Haideți să ne deschidem din nou Bibliile la Matei. Capitolul 5. De obicei, în ziua mea liberă predau la școala de duminică din biserica mea de acasă, din Illinois. Dar astăzi sunt multe lucruri care trebuie spuse, multe lucruri care trebuie să fie schimbate. Și eu nu sunt atât de bătrân pe cât este misiunea de veche, obișnuiesc să spun oamenilor că sunt un băiețel al lui Dumnezeu. Voi sunteți oameni ai lui Dumnezeu la 65 de ani ai voștri, sau cam pe-acolo. Dar în cei 22 de ani de când umblu cu Domnul și predic, am văzut furtuni și am trăit timpuri de nesiguranță, dar am învățat că Dumnezeu rămâne mereu credincios. El nu este niciodată luat prin surprindere și lucrurile Îi sunt supuse. În sensul cel mai strict, nu există nici o moleculă rătăcită în univers. Nu mă încred în abilitatea omului de a-L auzi pe Dumnezeu, dar mă încred în abilitatea lui Dumnezeu de a vorbi oamenilor. Acela care a început o lucrare bună în fiecare persoană de aici, o va duce la bun sfârșit. În fiecare om. Dacă nu ar fi așa, mi-ar fi teamă și să mă ridic dimineața din pat. Haideți să deschidem la Matei, capitolul 5, versetul 13. Vom citi acest text din nou, am înțeles ceva foarte, foarte important, din Matei 5:13. Că sunt anumite caracteristici esențiale creștinismului. Că asupra acestor lucruri ar trebui să ne concentrăm în viața noastră personală. Și că valoarea noastră în Împărăție nu este stabilită de lucrarea noastră, ci este determinată de intimitatea noastră cu Isus Hristos. Putem face multe lucruri, dar dacă nu ne-am făcut asemenea chipului Său, nu am făcut ce era cel mai important. Matei 5:13, "Voi sunteți sarea pământului, dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni." Să ne rugăm.

    Tată, mă rog să-Ti folosești Cuvântul, pentru ca să ne ajuți să fim făcuți asemenea chipului Domnului nostru Isus Hristos. Și, Tată, mă rog ca să ne dăruiești îndurare și har, să-i întărești pe toți aceia care au nevoie de îmbărbătare, să-i mângâi pe toți aceia care au nevoie de mângâiere, să fii ajutorul nostru nelipsit, Doamne, în permanentele noastre momente de nevoie. Amin.

    Aș vrea să ne întoarcem repede, la versetul 13 și apoi la caracteristicile pe care le-am discutat în această dimineață. Aici este spus ceva foarte, foarte important, "Voi sunteți sarea pământului, dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va recăpăta puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni." Eficiența noastră în Împărăția lui Dumnezeu este direct legată de caracterul nostru și asemănarea noastră cu Hristos. Una dintre problemele pe care le observ la seminariile noastre de astăzi este că ne concentrăm atât de mult asupra cunoașterii. Ea este importantă. Doctrina este foarte importantă. Mi-am petrecut viața cu studiul și predicarea doctrinei. Dar noi îi acordăm așa de mult timp doctrinei, și acordăm chiar și mai mult timp modelelor, sistemelor, programelor, dar așa de puțin timp investim în caracterul studentului seminarist. Așa că trebuie să fim foarte atenți. Marea majoritate dintre noi, americanii, căutăm mai mult să facem ceva decât să devenim cineva. Suntem mai degrabă activi, decât să fim acei care stau și cugetă la adevăruri mărețe și care încearcă să pătrundă în caracterul ființei noastre. Acest lucru trebuie într-adevăr să se schimbe. Chiar trebuie să se schimbe. Întotdeauna trebuie să existe un echilibru. Sunt oameni care mereu cugetă și nu fac nimic altceva, și sunt oameni care sunt mereu ocupați și nu se gândesc la faptele lor sau la caracterul ce motivează faptele lor. În toate lucrurile este necesară chibzuința și trebuie să existe un echilibru. Dacă ar fi să privesc la Biserica lui Isus Hristos din America, aș spune că problema noastră cea mai mare nu este că ducem lipsă de resurse materiale pentru a realiza anumite lucruri, nu că ducem lipsă de exemple, programe, planuri, ci că ducem lipsă de asemănarea cu chipul lui Isus Hristos. Spune că sarea nu mai este bună de nimic. Înțelegi cât de adânc influențează caracterul nostru orice încercare de a face ceva în viața de creștin sau în lucrarea noastră creștină? Mulți dintre voi cei de aici aveți copii. Nu vreau să bat câmpii acum cu acest lucru, dar fiindcă mă aflu aici o voi spune. Voi sunteți mai mult preocupați de ceea ce vor face ei când vor fi mari. Ar trebui să vă preocupați mai mult de ceea ce vor fi ei atunci când se vor face mari. Înaintea tronului Lui Dumnezeu valorează foarte puțin ceea ce ei devin în această lume, ci mai degrabă dacă Isus Hristos a intrat în viața lor și ei devin asemenea chipului lui Hristos. Este vorba doar despre caracter. Totul este despre Isus. Pasiunea noastră cea mai mare, chiar și obsesia noastră cea mai grandioasă ar trebui să fie asemănarea cu Hristos, să fim ca El, chiar și în relațiile noastre cele mai intime pe care le avem. Altfel, ceea ce facem va fi, în mare parte, fără valoare. Fără valoare.

