Haideți să deschidem Biblia la Ioan capitolul 15 începând de la versetul 1, "Eu sunt adevărata viță și Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiță, care este în Mine și n-aduce roadă, El o taie; și pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă. Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu voi rămânea în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduceți roadă, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare și se usucă; apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard. Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; și voi veți fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea. Dacă păziți poruncile Mele, veți rămânea în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu." Haideți să venim înaintea Domnului în rugăciune.

    Tată, venim înaintea Ta în Numele Fiului Tău, la această ultimă adunare. Doamne, avem nevoie de ajutorul Tău, ca adevărul Tău să strălucească și poporul Tău să fie zidit. Doamne, condu totul în această ultimă întâlnire, dirijează-ne cuvintele și gândurile, condu-ne pe calea pe care vrei să mergem, ca nu numai să înțelegem acest pasaj, ci și aplicația lui să fie o realitate, o realitate crescândă. Doamne, cunoaștem atâtea lucruri, dar atât de puține sunt aplicate. Doamne, ajută-ne nu numai să fim ascultători ai Cuvântului, ci și împlinitori, pentru a fi cu adevărat binecuvântați. Doamne, pentru cei care sunt aici și nu Te cunosc pe Tine, ajută-i prin acest text să-și vadă marea nevoie de Mântuitor. Doamne, Te rog toate acestea în Numele lui Isus. Amin.

    În ultima predică, înainte de a începe să predic, v-am prezentat un rezumat a ceea ce am studiat până acum. Nu văd nevoia să repet aceasta în sesiunea, căci ar trebui încă să fie proaspăt în mintea voastră acest rezumat a ceea ce am făcut până acuma. De fapt, notițele după care am predicat erau de la prima predică, numai că aceasta s-a extins. Mai am încă 6 predici, dar nu cred că le putem acoperi toate în această seară. Am vorbit despre imposibilitatea vieții creștine. Nu este un clișeu, nu este o hiperbolă. Viața creștină este absolut imposibilă, dacă nu rămâi în Hristos și nu-ți iei viață și putere spirituală din El. În viața creștină, Hristos și Evanghelia nu sunt un element, ci elementul. Hristos e totul. Când doctrina și Evanghelia este proclamată așa cum trebuie și oamenii o resping, ceea ce trebuie să știe e că nu resping o religie, nu resping niște principii, ci resping o persoană. Dacă ești aici astăzi și ești apatic cu privire la creștinism... poate ești aici pentru că ai fost forțat, manipulat, poate trebuie să fii aici pentru că părinții tăi încă au autoritate asupra ta, ești aici și te iei după niște reguli, dar inima ta nu este aici... să știi aceasta: nu respingi o religie, nu respingi un set de principii. A face aceasta e foarte periculos, pentru că cei ce respingeau Legea lui Dumnezeu, Legea lui Moise, trebuia să fie omorâți. Dar vreau să știi ceea ce faci: ești apatic față de persoana pe care Dumnezeu o iubește mai mult decât pe toată Creația la un loc, și anume Fiul Său. Când respingi creștinismul, să știi că respingi pe Cel pentru care toată lumea a fost creată. Să știi de asemenea că Dumnezeu te va pedepsi sever pentru aroganța ta față de Fiul Său. Să știi că în umanismul tău, în tinerețea ta, poate în nebunia ta, ți-ai împietrit inima față de Dumnezeu și nimic din ceea ce spun nu te face să tremuri. Așa cum zicea un tânăr odată, "Nu mi-e frică să stau în fața lui Dumnezeu. Voi sta înaintea Lui și-mi voi primi soarta." Iar bătrânul predicator i-a spus, "Tinere, te vei topi în fața lui Dumnezeu, ca o figurină de ceară în fața unui furnal." Inima ta mândră demonstrează numai prostia ta. Creația mărturisește împotriva ta, și chiar și tu însuți știi că acest Dumnezeu pe care-L respingi este Cel în fața căruia vei sta. Deci vreau să știi că atunci când tratez aceste texte, sunt 2 grupuri de persoane. Sunt unii care  Îl iubesc pe Hristos și iubindu-L, sunt preocupați să-I fie plăcuți Lui și să crească în sfințenie. Sunt alții cărora nu le pasă de sfințenie, și motivul este pentru că nu le pasă de Hristos, pur și simplu. Acesta e un loc foarte periculos în care poți să fii.

    Am trecut prin câteva pagini de notițe și am văzut câteva lucruri, dar acum ne vom îndrepta atenția către ceva foarte important. Uitându-ne la textul nostru observăm ceva: de 10 ori în acest scurt text apare un cuvânt. Este cuvântul "rămâne." Am zis-o în repetate rânduri că singurul mod în care creștinul poate fi roditor în viața creștină este de a rămâne în Hristos. Dacă vă spun că e foarte important, voi explica ce înseamnă aceasta. Predicatorii sunt faimoși prin a spune oamenilor ce să facă, dar a nu le spune cum să facă. Îmi amintesc când eram tânăr în credință, un om a predicat o oră și jumătate despre necesitatea de a umbla prin Duhul și a fost o predică extraordinară, și a dovedit inimii mele tinere că trebuie să umblu prin Duhul. Singura problemă e că nu ne-a spus ce înseamnă aceasta. Deci am mers la el după încheierea serviciului, fără intenția de a-l șicana, căci eram foarte bucuros cu privire la ce am auzit, am fost zidit. Am crezut că sunt un creștin foarte imatur și nu am nicio idee despre cum să umblu prin Duhul. M-am dus la el și am zis, "Domnule, uau, e minunat, văd din Scriptură că trebuie să umblu prin Duhul, dar domnule, nu știu ce înseamnă aceasta." Omul acela a fost foarte încurcat. A zis tot felul de lucruri, dar nu mi-a spus cum să umblu prin Duhul. Și am plecat, ca și tânăr creștin, zicând, "Omul acesta ne-a spus ceva ce el însuși nu știe cum să facă, și asta înseamnă că ne-a spus ceva ce el însuși nu practică." Deci trebuie să fim atenți atunci când îndemnăm oamenii să facă ceva, să putem să le explicăm ce înseamnă aceasta. Eu v-am spus că singurul mod prin care puteți fi roditori în viața creștină este a rămâne în Hristos. Ce înseamnă aceasta? În primul rând, cuvântul "a rămâne" nu este prea complex în greacă. Este "meno", care înseamnă a rămâne, a locui, a sta. Când aducem metafora unei mlădițe, vedem că mlădița trebuie să fie conectată în mod vital de o viță pentru a putea avea viață și a aduce rod. De aceea tu și eu trebuie să fim conectați vital cu Hristos.

    Aici sunt două fețe ale monedei, și așa se întâmplă de multe ori în creștinism - avem două fețe ale monedei. Una este pozițională, iar cealaltă este experiența noastră. Vreau să spun în primul rând pozițional. Ceea ce explicam în sesiunea trecută - dacă ești cu adevărat creștin, și nu spun asta cu ușurință, pentru că în America mulți oameni ce se numesc creștini, de fapt nu sunt creștini. Și chiar unii din voi care vă numiți creștini, e posibil să nu fiți. E foarte important. Haideți s-o pun în felul următor: dacă te consideri creștin firesc, ești pierdut, ești doar pierdut. Păcătuiesc creștinii? Da. Pot creștinii să păcătuiască grav? Absolut. Pot creștinii să trăiască în continuu într-un mod de viață firesc și fără roadă? Absolut nu. Deci dacă ești un adevărat credincios, ești conectat în mod vital cu Hristos. El este vița, tu ești mlădiță, El e capul, tu ești trupul. Avem multe metafore care indică această poziție unică pe care o ai cu Hristos. Alta este - Biblia vorbește de multe ori despre sfere. Ești în sfera lui Adam sau a lui Hristos. În sfera condamnării sau a justificării. Ești în sfera firii pământești sau ești în sfera Duhului. Deci dacă ești cu adevărat creștin ești o mlădiță și ești conectat vital. Dar iată un lucru pe care trebuie să-l înțelegem. Această poziție pe care o ai, nu ne duce niciodată în Noul Testament la pasivitate, ci totdeauna promovează o aplicație cu râvnă a acestui adevăr, un zel ca acesta să se manifeste în viața noatră. Hai să folosesc un cuvânt de care mulți se tem: să fie experimentat în realitate. Unul din oamenii care au fost importanți în ucenicizarea mea, folosește un cuvânt totdeauna, care mă aduce înapoi la centru: Da, Paul, dar este realitate în viața ta? Când aude o predică, zice, "A fost realitate acolo." Și despre asta vorbim. Nu doar ceva teologic, o supoziție, ci este o realitate crescândă. Este aceasta experiența vieții tale? Experimentezi roadă, părtășie cu Hristos? Poți cita toate crezurile mele favorite, dar aceasta nu garantează că experimentezi adevărurile care sunt în ele.

    Ca și creștini, suntem uniți cu Hristos, dar în viața creștină sfințirea e progresivă, cred că toți sunteți de acord cu asta. E progresivă. Să explic ce înseamnă aceasta. Când te gândești la sfințire progresivă, probabil te gândești că pe măsură ce crești în viața creștină devii din ce în ce mai sfânt, din ce în ce mai sfânt. E adevărat, dar de multe ori lăsăm la o parte din ecuație lucruri care ar trebui să fie incluse, de exemplu pocăința. Ați știut că pocăința este legată de sfințire? Într-un sens, m-am pocăit pentru mântuire, dar cresc în pocăință, știți asta? Cresc în pocăința mântuitoare. Mă pocăiesc mai mult acum. Văd mai mult păcat acum. Cresc în credință. Credința este legată de sfințire. A fost un timp când am crezut pentru a fi mântuit, dar credința a devenit legată de sfințire. E mai adâncă în ultimii 30 de ani, e mai puternică. În același fel, un nou credincios imediat începe să aducă roadă. De multe ori, în primele luni ale vieții noastre vedem roadă abundentă. Dar trebuie să creștem în rodire. În momentul când a crezut, un credincios intră în părtășie cu Hristos și experimentează aceasta. Dragostea lui Dumnezeu se manifestă în inima lui, dar pe măsură ce crește în Hristos, această experiență inițială a dragostei lui Dumnezeu și a umplerii Duhului Sfânt trebuie să crească. Trebuie să se maturizeze. Asta nu înseamnă că merge din experiență în experiență, de la o manifestare la una mai puternică, ci se referă la realitate. Toate aceste lucruri care ni se întâmplă când suntem mântuiți, devin o realitate mai adâncă și încep să se manifeste într-un mod mai puternic în viața noastră. Voi lua o definiție a lui D. A. Carson, îl voi cita de câteva ori pe parcursul studiului din seara aceasta, pentru că spune câteva lucruri minunate. D. A. Carson este un cercetător al Noului Testament și a fost de ajutor aproape oricărui slujitor căruia îi pasă de Cuvântul Domnului. El definește "a rămâne" în următorul mod, "Imaginea viței este un pic extinsă când mlădițelor li se dă responsabilitatea de a rămâne în viță." Ați observat că spune, "Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele." Dar apoi iese din această metaforă, spunând că noi trebuie să facem ceva ca să continuăm să rămânem. Mlădițele doar stau acolo, nu? Dar e ceva ce noi trebuie să facem. Trebuie să cultivăm această relație pe care o avem. El spune aceasta, "Mesajul e clar: o dependență continuă de viță, o încredere constantă în El, o îmbibare spirituală persistentă." Ce înseamnă îmbibare? Înseamnă a bea, a absoarbe. "O îmbibare spirituală persistentă cu viața Lui. Aceasta e acțiunea, condiția sau ingredientul indispensabil și esențial pentru rodirea spirituală." Până în acest punct, vedeți ce am făcut? Am încercat să vă arăt că nu puteți face nimic în afară de viața și puterea lui Hristos.

