Vrem să ne uităm din nou la tema noastră: “Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus”, temă bazată pe marea trimitere, care se găseşte în Matei 28:18-20. Şi, după cum am mai repetat anterior, este a doua jumătate a marii trimiteri, asupra căreia nu se pune accent îndeajuns în creştinism. Prima jumătate se găseşte în Marcu 16:15: "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia", iar această parte este scoasă în evidenţă. Iar aici ne uităm în special la Matei 28:20, să învăţăm pe oameni să facă tot ce a poruncit Isus. Vreau să scot în evidenţă verbul "a face". 'Învăţaţi-i tot ce am poruncit Eu', ar fi diferit de 'Învăţaţi-i să facă tot ce am poruncit Eu'. Isus vrea ca noi să facem întâi şi apoi să învăţăm şi pe alţii. Nu să învăţăm pe alţii ceea ce nu am făcut noi. Aşadar, noi nu începem prin a da învăţătură. Noi începem prin a face. Nu poţi merge la o şcoală biblică, să petreci 3 ani acolo, să iei o diplomă şi să crezi că acum poţi să-i înveţi pe oameni, dacă nu ai făcut ceea ce a poruncit Isus în viaţa ta proprie.

    Îmi amintesc că am întrebat odată pe cineva care graduase după ce a studiat 4 ani la un aumit colegiu biblic, şi care terminase pe primul loc, la ceremonia de graduare unde am vorbit eu... El a venit să mă vadă, şi eu l-am întrebat: Care este condiţia ta spirituală, după aceşti 4 ani de studiat? Viaţa ta interioară? El a răspuns că e mai rea decât era când începuse, şi că este mult mai biruit de păcat. A fost sincer. I-am spus: Acum vei merge cu diploma ta, şi vei deveni pastor undeva. Ce îi vei învăţa pe oameni: limba ebraică, greacă, interpretarea a diferite versete? Sau îi vei învăţa cum să biruiască asupra poftei ochilor? Cum să biruiască mânia, asta au ei nevoie să audă. Pentru că asta a învăţat Domnul Isus. Şi dacă tu nu ai experimentat această biruinţă în viaţa ta, ce vei învăţa pe alţii? Teorie. Aceasta este starea tristă a atâtor predicatori şi pastori. Şi de aceea auzi din când în când de câte un predicator sau pastor faimos, care deşi a predicat mulţi ani dintr-o dată afli că el trăia în preacurvie de atâţia ani. Cum de oamenii din acea congregaţie nu au avut discernământ pentru a vedea impuritatea din spiritul acestui om? Este pentru că ei au fost fascinaţi de elocvenţa cu care predica, şi de cunoştinţele sale. Isus a spus: 'Învăţaţi-i să păzească tot ce am poruncit Eu'.

    Vreau să ne uităm în Faptele apostolilor 1:1, şi să vedem exemplul lui Isus. Cartea 'Faptele apostolilor' a fost scrisă de Luca, care a fost colaboratorul lui Pavel. Înainte să scrie 'Faptele apostolilor', el a scris 'Evanghelia după Luca'. În 'Faptele apostolilor' el face referire la 'Evanghelia după Luca', pe care o scrisese, prin aceste cuvinte: (El le-a scris pe amândouă unui om numit Teofil) "Teofile, în cea dintâi carte a mea (Evanghelia după Luca), am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe". Deci, dacă i-am fi cerut lui Luca să dea un titlu evangheliei sale, el ar fi intitulat-o: 'Tot ce a început Isus să facă şi să învete'. Nu 'Tot ce a învăţat Isus', ci ceea ce a făcut şi a învăţat pe oameni. Acesta a fost un principiu în viaţa Domnului Isus, că El nu ar învăţa pe alţii ceea ce nu a făcut El mai întâi. În această propoziţie sunt cuprinse mai multe lucruri, pentru că se face referire la faptele Lui, minunile Lui... Însă principiul este acesta: 'Fă mai întâi şi apoi învaţă şi pe alţii'. Nu învăţa pe alţii mai întâi şi apoi fă, ci fă şi apoi învaţă. Isus nu a practicat ceea ce a predicat, ci El a predicat ceea ce El deja practicase, şi continua să practice. Aşadar, acesta este principiul. Deci, pe baza acelui verset, dacă i-am fi cerut lui Luca să dea un titlu cărţii 'Faptele apostolilor', ce titlu crezi că i-ar fi dat? Dacă 'Evanghelia după Luca' s-ar fi intitulat: 'Tot ce a început Isus să facă şi să înveţe fiind în trup fizic pe pământ'. 'Faptele apostolilor' s-ar fi intitulat: 'Tot ce a continuat Isus să facă şi să înveţe, prin trupul Său spiritual, Biserica'. Aşadar, aceasta este lucrarea noastră, să continuăm să facem şi să învăţăm ce a început să facă şi să înveţe Isus, când a trăit pe pământ timp de 33 de ani. De aceea Biserica este numită trupul lui Isus Hristos. De aceea este important să înţelegem tot ce a învăţat Isus, pentru că trebuie să facem şi apoi să învăţăm pe alţii.