    Permiteți-mi să revin și să spun ceva ce este foarte important de spus. Poate ați auzit azi-dimineață că am spus că nu a existat niciodată un așa-numit "mare om al lui Dumnezeu". Vreau să evidențiez că nu a existat vreodată vreun om perfect. Privește la marele predicator Charles Spurgeon și, după părerea mea, nu veți găsi un mai mare predicator ca el, care să fi trăit pe pământ. Am participat cu ceva timp în urmă la o conferință reformată în Detroit, Michigan. Toți de acolo îl iubeau pe Charles Spurgeon, îl iubeau pe Jonathan Edwards și toți vorbeau despre acești oameni tot timpul. M-am ridicat și le-am spus, în primul rând, că Charles Spurgeon a fost un eretic, iar Jonathan Edwards nu era așa de pios precum credeți. Așa am continuat și am început să le distrug toți idolii. Unii oamenii au început să se enerveze foarte mult. Le-am spus, "Voi priviți prea mult la oameni. Dumnezeu nu folosește oameni perfecți. El folosește doar oameni." Atunci când spun că trebuie să ne facem asemenea chipului lui Hristos, trebuie, de asemenea, trebuie să recunoaștem că Dumnezeu a folosit mereu oameni care au avut, pe undeva, anumite lipsuri. De aceea, prieteni dragi, avem așa de multă nevoie de trupul lui Hristos. Și trebuie să fim deschiși unii față de alții și trebuie să fim deschiși față de Cuvântul lui Dumnezeu, care vine prin alții. Ne aflăm într-o stare, pe care nu aș numi-o chiar o stare intermediară, dar cu siguranță că ne legănăm pe un pendul. Pe de o parte, Dumnezeu a lucrat în viața noastră o lucrare supranaturală, miraculoasă, în viața noastră, născându-ne din nou, făcându-ne vii, făcându-ne făpturi noi, iar pe de altă parte însă, mai este în viața noastră un aspect care trebuie îndreptat. Aceasta implică o luptă. Atunci când caut un misionar pentru câmpul de misiune extern, nu caut omul perfect, nu caut omul cel mai curat, nu îl caut pe acela care pare că îndeplinește toate condițiile și care arată atât de deosebit. Nu privesc la frumusețea omului, ceea ce caut este pasiunea din om. Pasiunea și dorința de a face lucrarea Domnului. Poate că te afli aici în această seară și ești foarte, foarte departe de tot ceea ce oglindește asemănarea cu Isus Hristos. Întrebarea mea pentru tine este, "Ai o pasiune în inimă pentru a fi ca El?" Ești gata să spui, "Nu sunt ca Isus în familia mea, nu sunt ca Isus la locul de muncă, nu sunt ca Isus în relația cu copiii mei. Sunt atât de multe domenii unde am lipsuri!" Dacă ai ajuns sincer la acest punct, nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Este speranță pentru tine. Este speranță.

    Haideți să ne uităm mai departe la câteva dintre aceste caracteristici. Am discutat deja despre sărăcia în Duhul, care înseamnă o dependență totală de Dumnezeu. Permiteți-mi să spun următoarele. Mare parte din predicarea modernă de astăzi, este doar despre lucrurile mărețe, despre lucrurile plăcute, lucrurile revigorante, pe care Dumnezeu vrea să le înfăptuiască în viața ta. Dar trebuie să fim foarte atenți, deoarece când Dumnezeu naște din nou o persoană și ea este cu adevărat renăscută, Dumnezeu începe, într-un fel, să lucreze moartea în viața acestei persoane. În Ezechiel, El spune foarte clar în una din promisiunile noului legământ din capitolul 36, "Vă voi curăța de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri." Pentru ca El să te aducă într-o stare dependentă de Dumnezeu, trebuie ca El să sufle vânturi puternice peste tine, trebuie să sfărâme în bucăți fortăreața încrederii pe care o ai în tine, trebuie să facă orice este nevoie, și El va face într-adevăr orice este nevoie, pentru a te aduce într-o stare în care să recunoști că nu poți face nimic fără Isus Hristos. Dependență totală. Dependență totală. Am vorbit despre jelire. Pentru un creștin aceasta nu înseamnă o situație disperată. Ne jelim păcatul, dar apoi suntem ridicați și purtați pe aripile harului. Noi știm că această căință nu va duce la disperare, nu ne va duce la pedeapsă, ci Domnul slavei ne va ridica. Dacă ne smerim înaintea Domnului, El ne va ridica. Ne va ridica! Este promisiunea Lui. "Ferice de cei ce plâng" - sensibilitatea la păcat. Permiteți-mi să mă opresc puțin aici. Fiecare cuvânt al versetului merită să fie studiat timp de o săptămână. Sunt anumite lucruri în viețile voastre... și dacă sunteți o biserică obișnuită, cu probleme obișnuite, sunt anumite lucruri în viețile voastre care au întunecat sensibilitatea voastră la păcat. Aceasta este înfrățirea cu lumea. A fost un mare violonist în Europa. Când a ajuns foarte înaintat în vârstă, aproape de pensionare, după ce a cântat, un tânăr i s-a adresat, "Domnule, mi-aș da viața să pot cânta ca dumneavoastră." Bătrânul a răspuns, "Mi-am dat toată viața ca să cânt ca mine." Vrei ca Duhul lui Dumnezeu să-ți dea putere? Vrei să ai bunăvoința lui Dumnezeu peste viața ta? Vrei să vezi că Dumnezeu lucrează? Vrei să fii sensibil? Vrei