    Am vorbit mult și despre providența lui Dumnezeu. Dumnezeu, în providența Lui trimite asupra noastră încercări, lucruri pe care nu le putem birui, obstacole pe care noi înșine nu le putem trece. De ce face aceasta? Pentru că ne urăște? Absolut nu. Toate aceste vânturi puternice au scopul de a ne convinge pe voi și pe mine că pur și simplu nu putem. În Manifestul Creștin care, bineînțeles, este Predica de pe Munte, prima virtute prezentată este aceasta, "Ferice de cei săraci în duh." Ferice de cei care trăiesc într-o dependență profundă de Dumnezeu. Care este lucrul care-L onorează cel mai mult pe Dumnezeu? A trăi într-o dependență profundă de El. Care este lucrul cel mai dezonorant pe care Israel l-a făcut vreodată? Independență. Nu-i adevărat? Cel mai dezonorant lucru pe care Israel l-a făcut în Vechiul Legământ a fost independența. "Nu avem nevoie de Tine, ne putem descurca singuri." Vă dați seama că aproape orice activitate mântuitoare a lui Dumnezeu nu începe până nu-i golește pe oameni de orice nădejde de a se salva singuri? Fie că e Israel în Egipt, Iosif în temniță, Ghedeon cu Madianiții. Ce face El în mod constant? În mod constant ne golește de noi înșine, de auto-încredere, de bazare pe noi înșine. De ce? Ca să putem trăi în dependență absolută de El. Vedeți cât de vital e lucrul acesta? Poate vă gândiți: Frate Paul, nu te opri aici, continuă. Nu pot. Ca și în exemplul pe care l-am folosit acum 2 seri: a fost necesar ca Petru să cadă. El a făcut acea declarație auto-încrezătoare, independentă, stil John Wayne, la cina cea de taină, "Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire." A trebuit să cadă, a fost necesar ca Satana să-l cearnă și el să cadă. De ce? Pentru a-l scăpa de aceasta. Eu să mă lepăd de Tine... Uitați-vă: Petru cel mare se leapădă de Domnul Isus în fața unei slujnice. A fost necesar. Niște predicatori bătrâni spuneau că Isus a petrecut 3 ani golindu-i pe ucenici, pentru a-i putea umple într-o secundă în ziua Cincizecimii. Vreau să spun că Dumnezeu te poate umple așa... Partea cu golirea e problematică. Deci El în mod constant face asta: trimite lucruri pentru a ne goli și a ne face să ne agățăm de El. Sunt 3 aspecte ale rămânerii, căci tocmai v-am spus că trebuie să vă agățați de Hristos. Să lăsați la o parte încrederea și bazarea pe sine și să vă bazați pe Hristos. Acum probabil spui, dacă ești un gânditor: cum poți face asta? Există 3 aspecte cu privire la aceasta. Voi lua o parte din definiția lui D. A. Carson și o voi folosi în aceste 3 aspecte.

    În primul rând, rămânerea în Hristos e prin dependență continuă de Cuvântul Lui, supunere constantă față de Cuvântul Lui, îmbibare spirituală persistentă cu Cuvântul Lui. Uitați-vă la versetul 7, capitolul 15, "Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu." Acum priviți la versetul 10, "Dacă păziți poruncile Mele, veți rămânea în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui." Știți vechea cântare care spune, "Să ne-ncredem, s-ascultăm Cuvântul, și-om fi veseli în Isus, dacă-L vom asculta." S-ar putea să sune cam simplistic, dar vreau să împărtășesc ceva cu voi: Să ne-ncredem, s-ascultăm Cuvântul, căci nu e alt mod de a fi fericiți în Isus. Îmi pare rău. Știu că trăiți într-o cultură unde poți merge în toate magazinele creștine și poți găsi 1000 de cărți care arată 10 pași pentru a putea face aceasta. Îmi pare rău. Reparații rapide pe ici pe colo, creștinism la microunde, tot felul de lucruri instantanee... Nu, prietene, ci ți s-a dat o Carte, pe care aș avea curajul să spun că mulți din noi o nesocotesc. Poate zici, "N-o nesocotesc." Vreau să împărtășesc ceva. Ai fost vreodată predicator de stradă? Știți că există ceva mai rău decât mulțimea să se înfurie pe tine și să se întoarcă împotriva ta? Știți ce e mai rău? Să te ignore complet. Stai acolo și predici și toți trec pe lângă tine timp de câteva ore ca și cum nici nu ai fi acolo. Era un timp în viața mea când am crezut că sunt invizibil. Cel mai rău lucru pe care-l poți face ca să mă disprețuiești e să mă ignori, să-mi arăți că nici măcar nu se merită să argumentezi cu mine. Vedeți? Nesocotirea Cuvântului lui Dumnezeu... Ne mirăm adesea: unde e puterea? Când vezi un bărbat sau o femeie care sunt roditori și plini de zel și vrei să le afli secretul, problema e că nu e secret, iar atunci când afli răspunsul nu îți place. Care este? Nu am înțelepciune sau pricepere a mea însuși, nu știu cum să merg de la dormitor la baie fără Cuvântul lui Dumnezeu. Această lume e un teren minat plin de pericole. Nu am abilitate telepatică să discern unde sunt ascunse minele, dar am o hartă. Nu știu cum să discern lucrurile lui Dumnezeu, dar mi s-a dat adevărul în Scriptură. Îmi pare rău, prietene, dacă ai așteptat să auzi ceva complet nou despre cum să rămâi în Isus, îmi pare rău. Dar aceasta e în primul rând: în primul rând ți-a dat Cuvântul Său. Mă întorc la bătrânul John Bunyan: se spunea despre el că dacă-i tai venele, va curge Biblie din el. E o veche poveste care s-a spus în mai multe feluri despre Față de Piatră: un om care venea în vizită într-un oraș și era o binecuvântare acolo și avea o față asemănătoare cu o față sculptată natural într-o stâncă. Toți îl așteptau. Într-o zi un băiețel s-a născut și tot auzea povestea despre cineva care într-o zi va salva acel orășel, iar el se tot uita la acea stâncă, se tot uita la ea, până când la sfârșitul vieții lui el a devenit acea față și el era cel ce a ajutat orășelul. Suntem noi, intrând în Cuvânt, intrând în Cuvânt, fără măcar a aștepta să fim transformați de Cuvânt, dar recunoscând importanța lui și trăind în Cuvânt. Eventual, chiar fără să ne dăm seama, începem să avem caracteristicile Lui. Vedeți asta? Haideți să vă dau un exemplu, un exemplu simplu. Dacă vii la mine și ai o bubă urâtă pe frunte, și-mi spui, "Frate Paul, am fost pe la toți doctorii din lume, nimeni nu știe de ce am buba asta, poți să te rogi Domnului ca să-ți dea înțelepciune ca să știi de ce am asta pe frunte?" Iar eu zic, "Bine, nu sunt doctor, dar mă voi ruga despre asta." Și decid ca într-o zi să fiu practic și să te urmăresc timp de 24 de ore. Și observ că la ora 1 dimineața, când ceasul sună ora 1, tu te scoli și dai cu fruntea o dată de un zid de cărămidă. Apoi te duci la culcare. Apoi mă uit și la ora 2 fix, când sună ceasul, te scoli iarăși și dai cu capul de zid de 2 ori. Apoi observ cum pe parcursul zilei, la fiecare oră fixă, dai cu capul de zid de acel număr de ori. La sfârșitul celor 24 de ore, vin la tine și-ți spun, "Uite, nu sunt doctor, dar cred că știu care e problema ta. Dacă n-ai mai da cu capul de zidul de cărămidă la fiecare oră fixă, cred că ți se va vindeca buba de la cap." Tu zici, "E absurd." Dar neglijezi Scriptura. Îmi pare rău. Apoi știți ce a făcut Evanghelismul în America? S-a conformat firii tale pământești. Dacă am auzit-o odată, am auzit-o de o mie de ori. Oameni, profesori, păstori, oameni educați din creștinism spun, "Trăim într-o cultură unde oamenii nu pot menține atenția timp de 5 minute, deci trebuie să le dăm informații auditive scurte cu privire la creștinism." Știți ce am făcut? Suntem primul grup de creștini care credem că Biblia - primul grup din istorie care nu credem căci cultura noastră trebuie să se conformeze Cărții, ci credem că Biblia trebuie să se conformeze culturii. Eu zic că, dacă această cultură a devenit prea stupidă ca să poată citi jumătate de oră, noi ca Biserică să nu ne lăsăm la aceasta, ci să începem să învățăm oamenii cum să gândească și cum să citească și cum să mediteze, să-ți închidă televizoarele și conversațiile nefolositoare și să deschidă Cartea.

    Vreau să împărtășesc cu voi ceva din cultura vestică. Vreau să fac niște observații care vă pot ajuta să vă înțelegeți pe voi înșivă. Știți, unii spun diverse lucruri despre cultura vestică și că n-ar trebui să luăm cultura vestică și să încercăm s-o aplicăm altor culturi. Haideți să vă împărtășesc ceva despre cultura vestică. Cultura vestică are de-a face cu America și cu vestul Europei, cred că sunteți familiarizați cu aceasta. Înainte de venirea creștinismului, cultura vestică însemna niște triburi prin nordul Europei, care umblau dezbrăcați și se vopseau în albastru și se mâncau unii pe alții. Aceasta e cultura vestică. Deci ce a schimbat această cultură vestică? Venirea creștinismului. Și datorită creștinismului am încetat să ne mai închinăm la pâraie, la crengi și la greieri și la topoare și la coarne. Am început să-L înțelegem pe Dumnezeul cel Viu și să înțelegem Creația în lumina acestui Dumnezeu viu. Cultura noastră a început să se schimbe. Apogeul literaturii, artei, muzicii și altor lucruri din Europa se datorează creștinismului care a venit și a schimbat un grup de barbari vopsiți în albastru. Aceasta a făcut creștinismul. Dar acum, pentru că am respins creștinismul și pe Dumnezeul creștinismului, am început să devenim din nou barbari canibali. Da, putem să facem tot felul de lucruri cu calculatoare și tehnologie. Suntem fabuloși în informatică, dar începem să devenim bestii imorale.