    În Faptele apostolilor 10 găsim un incident foarte interesant. Acolo citim că era un sutaş foarte temător de Dumnezeu, care era păgân, nu creştin. El nu era nici măcar evreu. Era un soldat roman, cu numele Corneliu. Era centurion, adică era un ofiţer de rang înalt în armata romană. Şi el era un om temător de Dumnezeu, un om evlavios, un om care ajuta oamenii săraci şi care se ruga lui Dumnezeu totdeauna. Acum vine întrebarea: Ascultă Dumnezeu rugăciunile celor necredincioşi? Se uită Dumnezeu la banii pe care necreştinii îi dau oamenilor săraci? Ei bine, haideţi să ne uităm aici! Un înger a venit şi i-a zis... Dumnezeu a trimis un înger la Corneliu care i-a zis: "Rugăciunile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele".(v.4) Iar banii pe care i-ai dat săracilor, milosteniile tale, de asemenea s-au suit înaintea lui Dumnezeu. Nu e aşa că e interesant? Iar când Petru l-a văzut pe Corneliu mai târziu, el a zis că a înţeles că Dumnezeu nu este părtinitor. Asta a spus Petru mai jos în acelaşi capitol. Dar ceea ce vreau să remarcaţi aici, este că atunci când îngerul a venit la Corneliu, de ce nu i-a vestit el Evanghelia? De ce nu i-a explicat îngerul lui Corneliu că el este un păcătos, că Hristos a murit pentru păcatele lui, a înviat, şi că trebuie să-L primească ca Domn, să se pocăiască şi să creadă? El nu a putut spune asta. Tot ce a putut îngerul să-i spună a fost: "Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu". "Trimite acum nişte oameni... şi cheamă pe Petru".(v.5) Petru locuia în altă parte, la Iope. 'Trimite pe cineva după Petru, s-ar putea să dureze câteva zile, dar trebuie să aştepţi'. Iar îngerul a plecat apoi.

