Continuăm studiul nostru astăzi despre tot ce ne-a învăţat Isus, studiu bazat pe ascultarea faţă de porunca Domnului Isus din Matei 28:20, unde ne-a spus să mergem la orice neam, şi să-i învăţăm pe oameni să facă efectiv tot ce a poruncit Isus. Nu e vorba de oricine din această lume, ci de ucenici. Noi trebuie să predicăm Evanghelia, iertarea păcatelor, întregii lumi. Însă când vine vorba de tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, noi trebuie să învăţăm aceste lucruri pe ucenicii Domnului. Nu are nici un sens să le spunem oamenilor lumeşti, neconvertiţi, tot ce ne-a învăţat Isus. El a spus ca mai întâi să-i facem ucenici - Matei 28:19, iar apoi să-i învăţăm să facă tot ce a poruncit El. Dacă nu-l faci pe un om ucenic, e inutilă încercarea de a-l învăţa tot ce a poruncit Isus. Vor fi doar cunoştinţe pe care nu e interesat să le urmeze.

    Avem o mulţime de creştini astăzi, care stau în adunări ascultând tot ce a poruncit Isus, şi care nu sunt interesaţi să urmeze aceste porunci, să le păzească; conducătorii lor nu le păzesc, prin urmare, nici ei. Nu despre asta vorbeşte Isus aici. Biserica poate deveni puternică, o biserică pe care porţile Locuinţei morţilor nu o vor înfrânge niciodată, şi nu o vor birui niciodată, dacă vom face ucenici mai întâi iar apoi să-i învăţăm să facă, nu să învăţăm lumea, ci pe aceşti ucenici, care au renunţat la tot ca să-L urmeze pe Hristos, să-i învăţăm fiecare lucru pe care l-a poruncit Isus. Eu cred că Dumnezeu doreşte grupuri mici cu oameni de acest gen, biserici noi testamentale pe tot pământul, pretutindeni. Trăsătura acestei biserici nou testamentale ar trebui să fie faptul că ei fac tot ce a poruncit Isus. De exemplu, faptul că ei caută să se iubească unii pe alţii, aşa cum i-a iubit Hristos, pentru ca toţi oamenii să cunoască că ei sunt ucenicii lui Hristos. Aceasta este voia lui Dumnezeu.

    De aceea ne-am uitat la lucrurile pe care ne-a învăţat Isus, începând de la Matei 4, asupra cărora ne-am concentrat studiul în ultimele sesiuni. Mergem acum în Matei 4:19, unde am studiat parţial în lecţia anterioară, unde Isus S-a întors către Simon Petru şi Andrei şi le-a spus: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni". Ne-am uitat la ceea ce implică acea poruncă "Veniţi după Mine", în lecţia anterioară. Vrem să ne uităm la a doua parte a versetului acum, la învăţătura pe care ne-a dat-o Isus. Să citim rar! Simt că mulţi creştini nu citesc Biblia rar, nu meditează asupra ei, nu se gândesc la cuvinte; aşadar ei pierd ceea ce are Dumnezeu pentru ei. Mult mai important decât să citeşti Biblia de 50 de ori într-un an este ca Biblia să treacă prin tine o dată pe an. Nu vreau să intru în Cartea Recordurilor Guiness prin de cât de multe ori am citit eu Biblia, sau prin cât de multe versete din Biblie am memorat. Nu sunt în competiţie cu nimeni legat de aceste aspecte. E bine să citeşti Biblia de multe ori, e bine să memorezi pasaje cât mai mari din ea, dacă poţi, să le aplici în viaţa ta, să-ţi însuşeşti acele promisiuni, să împlineşti acele porunci; altfel este inutil. Pot fi doar cunoştinţe care te fac să te mândreşti. Însă mult mai important este să laşi Biblia să treacă prin tine.