    Punctul pe care vreau să-l accentuez e acesta: vreți reparații rapide. Reparația rapidă e aceasta: petreceți-vă viața reînoindu-vă mintea în Cuvântul Domnului. Agățați-vă de Cuvântul Domnului ca și cum viața voastră ar depinde de el, căci vă asigur că într-adevăr depinde. Gândiți-vă în felul următor. D.A. Carson scrie, "Dacă rămâneți în Mine, e echivalent cu a face tot ceea ce Isus poruncește. Astfel de cuvinte trebuie...", și-mi place aceasta, "...aceste cuvinte trebuie să fie atât de adânc împlântate în mintea și inima ucenicului încât a fi asemenea lui Hristos și ascultarea de Hristos e lucrul cel mai natural din lume." Vedeți, nu puteți ajunge acolo fără Cuvânt. Vreau să citesc din nou, "Aceste cuvinte (adică învățăturile lui Hristos) trebuie să fie atât de adânc împlântate în mintea și inima ucenicului încât a fi asemenea lui Hristos și ascultarea de Hristos e lucrul cel mai natural din lume." Cum se poate întâmpla aceasta? Haideți să mergem înapoi la ceva ce îmi place tare mult: Legea lui Dumnezeu, cărțile înțelepciunii. Ce vedem din nou și din nou? Ce trebuia să facă regele în Deuteronom? Să scrie aceste cuvinte ale Legii. De ce? Ca să-și exerseze scrisul? Ca aceste cuvinte să fie adânc împlântate în inima și mintea lui. E interesant, când mergi la Biblie și începi să faci acest fel de studiu. Cum studiezi Biblia conform Bibliei? Știți că veți găsi numai câteva referințe pentru a studia? Știți care e porțiunea cea mai mare? Memorarea și meditarea. A săpa Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta. Cum a zis un predicator pe care-l știu, "Dragilor, nu e chirurgie de rachete." Voia să spună "știință de rachete" sau "chirurgie pe creier", dar el le-a combinat, spunând, "Nu e chirurgie de rachete, ci e simplu: iei Cuvântul lui Dumnezeu și-l citești, îl citești, îl citești și-l studiezi. Dacă nu înțelegi nu te oprești, ci continui să lucrezi la el, căci viața ta depinde de aceasta." Unii veți zice, "Eu nu sunt cititor." Da, dar dacă ți-ar oferi compania o poziția plătită de 2-3 ori mai bine, dar ar trebui să memorezi un manual de 600 de pagini, îți garantez că zi și noapte l-ai memora. Soția te-ar încuraja și ți-ar face cafea, căci vrea mobilă nouă pentru dormitor. Copii ar zice, "Ura, ura, tată, haide." Noi am face asta pentru ceva patetic cum ar fi banii, ca să ne cumpărăm haine cu nume importante de designeri pe ele. Ce oameni jalnici! Dar totuși lăsăm eternitatea să ne scape printre degete, fără să mișcăm măcar un deget.

    Cum arată aceasta? Vreau să citesc câteva texte care au fost foarte folositoare pentru mine. Dar aș vrea să ascultați aceste texte ca și cum nu le-ați mai fi auzit înainte. De multe ori lucrul acesta e folositor. Cunosc un pastor bătrân care la fiecare 3 ani își schimbă Biblia. Timp de 3 ani trece prin toată Biblia și umple paginile Bibliei cu notițe, apoi pune Biblia aceasta pe raft și ia o Biblie nouă, pentru că vrea să audă Cuvântul lui Dumnezeu proaspăt, fără notițele lui. Vrea ca Dumnezeu să-i vorbească proaspăt. Ascultați la acestea ca și cum nu le-ați mai auzit vreodată, căci s-ar putea ca acum să le tratați ce pe niște clișee, ca pe ceva poezie nou-testamentală fără însemnătate. Vreau ca să ascultați ca și cum ar trebui să le luați în serios. Dumnezeul întrupat vorbește: Isus Hristos. Drept răspuns, Isus i-a zis, "Este scris, "Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Este un sens în care știu că credeți aceste cuvinte, dar este un sens în care nu le credeți deloc. El spune că fiecare aspect din viața voastră trebuie guvernat, alimentat, împuternicit de Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să vă întreb pe cei care sunteți căsătoriți: cât timp ați petrecut studiind căsătoria în Scriptură? E cea mai importantă relație pe care o aveți pe acest pământ. Faceți ce spune aici, anume căsătoria voastră să fie conformă fiecărui cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu? Căsătoria e destul de dificilă chiar atunci când știi ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Cu cât mai dificilă e când nici măcar nu știi ce zice Cuvântul lui Dumnezeu! Câteodată întreb pe conducătorii muzicali. Merg la biserici care au programe mari de muzică. Întreb pe liderii de închinare:
    - Ai studiat închinarea începând din Geneza capitolul 1 și până în Apocalipsa?
    - Nu.
    - Atunci cum știi că ceea ce faci e plăcut lui Dumnezeu? Cum poți știi?
    Lucrul trist e că acum ei zic că nici nu mai contează, ci depinde cum te simți. Nu, nu-i adevărat. Felul cum te îmbraci. Și știu că acum sun ca un predicator fundamentalist din anii 1950. Dar vreau să vă întreb: Felul cum te îmbraci - ai mers în Scriptură să-L întrebi pe Dumnezeu cum să te îmbraci? Felul cum vorbești, relațiile tale, activitățile la care participi sau nu participi. Uitați-vă ce spune: Nu trăiești numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Știți care a fost geniul puritanilor? Nu sunt de acord cu puritanii în toate, căci și ei sunt oameni, dar știți care a fost geniul lor? Ei căutau să-și conformeze toate aspectele vieții Cuvântului lui Dumnezeu. Așa ca și noi ceilalți oameni, și ei au greșit în unele aspecte. În unele privințe au mers prea departe, iar în altele n-au mers destul de departe. Dar ei sunt unii dintre puținii oameni care au umblat pe această planetă, care au spus că fiecare aspect al vieții trebuie conformat Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Dar noi nu credem aceasta. De fapt, noi trăim într-o cultură în care avem un fel de credință într-un Isus nedefinit și trăim așa cum vrem noi. Nu, prietenul meu drag, ascultă! Vezi, nu te temi, ci te încrezi în tine însuți. O dovedești în fiecare zi prin faptul că umbli așa cum tu crezi că e bine. Nu face asta! A rămâne în Hristos înseamnă a întreba: Doamne, trăiesc într-o lume căzută și într-un sens, deși am fost regenerat încă mai am membre păcătoase, chiar și o minte căzută, trăiesc într-o lume căzută, în spatele liniilor inamice. Înțelepciunea nu s-a născut cu mine și nu va muri odată cu mine. Trebuie să iau această Carte.

    Din nou mă întorc la "Călătoria Creștinului": Cartea, această Carte l-a călăuzit. Cartea. Ascultați acest text. Îi spune lui Iosua, "Întărește-te numai și îmbărbătează-te, lucrând cu credincioșie după toată legea pe care ți-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face." Știți că creștinul evanghelic obișnuit nu cunoaște îndeajuns Legea pentru a ști dacă măcar s-a abătut de la ea sau nu? E adevărat. Vorbim de ascultare, dar înainte de a putea veni ascultarea, trebuie să fie cunoștință. Și este atâta ignoranță a Cuvântului Domnului, încât nici nu știm când umblăm în neascultare. Putem face lucruri oribile care în contextul bisericii locale s-ar putea nici măcar să nu fie condamnate. Nici măcar nu știm care e voia lui Dumnezeu. "Ca să izbutești în tot ce vei face." Cartea aceasta a Legii. Haideți s-o luăm în mod literal acuma - nu absurd, ci literal. "Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte." Haideți să vă întreb ceva: Timpul vostru de părtășie de 10 minute împlinește această poruncă? Am întâlnit oameni care se laudă:
    - Am timp de părtășie cu Dumnezeu.
    - Descrie-mi-l.
    - 15 minute în Cuvânt, 15 minute în rugăciune.
    - Te aplaud pentru eforturile pe care le depui, dar nu te bate pe umăr.
    Spune, "Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu înțelepciune." Acestea nu trebuie interpretate în contextul tele-evangheliștilor. Nu vorbește despre prosperitate financiară, ci prosperitate în voia Domnului și a fi un slujitor folositor pentru El. Aceasta înseamnă a fi roditor. Deci a rămâne în Hristos înseamnă a lua acest cadou al învățăturii Lui si a învăța s-o împlinești.

    Cum vedem aici în versetul 12, "Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu." Vreau să spun câteva lucruri. Aș vrea să am un echilibru în ceea ce spun. Scopul final a tot ce are de-a face cu poruncile lui Dumnezeu este acesta: a-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot cugetul, cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe tine însuți. Aceasta e ținta. Așa cum am spus cu ceva timp în urmă, creștinismul nu este în primul rând o religie etică sau moralistă. Nu avem de-a face numai cu a ține niște reguli, nu. Avem de-a face cu o relație intimă cu un Dumnezeu iubitor, a-L iubi cu toată inima și a intra într-o relație intimă cu oamenii și a-i iubi cu toată inima și a le arăta îndurarea pe care Domnul ne-a arătat-o nouă. Aceasta e împlinirea Legii. Dar apoi, suntem oameni care trăim într-o cultură foarte distorsionată. Și vreau să-ți spun că înțelepciunea nu s-a născut odată cu tine la nașterea ta fizică și nu s-a născut odată cu tine nici la nașterea ta spirituală. Înțelepciunea e ceva ce se dobândește. Acum, că ai devenit creștin, ai capacitatea de a dobândi înțelepciunea. Dar înțelepciunea e necesară. De fiecare dată când vorbesc în ultimii ani despre poruncile lui Dumnezeu, despre Legea lui Dumnezeu, toți se încruntă. Spun, "Suntem liberi de Lege. Suntem liberi de Lege." Iar eu mă gândesc, "Mai știe cineva oare ce înseamnă aceasta?"
    - Liberi de Lege. Legea nu mai are nimic de-a face cu noi. Suntem liberi.
    - Liberi pentru ce?
    - Liberi ca să facem tot ce vrem. Noi credem în Isus, suntem liberi să facem ce vrem.
    - Stați un pic. În primul rând, o persoană neconvertită, așa cum sunt mulți care se numesc creștini, și a avut acest fel de învățătură, "Sunt liber să fac ce vreau", dar inima lor nu a fost schimbată, ci e plină cu tot felul de dorințe firești și lumești, așa că merg la biserică în fiecare duminică și se închină Domnului, iar în cursul săptămânii trăiesc în chip urâcios.