să ai o ureche gata să asculte imediat și o inimă doritoare? Atunci sunt lucruri pe care trebuie să le lași în urmă. Toate lucrurile și toate influențele care îți întunecă inima și fac urechile tale să fie pline de lipsuri, va trebui să pui pe o listă aceste lucruri și să le scoți afară din viața ta. Una dintre cele mai mari probleme ale bisericii de astăzi, este influența mass-mediei, a televiziunii și a altor lucruri asemănătoare care ne fac atât de plictisiți față de adevărata sfințenie. Biserică, vrei să fii evlavioasă? Vrei să fii rapidă la chemare? Vrei să fii sensibilă la păcat? Te va costa ceva. Va trebui să iei o decizie. Unii dintre voi, tinerilor de aici, vreți să fiți folosiți de Dumnezeu. Mulți vor să fie folosiți de către Dumnezeu, dar puțini termină alergarea. De fapt, puțini sunt aceia care încep alergarea. Trebuie să te întorci de la lucrurile pe care Dumnezeu le urăște și să alergi cu pasiune spre cele pe care Dumnezeu le acceptă. El spune, "Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați, ferice de cei blânzi." Eu sunt un fiu de fermier din sudul statului Illinois. Provin dintr-o familie de fermieri și crescători de vite, oameni care se laudă cu puterea lor. Oameni care, dacă ar avea un steag, ar scrie pe el, "Nu ai să calci peste mine!" Eu port aceasta în mine și nu este de la Dumnezeu. Dumnezeu mă cheamă atât pe mine cât și pe tine să fim curajoși, ne cheamă să fim tari cu puterea Domnului. El ne spune că vor fi vremuri când va trebui să tragem linia în atitudinea noastră și să spunem: nu mergi mai departe! Poate vor veni momente când va trebui să ne dăm chiar și viața. Dar în toate timpurile trebuie să fim blânzi. Domnule, cauți tu să dezvolți această trăsătură în viața ta? Blândețea. Vorbim de puterea Domnului nostru, vorbim de curajul Domnului nostru, dar El se întoarce înspre noi și ne spune, "Nu Mă confundați cu romanii! Nu Mă confundați cu o împărăție de fier!" Ești tu blând? Crezi că blândețea este o trăsătură feminină? Da, este. Însă este și masculină. "Ferice de cei blânzi." Ce se spune despre ei? "...căci ei vor moșteni pământul. Ferice de cei blânzi." Atunci când vrem să definim un termen, trebuie să știm că Isus Hristos este cel care definește totul. De exemplu, dacă vă spun că trebuie să fiți sfinți, când vă spun că voi, oamenii, trebuie să fiți sfinți, vreau să știți că probabil vor fi tot atâtea definiții în această biserică, câte persoane sunt acum aici. Întrebarea este că atunci când vă spun că trebuie să fiți sfinți, cum vom afla ce înseamnă să fii cu adevărat sfânt? Mergem la Isus Hristos. Când Biblia ne spune că trebuie să fim blânzi, unde vom găsi o definiție a blândeții, unde vom găsi un exemplu? Este în persoana lui Isus Hristos. Tot ceea ce trebuie să știți, se găsește în persoana și învățătura lui Isus Hristos.

    Aș vrea să observăm puțin ce înseamnă să fii blând. Să deschidem la cartea Matei capitolul 11 versetul 28, "Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă." Se întâmplă că oamenii "trudiți" și "împovărați" sunt de obicei puțin intimidați și speriați. Și oamenii intimidați și speriați nu vor căuta ajutor la nimeni, doar la cei blânzi. Mereu mă adresez bărbaților pe care îi ucenicizez, întrebându-I, "Cum se comportă copiii cu voi?" Acesta este un mare semn al evlaviei, un mare semn al caracterului lui Hristos. Se simt bine copiii în preajma ta, le place să se joace cu tine? Ar vrea ei uneori să te scoată afară din biserică și să vă plimbați cu scuterul prin parcare? Am avut oameni care au venit la Isus și care nu ar putea merge în altă parte, pentru că oriunde au mers, fiecare ușă a fost închisă, oriunde au mers, s-au întors și mai zdrobiți decât erau înainte. Vorbim despre blândețe, despre această trăsătură a caracterului pentru care cei obosiți și împovărați pot veni și chiar să creadă că vor găsi odihnă, vor putea găsi ajutor. Domnul spune mai departe, "Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima." Ce lucru uimitor! Aici este Omul care a stat împotriva unui întreg sistem religios, și a unui întreg imperiu. El îi învăța pe farisei, iar ei se enervau atât de mult pe El, încât își sfâșiau hainele, își smulgeau părul din cap, scrâșneau din dinți și aruncau cu țărână în sus, apoi Domnul le răspundea, "Vreți să mai auziți o pildă?" El nu s-a ascuns de nimeni. Dar în același timp, vedem o altă latură a acestei personalități frumoase, care este o reflectare perfectă a ceea ce omul ar trebui cu adevărat să fie. Îl vedem pe acest Om care se descrie pe Sine ca fiind blând și smerit cu inima. Oamenii care se uită la tine, care vin la tine, ar putea spune ei asta despre tine? Odată i-am spus soției mele... O, ce profet este soția mea! I-am spus, "Eu nu am acest caracter." "Ai dreptate. Trebuie să te pocăiești!" "Dar eu nu sunt făcut așa." Ea, "De aceea Dumnezeu vrea să te refacă." "Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine." Este