    Una dintre rugăciunile pe care le-am rostit, şi pe care continui să o fac este: 'Doamne, înainte să plec de pe acest pământ', aceasta este o rugăciune bună pe care şi tu o poţi spune, 'Doamne, înainte să plec de pe acest pământ, vreau să împlinesc fiecare poruncă pe care mi-ai dat-o mie să o împlinesc, în special cele din Noul Testament.' Sunt multe porunci către Israel în Vechiul Legământ, care nu sunt pentru mine, precum jertfirea mieilor şi ţinerea Sabatului, etc. Însă fiecare poruncă care îmi este destinată mie în Scriptură, vreau să o împlinesc 100%, înainte să plec de pe acest pământ. Şi în al doilea rând: 'Doamne, înainte să plec de pe acest pământ, vreau să-mi însuşesc fiecare promisiune pe care ai făcut-o în Noul Testament pentru mine. Sunt promisiuni către Israel, care nu mă interesează să mi le însuşesc, promisiuni către Avraam, care nu mă interesează. Însă promisiunile destinate mie, copilul lui Dumnezeu, fiecare dintre ele, fie din Noul, fie din Vechiul Testament, vreau să mi le însuşesc înainte să plec de pe acest pământ.' Nu este aceasta o rugăciune bună pe care o poţi spune? De ce să plec de pe acest pământ, ignorând anumite secţiuni ale Scripturii, ignorând anumite porunci, ignorând anumite promisiuni? Vreau să mi le însuşesc pe toate înainte să ajung în cer, aşa încât să pot sta înaintea Domnului meu, fără să fi dispreţuit nici una dintre poruncile sau promisiunile Sale. Cum crezi că te vei simţi când vei sta înaintea Domnului şi vei descoperi că ai neglijat multe dintre poruncile Sale? Poate pe cele mici... Şi ai neglijat să-ţi însuşeşti unele dintre promisiunile Sale, care ţi-au făcut viaţa nefericită pe pământ degeaba. Eu cred că m-aş simţi groaznic dacă ar fi să stau înaintea Domnului aşa. Eu nu vreau asta. De aceea vrem să citim cu atenţie o afirmaţie simplă precum aceasta: "Vă voi face pescari de oameni". Cine te va face pescar de oameni? Hristos. Nici un om nu te poate face pescar de oameni. Poţi merge la colegii biblice şi să petreci ani buni acolo, însă asta nu te va face pescar de oameni. Nu devii pescar de oameni studiind Biblia. Nu. Nu devii pescar de oameni auzind o provocare misionară, ridicându-ţi mâna sau venind în faţă şi îngenunchind şi dedicându-ţi viaţa pentru lucrarea Domnului. Dacă vrei să fii pescar de oameni Domnul spune: 'Vino după Mine', nici măcar să studiezi Biblia, ci 'Vino după Mine'.

    Acei creştini primari nu aveau Biblie. Cum puteau ei să fie pescari de oameni? Urmându-L pe Isus. Trebuie să mă înţelegi corect aici. Eu cred în studierea Scripturii. Cu ea am început noi - omul va trăi cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Dar să nu devii idolatru, un închinător al Bibliei. Scopul Bibliei este să ne ajute să-L urmăm mai bine pe Isus. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să ne descopere slava lui Hristos. Aşadar, "Veniţi după Mine", este calea prin care putem deveni pescari de oameni. Şi cine te va face pescar de oameni? Nu un institut biblic de pregătire misionară, ci Isus Hristos Însuşi. Dumnezeu poate folosi oameni, dar în cele din urmă, este Hristos care vrea să aibă o relaţie personală cu tine, şi numai El te poate face un pescar de oameni. Ce înseamnă să fii un pescar de oameni? Întocmai cum pescarii merg pe mări sau râuri, şi îşi aruncă mrejele ca să prindă peşti şi să-i aducă la mal. Să aducă peştii dintr-un mediu în alt mediu. Un peşte nu se simte confortabil în mod natural pe pământ, ci se simte confortabil în apă. Iar un pescar ia acel peşte din apă şi-l aduce pe pământ, într-un mediu total diferit de cel în care fusese.