    Nu crezi că îngerul i-ar fi putut spune lui Corneliu, exact ce i-ar fi spus Petru? Îngerul cunoştea Evanghelia foarte bine. De ce nu i-a permis Atotputernicul Dumnezeu îngerului să-i predice Evanghelia lui Corneliu? Este o întrebare foarte importantă. De ce a trebuit Corneliu să aştepte atâtea zile, până a venit Petru, ca să audă Evanghelia? Pentru că îngerul nu experimentase Evanghelia. El nu putea spune ca şi Petru: 'Eu am fost un păcătos, însă Isus a murit pentru mine, iar sângele Lui mi-a curăţit păcatul, şi sunt iertat'. Deoarece îngerul nu putea spune asta, el nici nu putea predica. El nu putea predica un adevăr pe care îl ştia. Probabil că el putea predica mai bine decât Petru. Nu conta. El nu a avut voie să predice, pentru că nu experimentase. Aceasta ne învaţă un principiu fundamental, şi anume că Dumnezeu nu ne permite să predicăm ceea ce nu am experimentat. Există un cuvânt pentru oamenii care fac asta. Pentru cei care predică ceea ce nu au practicat sau experimentat. Iar cuvântul din Noul Testament este 'ipocrit'. Şi există mulţi predicatori ipocriţi. Deci, când Isus a spus în marea Sa trimitere, 'Invatati-i să facă tot ce v-am poruncit Eu', El ne spunea să fim eliberaţi de ipocrizie. El ne spunea să nu vorbim despre lucruri pe care noi nu le-am făcut. De exemplu, dacă tu nu te-ai dus ca misionar în nordul Indiei, nu poţi cere altor oameni să meargă acolo ca misionari, nu-i aşa? Ei bine, poţi să vorbeşti despre asta, dar nu ai făcut-o. Este foarte necesar, foarte important, dar cine are dreptul să dea învăţătură? Cel care a practicat. Acesta este doar un exemplu. Şi se aplică în multe aspecte ale vieţii. Trebuie să fim gata să ne smerim şi să recunoaştem că Dumnezeu are mulţi oameni în trupul lui Hristos, care să predice diferite lucruri. Şi poate că eu nu sunt chemat să predic totul. Eu pot predica doar ceea ce am practicat eu. Eu nu pot învăţa pe oameni să biruiască mânia, să renunţe la mânie, dacă eu încă mă mai mânii, pe soţia mea, pe colaboratori sau pe oricine altcineva. Eu nu le pot cere oamenilor să biruiască gândurile murdare, gândurile sexuale, dacă eu sunt încă biruit de ele. Eu pot spune: 'Prieteni, eu sunt înfrânt, dar haideţi să luptăm împreună!' Asta poţi spune. Dar trebuie să fiu sincer. Aşadar, învăţaţi-i să facă.

    Acum, să ne întoarcem în Matei 4. Primul lucru pe care l-a poruncit Isus acolo, a fost să învăţăm să primim Cuvântul lui Dumnezeu. Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le învăţăm ca nou-născuţi: "Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."(Matei 4:4) În 1 Petru 2:2 citim că, întocmai ca pruncii născuţi de curând, noi trebuie să dorim laptele curat al Cuvântului lui Dumnezeu. "...ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele curat", al Cuvântului lui Dumnezeu. Întocmai ca un nou-născut, dacă este normal şi sănătos, de îndată ce s-a născut, el începe să plângă. Din prima zi, şi apoi pentru multe zile, săptămâni şi luni continuă să plângă. Şi după ce plânge el? După lapte. Nimeni nu trebuie să-l înveţe pe acel bebeluş să plângă după lapte. Dacă este un bebeluş bolnav, el nu va plânge. Şi, din nefericire, avem mulţi bebeluşi bolnavi în creştinism. Dacă ai avut o naştere din nou sănătoasă, o naştere adevărată, şi eşti născut ca un copil spiritual sănătos al lui Dumnezeu, vreau să-ţi spun că nimeni nu va trebui să te înveţe să cauţi laptele Cuvântului lui Dumnezeu. Eu ţin minte în viaţa mea, când m-am născut din nou acum 52 de ani, am descoperit în mine o dorinţă imensă după laptele Cuvântului lui Dumnezeu. Eram prea tânăr pentru a mânca carne, care se găseşte de asemenea în această Carte, dar puteam primi laptele. Iar acesta este primul lucru prin care se caracterizează orice copil al lui Dumnezeu născut din nou cu-adevărat. Deci, dacă pretinzi că eşti născut din nou, şi nu ai absolut nici o dorinţă după laptele Cuvântului lui Dumnezeu, te-aş ruga să te întrebi, dacă eşti cu-adevărat născut din nou. Orice bebeluş sănătos plânge după lapte. Este la fel în întreaga lume, în orice naţiune, în orice loc. În toate secolele s-a întâmplat aşa. Aşa este şi acolo unde a avut loc o naştere din nou adevărată. Există o dorinţă de a primi Cuvântul lui Dumnezeu, de a auzi ceea ce vrea Dumnezeu să îmi spună, chiar dacă nu am o Biblie, să aud ce are Dumnezeu să-mi spună, să aud Cuvântul Său.