așa de multă învățătură astăzi în biserică. Aici este ceva dificil, ce trebuie să înțelegeți. Mie nu îmi este greu să vă învăț, dar ar fi un lucru înfricoșător să vă ucenicizez. La ce mă refer? Dacă vă predic de la amvon, vă pot spune lucruri bune, iar voi când plecați de aici să exclamați, "O, a fost foarte frumos!" Vino să locuiești cu mine! El spune, "Vino la Mine, uită-te la viața Mea și învață de la Mine." Aici ne este nouă greu. El spune, "Învață umilința, trăind cu Mine. Învață să fii smerit cu inima, bun, milos și alte trăsături. Vrei să înveți aceste lucruri? Atunci vino să locuiești în casa mea. Este un lucru uimitor. Nu cunosc mulți oameni, incluzându-mă pe mine, care ar declara așa ceva. Daca vrei să înveți ce este umilința, vino să locuiești la mine pentru o perioadă și să privești la mine. Cine ar îndrăzni să spună un astfel de lucru? Acesta este însă, scopul vieții noastre. Îmi amintesc când eram la colegiu, la Universitatea din Texas, la seminar, cred că am făcut atunci o greșeală teribilă. Îmi aduc aminte că m-am rugat toată noaptea, cerându-I lui Dumnezeu, "Doamne, fă-mă un predicator, vreau să predic Cuvântul Tău. Dumnezeule, vreau să am puterea Ta în viața mea, ca să predic Cuvântul Tău." Vreți să știți ceva? Cel puțin, la un anumit nivel, El a răspuns acelei rugăciuni. Predic în toată lumea și se pare că este o măsură de har în această lucrare. Am avut alți prieteni, mai înțelepți ca mine. Ei se rugau cam așa, "Doamne, fă-mă ca Isus! Nu mă interesează să devin un mare predicator. Fă-mă ca Isus!" Se poate ca eu să fii făcut o mare greșeală? Da. Aș schimba toate rugăciunile pe care le-am făcut vreodată pentru lucrare și predicare, le-aș da pe toate pentru rugăciunea de a deveni asemeni lui Isus Hristos. Nu m-aș simți deloc intimidat dacă mi-ați cere să predic despre părerea Bibliei cu privire la umilință și blândețe. Aș putea face aceasta. Aș trece prin cartea Proverbe ca să vă învăț despre asta. Ce m-ar intimida este dacă mi-ai spune, "Paul, pot veni în casa ta pentru un timp, ca să învăț despre blândețe?" Asta m-ar îngrozi. Poate te-aș putea păcăli pentru o vreme. M-aș putea păzi, dar într-un moment de neveghere, adevăratul eu ar ieși la suprafață.

    Aș dori acum să ne uităm în continuare la ce spune, "Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre." Tu și cu mine ar trebui, într-un anumit sens, să fim oamenii în care ceilalți să găsească odihnă în noi, unde pot găsi un adăpost, unde pot găsi o prietenie. Se vor putea îndrepta spre cineva care privește dincolo de păcatul lor, așa cum Hristos nu ține în seamă păcatele noastre. Ești tu un refugiu pentru oameni? Trebuie să fiu foarte atent acum, pentru că vreau să împărtășesc ceva cu voi. Pentru unii dintre voi va suna cam... de fapt, nici eu nu știu cum va suna pentru voi. Dar cunosc oameni din biserică care sunt foarte nevoiași și este în ordine acest lucru. Dar cunosc pe unii care sunt atât de nevoiași încât ceilalți din biserică au ajuns să fugă de ei, pentru că atunci când cineva se apropie de ei, ei sunt numai într-o nevoie. Aceștia primesc mereu, dar niciodată nu dau. Și vouă vă dau același îndemn: nu doar cei puternici trebuie să fie un adăpost, ci și voi care vă simțiți slabi și nevoiași trebuie să începeți să vă schimbați, și de asemenea, să oferiți și voi un adăpost pentru alți oameni. Dați și voi, și poate prin dăruirea voastră, poate ajutând pe alții, problemele voastre vor dispărea. Un creștin poate fi în nevoie, dar nu ar trebui să fim întotdeauna în nevoi. Un creștin ar trebui uneori să găsească un adăpost în puterea altora, dar nu trebuie să trăiască mereu sprijinindu-se pe puterea altora. Soția mea m-ar certa pentru ceea ce fac acum, pentru că textul de față este atât de bogat și eu aș vrea să spun totul. Dar scopul principal aici este să spun că Isus a fost blând.  Și blândețea aceasta a fost demonstrată prin faptul că cei mai slabi și cei mai obosiți au venit la El. Tinerilor, permiteți-mi să vă spun ceva. Credeți că voi nu aveți ocazii pentru că sunteți la gimnaziu și la liceu. Vreau să vă spun că unii dintre cei mai cruzi oameni de pe fața pământului sunt în gimnazii și în licee. Este adevărat. Unii dintre voi ați fost fie victime ale acestora, fie voi înșivă ați fost cei nemiloși. Gândește-te la cei din clasa ta. Sunt unii cu care nimeni nu se joacă, toți îi ridiculizează pentru îmbrăcămintea lor și pentru toate celelalte lucruri. Sunt izolați, lăsați deoparte, răniți, distruși și nu vor să mai meargă la școală din cauza celor ce li se întâmplă. Poți să fii un adăpost pentru ei. Voi vă puteți apropia de ei. Voi puteți demonstra ceea ce Domnul spune aici. Puteți fi blânzi și buni, astfel ca acele persoane să găsească odihnă în asemănarea voastră cu Hristos. Înțelegeți ce vreau să spun? Vă spun, când privești la acest lucru și începi să îl aplici, este ceva uimitor.