    E foarte important să înţelegem. Nu e acelaşi lucru cu prinderea unui leu sau a unui elefant şi punerea sa într-o cuşcă, pentru că un leu este obişnuit să trăiască în junglă şi pe pământ, nu în apă. Însă când prinzi un peşte, acesta este scos şi pus într-un mediu total diferit. Adică, pământul şi apa sunt opuse, ca să spunem aşa. Deci, ca să fii un pescar de oameni, un pescar de oameni autentic, în adevăratul sens al cuvântului, ar însemna să mergi la oamenii care se află în apa acestei lumi, să-i scoţi de-acolo şi să-i aduci într-un mediu total diferit, care este Împărăţia cerurilor. Dacă nu ai scos pe cineva din această împărăţie pământească către Împărăţia cerurilor, nu ai scos efectiv acel peşte afară, probabil l-ai ţinut în mreaja ta, însă e tot în apă. Nu l-ai scos afară efectiv, nu ai fost un pescar de oameni. Ce pescar prinde peşti în mreajă şi îi lasă acolo, rămânând tot în apă? Peştii aceia se simt foarte confortabil în acea apă. Însă adu-i pe pământ şi vei vedea cum se comportă când sunt pe uscat; se zbat tare şi spun: 'Nu mă simt prea confortabil aici.' Când o persoană este transportată de la lucrurile pământeşti către cele cereşti, este un mediu total diferit. Aşa cum este pentru un peşte când iese din apă şi ajunge pe pământ.

    Când suntem transportaţi din împărăţia pământească către cea cerească, realizăm că acesta este de fapt mediul nostru natural. Duhul Sfânt ne ajută să ne simţim confortabil în Împărăţia cerurilor. Aşadar, să nu crezi că ţi-ai îndeplinit lucrarea de pescar de oameni, doar pentru că ai făcut 100 de oameni să spună: 'Doamne, Isuse, vino în inima mea.' Din nefericire, acest lucru s-a întâmplat. Oamenii nu au meditat asupra a ceea ce înseamnă să fii pescar de oameni. Iar asta este pentru că alţi oameni şi profesori, i-au făcut pescari de oameni, nu Hristos. Dacă Hristos te-ar face un pescar de oameni, ar fi pe baza aceluiaşi principiu pe care l-a predicat câteva versete mai sus, "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape". 'Îi voi învăţa pe aceşti peşti să se întoarcă, şi să caute Împărăţia cerurilor, un mediu total diferit de cel în care fuseseră înainte.' Asta face un pescar, scoate peştii din apă şi îi aduce pe pământ. Iar eu trebuie să scot oamenii afară din împărăţia pământească şi să-i duc în Împărăţia cerurilor, să-i scot din împărăţia Diavolului şi să-i duc în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi doar Isus ne poate face pescari de oameni. Nimeni altcineva nu o poate face. Şi nu doar evanghelistul este pescar de oameni. Nu. Evanghelistul face o parte din această lucrare. Proorocul, apostolul, învăţătorul, păstorul, ei toţi trebuie să completeze această lucrare, de a-i face pe oameni să se simtă confortabil în această Împărăţie a cerurilor.