    Haideți să vedem despre ce vorbim aici. Vreau să vă întreb ceva: Când spune că suntem liberi de Lege, ce înseamnă aceasta? Că nu mai trebuie să ascultăm de Dumnezeu? Sau înseamnă că trebuie să ne iubim unii pe alții? Dar aici e o mare problemă: Oamenii au tot felul de vederi distorsionate cu privire la dragoste. Deci despre ce e vorba? Dacă spunem că nu mai avem nevoie de Lege, că nu mai trebuie să ne gândim la ea sau s-o citim, știți ce trebuie să facem? Atunci în mod literal trebuie să tăiem afară cartea Psalmilor și s-o aruncăm. Vă dați seama de asta? Căci cartea Psalmilor, uitați-vă la ea. "Mă desfătez în Legea Ta." "Poruncile Tale sunt adevărate." Ce vom face? Sau, cum a spus cineva odată la o adunare pe care o țineam și în care vorbeam despre Lege. Această persoană a ridicat mâna și a zis, "Suntem liberi de Lege și tu încerci să ne pui sub jugul Legii care ne oprimă și ne face..." Și am zis, "Uau!" Vreau să te întreb ceva, "Tocmai mi-ai spus că Legea lui Dumnezeu e oprimantă, e restrictivă, te restrânge și te pune în jug. Ok. Hai să trecem prin câteva legi, și să-mi spui care dintre ele te oprește de la a face ceea ce vrei să faci. Hai să vedem. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Ești supărat din cauza asta, căci te oprește de la a avea alți dumnezei? Hai să încercăm alta: Să nu poftești nevasta aproapelui tău. Te oprimă aceasta? Să nu minți. Și am trecut prin toate legile lui Dumnezeu pe care mi le-am amintit, și la sfârșit omul acela se cam afundă în scaun căci știa ce se întâmplă. Am spus: Dacă aceste legi frumoase sunt oprimante pentru tine și restricționează ceea ce vrei să faci, ce fel de persoană rea ești? Vedeți? Când spune că suntem liberi de jugul robiei, ceea ce înseamnă e că toate legile detaliate ale jertfelor au fost împlinite în Hristos. Aceasta e o parte. Dar partea principală e aceasta: Legea spune să o împlinești și vei trăi. Vreau să vă spun ceva. Acest lucru nu e rău, această declarație nu e păcătoasă. Dar vedeți, suntem sub robie, pentru că nu putem împlini aceste lucruri și de aceea nu putem trăi, și de aceea merităm să murim, pentru că am încălcat Legea. Suntem liberi de acest blestem al Legii, nu pentru că Legea e rea, ci pentru că noi suntem răi. Suntem liberi de el pentru că Hristos a împlinit Legea și a murit în locul nostru. Deci nu suntem justificați prin Lege și nu trebuie să fim legaliști care să-i omorâm pe alții cu toate regulile noastre. Dar fapt e că găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu. Iubesc cartea proverbelor, sunt încântat chiar și de porunca din Vechiul Testament care spune să-ți faci un gard în jurul acoperișului casei. Iar cineva zice:
    - Ai gard în jurul acoperișului casei?
    - Nu.
    - Atunci înseamnă că nu asculți porunca aceasta?
    - Nu.
    Vedeți, trebuie să înțelegi ce spune. Faci un gard în jurul acoperișului casei tale, pentru că în acele vremuri, mai ales vara, trăiau pe acoperișul casei. Și îți faci un gard în jurul acoperișului casei pentru că îți iubești aproapele și nu vrei să cadă de pe acoperișul tău. De fapt, unele din legile acestei țări cu privire la proprietate și bunăstarea altora sunt bazate pe legea aceasta. Nu găsesc în Lege nimic care să fie neplăcut. Mă pot delecta în ea. Înțelepciunea care se găsește în Proverbe și în Lege îmi protejează căsnicia, îmi arată cum să-mi cresc copiii, așa că atunci când îmi spui, "Washer, nu mă pune sub robia Legii", spun, "Ce anume vrei să faci?" Vedeți?

    Deci cum rămânem în Hristos? A rămâne în Hristos nu înseamnă numai ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că relația noastră înseamnă mult mai mult decât aceasta. Dar a rămâne în Hristos nu se poate separa de ascultarea de Cuvântul Lui, ascultarea de El. Ai nevoie de Romani 12:2 - înoirea minții noastre prin Cuvântul lui Dumnezeu. Nu e minunat? Unii ați venit aici în această săptămână și probabil n-ați mai fost la această biserică înainte, și probabil spuneți, "Aceștia citesc Biblia cam mult în serviciile lor. E cam plictisitor să stai și să asculți cum citesc un capitol întreg." Ce spune asta despre tine? Ce spune despre creștinismul contemporan, când Scriptura nu e citită? La 1 Timotei spune că trebuie citită public. Vedeți? Motivul pentru care suntem atât de slabi în creștinismul de astăzi e pentru că am neglijat Cuvântul. Ascultați la aceasta: Psalmul 1 versetul 2 și 3, "Ci își găsește plăcerea în legea Domnului și zi și noapte cugetă la legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit." Rodire. Vedeți? Când Domnul Isus ne învață, vă rog să mă înțelegeți, nu e plagiere, căci El a scris Vechiul Testament. Dar majoritatea învățăturii Evangheliei e luată direct din ce a spus în Vechiul Testament. Înțelegeți aceasta? A vorbit despre rodire de mult timp și de fiecare dată când vorbește despre ea, are ceva de-a face cu Cuvântul Său, Cuvântul lui Dumnezeu. Tinerilor, veniți la mine și spuneți, "Frate Paul, am ascultat predicile dumneatale, vreau să cresc, vreau să fiu folosit de Dumnezeu, ce trebuie să fac?" Întotdeauna le spun, "Robert Murray McCheyne." Ei zic, "Cine a fost Robert Murray McCheyne?" Un tânăr care a murit la vârsta de 28 de ani, dar probabil a crescut mai mult în sfințenie decât toți de vârsta aceea. El avea o listă de citire: citea Noul Testament de 2 ori pe an și Vechiul Testament odată pe an. Fă asta. Ia această listă de citire și citește Scripturile din nou și din nou și din nou. Și dacă ești un creștin nou-născut, nu-ți voi spune să citești câte puțin. Dacă ești un nou creștin, probabil că ești în clocot. Citește Biblia câteva ore pe zi. Consum-o. Vrei să fii folosit de Dumnezeu? Dovedește-o. Vrei să fii roditor? Dovedește-o. O, dragii mei prieteni, singurul mei regret în ultimii 30 de ani nu e că n-am studiat Biblia destul, ci că m-am lăsat distras de la ea prea mult. Deci a rămâne în Hristos înseamnă a rămâne în Cuvântul Lui, a ne satura viața cu Cuvântul Lui și a căuta să-l împlinim.

    Acum ajungem la al doilea lucru. A rămâne în Hristos înseamnă o dependență continuă de rugăciune. O bazare constantă pe rugăciune, îmbibare spirituală persistentă a vieții și puterii lui Isus Hristos prin rugăciune. Lăsați-mă să-l citez pe D.A. Carson, "Textul sugerează" - e incredibil, e puternic - "textul sugerează că roada în imaginea cu vița reprezintă tot ceea ce e produsul rugăciunii eficiente în Numele lui Isus." Vreau să privim la versetul 7. Este foarte interesant. Spune, "Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da." Uitați-vă la versetul 16, "Nu voi M-ați ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea." Haideți să privim la aceasta, căci e ceva foarte important. Sunt niște taine aici pe care nu le pot explica și nimeni nu poate. De fapt, dacă întâlniți pe cineva care poate, fugiți de el, căci e eretic. E un mister în acest pasaj. Este unul din acele texte unde trebuie să-L iei pe Dumnezeu pe cuvânt, căci dacă încerci să-l pui în vreun tipar de gândire, îi vei pierde esența, și nu vrei să faci asta. Nu e uimitor că în ambele pasaje vorbește despre rugăciune în contextul rodirii? Că pentru a fi un creștin roditor, rugăciunea e absolut esențială? Rugăciune în Numele lui Isus, rugăciune crezând că Dumnezeu va face. Dar de asemenea aș vrea să observați ceva. În versetul 7 spune: rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi. Ce vedem aici? Nu vedem o persoană care neglijează Cuvântul lui Dumnezeu, a cărei minte nu e reînoită deloc, care nu are gândul lui Hristos, nu vorbim despre astfel de persoană. Nu vorbim despre o persoană care neglijează Cuvântul Domnului și apoi cere o mulțime de lucruri, căci de obicei aceste lucruri pe care le cere sunt firești și afară din voia lui Dumnezeu. Ci vorbim despre o persoană care rămâne în Hristos și rămâne în Cuvântul lui Hristos, și Cuvântul lui Hristos rămâne în El. Vorbim despre o persoană, care printr-o constantă îmbibare în Cuvântul lui Dumnezeu, o constantă hrănire cu Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul care în mod constant le reînoiește mintea, începe să-și dezvolte gândul lui Hristos. Începe să cunoască, așa cum spune Romani 12:1-2, începe să cunoască voia lui Dumnezeu. Nu e minunat? Spune, "prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu."

