi purta de grijă. În versetul 12 spune, "şi să nu aveţi trebuinţă de nimeni". Să nu duceţi lipsă de nimic. În Faptele Apostolilor 17:4, din textul acela şi din 1 şi 2 Tesaloniceni înţelegem că erau probabil unii oameni bogaţi în Biserică. Şi este foarte, foarte posibil că alţi credincioşi profitau de generozitatea lor. Nu am timp acum să citesc, dar dacă mergeţi în 2 Tesaloniceni 3:6-15 veţi vedea. În mod special pentru aceia dintre voi care faceţi parte din slujire. Am auzit tineri mergând în lucrare care se plâng că unul şi altul nu vor să-i ajute, nu vor să doneze anumite lucrări. Eu mi-am stabilit un lucru în inima mea când am început lucrarea şi vreau să vi-l puneţi şi voi pe inimă. Nimeni nu-ți datorează nimic pentru evlavia ta. Cel mai bogat creştin din lume nu-mi datorează mie şi lucrării mele nimic. N-ar trebui să gândiți în felul acela. Şi am văzut asta des în America, în afara ţării unde sunt creştini bogaţi în Biserică şi toţi cei din jur cred că acel creştin le datorează ceva. Nu, nu-i adevărat. Nu vă datorează nimic. Ar trebui să ne încredem în Dumnezeu şi niciodată să nu aşteptăm de la alţii. Ar trebui să lucrăm să ne purtăm de grija nevoilor noastre personale. Ar trebui să ne sprijinim pe purtarea Lui de grijă în vieţile noastre şi să nu ne uităm la alţii. Chiar dacă ei par că au fost binecuvântaţi în mod minunat de Dumnezeu. Ei vor sta înaintea lui Dumnezeu şi ei în dreptul lor trebui să fie slujitori înţelepţi dar nu înseamnă că îţi datorează ţie vreun ban. Priviţi înspre Dumnezeu, priviţi înspre Dumnezeu. Credeţi-L pe Dumnezeu şi lucraţi sârguincios. Când făceam consiliere financiară în trecut, oamenii veneau la mine şi după ce mă uitam peste documente, mă uitam la ei şi ştiam care era problema lor. Ce? Nu ați făcut şcoala de medicină, asta e problema voastră. Nu aţi avut nota zece pe linie. Nu aţi lucrat timp de zece ani câte optzeci, nouăzeci de ore pe săptămână? Nu aţi făcut toate aceste lucruri pe care un medic le face, dar uitându-mă la finanţele voastre trăiţi ca şi cum vi s-ar cuvine să fiţi doctori. Nu sunteţi! Purtatea de grijă a lui Dumnezeu a fost diferită în vieţile noastre şi aceasta nu este fatalism. Motivul pentru care vă spun aceste lucruri, în mod special tinerilor care trăiesc într-o ţară în care nu mai vedeţi lucrurile acestea. Mulţi oameni au mai multă prosperitate pentru că au lucrat de douăzeci de ori mai mult ca tine. Şi în loc să cumpere haine de firma au cumpărat ceva mai ieftin. Ceea ce vreau să spun e că atunci când vine vorba să demonstrezi că eşti creştin, sunt multe lucruri practice pe care le poţi face, nu doar lucruri spirituale. Nu înseamnă că pluteşti pe aripi de îngeri. Munceşte din greu şi îţi spun că oameni din generaţia mea nu pot avea respect pentru cei care nu apreciază munca şi nu merg la culcare rupţi de oboseală. Dar aceasta este cultura din ziua de azi pentru că pe zi de trece se depărtează tot mai mult de Dumnezeu. Şi pentru că se depărtează tot mai mult de Dumnezeu şi munca etică e tot mai departe de Dumnezeu. Haideţi să lucrăm cu sârguinţă înaintea lui Dumnezeu. Membrii bisericii care trăiesc de pe spinarea altora se înjosesc moral, se bazează pe generozitatea altora nu trăiesc în dragoste. Toţi trecem prin perioade când avem nevoi, dacă aveţi nevoi nu e o ruşine să spuneţi, dar în acelaşi timp lucraţi! Vei spune, "Nu pot găsi serviciul pe care îl vreau. Nu-mi pasă, lucrează unde nu îţi place." Când am predicat tinerilor mesajul acela şocant despre care toată lumea ştie, pe stadionul mare, eram la lucru cu ziua, în fân. Am lucrat cu o echipă în fân cu ziua ca să pot să-mi susţin familia. Şi în iarna aceea am săpat şanţuri în zăpadă şi am lucrat ca tâmplar ca să avem curent electric în casă. Deci nu veniţi la mine să-mi spuneţi că nu puteţi avea serviciul care vă place. Lucraţi din greu, fiţi bărbaţi adevăraţi şi faceţi ceea ce trebuie făcut. Lucraţi! Şi aplicaţi acest principiu în fiecare aspect din viaţa voastră. Cu sârguinciozitate. Ştiu oameni care au venit la mine, au venit în lucrarea noastră cu nimic şi au devenit lideri datorită sârguinţei lor. Facem totul pentru gloria lui Dumnezeu, pentru că suntem ambiţioşi să-L onorăm pe Dumnezeu şi să fim o lumină strălucitoare în lume. Haideţi să ne rugăm.