    Aşadar, ce lucrare! Este o sarcină completă, să aduci o persoană din apă pe pământ, din împărăţia pământească către Împărăţia cerurilor. Aşadar, felul în care trebuie să procedăm este de a-L urma pe Hristos. Dacă Îl urmez pe Isus, voi proceda la fel ca El. Să folosim un exemplu. El a luat 11 oameni, de fapt, a chemat 12 oameni ca să-i fie ucenici, însă a reuşit doar cu 11 dintre ei, ca să-i transfere spre valorile Împărăţiei cerurilor. Unul dintre ei a renunţat, ceea ce ne învaţă că în ciuda celor mai bune eforturi ale noastre, sunt unii care vor renunţa totuşi, când vom căuta să-i îndrumăm pe oameni spre Împărăţia lui Dumnezeu. Nu suntem descurajaţi de asta, pentru că asta s-a întâmplat chiar şi în Biserica lui Hristos. Chiar dacă cineva fură bani în Biserica ta, nu te descuraja; în Biserica lui Hristos era unul care fura bani - Iuda Iscarioteanul. Deci, nu vorbim despre succes deplin de 100% cu cei cu care lucrăm. Isus nu a avut succes deplin cu toţi cei cu care a lucrat. El întotdeauna a spus: "Cine are urechi de auzit să audă". El nu-i forţează pe oameni să intre în Împărăţia Sa. El nu l-a forţat pe Iuda şi nu va forţa pe nimeni. Aşa că nu te descuraja dacă descoperi că unii oameni renunţă. Nu contează. Pavel a spus odată că toţi cei din Asia l-au părăsit(2 Timotei 1). Odată el s-a uitat la colaboratorii săi şi le-a spus în Filipeni 2, de la v.19 înainte, că nu are pe nimeni ca Timotei, toţi îşi căutau folosul lor. Însă nu era descurajat. El ştia că este îngustă calea către viaţă şi că puţini o găsesc. Isus ştia asta, El ne-a învăţat asta în Matei 7, asta ştiau şi apostolii şi asta ştiu şi eu. Lucrăm cu toată lumea, însă conştientizăm întotdeauna că sunt puţini cei care vor reuşi cu-adevărat. Doar câţiva vor găsi calea către viaţă, pentru că cei mai mulţi oameni nu sunt interesaţi. Ei vor atât lucrurile cereşti cât şi cele pământeşti. Şi sfârşesc ca Iuda Iscarioteanul. Sau ca cei care l-au părăsit pe Pavel. Însă dacă suntem credincioşi în lucrarea noastră, întotdeauna va fi o rămăşiţă care va deveni cu adevărat o parte a Împărăţiei cerurilor pe pământ, şi devine o Biserică foarte puternică ca martoră pentru Hristos pe acest pământ. Poate că nu va fi numeroasă, de fapt nu va fi numeroasă. Pentru că drumul către viaţă este îngust, şi foarte puţini îl găsesc.

    Aşadar, Domnul este Cel care ne face pescari de oameni. Este foarte important să înţelegem asta. Eu mă gândesc la imaginea din Ieremia 18, unde Domnul îi spune lui Ieremia să se ducă în casa olarului. Acolo îl vedem pe olarul care ia lut, noroi, şi face un vas frumos din el. E uimitor cum olarii experimentaţi pot face vase frumoase doar din noroi ordinar. Şi noi suntem noroi. Şi Domnul ne ia şi prin puterea Duhului Său Sfânt ne transformă într-un slujitor al lui Dumnezeu, un pescar de oameni. Acum...majoritatea oamenilor din lume pescuiesc după bani. Caută oportunităţi, întocmai ca pescarii, se orientează, caută peste tot în ape, unde să prindă peşte. 'Nu aici, nici aici... O, aici! Sunt o mulţime de peşti.' Aşa trăiesc cei mai mulţi oameni pe pământ. 'Unde pot face mai mulţi bani? Unde pot câştiga mai mulţi bani? Poate aici... Acolo, în partea cealaltă...'