    Să mergem mai departe la răspunsul la cea de-a doua ispită, cu care a fost ispitit Isus, a doua afirmaţie pe care a făcut-o Isus, aici în lucrarea Sa. Matei 4:7: "Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău." Un principiu foarte important. Ceea ce I-a spus Diavolul lui Isus a fost: 'Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, de ce nu Te arunci jos, de pe acoperişul Templului, crezând promisiunea lui Dumnezeu? Pentru că în Matei 4:6(citând din Ps. 91) spune: "El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră." ' De aici învăţăm că Satan poate chiar şi să-ţi citeze Cuvântul lui Dumnezeu. Această ispită vine în continuarea primei ispite. Prima dată Satan I-a cerut lui Isus să transforme pietrele în pâine, iar Isus i-a spus: "Omul nu trăieşte numai cu pâine"; el trăieşte cu orice cuvânt care vine de la Dumnezeu. Iar Satan s-a legat de aceste cuvinte, şi a spus: 'Bine, iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: "El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; ...ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră", aşa că, de ce să nu sari de pe Templu?' Atunci când Diavolul vede că tu ai învăţat să respecţi Cuvântul lui Dumnezeu, următorul lucru pe care va încerca să-l facă, este să încerce să deformeze Cuvântul lui Dumnezeu, şi să-l facă să aibă un cu totul alt înţeles. Sau să citeze greşit Cuvântul lui Dumnezeu, sau să scoată Cuvântul lui Dumnezeu din context. Şi îmi amintesc de mulţi creştini pe care i-am întâlnit în viaţa mea, care au citat versete de ici şi de colo, complet scoase din context, pentru a-şi satisface dorinţa lor proprie, şi a împlini ceea ce vor ei să facă. Este foarte uşor să găseşti în Scriptură un verset pentru a face ceea ce vrei să faci. Sunt atâţia oameni care caută în Scriptură versete prin care se pot justifica în a face exact ceea ce vor să facă.

    Aşadar, ţineţi minte! Când conştientizăm importanţa primirii Cuvântului lui Dumnezeu, şi citim Scriptura regulat, ţineţi minte, de asemenea, de la această ispită, că Satan poate veni şi îţi poate cita greşit versete. De aceea este important ca noi să studiem versetele în contextul lor. Şi, de asemenea, este important să studiem întreaga Scriptură, prin fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, a spus Isus, nu doar printr-un singur verset. Nu putem trăi doar cu un singur verset. Omul va trăi cu orice cuvânt care vine de la Dumnezeu. De aceea este important să cunoaştem Scriptura în întregime. De aceea este important să o studiem. Şi dacă eşti tânăr, este bine să cauţi ajutor la oameni evlavioşi mai în vârstă, care cunosc Cuvântul, atunci când vrei să înţelegi ceea ce vrea să spună Scriptura cu privire la un anumit subiect.

    Eu am întâlnit oameni care s-au înşelat singuri. Voi folosi o ilustraţie amuzantă pentru a sublinia acest aspect. Gândiţi-vă la un tânăr care este foarte îndrăgostit de o fată, pe nume Grace(Har). Şi el vrea să descopere voia lui Dumnezeu, sau, cel puţin, aşa crede că vrea să facă. Dar deja este foarte îndrăgostit de această fată, el vrea să se căsătorească cu ea, şi are nevoie de aprobarea lui Dumnezeu. Aşa că într-o zi, el citeşte în 2 Corinteni 12:9: "Harul meu îţi este de ajuns." Aşadar, este convins. Aaah! Dumnezeu mi-a vorbit! Grace este fata potrivită pentru mine. El doar îşi satisface propria dorinţă. Acum haideţi să ne uităm la un alt exemplu! Iată un tânăr ai cărui părinţi i-au recomandat o fată, pe nume Grace, pe care el nu o place deloc. Ea nu îl interesează, şi nu este atras de ea. Aşa că le spune părinţilor: 'Trebuie să descopăr voia lui Dumnezeu.' Aşadar el citeşte acelaşi verset, 2 Corinteni 12:9: "Harul meu îţi este de ajuns." Şi merge la părinţii săi şi le spune: 'Dumnezeu mi-a vorbit că harul Lui îmi este de ajuns. Nu o vreau pe această fată, pe nume Grace. Harul Lui Dumnezeu îmi este de ajuns.' Vedeţi cum din acelaşi verset, aceşti doi tineri primesc 2 răspunsuri diferite, ca să îşi satisfacă propria dorinţă. Ceea ce vor ei să facă, încearcă să găsească în Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este un exemplu cum Diavolul poate lua un verset, şi să ţi-l citeze. Dacă a încercat asta cu Domnul Isus, nu crezi că va încerca şi cu tine? Deci, care a fost răspunsul Domnului Isus? Tot ce a învăţat Isus pe alţii... Ce i-a răspuns El Diavolului? Este foarte interesant să vedem, în Matei 4:7. Când Diavolul a spus, în Matei 4:6: 'Este scris', Isus a spus(v.7): "De asemenea, este scris", sau, 'pe de altă parte este scris astfel'. Deci, vedeţi, întregul adevăr nu se găseşte doar în 'Este scris', ci în 'Este scris' şi în 'De asemenea, este scris'. Dacă unim cele 2 versete, atunci avem adevărul. De aceea este important să studiezi Scriptura, pentru a auzi ce îţi spune Dumnezeu ţie.