    Un alt lucru pe care vreau să-l spun referitor la blândețea Domnului nostru, în versetul 18 din capitolul 12, "Iată robul Meu pe care L-am ales, preaiubitul Meu în care sufletul meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El și va vesti neamurilor judecata." Am putea crede că marele Căpitan al oștirii a venit în Numele Domnului, împuternicit de Duhul Sfânt ca să facă o mare lucrare de judecată. Dar apoi continuă în versetul 19. El nu s-a îmbrăcat cu un strai de luptă, ci este vorba despre o manta a umilinței, a blândeții, pentru că spune, "El nu se va lua la ceartă, nici nu va striga și nimeni nu-i va auzi glasul pe ulițe. Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." Popoarele cele mai păgâne de pe pământ vor învăța să se încreadă în acest Atotputernic al lui Dumnezeu. Aici este textul la care aș vrea să ne uităm, în versetul 20, "Nu va frânge o trestie ruptă." Este uimitor. Puritanii au vorbit mult din acest text, este scrisă chiar și o carte. Permiteți-mi să vă spun părerea lor despre afirmația că Domnul nostru Isus nu va frânge o trestie ruptă. În Israel, copiii mergeau uneori la râu să ia o trestie pentru că puteau face multe lucruri cu ea. În primul rând, poți să o scobești, să faci găuri în ea și obții un fluier foarte subțire. Fragilitatea este un aspect problematic la o trestie. Și în mâna copiilor.... Începi să lucrezi cu trestia câteva minute și apoi ți se rupe. Ce vei face atunci? Vei sta toată ziua încercând să o repari? Sigur că nu! Arunc-o! De ce nu? De ce să n-o arunci? Sunt miliarde de alte trestii în râu din care ne putem face instrumentul nostru muzical! Nu avem nevoie de asta! E crăpată, ruptă, fără valoare. Arunc-o! Ia alta! Dar Isus nu face acest lucru. El începe să lucreze în viața acelei persoane: tânăr, bărbat, femeie, copil. Începe o lucrare bună în ei. Cu timpul, acea "lucrare" devine zgâriată, ruptă, cioplită. Apare fără valoare în fața tuturor. Noi respingem oamenii atât de repede, nu-i așa? Dar Isus vine și ia acea bucată de trestie fisurată, ruptă, din care nu mai poate ieși nici un sunet. El ia această trestie și începe să o refacă. Știți, Satan nu este numai acuzatorul fraților, ci în primul rând este acuzatorul lui Dumnezeu. Mi-l pot imagina pe Satan privind la Isus care lucrează. "Pentru ce lucrezi la acea chestie? S-a dovedit oricum a fi un eșec. Nu mai are rost. Du-te și ia alta!" Hristos continuă să lucreze și, înainte să observi, ia acea trestie și cântă din ea o melodie frumoasă, foarte frumoasă, chiar mai frumoasă decât fluierul putea cânta înainte. Se spune că pentru a forma o soprană foarte bună, trebuie să îi frângi inima. Pentru ca cineva să cânte cu pasiune, trebuie să îi frângi inima în dragoste. Cred asta. Numai ce este frânt poate cânta cea mai dulce muzică. Fiecare recunoaște că atunci când au fost frânți, chiar și în urma faptelor lor rele, Dumnezeu a venit și i-a reabilitat. Astfel Dumnezeu primește mai multă slavă pentru Sine decât la creație, pentru că, la urma urmei, despre aceasta este vorba, nu-i așa? El spune că "nu va stinge un fitil care fumegă". În Peru, acolo unde am trăit, foloseam lămpi. Îmi amintesc că și pe când eram încă copil în Illinois, în iernile grele când se întrerupea curentul, stăteam cu toții în jurul focului și foloseam lămpi cu kerosen. Este ceva pe care tinerii nu-l cunosc despre lămpile cu kerosen. Când lampa cu kerosen este plină cu ulei, se va aprinde o flacără pe fitil. Acest fitil nu va arde, nu se va consuma. Dar când uleiul s-a terminat din vas, fitilul începe să se ardă. Atunci când acesta arde, vei simți cel mai urât miros din viața ta. Unei persoane din Israel care se întoarce acasă după o zi de lucru la câmp și găsește lampa fără ulei și fitilul ars care miroase urât în toată casa, nu-i rămâne decât să ia acel vas fragil și să-l arunce pe fereastră la groapa de gunoi. De ce? Pentru că distrus totul, a împuțit toată casa. E groaznic! Nu și Isus. Nu și Isus. În blândețea Lui, se întoarce înapoi, ia acel fitil, taie ceea ce este ars, repară vasul, îl umple din nou cu uleiul Duhului Său și apoi lampa începe să ardă mai strălucitor ca înainte. Acestea sunt câteva ilustrații pentru ceea ce înseamnă să fii blând. Să fii blând.

    Înapoi în capitolul 5, El spune, "Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul." Ei vor moșteni pământul. Așa cum am menționat adineaori, este atât de mult de spus aici încât încep să bat câmpii. Unii dintre voi vreți atât de mult să moșteniți acum pământul, dar nu Îl așteptați pe Domnul. În felul în care arată pământul astăzi, nu vei vrea să iei prea mult din el. Este vremea să trăim pentru Domnul din toată inima, din tot sufletul, cu tot cugetul, cu toată puterea și să așteptăm un nou pământ refăcut prin puterea lui Dumnezeu. O lume incoruptibilă, de o frumusețe atât de mare, încât doar o viziune a acesteia ți-ar lua mințile. Cei blânzi vor moșteni pământul, nu cei care știu să se miște bine, nu predicatorii itineranți, nu oameni care scot afară duhuri necurate, și prorocesc în Numele Lui, și fac multe minuni, ci cei blânzi vor moșteni pământul. Puritanii foloseau acest text pentru a stabili dacă un membru al bisericii era mântuit. Pentru că ei avertizau pe membrii bisericii că dacă aceste trăsături nu se regăsesc în viața ta într-o anumită măsură, atunci trebuie să te îngrijorezi de starea sufletului tău.