    Ce este rugăciunea? John Piper o aseamănă cu un radio emisie-recepție în timp de război. Și eu sunt de acord cu el. De fapt, e foarte dificil pentru mine să privesc la rugăciune separat de locul nostru în Împărăția lui Dumnezeu. Mulți oameni văd rugăciunea într-un mod complet greșit. Ei văd rugăciunea în felul următor, "am o nevoie și mă rog lui Dumnezeu să mi-o împlinească." Nu acesta e contextul rugăciunii. Contextul rugăciunii ne este prezentat unde? În Matei 6. Isus ne-a spus să ne rugăm în felul următor. Ascultați cu atenție, nu faceți clișeu din ea. "Tatăl nostru care ești în ceruri!" Haideți să ne uităm la aceasta. Vorbim despre psihologia perfectă a rugăciunii? Uitați-vă la felul cum se adresează lui Dumnezeu, "Tatăl nostru." Uau! Demonstrează intimitate, nu-i așa? Dar apoi continuă, "care ești în ceruri." Tatăl vostru se întâmplă să fie Dumnezeul universului și trebuie tratat ca atare. Mulți din voi, tinerilor, ați fost crescuți fără respect pentru vârstă, autoritate sau orice altceva. Eram la o școală a unui predicator faimos. Îi voi menționa numele: John MacArtur. Eram acolo și predam la Masters College timp de 2 zile și mă plimbam pe-acolo gândindu-mă, "Uau, John MacArtur e aici. Oare voi reuși să-l văd?" Eu am 50 de ani și-mi spuneam, "Sper că voi reuși să-l văd. Ce privilegiu." Și elevi de 17 ani se plimbau pe-acolo și mi se adresau, "Hei, Paul, l-ai întâlnit pe John?" Iar eu spuneam:
    - Poftim?
    - John.
    - Care John?
    - John MacArtur.
    Și mă uitam la ei și spuneam, "Am 50 de ani. Am umblat prin iad cu Hristos, am suferit pentru cauza lui Hristos, am atâtea răni din bătălii și niciodată nu i-aș spune pe numele mic."
    Vedeți, nu mai avem un simț al onoarei. Și când mergem în fața lui Dumnezeu, acest lucru, "Aba, Tată", sau "Tăticule", fiți foarte atenți. Această interpretare nu e tocmai corectă. Demonstrează intimitate, dar nu demonstrează "Tătic." Îmi pare rău, dar nu funcționează. S-ar putea să fie foarte bună pentru un cântec creștin contemporan, dar nu merge. Nu e biblică, căci nu denotă celălalt aspect al acestei intimități, care e reverența. Spune, "Tatăl nostru care ești în ceruri." Acest perfect echilibru între intimitate și frică. Apoi spune (acesta e contextul pentru orice rugăciune), "Sfințească-se Numele Tău." Ce înseamnă aici, e, "Numele Tău să fie special, Numele Tău să fie unic." Este ce spune la Maleahi, că Numele Lui este mare între neamuri, de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui. Iată din nou cum Domnul Isus ia din Vechiul Testament, dar e-n regulă, căci El l-a scris. Și ideea e: toată rugăciunea mea, toată viața mea de rugăciune, tot ce-ți voi cere vreodată va fi în contextual ca dorința mea cea mai mare e ca Numele Tău să fie pus deoparte ca suprem peste toate, ca Împărăția Ta să vină și ca voia Ta să se facă. Acesta e contextul pentru rugăciune și dacă nu ai acest context, atunci nu te rogi. Așa cum știți unii dintre voi, de mulți ani am avut șoldurile înlocuite, încheietura mâinii e făcută din metal, am trăit cu multă durere și vreau să fiu sincer cu voi: m-am rugat ca Dumnezeu să mă vindece și într-o oarecare măsură a făcut-o. M-a ajutat mult în acest ultim an. Dar vreau să vedeți următorul lucru: contextul rugăciunii "Doamne, vindecă-mă, căci mă doare rău" e acesta: dacă prin vindecarea mea Numele Tău e cinstit suprem și Împărăția va veni într-o măsură mai mare și voia lui Dumnezeu va avansa și va fi ascultată, atunci vindecă-mi trupul. Dar dacă nu, atunci lasă-mă să mor în aceste dureri, atât timp cât Împărăția Ta va veni. Deci tot ce cerem de la Dumnezeu e în contextul celei mai mari dorințe ale noastre, care este pentru slava Lui și înaintarea Împărăției Lui.

    Acum te rogi! Nu e numai: am ceva ce vreau, am o nevoie, am o dorință, ci e: orice Îți va aduce ție slavă.Și în contextul acesta, cu gândul lui Hristos, începem să ne rugăm. Observați felul de rugăciune, "cereți în Numele Meu." Ce cereți? A aduce roadă. Cereți 4 lucruri care sunt roadă adevărată. Și ce începe să se întâmple atunci când tu însuți începi să dispari din toată ecuația? "Doamne, sunt o unealtă. Nu eu sunt important, ci Tu. Doamne, dacă prin această încercare Împărăția Ta avansează, lasă-mă să continui în ea. Ia-mi-o numai când lucrarea Ta se face. Doamne, tot din viața mea are un singur scop: ca Împărăția Ta să avanseze." Deci în acest context ne rugăm. Știți, am fost la întâlniri de rugăciune în biserici și voi fi sincer cu voi: îți rupe inima. Îți frânge inima. Sună ca o convenție medicală. Chiar așa. Știu că trebuie să ne rugăm pentru bolnavi, dar am stat la întâlniri de rugăciune în Statele Unite ale Americii unde timp de 45 de minute oamenii nici nu s-au rugat, ci numai s-au ridicat în picioare și au împărtășit despre oameni bolnavi. Mare parte din aceasta era bârfă. Ei doar voiau să vorbească despre ceva. Apoi mă gândesc la cei 4 miliarde de oameni care n-au auzit Evanghelia în mod clar, la credincioșii care sunt masacrați în Iran. Avem tot felul de lucruri care se întâmplă în Împărăție, dar rugăciunile noastre se rezumă la vezica biliară (fiere). Ceva e teribil de greșit. Apoi ne mirăm de ce Dumnezeu nu ne vizitează în întâlnirile noastre de rugăciune. Pentru că nu vă rugați centrați pe Împărăție. Atunci când cauți mai întâi Împărăția, El va avea grijă de toate aceste lucruri mărunte care te preocupă așa de mult. Deci dacă vrei să fii roditor, trebuie să te rogi. Trebuie să citești Cuvântul și să te rogi, "Doamne, fă-mă roditor. Fă-mă roditor." Și pe măsură ce începi să înțelegi voia lui Dumnezeu, de exemplu: e voia lui Dumnezeu ca orice făptură de sub soare să audă Cuvântul lui Dumnezeu, să audă Evanghelia. Deci te rogi, postești, iar într-o zi primești un telefon și afli că o întreagă țară ți s-a deschis ca să poți sprijini misionarii de acolo. Asta înseamnă rugăciune. Te rogi pentru familia ta, care e împietrită față de Evanghelie, te rogi și postești, și apoi într-o zi conform cu Coloseni 4:1-4 o ușă minunată ți se deschide. Biserica are o nevoie. Nu poate merge, are o problemă, are ceva nevoie. Te arunci cu fața la pământ, strigi către Dumnezeu și aștepți o izbăvire minunată. Ai un păcat în viața ta, de care nu poți scăpa. Îl ataci frontal prin rugăciune și post, prin citirea Cuvântului, și vezi cum vine biruința. Acesta e felul de rugăciune despre care vorbim. Fără a micșora nevoile care sunt, dar atunci când auzi oameni rugându-se astăzi, totul e numai despre ei. E numai despre nevoile lor. E cum spunea un bătrân sfânt, Ravenhill, "Petrecem mai mult timp rugând sfinții afară din Rai decât rugând păcătoșii în Rai."