    Altfel, după cum am spus, poţi lua un verset din Scriptură, şi să te rătăceşti. Aşadar, Isus i-a spus: "De asemenea, este scris, să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău." Să nu Îl pui pe Dumnezeu la test. Nu trebuie să pretinzi ca o promisiune să se împlinească, pentru a-L testa pe Dumnezeu. Cum se aplică asta în mod practic? Încercăm să înţelegem tot ce ne-a învăţat Isus. Aici ispita pe care a avut-o Isus a fost să sară de pe acoperişul Templului, şi să se încreadă în promisiunea din Psalmul 91, şi să coboare în curtea Templului nevătămat, iar oamenii să vadă: 'Wow! Ce om al lui Dumnezeu minunat! Priviţi ce credinţă are! Cum s-a încrezut în acea promisiune, şi nu a fost vătămat!' Iar Isus a spus: 'Nu Îl voi ispiti pe Dumnezeu aşa.' Dacă Dumnezeu a prevazut să fie scări de pe acoperişul Templului până jos, nu e necesar să sari de pe acoperiş. Foloseşte scările. Semnificaţia este că noi putem folosi mijloacele pe care le-a pregătit Dumnezeu, şi nu să-L ispitim, cerându-I să facă ceva pentru noi, într-un mod spectacular.

    De exemplu, în Faptele apostolilor 8:39-40, citim că după ce Filip i-a predicat famenului, Duhul Sfânt l-a răpit pe Filip şi l-a dus într-un alt loc, numit Azot. L-a transportat prin aer, întocmai ca şi cu un elicopter. Duhul Sfânt a făcut asta pentru Filip. Dacă tu vrei să te duci dintr-un loc într-altul, şi încerci să-L ispiteşti pe Dumnezeu, spunând: 'Fă asta pentru mine, Doamne!' Asta înseamnă să-L ispiteşti pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu S-a îngrijit să existe autobuze, trenuri, scutere şi avioane, de ce trebuie să-I cerem Duhului Sfânt să ne transporte aşa? A-L ispiti pe Dumnezeu înseamnă să încerc să pretind că o promisiune se va împlini, posibil ca să declar mai târziu, ce lucru splectaculos a făcut Dumnezeu pentru mine.

    De exemplu, sunt oameni care atunci când sunt bolnavi, ei spun că se vor încrede în Dumnezeu că îi va vindeca, deşi există medicamente pe care le pot găsi uşor. Şi, de asemenea, există doctori care ne pot sfătui, dar nu vrem să folosim acei doctori şi medicamente. Sunt mulţi creştini necugetaţi care au murit în acest fel, şi ai căror copii şi soţii de asemenea au murit. Pentru că au încercat să se încreadă într-o promisiune: 'Domnul este vindecătorul meu!, deci nu am nevoie de medicamente.' Dacă Dumnezeu prevede scări în Templu, El se aşteaptă ca tu să le foloseşti, în loc să vrei să sari de pe acoperiş şi să te încrezi în Psalmul 91. Deci, atunci când Dumnezeu a prevăzut medicamente, El se aşteaptă ca tu să le foloseşti, şi nu să crezi o promisune în mod absurd, spunând că Domnul te va vindeca. E la fel de absurd ca dacă I-ai cere Domnului să te ducă dintr-un loc în altul, aşa cum a făcut cu Filip. Trebuie să ţinem minte, de asemenea, că Dumnezeu face anumite lucruri, pentru anumiţi oameni. El nu face asta pentru toţi oamenii. Deci, trebuie să fim foarte atenţi în studierea Scripturii, ca să nu încercăm să facem ceva spectaculos, pentru a primi onoare noi înşine.