    "Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul. Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați." Cum aș putea vorbi pe deplin dintr-un text ca acesta? "Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire." Ce este neprihănirea? Noi mereu credem că suntem neprihăniți și că despre acesta este vorba. Dar aș vrea să privim, pentru o clipă, dincolo de acest cadru. Când vorbim despre neprihănire, ei flămânzesc și însetează după neprihănirea lui Dumnezeu, ei flămânzesc și însetează pentru ca Dumnezeu să își dovedească neprihănirea, ei flămânzesc și însetează pentru ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să vină. Ei flămânzesc și însetează pentru ca orice ființă de pe pământ să-I slujească lui Dumnezeu în adorare, flămânzesc și însetează pentru ca Dumnezeu să primească toată slava pe care El o merită. Atunci când ne uităm la acest text, omul apare mereu în centru, nu-i așa? Ei flămânzesc pentru ca neprihănirea lui Dumnezeu să stăpânească, și pentru ca Dumnezeu să-și arate neprihănirea și să fie onorat deasupra așa-numiților dumnezei. Ei pentru aceasta flămânzesc și însetează. Și apoi ei mai flămânzesc și însetează, pentru neprihănirea lui Dumnezeu în viața lor prin Isus Hristos. Sunt atât de mulți astăzi care flămânzesc și însetează după un fel de neprihănire și sunt foarte înflăcărați ca să o obțină, dar nu în acord cu învățătura. De aceea sunt de două ori fii ai iadului. Fac tot felul de lucruri pentru a se face neprihăniți, astfel să fie acceptați în fața unui Dumnezeu sfânt. Dovedind prin aceasta că nu înțeleg nici sfințenia și nici neprihănirea. Când tu și eu flămânzim și însetăm după neprihănire în viețile noastre, înseamnă, în primul rând, așa cum spunea Apostolul Pavel, că suntem găsiți în El... să fim găsiți în El, să nu ne mai încredem în nimic altceva, decât în El. Revin la puritani, pentru că îmi place de ei. Nu sunt în totalitate de acord cu ei, dar îi simpatizez. Referitor la pocăință, puritanii vorbeau mult despre ceva mai puțin obișnuit, ce se găsește în Evrei și acest lucru ne prinde cu garda lăsată. Ați auzit, "Pocăiți-vă de faptele voastre rele", dar puritanii spuneau, "Pocăiți-vă de faptele voastre bune!" La ce se refereau ei oare? Pocăința de orice încredere în orice faptă proprie, chiar și în acele fapte care pot părea bune, morale, pentru a câștiga vreun statut înaintea lui Dumnezeu. Da, prietene. Poate nu înțelegi, dar mulți fac așa. Mulți credincioși sinceri, care au primit neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos, au crezut în Hristos. Dacă vorbești cu ei îți vor spune sincer că ei cred cu adevărat doar în Hristos, că sunt cu adevărat mântuiți, dar practic, conlucrând la mântuirea lor, încă încearcă să-și atribuie un statut înaintea lui Dumnezeu bazat pe faptele lor bune sau realizările lor, în loc să se odihnească în lucrarea desăvârșită a lui Isus Hristos. Îmi vei spune, "Frate Paul, tu, de fapt, spui oamenilor să nu mai facă fapte bune, ci să se odihnească în Hristos." Nu, prieten drag. Dacă cu adevărat te odihnești în Hristos, vei fi mai mult asemenea lui Hristos decât oricare altul care are un dosar cu fapte morale. Un membru firesc și pierdut al bisericii ar spune, "Păi, hai să păcătuim!" Un creștin, auzind acestea, ar spune, "Dacă așa este harul, haideți să-l urmăm pe Stăpânul! Haideți să fim sfinți!"

    Acum, "flămânzesc și însetează după neprihănire" mai înseamnă și o foame și sete în viața noastră personală, pentru a deveni tot mai mult asemenea lui Isus. Dragul meu prieten, una dintre problemele pe care o observ în unele aspecte ale teologiei reformate este ideea că Legea este modelul absolut al neprihănirii lui Dumnezeu și că dacă vrem să fim neprihăniți trebuie să ne conformăm Legii. Și unii vor spune că în ziua judecății, necredinciosul va fi pus în unul din talerele balanței, iar Legea va fi pusă în celălalt taler, și acesta va fi cântărit. Nu este adevărat. Să vă spun eu cum va fi: necredinciosul va fi pus în unul din talerele balanței și Isus Hristos în celălalt. Modelul extrem, absolut și ultim al adevăratei neprihăniri și sfințenii este acum în trup, într-o persoană. Nu doar cele zece porunci, ci în persoana lui Isus Hristos. De aceea când vorbim despre termeni ca "neprihănire" și "sfințenie", le aflăm și le stabilim semnificația în cadrul identității acestei Persoane, a acestui Isus. Este vorba doar de Isus. Noi nu ignorăm Legea. Noi spunem doar că Isus este mai mare chiar și decât Legea. Hristos este exemplul nostru absolut. Aș vrea să vă spun că poți împlini toată Legea, literă cu literă, dar să fii pierdut, un fariseu al iadului. Noi trebuie să flămânzim și să însetăm pentru a deveni asemeni lui Isus. Acum, permiteți-mi să vă dau un exemplu. Poate că unii dintre voi ați auzit de T.W. Hunt. A fost un mare om al rugăciunii, a scris multe cărți, mi-a fost profesor și a fost mentorul meu, într-un fel. Mergeam la el în birou și vorbeam cu acest om minunat al rugăciunii. Într-o zi, am mers la el asemenea unui câine târându-se înăuntru. Ca student seminarist, cum vă spusesem de dimineață, mă simțeam mereu păcătos și că sunt atât de ignorant. Am intrat la el, T.W. Hunt ofta așa când mă vedea intrând la el în birou în felul acela. "Paul, ce mai este acum?" Am spus, "Dr. Hunt, sunt atât de lipsit de sfințenie, sunt atât de păcătos. Doresc