    Când o persoană începe să caute Împărăţia lui Dumnezeu mai întâi, mentalitatea i se schimbă. El se gândeşte: 'Unde pot face mai mulţi oameni membrii ai Împărăţiei lui Dumnezeu? Să-i ajut să semene mai mult cu Hristos. Unde pot aduce pe cei neconvertiţi la Hristos? Unde o pot aduce pe acea persoană care s-a convertit, dar nu este încă ucenic, spre ucenicizare? Unde pot face acel ucenic, care este leneş, să păzească fiecare lucru pe care l-a poruncit Isus, astfel încât să fie transportat în totalitate în Împărăţia cerurilor, şi să calce pe urmele lui Isus? Iar apoi să mă pot reproduce în altă generaţie, unde persoana respectivă începe să-L urmeze pe Isus. Mai întâi eu încep să-L urmez, iar apoi, pe măsură ce pescuiesc aceşti oameni, şi îi transform în oameni care-L urmează pe Isus, produc o altă generaţie.' Eu cred că asta ar trebui să facem cu copii noştri. Fiecare ucenic adevărat al lui Isus, ar trebui să dorească ca fiecare fiu şi fiică a sa, să devină şi ei urmaşi ai lui Isus, astfel încât Isus să-i poată face pescari de oameni. Eu nu-i pot face pescari de oameni, însă Isus îi poate face pescari de oameni. Sunt mulţi predicatori care îşi promovează proprii copii să calce pe urmele lor. Eu nu vorbesc despre prostii de acest gen. Numai Isus poate face pe cineva un pescar de oameni. Isus este Cel care mă poate face pescar de oameni. Eu nu-mi pot face niciodată copii pescari de oameni, însă Isus trebuie să-i facă. Eu îi pot încuraja să-L urmeze pe Isus. Iar Isus trebuie să-i facă pescari de oameni. Isus trebuie să-i facă slujitorii Săi. Eu nu pot face asta, oricât de mult aş încerca. Este foarte important să înţelegem această deosebire. Însă trebuie să căutăm să-i învăţăm pe copii noştri, şi generaţia tânără de care avem grijă, să calce pe urmele lui Isus şi să spunem: 'Doamne, Te rugăm, fă-i şi pe ei pescari de oameni. Fă-i oameni care să îi scoată şi pe alţii afară din această lume, şi să-i aducă în Împărăţia Ta veşnică.'

    Aşadar, în acest proces, trebuie să învăţăm ceva. Şi anume, din exemplele care ne sunt date în evanghelii, şi ceea ce ne-a învăţat Isus Însuşi prin acţiunile Sale, cum au învăţat acei pescari să pescuiască. El i-a învăţat o dată la începutul lucrării Sale, şi o dată la sfârşitul lucrării Sale. Este foarte interesant să observăm asta. Citim că Isus a curăţit Templul de două ori. Prima dată la începutul lucrării Sale, în Ioan 2, şi încă o dată la sfârşitul lucrării Sale. În acelaşi fel, vedem că El îi învaţă pe ucenici acest adevăr prin exemplu, o dată la începutul lucrării Sale, în Luca 5, iar apoi la sfârşitul lucrării Sale, în Ioan 21. Aşadar, haideţi să ne uităm la ele, în Luca 5, cum i-a învăţat El să prindă peşti, ca şi principiu referitor la felul în care El ne face pescari de oameni. În Luca 5:1 citim că Isus se afla lângă lacul Ghenezaret. Şi S-a suit într-una dintre corăbii(v.3), care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la ţărm. De data aceasta El era în corabie. Iar apoi S-a aşezat jos în corabie şi a început să dea învăţătură. După ce a terminat să vorbească noroadelor, i-a spus lui Simon: 'Hai să prindem nişte peşte acum! Am împrumutat corabia ta şi aş vrea să te plătesc pentru asta.' Nu era cumsecade din partea lui Hristos acest lucru? El i-a zis: "Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire." Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic." Acesta este un principiu pe care trebuie să-l înţelegem, atunci când Îl slujim pe Domnul. Dacă trudeşti din greu toată viaţa ta, fără puterea Duhului Sfânt, vei descoperi într-o zi când vei fi în cer, că nu ai prins nimic, chiar dacă tu însuţi eşti în barcă şi eşti mântuit. Vrei o astfel de viaţă? Eu cu siguranţă nu vreau. De aceea vreau să învăţ să ascult pe Isus, să ascult Cuvântul lui Dumnezeu, vocea Lui, Duhul Sfânt. Deci, Isus îi spune să arunce mrejele pentru pescuire, să meargă spre apele adânci, iar Simon este dispus să se supună. El spune: 'Chiar dacă nu am prins nimic, la Cuvântul Tău, voi arunca mrejele.'(v.5)