    Am spus că Dumnezeu ne răspunde la rugăciuni atunci când ne rugăm în contextul Împărăției și când mintea noastră e înoită pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu, dar aș vrea să fiu foarte atent aici, pentru că s-ar putea să mă înțelegeți greșit. Există o idee, mai ales printre reformați, care e următoarea: Dumnezeu răspunde la fiecare rugăciune după voia Lui, dar nu e voia lui Dumnezeu ca să facă nimic. N-ar spune asta cu voce tare, dar în esență aceasta se practică. Orice lucru se atribuie Providenței lui Dumnezeu, Providenței lui Dumnezeu. O, națiunea aceea e complet fără Hristos. Providența lui Dumnezeu, căci dacă Dumnezeu vrea ca să se întâmple ceva, atunci ar face ceva. Nu acesta e limbajul Noului Testament. S-ar putea ca acesta să fie limbajul unei anumite tabere și sistem teologic, dar nu e limbajul Noului Testament, nici limbajul înaintașilor noștri, cărora spunem că le aparținem. Nu e limbajul lui Edwards, nu e limbajul lui Whitfield, nu e limbajul lui Spurgeon, nu e limbajul lui William Carey, nu e limbajul puritanilor. Vreau să vă spun ceva: este o taină în rugăciune. Și nu-mi pasă dacă, spunând asta, aceasta devine ultima întâlnire reformată pe care o voi avea în viață. Căci dacă respingi asta nu ești reformat, ci deformat. E următorul lucru: Dumnezeu a stabilit totul înainte de întemeierea lumii, El cunoaște sfârșitul tuturor lucrurilor, dar nu pentru că s-a uitat pe coridorul timpului și a văzut cum se vor petrece lucrurile. Nu știu cine a inventat asta, aș vrea să văd și eu acest coridor al timpului, căci nu e în Biblie. Dumnezeu știe sfârșitul tuturor lucrurilor, exact cum se va întâmpla totul, dar nu pentru că s-a uitat pe coridorul timpului, ci pentru că El e autorul istoriei. Se va întâmpla exact cum a stabilit. OK? Spui, "Uau, e o declarație puternică." Da, și cred că e biblică. Dar de asemenea cred că ceea ce spune Iacov e adevărat, "Nu aveți pentru că nu cereți." Acelui rege i s-a dat un set de săgeți ca să le lovească de podea. Dacă le-ar fi lovit de podea și ar fi arătat ceva zel pentru Iahve, ceva mai bun s-ar fi întâmplat decât ce s-a întâmplat. Și nu pot împreuna aceste două lucruri, dar știți ce? Nu e slujba mea asta și nici a ta. Eu sunt chemat să trăiesc adevărul care mi s-a dat, realizând că, dacă este un Dumnezeu- și este - și este infinit deasupra mea în gândirea Lui - și este - atunci de ce să gândesc că ar trebui să înțeleg tot ce mi-a spus? Eu știu următorul lucru: El este suveran peste toate. Și mai știu: Nu avem pentru că nu cerem. Și pot să vă spun cinstit următorul lucru, cu cugetul curat: De multe ori, când am de-a face cu o țară sau un grup de oameni care nu au Evanghelia, și strig către Dumnezeu, "Doamne, ce vrei să faci, ce vrei să faci, ce vrei ca eu să fac? Fac orice vrei, numai spune-mi ce vrei să fac." Lucrul care mi se întipărește în inimă, mai ales pe măsură ce îmbătrânesc - deci nu vorbesc despre zelul tinereții. Când spun, "Doamne, ce vrei să fac?", se pare că răspunsul e următorul, "Ce ai credință în Mine că poți? Ce vrei să faci? Cât de departe vrei să duci lucrul acesta?" V-am spus, sunt un om sălbatic. E cam și cum Dumnezeu mi-ar spune, "Vrei să-ți dai drumul? Vrei s-o duci cât de departe se poate? Sunt cu tine, hai să mergem." Cred că mulți reformați gândesc că Dumnezeu nu vrea să facă nimic și dacă vrem ca El să facă ceva trebuie ca să-L tragem cu noi. Vreau să-ți spun ceva, prietene. Dumnezeu aleargă mult mai repede decât Biserica. Nu trebuie să te preocupi cum te poate ajunge El, ci cum poți tu să-L ajungi pe El. Dar vedeți, există un sens al credinței, care vine din citirea Scripturii, un sens al credinței care vine din studierea înaintașilor și a felului lor de viață. Îmi amintesc când eram tânăr misionar și am venit de pe teren, eram foarte obosit. Am fost invitat de o biserică care voiau ca să vorbesc. Au avut o sesiune de întrebări și răspunsuri. Aveau un microfon și mergea printre rânduri, iar eu răspundeam la întrebări. Un băiat roșcat, nu voi uita niciodată, nu avea mai mult de 10-12 ani sau așa ceva, vine la microfon. Stătuse la rând toată seara și iată întrebarea pe care a pus-o, "Domnule Washer." Am spus, "Da." "După ce câștigi pe toți din Peru la Isus, ce vei face?" Și toți au râs, în afară de el și de mine. Și am zis, "Fiule, după ce câștig pe toți la Hristos în Peru, va trebui să-mi găsesc altă țară, nu-i așa?" Nu văd nicăieri în Biblie că nu poate exista o trezire mondială. Nu văd nicăieri în Biblie că nu se poate ca un întreg popor să vină la Isus. Nu văd nicăieri în Biblie că eu trebuie să mor înainte ca toți să audă Evanghelia măcar o dată. Tot ce am pus la cale, și știu că în spatele acestor aranjamente e suveranitatea lui Dumnezeu... Știu declarația de credință din 1689 și cea de la Westminster. Nimic din ceea ce am pus la cale vreodată și pentru care m-am rugat n-a fost respins de Dumnezeu pentru că a fost prea mare. Putem crede în El pentru orice. Când? În contextul în care vrei propășirea Împărăției Lui și ai gândul lui Hristos, atunci poți crede în El pentru orice. Haideți să vă dau un exemplu: HeartCry. Oamenii îmi cer să fac expuneri cu privire la HeartCry. Vreau să vă arăt ceva real, că nu avem un Dumnezeu învechit care făcea lucruri mari în trecut. Nu vă pot spune de câte ori ne-a salvat. La HeartCry, principiile noastre financiare sunt bazate pe principiile pe care le folosea George Muller la orfelinate. Nu strângem fonduri, nu cerem bani, nu vorbim despre nevoile noastre. Dacă vreo biserică ne cere să venim și să explicăm ce facem noi în misiune, venim și le explicăm ceea ce facem acum, nu ceea ce am face dacă am avea mai mulți bani. Nu Crăciunul acesta, ci Crăciunul trecut, nimeni n-a știut în afară de mine, băiatul de la finanțe și unul din comitet. Era 31 decembrie, aveam deficit de 150 de mii de dolari. Asta nu înseamnă că datoram cuiva 150 de mii de dolari, ci că am cheltuit suma aceasta peste bugetul nostru, și practic nu mai aveam nimic. Ok, nimeni nu știa. Nimeni nu știa. Dar Dumnezeu ne spusese cu câteva zile înainte, am simțit că trebuie să facem ceva foarte aventuros în Asia. Și am făcut-o. Am angajat încă vreo 45 de misionari, știind situația noastră. Dar am știut că Dumnezeu vrea să atingă Asia. Dumnezeu vrea ca toți în Asia să audă Evanghelia. Aceasta s-a deschis, e biblic, acești oameni sunt sănătoși, o vom face. Nimeni nu știa. Sunt în biroul meu, e 31 decembrie, ultima zi din an. E ora 10 dimineața, eu studiez din Cuvânt și înalț către Dumnezeu îngrijorările mele în rugăciune. Kevin intră, băiatul de la finanțe, parcă avea lacrimi în ochi.
    - Kevin, ce s-a întâmplat?
    - Cineva tocmai a trimis, nu știu cine, a trimis 60 de mii de dolari.
    - Chiar?
    - Da.
    Cineva a trimis un cec de 60 de mii de dolari. Am îngenuncheat și am mulțumit lui Dumnezeu, apoi eu m-am reîntors în birou, el s-a întors la computer. La ora 12 intră iarăși. Nu știu exact cifrele, căci a trecut ceva timp. Vine înăuntru cu lacrimi în ochi.
    - Kevin, ce s-a întâmplat?
    - Cineva tocmai ne-a trimis 100 de mii de dolari.
    - Glumești.
    - Cineva a trimis...
    - Vrei să spus 60 plus 40.
    - Nu, ci 60 plus 100 de mii. Cineva a trimis 100 de mii.
    - Cine?
    - Nu știu.
    Bine. Mergem înapoi, pe la 2 intră din nou, de data asta arată chiar palid.
    - Kevin, ce s-a întâmplat?
    - Avem un cec de 60 de mii.
    - Știu.
    - Nu, avem încă un cec de 60 de mii de dolari.
    - Glumești.
    La sfârșitul zilei 360 de mii de dolari veniseră și nimeni nu știa ce se întâmplă. Vă pot spune asta din nou și din nou și din nou. Anul care a trecut ceva asemănător s-a întâmplat, dar nu într-o zi, ci într-o lună. Vreau să vă spun ceva: Dumnezeu a ales ultima zi a anului. De ce? Ca să arate tuturor că Lui nu-i trebuie 365 de zile, Lui nu-i trebuie nici măcar 24 de ore. Ce vreau să spun e că, cu cât te îndepărtezi de brațul firii pământești, cu cât dorești propășirea Împărăției Lui și trăiești în dependență de El în rugăciune, cu atât vei vedea mai multe minuni decât îți poți închipui. Este... este Caleb. Sunt tot felul de munți de cucerit, alege-ți unul și du-te. Dărâmă ceva ziduri, urcă-te pe munte, dar nu te baza pe firea pământească. Cu cât te vei despărți de ajutorul oamenilor, cu atât vei avea ajutorul lui Dumnezeu. Cu cât te vei pronunța în fața oamenilor ca să te ajute, cu atât mai puțin Îl vei vedea pe Dumnezeu. O, dragul meu prieten, nu există limită la ceea ce Dumnezeu va face. Așa cum a spus cineva, "Dumnezeu se delectează în a justifica încrederea copiilor Săi." Dumnezeu se delectează în a justifica... Rugăciune. Rugăciune. Dar nu numai rugăciune pentru lucrare. Rugăciune pentru viața ta. Ai vreun păcat care te ține? Te bălăcești în el, te duci la tot felul de consiliere dar nu poți fi dezlegat? Dar te duci la El? Ai petrecut toată noaptea în rugăciune către El? Ai strigat toată noaptea, ai postit, L-ai căutat? Ai apucat coarnele altarului spunând, "Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta?" Câți dintre voi, câți dintre voi v-ați luptat cu Nazarineanul toată noaptea, spunând, "Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta?" Tot le spun oamenilor, "Iacov a fost mai bun luptător decât mine." Ei zic, "De ce?" "El a fost atins numai la un șold. Eu le-am avut pe amândouă ale mele înlocuite." Nu sunt cercetător, nu vorbesc despre ceva ce-am citit într-o carte. Dar a îngenunchea înaintea lui Dumnezeu, așa cum am mai spus, e ca a îngenunchea în fața unei tornade de severitate F5 care e la un metru distanță. Așa ceva ar lăsa urme în viața unui om. Să te lupți cu Nazarineanul, să afli cât de tare e brațul acelui tâmplar. Când te prinde cu el și te aruncă la pământ, vei cunoaște puterea Lui. Dar în binecuvântarea Lui, el întoarce acel braț și luptă pentru tine. Vei cunoaște puterea Lui în mod mai profund. Experiența - nu doar să-i citești pe puritani, ci să-i și urmezi pe ei și viața lor. Deci trebuie să ne rugăm. Trebuie să ne rugăm. Trebuie să ne rugăm.

    Cum arată asta? 1 Tesaloniceni, "Rugați-vă neîncetat." Efeseni 6:18, "Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri." Nu se referă la limbi, ci la a fi împuternicit de Duhul lui Dumnezeu pentru a te ruga. "Vegheați la aceasta, cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții." Psalmul 105:4, "Alergați la Domnul și la sprijinul Lui, căutați necurmat Fața Lui!" Aud de oameni astăzi și-i întreb, "Te rogi?" Ei spun, "Mă rog în mișcare." Le zic, "Nu, nu te rogi. Nu te rogi." Există multă înțelepciune lăsată de la oameni ca și Tozer și Ravenhill, iar unul din citate este, "Înveți să te rogi necurmat numai rugându-te singur cu El." Exersarea prezenței lui Dumnezeu nu se întâmplă în timp ce mergi și te gândești că o faci. Am observat că bărbații și femeile care pot sta cel mai mult cu Dumnezeu pe parcursul zilei, indiferent cât e de monotonă ea, sunt cei care petrec timp din belșug cu Dumnezeu în odăița lor. Și de acolo începi să-ți dezvolți un simț al prezenței lui Dumnezeu și a rugăciunii. Așa că atunci când mergi prin biserică după ce ai predicat și vezi o față întoarsă către tine, îți dai seama că această persoană are nevoie de sfatul tău. Imediat te duci înspre acea persoană rugându-te lui Dumnezeu să-ți dea înțelepciune pentru a-i discerne nevoia și a da răspuns din Scripturi. Te trezești dimineața și vezi că soția e neliniștită. "Doamne, ce trebuie să fac?" Sau o soție față de soțul ei. În mod constant strigând către El. Această comuniune. Frank Laubach. Știți despre cine vorbesc? Ați citit vreodată fraza, "E atât de orientat spre cer că nu mai e bun pentru pământ?" Ei bine, mulți oameni sunt atât de orientați spre pământ încât nu sunt buni pentru cer. Frank Laubach este un individ unic. Știți care era scopul lui? Se vede clar în jurnalul lui. Scopul lui în viață era să petreacă o zi întreagă cu gândul neîntrerupt la Hristos. Acesta era marele lui scop în viață. Spui, "Da, unul din aceia care-i atât de spiritual încât nu mai e bun pentru pământ." Frank Laubach a învățat tot Filipinele să citească, ca să poată citi Biblia. Dacă mergeți în Filipine acum și vorbiți oamenilor despre Frank Laubach, vor zice, "Da, știu despre Frank Laubach, am învățat despre el la istorie. Este un creștin care a învățat toate insulele Filipine să citească, pentru a putea citi Biblia." Deci mă gândesc că a fi orientat spre cer este destul de bine pentru pământ. Gândiți-vă: acest om a învățat toate aceste insule să citească și totuși scopul lui era să aibă gânduri neîntrerupte despre Hristos și părtășie cu El. Vedeți, nu suntem un popor meditativ, nu suntem un popor contemplativ, nu suntem un popor care stau în liniște, suntem un popor care la fiecare 20 de minute trebuie să aibă o reclamă, altfel nici nu ne putem uita la un program de televizor. Dar în Hristos putem recâștiga ce s-a pierdut. Am avut un profesor (știu că va suna comic ceea ce voi spune) care într-o zi mi-a zis, "Washer, vreau să te aduc la un punct în care poți sta în mijlocul unui câmp de 100 de acri și să fii atât de liniștit înaintea lui Dumnezeu încât să poți auzi cum se târăște o omidă pe o frunză." Știu că asta vă sună cam mistic. Faptul este următorul: de câte ori stați înaintea Domnului în liniște? În liniște. Oamenii spun, "Niciodată nu Îl aud pe Dumnezeu." "Dar asculți?" Nu te-ai duce înaintea președintelui vorbind. Ți-ai ține gura închisă până ți s-ar adresa el ție. Dar când te duci înaintea lui Dumnezeu, chiar înainte să-ți pleci genunchii, deja îi spui tot felul de lucruri. Te-ai gândit vreodată să asculți? Să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu? Să asculți? O ilustrație pe care am auzit-o cu mult timp în urmă: Un om lucra într-o uzină mare și zgomotoasă, cu tot felul de roți care se frecau una de alta. Și și-a pierdut ceasul. Era un ceas foarte important pe care tatăl său i-l dăduse. L-a pierdut în timp ce lucra acolo în uzină în timpul zilei. Cum să găsești lucrul acesta? Oamenii lucrează, roțile se învârtesc, e zgomot, abur. N-ai nicio șansă să-ți găsești ceasul. A doua zi le-a arătat colegilor ceasul. Îl găsise. Și i-au zis, "Cum ți-ai găsit ceasul?" El a răspuns, "Am așteptat până s-a închis uzina și toate roțile s-au oprit și toți oamenii au plecat și m-am pus pe podea în liniște și am ascultat: tic, tic, tic... Și mi-am găsit ceasul." Gândiți-vă la aceasta. Noi nu suntem așa. Dacă ați intra într-o biserică și toți ar păstra liniște timp de 5 minute, probabil ați spune că-i o sectă. Intri într-o biserică și muzica e asurzitoare, sunt imagini pe ecran, oamenii vorbesc, totul se întâmplă... Gândiți-vă. Tot acest zgomot... Nu știu dacă îmi aduc aminte corect. E cam în felul următor? Slăbit de călătorie după zile lungi, flămând de a se închina, de a se alătura laudelor, Hristos vine din pustie și merge în Templu, și în loc să găsească liniște în Templu, șocul Lui s-a întâlnit cu mânia arzând pe fața Lui după ce a intrat în pustiul acelui loc uscat. Era mai mult ca o pustie decât însuși deșertul. Apoi vorbește despre cum a făcut un bici de ștreanguri și cum negustorii fug de brațul cel puternic al tâmplarului și la urmă zice că în cele din urmă zgomotul și confuzia au făcut loc Cuvântului Său, în cele din urmă o liniște sacră s-a așternut, astfel ca Dumnezeu să poată fi auzit. Știți ceva despre straja de noapte? Știți despre o strajă de noapte? Vă treziți vreodată noaptea doar pentru a veghea și a vă ruga, doar pentru a sta singuri cu Dumnezeu noaptea? În întuneric. Nu suntem un popor prea spiritual, nu-i așa? Trebuie să ne rugăm.