să fiu ca Isus, doresc ca inima să-mi fie curată, doresc să fiu sfânt. Nu sunt mulțumit de mine, sunt atât de nenorocit." S-a uitat la mine așa și a oftat din nou. S-a ridicat, s-a apropiat de locul în care stăteam, și-a pus ambele mâini pe umerii mei și a spus, "În Numele Domnului Isus Hristos te declar binecuvântat." Apoi s-a întors și s-a așezat. M-am uitat la el și mi-a zis, "Paul, ai înțeles ceea ce tocmai am făcut?" Am spus, "Nu, Dr. Hunt, nu am înțeles ce ați făcut." "Paul, nu ai citit niciodată că binecuvântați sunt cei care flămânzesc și însetează după neprihănire? Paul, tu intri în biroul meu, nu ești mulțumit de nimic din viața ta. Singurul lucru pe care ți-l dorești este să fii mai mult ca Isus, să fii mai neprihănit, să fii mai sfânt, vrei să fii mai plăcut. Băiete, ascultă-mă! Tu ești binecuvântat. Dacă ai fi intrat aici mulțumit fiind de starea ta spirituală, ar fi putut fi evident că ești pierdut." Iată, Biserică, unde vreau să ajung. Multe din lucrările pe care Dumnezeu le face în viața voastră sunt "răstălmăcite" de Satan pentru a te condamna. Și începi să spui, "Nu sunt atât de sfânt pe cât aș vrea, nu sunt atât de neprihănit pe cât aș vrea, doresc să cunosc Cuvântul Său într-o mai mare măsură, vreau să fiu mai mult ca El." Apoi auzi vocea Satanei, "Da, nu ești deloc ca și Isus! Osândă, osândă!" Nu îți dai seama că, de fapt, acele cuvinte care ți-au ieșit din gură nu sunt o pronunțare a condamnării, ci a binecuvântării. Aceia dintre voi care sunteți mulțumiți cu starea voastră spirituală trebuie să vă temeți de judecată. Dar aceia dintre voi care căutați să fiți mai mult ca El, trebuie să Îl slăviți pe Dumnezeu pentru că a făcut o lucrare autentică în voi.

    "Ferice de cei care flămânzesc și însetează după neprihănire..." Ascultați, "căci ei vor fi săturați" în toate aspectele. Turmă dragă, Dumnezeu se va dovedi neprihănit. El a făcut-o la cruce și El o va face în venirea slăvită a Aceluia care a murit. Neprihănirea lui Dumnezeu va stăpâni, voia Lui se va face, Împărăția Lui va veni, fie că această Biserică ia parte la lucrare sau nu. Neprihănirea Lui. Tu vei fi săturat. Dacă dorești ca Domnul să se întoarcă și să domnească, atunci vei fi săturat. Îmbărbătează-te! Oricât de mult este adevărul înjosit, oricât de mult este adevărul răstălmăcit la televizor de către predicatori eretici care predică în numele lui Isus. Nu contează cât, pentru că va veni o zi când vei sta acolo, înaintea Lui în carne și oase, iar Dumnezeu Își va dovedi neprihănirea înaintea tuturor oamenilor. Și toți oamenii se vor pleca înaintea Lui. Adevărul Său va fi proclamat și onorat. Să fii sigur de asta, se va întâmpla întocmai! Să fii găsit în Hristos, prieten drag... El ar fi putut să te facă neprihănit ca îngerii și ar fi fost de ajuns. Dar El nu a dorit să facă o lucrare atât de limitată. Neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos. De aceea, în acea încăpere, în Sfânta Sfintelor, unde prezența lui Dumnezeu locuiește în plinătatea ei, acele ființe grandioase care ar putea distruge pământul cu o clipeală din ochii lor, își pleacă capul și nu pot privi la fața lui Dumnezeu, dar tu te vei juca în poala hainei Lui. Vei putea intra acolo unde îngerii nu pot, pentru că tu nu porți neprihănirea îngerilor, ci neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos. Vei fi săturat! Vei sta acolo într-o zi. Vei fi neprihănit, găsit neprihănit, declarat neprihănit. Nu doar asta, prieten drag, ci vei fi neprihănit. Pot spune, acum, că în această clădire, din punct de vedere teologic, nu este nimeni neprihănit aici. La ce mă refer? Noi toți încă păcătuim. Suntem supuși păcatului. În acest sens noi nu suntem neprihăniți. Când Biblia vorbește despre noi ca fiind îndreptățiți sau neprihăniți este o declarație "juridică", legală, bazată pe lucrarea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Eu și tu am fost socotiți neprihăniți pentru că atunci când Hristos a murit, El a împlinit dreptatea lui Dumnezeu și a potolit mânia lui Dumnezeu. Tu și cu mine am fost declarați neprihăniți. Este adevărat, dar într-o zi veți fi neprihăniți. Încerc o dată pe an să citesc "Cronicile din Narnia". Știu că este o carte pentru copii, dar este nevoie să o citiți, pentru că niciodată nu încetăm să fim copii. Când are loc ultima mare bătălie și restaurarea tuturor lucrurilor, Aslan, care Îl reprezintă pe Hristos, vine și își conduce poporul în țara tatălui său, strigând, "Haideți, grăbiți-vă, mergeți înainte! Căci cu cât înaintați și urcați mai mulți în cer, cu atât mai mult acesta se va lărgi". Alergau cu toții năvală. Asta veți face în cer. Alergau năvală, cu zel. Și ajunși la un copac, unul dintre ei spune, "N-am mai văzut așa ceva niciodată. Și ce fructe are! Ce mult îmi doresc să mănânc din ele!" I se răspunde, "Crezi că este interzis?" Urmează o afirmație scânteietoare. Cineva răspunde, "Cred că am ajuns în sfârșit într-un loc unde nimic nu ne este interzis, unde nici o dorință de-a noastră nu ne va fi respinsă." Și de ce va fi așa? Pentru că vei fi perfect neprihănit în Împărăția Tatălui Tău. Vei fi perfect neprihănit și orice dorință a inimii tale va fi o dorință curată, așa orice dorință a inimii tale va fi împlinită. Acesta este un lucru minunat, cu adevărat un lucru minunat! "Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați."

