Isaia capitolul 6 începând cu versetul 1, "În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau. Strigau unul la altul și ziceau: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!" Și se zguduiau ușorii ușii de glasul care răsuna, și Casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: "Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!" Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. Mi-a atins gura cu el și a zis: "Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!" Haideți să venim înaintea Domnului în rugăciune.

    Dumnezeule mare și puternic, venim înaintea Ta în Numele Fiului Tău și recunoaștem că dorim să învățăm despre ceva despre care nu știm aproape nimic. Despre sfințenia Ta. Și Tată, ca un om păcătos, ca un predicator păcătos, care știe așa de puține despre Tine, Doamne mă rog pentru har și milă, să pot vorbi despre lucruri care sunt prea grele pentru mine. Mă rog ca prin harul Tău și pentru slava Ta, să Te revelezi poporului Tău, ca ei să știe să Te onoreze așa cum ești. Domn, Dumnezeu, Creator a tot ce este, a fost și va fi vreodată. Tată ajută-ne să înțelegem în această seară că Tu ești sfânt. Că Tu ești sfânt, sfânt, sfânt. Ai milă de noi Doamne, în Numele lui Isus. Amin.

    Astăzi vom face un studiu, un studiu biblic despre sfințenia lui Dumnezeu. Și ceea ce văd în Scriptură și în istoria bisericii e că sfințenia lui Dumnezeu a fost întotdeauna considerată nu un atribut al lui Dumnezeu, ci posibil ca - dacă putem spune asta - atributul lui Dumnezeu, în senusl că atunci când începi să vorbești despre Dumnezeu sau dorești să-L cunoști, sau ai vrea să te apropii de Dumnezeu, primul lucru cu care trebuie să te confrunți e ceva ce e total străin de omul păcătos: faptul că Dumnezeu e sfânt. Ce înseamnă asta? Aș vrea să vă citesc puțin o definiție. Cuvântul "sfânt" vine dintr-un termen în ebraică care înseamnă separat, pus deoparte, diferit de obișnuit sau ordinar. Sfințenia se referă practic la două lucruri atunci când vorbim despre Dumnezeu. În primul rând se referă la puritate morală. Dumnezeu e pur, pur, pur, pur, fără murdărie, fără cusur, fară zbârcitură, fără pată. El e sfânt. Și nu e sfânt cum înțelegem noi sfințeina. Nu vorbim despre a fi bun. Vorbim despre a fi perfect. Vorbim despre perfecțiune morală. Dumnezeu e perfect din punct de vedere moral. Atunci când vorbim despre sfințenie, trebuie de asemenea să înțelegem că Dumnezeu nu e doar perfect moral. Dumnezeu e separat de toate lucrurile și toate creaturile care nu sunt perfecte din punct de vedere moral. Asta înseamnă că Dumnezeu nu poate tolera păcatele. Nu poate tolera nici măcar un păcat. Așa cum am mai spus, de câte ori au păcătuit Adam și Eva înainte de a fi aruncați din prezența lui Dumnezeu? O dată. Dumnezeu nu tolerează deloc, deloc, deloc nimic sau pe nimeni care contrazice sau se opune naturii Sale. El e sfânt. Dar sfințenia se mai referă la ceva. Ceva ce noi trebuie să înțelegem în America astăzi din moment ce am făcut din Dumnezeu ceva obișnuit. Sfințenia nu înseamnă doar că Dumnezeu e pur din punct de vedere moral. Sfințenia înseamnă că Dumnezeu nu e obișnuit. El nu e tipic. El nu e întâmplător. El e diferit. El nu e ca noi. Orice termen am folosi pentru a vorbi despre El, nu contează dacă Îl putem numi Ava, Tată. Un cuvânt care înseamnă de fapt tăticule. Nu contează. El tot nu e ordinar. El tot nu e întâmplător și tot nu e obișnuit, și nu ar trebui să-L tratăm niciodată cu ușurință. El e Dumnezeu. Și Dumnezeu e sfânt.