    Ultimul lucru pe care aș vrea să-l spun, și ne vom opri aici. Trebuie să rămânem în Cuvântul Lui, trebuie să rămânem în rugăciune. Iar acesta ultim e cel mai frumos pentru mine: A rămâne în Hristos e sinonim cu a rămâne în dragostea lui Hristos. D.A. Carson scrie, "Imaginea se schimbă acum, pentru că metafora agricolă are limitele ei. Nu descrie dragostea necuprinsă care-i pune pe ucenici în această nouă intimitate. Trebuie să rămâi în dragostea lui Hristos." Aș vrea să ne uităm la aceasta în 2 feluri: pozițional și activ. Limbajul aici e foarte important, chiar este. Ascultați. Spune, "Cum M-a iubit pe Mine Tatăl," - versetele 9 și 10 - "așa v-am iubit și Eu pe voi." Cercetătorii limbii greacă ne spun că timpul aorist aici probabil sugerează ceva complet, perfecțiune. Deci, ce spune este: așa cum Tatăl m-a iubit pe mine perfect și complet, tot așa vă iubesc și eu pe voi perfect și complet. Am scris aici: aceasta e prima față a monedei, sau fundația clădirii. Pentru a fi roditori trebuie să fim complet convinși de dragostea lui Hristos pentru noi, apoi să trăim într-o dependență constantă de dragostea lui Hristos, într-o constantă bizuire pe dragostea lui Hristos, o constantă și persistentă îmbibare cu dragostea lui Hristos. Ce vreau să spun prin aceasta? Iuda spune următoarele, "țineți-vă în dragostea lui Hristos." Pavel spune că el e constrâns de dragostea lui Hristos. Mulți gândesc greșit despre lucrul acesta. Când Pavel spune că e constrâns de dragostea lui Hristos, mulți gândesc că el spune, "sunt constrâns de marea dragoste pe care o am pentru Hristos." Vreau să împărtășesc ceva cu voi. Știți cântarea, sau orice cântare care spune "Îl iubesc pe Isus"? Când toți cântă asta, și e adevărat s-o cântăm, e o cântare bună, dar eu cam schimb cuvintele căci oricum nu sunt bun cântăreț. Eu zic, "Isus mă iubește." Motivul e că mă uit la dragostea mea pentru Hristos și nu văd nimic care să mă facă s-o cânt. Dar mă uit la dragostea lui Hristos pentru mine și văd multe lucruri despre care să cânt. Nu zic că nu e biblic să cânți "Îl iubesc pe Isus." Psalmistul spune că Îl iubește pe Domnul, și trebuie să-L iubim pe Domnul. Ce vreau să spun e că puterea vieții lui Paul Washer nu e cât de mult Îl iubește pe Hristos, ci cât de mult îl iubește Isus pe el. Această mică schimbare va schimba totul. Vreau să vă împărtășesc ceva ce s-a întâmplat. Eu am avut un tată foarte pretențios. Dacă ai luat nota 9,80, de ce nu ai luat 10? Dacă ai înscris 20 de puncte în meciul de baschet, ai fi putut băga 30 și așa mai departe. Niciodată nu eram în cercul intim la nimic. Nu eram un băiat "cool" când eram tânăr, nu făceam asta, nu făceam cealaltă... Iată ce s-a întâmplat: când am fost mântuit, m-am gândit că asta va fi șansa mea. Vreau să fiu în cercul intim al lui Dumnezeu. Vreau ca Dumnezeu să mă iubească așa cum Își iubește favoriții. Știu că e greșit, dar aceasta era mentalitatea mea. Știu că e firească și plină de mândrie, dar vă spun faptele. Și am decis că acesta e locul unde poți să dai totul, chiar dacă nu ești cel mai deștept, cel mai drăguț, sau nu ai mușchii cei mai mari. Nu e nimic să te împiedice în această lucrare în afară de pasiunea ta. Dacă vrei să fii unul din oamenii mari în asta și să fii iubit și apreciat de Dumnezeu, aici e locul. Tot ce trebuie să faci e să ai pasiune. Și eu o aveam. M-am dus în Peru, lucram 18 ore pe zi, trăiam cu nimic, era frenetic. Și fiecare zi a devenit tot mai grea, în fiecare zi vedeam tot mai multe nereușite, an după an, până când, într-o zi, ca și tânăr, nu voi uita, în orașul Miaflores, la etajul 3 al blocului unde eram în chirie în timpul războiului (căci îl foloseam ca biserică și pentru a-i ajuta pe copiii străzii)... La etajul 3 sunt câteva scări de la o parte la alta a etajului 3 și am alunecat și am căzut. Total epuizat în tot felul, după ani în care L-am servit pe Hristos cu toată energia. Și m-am prăbușit. Și m-am prăbușit în tot falimentul meu pe acele trepte și am plâns și am plâns și am plâns. Am spus, "Nu vreau să merg în Iad, căci știu ceva din ce e acolo. Nu vreau să merg în Iad, dar nu vreau să merg în Rai, mi-e atât de rușine de performanța mea. N-am putut face nimic bine. Știu că ai slujitori, știu că îi ai pe oameni ca Spurgeon, știu că ai tot felul de oameni care ți-au făcut plăcere, știu că atunci când te uiți la viața mea trebuie să fie o glumă, vreau să merg undeva când mor unde nu trebuie să sufăr, dar unde nu trebuie să mă uit la Tine și să fiu atât de dezamăgit și să văd dezamăgirea pe fața Ta. Știu că e nebunește, știu că teologic nu e corect, dar așa eram. Și El a fost acolo. Într-un singur moment, păcatul și răutatea a ceea ce spuneam mi-au fost arătate și te gândești că m-ar fi pulverizat și mai tare. Nu. Dumnezeu ar fi trebuit să mă trăznească pentru acest fel de atitudine, dar acolo, golit, golit de orice nădejde de a putea fi plăcut lui Dumnezeu. Căci nu numai că am dat faliment în ceea ce am intenționat să fac, dar ceea ce am intenționat să fac era rău. Într-un moment am început să înțeleg că sunt iubit. Nu trebuie să mă mut un centimetru încoace sau încolo, nu trebuie să fac performanță. Sunt iubit în Hristos. Chiar în acel moment când Dumnezeu ar fi trebuit să mă judece, El mi-a arătat dragostea Lui. Ce Dumnezeu! Fraților, sunteți atât de greșiți în ceea ce gândiți despre oamenii Domnului. Sper că sunt sinceri și că ne rugăm și vrem să-L urmăm îndeaproape pe Hristos, dar oamenii Domnului în cele mai bune momente ale lor sunt vrednici de Iad. Și ce trebuie să vedeți e că ceea ce te poate face cu adevărat puternic nu e că te uiți la viața ta și vezi lucrurile pe care le poți face bine. Nu! Încetezi să te uiți la viața ta căutând ceva ce faci bine și pentru care să meriți să fii iubit, și te uiți la lucrarea completă a lui Hristos. Și te uiți la Hristos, numai Hristos, și tot ce a făcut El, și înțelegi că te iubește și că nu trebuie să faci performanță. Nu, nu ai fost mântuit pentru a sluji, nici măcar nu ai fost mântuit pentru a-L iubi pe Dumnezeu, ci ai fost mântuit ca Dumnezeu să te poată iubi pe tine. Apoi din acea dragoste imensă pentru tine și datorită Duhului Său care te împuternicește poți să-I dai ceva înapoi. Dar ești iubit! Este un lucru minunat. Îți dai seama de tot ce poți încerca atunci când nu te mai temi de eșec? Nu te mai temi de dezamăgire. Atât de mulți credincioși, după ce vorbesc cu ei, le spun următoarele. Multor credincioși le spun, "Mi-am dat seama care e problema ta: tu crezi în mod sincer că prima oară când vei privi fața lui Hristos vei vedea o încruntătură." Gândește-te la asta. Da, știu că este un tron de judecată pentru credincioși, știu toate aceste doctrine, nu credeți că nu le știu. Le știu. Dar vreau să-ți spun, credinciosule, că El nu Și-a vărsat sângele pe acel lemn pentru ca prima oară când te vede să poată să-ți arate dezamăgirea Lui. Vedeți asta? Este dragostea lui Dumnezeu, e ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în Hristos ce ne eliberează și ne împuternicește. A ști că ești iubit, a ști că ești iubit. Îmi aduc aminte când fiul meu Ian era mic, era foarte sigur pe sine. Era de genul, "Ok, sunt aici, poate începe petrecerea." Întotdeauna a fost sigur pe sine. Îmi aduc aminte când era mic, dormea pe patul meu și când am intrat el s-a sculat. Și iată ce a făcut: s-a sculat și mai ales pentru că mie mi-era teamă de tatăl meu, s-a sculat și și-a deschis brațele. Nu avea nici-un dubiu în minte de ceea ce trebuia să se întâmple acolo. Este iubit și tatăl lui va fugi spre el și-i va da cea mai mare îmbrățișare din lume. Ce bucurie să știi că ești iubit. Zici, "O, dar am falimentat când am făcut lucrul cutare." De ce crezi că a murit? Ce înseamnă această moarte? Doar să spună că te-a iertat, apoi în mod constant să-ți arate de ce să nu te ierte? Te-a salvat ca să elimine toate acestea, astfel încât să aibă frați de care să nu-i fie rușine să-i prezinte în fața adunării, să spună că sunt frații Lui. El te-a eliberat. Pentru a fi iubit. Nu contează cât e de mare slujirea ta, nu contează ce faci sau ce nu faci. Ești iubit dacă ești în Hristos. Persoana neconvertită din biserică aude asta și zice, "Bine, atunci pot continua să păcătuiesc. Nu contează ce fac, voi continua să păcătuiesc." Dar persoana care a fost cu adevărat regenerată de Duhul lui Dumnezeu, ce face ea? "Dacă Dumnezeu mă iubește așa, doresc cu atât mai mult să fiu sfânt." Unul din lucrurile cele mai jalnice pe care un predicator trebuie să le facă e să spună credincioșilor că sunt iubiți de Dumnezeu, pentru că nu există mod de a descrie măreția acestei dragoste pentru ai Lui. Când eram pastor, sau în situațiile când am condus o biserică timp de câteva luni pentru a o ajuta căci avea probleme... Toți mă aud predicând pe YouTube, știți? Cel mai aspru om din lume. Și am avut câțiva din acești oameni venind atunci când eram în zona lor pentru a ajuta o biserică, și am avut tineri care au venit să mă audă predicând în acea biserică ce avea probleme, mult păcat. Și niște tineri tot veneau și ei, apoi în cele din urmă s-au dus la unul din prietenii mei. După ce m-au auzit predicând timp de câteva săptămâni au venit la un prieten de-al meu și au zis:
    -Avem o întrebare.
    - Da.
    - Îl respectăm mult pe fratele Paul, dar a făcut compromis cumva?
    - Ce vreți să spuneți?
    - Fiecare știe că această biserică are probleme și el de câteva săptămâni predică de dragostea lui Dumnezeu. Am așteptat să auzim ceva ca pe YouTube, știți, predică intensă, fum ieșindu-i din urechi, predicând foarte puternic.
    Iată ce trebuie să înțelegeți. Dacă cineva a fost cu adevărat convertit, cu adevărat convertit, nu trebuie manipulat cu frică, nu trebuie forțat. Dacă au fost cu adevărat regenerați de Duhul Sfânt, cu cât ajung să înțeleagă slava lui Dumnezeu pe fața lui Hristos, cu cât ajung să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu pentru ei, cu atât vor fi conduși spre sfințenie. Dacă nu, atunci înseamnă că nu sunt oi, ci capre. Când vin la creștini, și da, câteodată creștinii trebuie să fie mustrați și avertizați și tot felul de lucruri, dar de obicei atunci când am de-a face cu creștini dorința mea cea mai puternică e să le explic cât de mult sunt iubiți de Dumnezeu în Hristos. Și am văzut că atunci când cei cu adevărat regenerați ajung să înțeleagă cât de mult sunt iubiți par să înflorească. "Țineți-vă" a zis Iuda "în dragostea lui Dumnezeu." Asta nu înseamnă să trăiți în așa fel încât Dumnezeu să vă iubească, ci înseamnă următoarele, "Stați și încălziți-vă în dragostea lui." Căci dacă îmi spui să vin la tine acasă căci ai o plantă care nu crește, ci se ofilește și e pe moarte și mă întrebi, "Frate Paul, care crezi că e problema?" Iar eu spun, "Arată-mi planta." Și tu mă duci într-o cămăruță întunecată unde ai ținut planta vreo 6 luni. Voi spune, "Nu sunt expert la a crește plante, dar cred că dacă ai pune-o afară la soare, i-ar merge mai bine." Diavolul în mod constant încearcă să-l convingă pe credincios că dragostea lui Dumnezeu nu este așa cum scrie în Biblie, iar atunci când începem să credem asta ne ofilim și murim. Continuați să credeți adevărul cu privire la dragostea lui Dumnezeu și vă va face să prosperați, să creșteți și să aduceți roadă. Lumina dragostei lui Dumnezeu să strălucească peste voi. Aseară un tânăr a venit la mine și-mi spune, "Câteodată mă simt rău, căci vă văd atât de pasionat vorbind despre Hristos în felul cum vorbiți, dar câteodată inima mea este moartă." Și i-am zis, "Tinere, câteodată inima mea e moartă. Câteodată zelul meu se epuizează." Chiar aseară, lacrimile pe care le-am vărsat nu erau că eu l-aș iubi pe Dumnezeu atât de mult. Lacrimile erau, "Doamne, cum mă poți iubi atât de mult și totuși inima mea să fie atât de rece?" Vedeți, nu e dragostea noastră pentru Dumnezeu care ne ține în echilibru, ci e dragostea constant a lui Dumnezeu pentru noi. Odată a venit un tânăr la mine, un tânăr foarte evlavios care Îl urma pe Hristos. De fapt mi-a scris un e-mail și spunea următoarele, "Frate Paul, sunt atât de păcătos, atât de ne-evlavios și atât de ignorant față de Dumnezeu." Și i-am scris înapoi, "Dragă frate, ești mult mai păcătos, ne-evlavios și ignorant decât știi tu acum. Semnat, Paul." Am darul încurajării... Și m-a sunat, spunând, "Mulțumesc?! De ce ai scris asta?" "Căci vreau să dovedesc ceva, fiule. Ți-am privit viața și felul cum îl urmezi îndeaproape pe Hristos. În multe feluri, când mă uit la tine, mă gândesc despre mine că mi-am pierdut dragostea dintâi." Am zis, "Îl urmezi pe Hristos mai îndeaproape decât se pare că eu o fac, dar eu sunt mult mai fericit decât tine." El zice, "Cum poate fi asta?" "Fiule, eu m-am dat bătut de la a încerca să-mi câștig plata în Împărăția lui Dumnezeu. Fiule, când te scoli dimineața și ai un timp de rugăciune de 5 ore și citești Cuvântul timp de 25 de ore doar în dimineața aceea, și când mergi și spui la toți de Dumnezeu, și ești drăguț chiar și cu pisicile, ești un martor al lui Hristos, cu alte cuvinte umbli în Duhul, când vii acasă seara cum te simți?" El zice, "Mă simt bine." Am zis, "Dar dimineața următoare când te scoli după ce ai dormit prea mult, n-ai avut timpul de părtășie cu Dumnezeu, ai lovit pisica, ai avut oportunitatea să mărturisești și n-ai făcut-o și așa mai departe, cum te simți atunci?" El a zis, "Oribil." Există un sens, și trebuie să fiu foarte atent ca cineva să nu se lege de mine din cauza acestei predici, este un sens în care da, e păcat și trebuie să ne simțim rău. Dar l-am mustrat pentru idolatrie. Și el a zis, "De ce idolatrie?" Am zis, "Performanța ta e sursa ta de fericire. Fiule, chiar atunci când te-ai sculat și ai avut timpul de părtășie de 25 de ore și ai făcut tot ce ai făcut, tot ai câștigat numai atât încât să-ți găsești poate un loc nu chiar așa de fierbinte în Iad." Am zis, "Un om în cele mai bune momente nu merită dragostea lui Dumnezeu. Am realizat lucrul acesta de-a lungul anilor. Fericirea ta e bazată pe performanța ta. Fericirea mea e bazată pe lucrarea completă a lui Hristos și aceasta e diferența între mine și tine." Vedeți asta?