    Acesta este primul principiu: 'Doamne, nu mă voi lăsa condus de raţiunea mea umană. Voi face ce-mi vei spune Tu, chiar dacă raţiunea mea îmi spune că e o pierdere de timp.' Pentru că te-ai trudit toată noaptea, în aceleaşi zone, te-ai dus în fiecare locşor al acestui lac, şi nu ai prins nimic. Imaginaţi-vă câte ore ale nopţii s-au trudit, 7-8 ore, şi nu au prins nimic. Sunt foarte siguri că nu e peşte; probabil peştii sunt la o adâncime foarte mare, şi nu vin sus la nivelul mrejelor. 'Însă, la Cuvântul Tău, voi face asta. Doamne, dacă Tu mi-ai spus s-o fac, o voi face.' Deci s-au dus şi după ce au aruncat mrejele, au prins o aşa mare mulţime de peşti, încât mrejele au început să li se rupă. Şi a fost nevoie să le facă semn tovarăşilor lor din alte corăbii(v.7), să vină să-i ajute, iar aceştia au venit şi au umplut ambele corăbii.

    Aceasta este o imagine a Bisericilor care lucrează împreună, care sunt dornice să aducă oamenii în Împărăţia lui Dumnezeu, să-i aducă în întregime în Împărăţia lui Dumnezeu spunând: 'Veniţi, nu pot face totul singur, veniţi, haideţi să cooperăm, şi să umplem ambele corăbii'. Şi chiar şi a doua corabie a început să se scufunde. Imaginaţi-vă o astfel de pescuire! Când Simon Petru a văzut asta, el a ştiut că este o minune. A ştiut că nu a fost ceva accidental. A fost un adevărat miracol, încât a căzut la picioarele lui Isus, şi a spus: "O, Doamne... sunt un om păcătos." 'Pleacă de la mine, Tu eşti prea sfânt pentru mine', "pentru că îl apucase spaima... din pricina pescuirii pe care o făcuseră".(v.9) Iacov şi Ioan, partenerii lui Simon, erau şi ei acolo şi Isus le-a spus: 'Nu vă temeţi, de acum încolo veţi fi pescari de oameni.' Aici este acelaşi principiu pe care El îl aplică cu privire la a fi pescar de oameni. Recunoaşte că nu o poţi face de unul singur. Că toată munca ta va fi egală cu zero. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l recunoşti, iar apoi pleacă-ţi capul înaintea lui Dumnezeu şi spune: 'Doamne, nu vreau să fac voia mea în viaţa mea; nu vreau să-L slujesc pe Dumnezeu după planul meu; nu vreau să mă duc în partea asta a lacului sau în partea cealaltă, după alegerea mea; spune-mi Tu unde să merg şi voi merge.' Este acesta modul în care cauţi să-L slujeşti pe Domnul? Atunci vei împlini voia lui Dumnezeu.

    Este una dintre marile binecuvântări pe care le-am descoperit, mai ales în ultimii 36 de ani, în timp ce am căutat să ascult, că să aflu unde vrea Dumnezeu să mă duc. Eu nu merg în toate locurile unde mă invită oamenii, pentru că se poate ca Dumnezeu să nu vrea să mă duc oriunde. Oamenii pot gândi că dacă sunt un frate înzestrat şi vorbesc undeva, voi fi o binecuvântare. Nu e aşa. Nu pot fi o binecuvântare decât în locurile în care mă trimite Dumnezeu. Nu pot prinde peşte decât dacă Dumnezeu îmi spune să mă duc. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem. Iar al doilea este că atunci când Domnul îţi spune să te duci, în ciuda a tot ce îţi spun sentimentele şi raţiunea, să te duci. Şi vei descoperi, aşa cum am descoperit eu de multe ori, că Dumnezeu are un scop trimiţându-ne acolo.