    Dorinţa după onoare de la oameni este atât de înrădăcinată în firea noastră, încât uneori nici măcar nu ne dăm seama de asta. Isus i-a învăţat pe ucenici să se împotrivească cu tărie acestei dorinţe. Aici ispita, în esenţă, era de a primi onoare. 'Crede promisiunea lui Dumnezeu şi coboară nevătămat în curtea Templului, iar oamenii Te vor aclama.' Sau se poate petrece în moduri mai puţin spectaculoase. Isus a spus mai târziu în Matei 6: 'Când vă rugaţi, să nu vă rugaţi în aşa fel, încât să primiţi onoare de la cei care vă ascultă rugăciunea. Nu postiţi cu scopul de a informa pe toată lumea câte zile aţi postit. Făcând aşa căutaţi onoare de la oameni. Când dăruiţi, să nu ştie nimeni ce aţi dăruit.' Şi totuşi vedem cât de mult au nesocotit creştinii aceste porunci, primind onoare de la oameni şi ispitindu-L pe Dumnezeu.

    Aşadar, vedem că această chestiune de a-L ispiti pe Dumnezeu, are multe ramificaţii şi domenii în care putem face asta. Deci trebuie să fim echilibraţi în înţelegerea acestor versetelor. Acest verset împreună cu versetul acela. 'Este scris' şi 'De asemenea, este scris'. Marea nevoie în viaţa de creştin este de echilibru. De exemplu, Biblia spune în Ioan 1:14, că slava lui Dumnezeu a fost văzută în Isus Hristos plină de har şi de adevăr. Există un echilibru. Cum a zis Isus, când Diavolul a zis: 'Este scris', El a zis: 'De asemenea, este scris'. Noi trebuie să avem atât har, cât şi adevăr. Acesta este echilibrul care trebuie să fie în viaţa noastră. Trebuie să avem roada Duhului şi de asemenea, darurile Duhului. Uneori creştinii susţin că roada Duhului este cel mai important lucru, sau un alt grup susţine că fără darurile Duhului nu se poate. Eu spun că avem nevoie de amândouă. Şi răspunsul îl avem întotdeauna când ne uităm la Isus şi vedem ce a avut El. Ce a avut Isus? A avut El roada Duhului sau darurile Duhului? Ştiţi răspunsul. El le-a avut pe amândouă. A avut El har sau adevăr? El le-a avut pe amândouă. Mulţi oameni spun: 'Trebuie să susţinem adevărul!' Adevărat! Iar alţii spun: 'Da, dar trebuie să fim de asemenea îngăduitori!' Cum a fost Isus? A fost îndurător sau a apărat adevărul? El le-a avut pe amândouă. Vedem un exemplu clasic în cazul femeii prinse în preacurvie. Fariseii voiau să o omoare cu pietre. Adevărul este: Moise a spus să fie omorâtă cu pietre. Ce a spus Isus? 'Cine este fără păcat să arunce prima piatră.' Iar apoi, El nu i-a spus femeii că păcatul ei nu era chiar aşa de grav. El i-a spus: "Du-te, şi să nu mai păcătuieşti." 'Eu nu te osândesc, femeie.' Acesta este un aspect, ...har şi adevăr, "Du-te, şi să nu mai păcătuieşti." Aşadar, ţineţi minte! 'Este scris' şi 'De asemenea, este scris'. Acolo găsim tot adevărul al Scripturii.

     Tată Ceresc, ajută-ne să fim creştini echilibraţi, în orice aspect al vieţii noastre. Ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne arate zonele în care nu suntem echilibraţi, şi unde viaţa noastră Te dezonorează. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!