    Cum e viața creștină? E în felul următor: are de-a face cu revelație, zdrobire și fericire. Spui, "Ce vrei să zici?" Un om umblă fără Hristos, e neconvertit, aude un propovăduitor al Evangheliei într-o zi și Duhul lui Dumnezeu îi înoiește inima. Pentru prima oară în viață vede un pic din cum e Dumnezeu cu adevărat. Și văzând asta vede un pic din cum este el cu adevărat, ceva din păcatul lui, și asta îl zdrobește și se pocăiește. Dar nu e lăsat pradă disperării. De ce? Pentru că vede în acea revelație ceva din harul lui Dumnezeu pe fața lui Hristos și e umplut de fericire prin credință. Vedeți asta? Și se scoală în dimineața următoare și ce se întâmplă? Pe măsură ce umblă în viața de credință vede o mai mare revelație a ceea ce este Dumnezeu, a sfințeniei lui Dumnezeu, și ce face aceasta? Îl zdrobește mai mult decât în ziua dinainte, face ca pocăința lui să fie mai adâncă, pentru că se vede pe sine într-o mai mare lumină acum, își vede nevoia de zdrobire și pocăință, dar nu e lăsat pradă disperării, ci se uită la harul lui Dumnezeu pe fața lui Hristos, și fericirea lui e mai mare decât în ziua dinainte. Și mergi prin toată viața de credință în felul acesta până ai 90 de ani, iar la 90 de ani vezi mai mult din sfințenia lui Dumnezeu decât ți-ai putut vreodată imagina, vezi mai mult din întunecimea propriului tău suflet decât ți-ai putut vreodată imagina, ești mai zdrobit decât ți-ai fi putut imagina, dar totuși fericirea ta e mai mare decât ți-ai fi putut vreodată imagina. Ce se întâmplă e această tranzacție sfântă. Când ai început, fericirea ta venea din cine ești tu și ce poți tu face, pe când acum la 90 de ani ești golit de aceasta și fericirea ta vine numai de la Hristos. Și așa trebuie să fie. Toată fericirea noastră, toată nădejdea noastră, totul în Hristos.

    Acum că am rezumat toată viața creștină, cred că putem încheia conferința. Fiți binecuvântați în ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi în Hristos. Fiți binecuvântați. Bucurați-vă. Uitați-vă la El, uitați-vă la El. E necesar să te mai uiți și înăuntru, dar dacă tot timpul te uiți numai înăuntru asta duce la moarte. Uitați-vă la Hristos, căci El e mai mare decât orice eșec, slăbiciune și păcat din viața voastră. "Cânt pentru că sunt fericit, cânt pentru că sunt liber." Totul a fost isprăvit la Calvar, totul a fost isprăvit la Calvar. Să ne rugăm.

    Tată, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău și mă rog Doamne, ca din acesta poporul Tău să fie ajutat. În Numele lui Isus. Amin.