    Celălalt exemplu se află în Ioan 21, la sfârşitul lucrării lui Isus. Este minunea pe care a făcut-o după înviere. Ultima minune pe care a făcut-o, ultimul lucru menţionat în Ioan 21. Citim că, de data asta, El nu era în corabie. Ucenicii erau în corabie, ei se trudiseră toată noaptea(Ioan 21:3), şi din nou nu prinseseră nimic. O repetare a lecţiei pe care o învăţaseră 3 ani mai devreme, la începutul lucrării lui Isus. Şi apoi Isus stă pe ţărm şi spune: 'Ati prins ceva peşte?' Iar ei răspund: 'Nimic'. „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei.” "...şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor."(Ioan 21:6) Şi aici, din nou, lecţia este aceeaşi. Noi ne trudim toată noaptea fără să căutăm voia Domnului, ştiţi, pentru că facem voia noastră. În Ioan 21:3 spune că Petru a spus: "Mă duc să prind peşte", iar ceilalţi au spus: "Mergem şi noi cu tine". Şi s-au dus, făcând voia lor şi nu au prins nimic. Iar câteva ore mai târziu, când a venit Isus dimineaţa, după ce ei au ajuns la capătul puterilor, şi deseori Domnul trebuie să aştepte până ajungem la capătul puterilor noastre, El îi întreabă: 'Aţi prins ceva cu toată truda voastră, şi alegând să faceţi voia voastră?' 'Nu.' 'Uită-te la calitatea celor convertiţi prin tine. Ei sunt înfrânţi, se luptă unii cu alţii, iubesc banii, nu împlinesc nimic din ceea ce am poruncit. Este acesta genul de 'peşti' pe care Mi-i vei prezenta Mie?'

    Apostolul Pavel spunea că vrea să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă plăcută Lui. Sunt credincioşii pe care i-ai convertit, din Biserica ta, plăcuţi înaintea lui Dumnezeu? Sau sunt oameni care se luptă şi se ceartă unii cu alţii? Cum sunt cuplurile căsătorite din Biserica ta? Cum sunt crescuţi copiii din Biserica ta? Acestea sunt întrebările. Sunt ei plăcuţi înaintea lui Dumnezeu? Pavel spune în Romani 15 că vrea ca "neamurile să-I fie o jertfă bine primită". Aşadar 'peştii' pe care I-i oferim lui Dumnezeu sunt, întocmai cum se întâmplă când invităm pe cineva important la masă, îi dăm ce avem mai bun. Pavel spune în 2 Corinteni 11:2: vreau "să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată." El spune: 'Vreau să vă prezint într-o zi, ca pe o fecioară curată, înaintea bărbatului tău, Hristos. De aceea lucrez cu voi.' În Coloseni 1:28 Pavel spune că vrea să înfăţişeze fiecare om desăvârşit în Hristos. "Iată la ce lucrez eu".(v.29)

    Aşadar, ce înseamnă să prinzi peşte? Să înfăţişăm înaintea Domnului peştii cei mai buni posibili. Să mergem şi să lucrăm împreună cu alţii, nu de unii singuri. Să lucrăm împreună cu alţi membrii din trupul lui Hristos, colaborând, noi, împlinindu-ne partea noastră, ei făcându-şi partea lor, astfel ca în final, să putem transporta oamenii din împărăţia pământească în Împărăţia cerurilor şi să înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu o jertfă plăcută Lui, după cum spune Pavel în Romani 15, şi o fecioară curată care să fie Mireasa lui Hristos. Haideţi să lucrăm pentru asta, şi felul în care trebuie să procedăm este să-L urmăm pe Hristos, şi să-L lăsăm să ne modeleze, aşa cum olarul modelează lutul, şi-l face un vas frumos.

    Tată ceresc, în timp ce ne închinăm din nou înaintea Ta, Te rugăm să ne faci şi pe noi adevăraţi pescari de oameni, care vor împlini voia Ta pe acest pământ. Te rugăm cu umilinţă, în Numele Domnului Isus, Amin!