    Aș vrea să închei cu versetul 7. Am vorbit puțin cam mult, dar nu s-ar cuveni să mă opresc fără să amintesc și aceasta. Dacă ar fi vreun pasaj sau vreun verset din Scriptură care dovedește că cei creștini nu sunt încă perfecți și că încă trebuie să se lupte cu firea pământească, atunci ar fi acest pasaj. "Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă." La ce mă refer? Cum se poate ca oameni ca noi, care l-au răstignit pe Domnul slavei, care L-au luat pe Fiul lui Dumnezeu și l-au bătut în cuie pe cruce, pe un loc de gunoi, să primească milă? Cum se poate ca nouă, care am primit atât de multă milă, să ni se amintească vreodată că și noi trebuie să fim miloși? Este o ipocrizie înspăimântătoare atunci când cineva se ridică și se dezmață în mila lui Dumnezeu și să nu poată oferi aceeași milă altora. "Tu nici nu ști ce mi-au făcut alții mie!" Nici nu vreau să știu. Nu este vorba despre asta. Nu voi uita niciodată un moment când mă aflam într-o biserică unde eram cunoscut ca unul strict în mai multe aspecte, mereu predicând despre sfințenie și neprihănire. Într-o zi, niște persoane care au comis atrocități zguduitoare, au venit în fața bisericii plângând. Puteai să vezi că adunarea era mânioasă. Am vorbit cu ei și au izbucnit în plâns și mai mult, s-au aruncat în fața bisericii, plângând. Am mers la ei, i-am susținut, am vorbit cu ei. Mai târziu am primit un telefon, "Cum de te-ai putut gândi să ierți acele persoane? Știm că sunt ipocriți. Știm că au făcut asta și asta. Cum ai putut accepta situația? Cum ai putut face asta?" I-am răspuns, "Dacă nu este speranță pentru acele persoane, atunci și eu voi merge în iad. Atunci și eu voi merge în iad. Trebuie să o fac, pentru că dacă nu este speranță pentru ei, nu este speranță nici pentru mine." Câte păcate au făcut Adam și Eva înainte să fie izgoniți din prezența lui Dumnezeu? Unul. Au cules un fruct? Păcatele mele nu ar putea fi adunate nici de cel mai mare calculator, cel mai mare computer. Numai în cărțile lui Dumnezeu este cunoscută mulțimea păcatelor mele. Este vorba despre cine a păcătuit și nu de cine a păcătuit mai mult, pentru că odată ce ai păcătuit, nu mai există altă categorie. Noi, ca oameni, ar trebui să proclamăm mereu adevărul. Nu ar trebui niciodată să renunțăm la adevăr. Niciodată. Noi ar trebui întotdeauna să primim în milă pe cei zdrobiți, altfel ne vom găsi noi zdrobiți, fără să avem pe cineva în care să găsim un adăpost.

    "Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă." Înseamnă oare, Dumnezeule, că dacă noi nu suntem milostivi ne vom pierde oare mântuirea? La ce se referă? Ne învață, de fapt, că o caracteristică principală a unei adevărate convertiri, a unui creștinism autentic, este mila. Dacă am trăit cu adevărat mântuirea lui Dumnezeu, dacă am trăit cu adevărat convertirea, dacă am gustat și am văzut cu adevărat că Domnul este bun, dacă am văzut că El Și-a vărsat sângele pentru sufletul meu, dacă păcatele mele au fost expuse înaintea "juriului" ceresc și am fost iertat în numele lui Isus Hristos, atunci trebuie să iert, trebuie să arăt milă, trebuie să ajut. Dragi prieteni, sunt destui nimicitori în această lume. Nu mai avem nevoie de încă unul. Și voi, prorocilor, aceia dintre voi care sunteți proroci, dacă nu porți un lighean, un prosop și un balsam, atunci nu te numi pe tine însuți un proroc. Isus a fost periculos pentru unii, inofensiv pentru alții, milostiv față de toți care au căutat milă. Milos cu toți. Biserică, Dumnezeu îți va fi credincios. Poți să te bazezi pe acest lucru. Permiteți-mi să vă pun o întrebare care va determina starea voastră spiritual, "Mai ai nevoie și de altceva? " Nu. Dumnezeu vă rămâne credincios. Dumnezeu este credincios chiar și aceluia care a plecat de aici. Dumnezeu este credincios întregului Său popor. El va sfârși o lucrare desăvârșită în fiecare. În acea zi mare vom sta acolo și vom fi găsiți în El. Să ne rugăm.

    Tată, te rog, ajută-Ți poporul, întărește-i, ajută-Ți slujitorul și întărește-l. O, Dumnezeule iubit, Tu ești mult mai mare decât noi toți. Mă rog pentru ajutorul Tău, în Numele lui Isus. Amin.