      Vreau să vă citesc câteva pasaje. Nu veți putea întoarce la ele acum, dar vreau să scanez câteva pasaje înainte de a ajunge la pasajul nostru principal, care e Isaia 6. În Psalmul 111:9 se spune asta despre Dumnezeu. "...Numele Lui este sfânt și înfricoșat." Atunci când auzi despre numele lui Dumnezeu în ebraică spune, "Numele." Se referă la persoana lui Dumnezeu, tot ceea ce este El, toate atributele Lui, toate lucrările Lui. Numele lui Dumnezeu e sfânt. Nu e obișnuit. Dacă vorbești cu un evreu ortodox și îl întrebi despre numele lui Dumnezeu. Încearcă să-l faci să scoată din gura lui numele de Yahweh... Nu o va face. De ce? Pentru că îi e așa frică să nu jignească slava lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu care se găsește în numele Lui. Poate vei spune, "Ei duc asta într-o extremă." Poate e așa. Dar prefer să fiu în acea extremă decât în extrema în care suntem noi ca popor. Comercializăm numele lui Isus ca și cum ar fi Tommy Hilfiger. Îi purtăm numele pe îmbrăcăminte. Cumpărăm căni și farfurii cu numele lui Isus, un nume care e mai presus de orice nume, și noi îl comercializăm. Abia pot să intru într-o librărie creștină. Mă fac să... simt repulsie. Odată, Keith Green, un om... nu-mi vine să cred că există o generație de creștini care nu-l cunosc pe Keith Green, dar el era muzician, poate dintre ultimii. Odată a ținut... el nu dădea concerte. El predica atunci când cânta. Cobora de pe podium și a văzut pe cineva care avea o căciulă pe care scris "Isus." Și a spus, "De unde ai asta?" Și a spus, "De acolo, unde se vând chestii cu Isus." Vreau să știți că e un oximoron. Nu poți pune niciodată numele lui Dumnezeu sau al lui Isus într-o relație de legătură cu chestii. De fapt, nu-L pui pe Dumnezeu într-o relație de legătură cu nimeni. Numele Lui nu e pentru ce îl folosești. Nu e un simbol de cult. Nu e un instrument de marketing pentru a vinde îmbrăcăminte. E un nume care iese de pe buzele noastre cu capetele plecate în onoare. E un lucru care îl prețuim pentru că e un nume mai presus de orice nume. Uitați-vă ce am făcut. Ne jucăm jocul cu bila de marmură cu diamantele lui Dumnezeu și e un lucru foarte periculos. Suntem o generație care nu Îl cunoaștem pe Dumnezeu și prin urmare ne aflăm în pericol. Pentru că numele Lui nu e doar sfânt, e și înfricoșat. Vreți să știți ce înseamnă înfricoșat? Teroare cumplită. Da. Teroare cumplită. L-am auzit pe Leonar Ravenhill predicând de câteva ori înainte de a muri. Și nu voi uita niciodată. Citea un pasaj și a ajuns la frica de Domnul și a spus, "Acest cuvânt frică în ebraică înseamnă frică. Dacă ar fi însemnat altceva l-ar fi tradus cu alt cuvânt." Nu înseamnă reverență. Înseamnă acele lucruri care îți fac genunchii să se lovească unul de celălalt, și dinții să-ți clănțănească. Numele lui e înfricoșat. El lovește cu frică în inima omului să nu uiți niciodată. Acest Dumnezeu confortabil al tău, nu e Dumnezeu. Nu poate face nimic pentru tine. Dar îți place de el pentru că nici nu-ți poate face nimic. Dar acesta nu este Dumnezeul Bibliei. Înfricoșat e numele Lui.

    Isaia 57:15 spune, "Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie." După cum am spus mai devreme eu am fost învățat ca să învăț oamenii să fie atenți. "Acum, nu-L fă pe Dumnezeu prea glorios, pentru că va părea prea departe de noi toți. Adu-L la nivelul nostru." Dacă îl aduci pe Dumnezeu la orice nivel ai creat un idol. Vreau să știți că Dumnezeu e într-un loc înalt și semeț. Și vreau să știți ceva. Da, Îl puteți numi Tată. Care e cea mai bună cale, singura cale, calea corectă emoțional, psihologic și spiritual prin care să ne apropiem de Dumnezeu? Isus ne-a învățat în rugăciunea Tatăl nostru. "Tatăl nostru care ești în ceruri..." Vedeți, Îl putem numi Tată, dar nu uitați niciodată că Tatăl vostru e în ceruri și că e Dumnezeu. Și Scripturile Vechiului Testament ne spun să avem grijă ce cuvinte rostim cu gura noastră, și să nu spunem prea multe lucruri în prezența lui Yahweh pentru că El e Dumnezeu. Să o spun altfel. Dumnezeu nu e amicul tău bun. El nu e prietenul tău sau vecinul de sus și tu și cu Isus nu aveți nimic special între voi. El e Dumnezeu. Isaia 6:3. Uitați-vă ce spune în versetul 3, "Strigau unul la altul și ziceau: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!" Sfânt, sfânt, sfânt. Când tu și cu mine vrem să accentuăm ceva atunci când vorbim, ridicăm vocea și spunem, "Dumnezeu e mare și sfânt," accentuând sfânt. Atunci când scriem ceva în engleză, pentru a accentua scriem cu litere îngroșate, colorăm în galben sau subliniem. Atunci când un evreu vrea să accentueze ceva, el repetă. Și găsiți asta în paralelismul din cartea Proverbelor. Ați citit vreodată în cartea Proverbelor ceva de genul? "Cei răi nu vor locui în țară. Cei răi vor fi distruși." Spune același lucru de două ori, nu-i așa? Repetă pentru a accentua faptul că cei răi vor fi distruși de mânia lui Dumnezeu. Așa accentuează evreul ceva în Scriptură. Ați văzut că nu este nici un alt atribut al lui Dumnezeu repetat în Scriptură în afară de sfințenia Sa. Nu spune niciodată că Dumnezeu e dragoste, dragoste, dragoste. Ați știut asta? Nu spune niciodată că Dumnezeu e milos, milos, milos. Și nu spune niciodată că Dumnezeu e bun, bun, bun. Dar ce spune e că Dumnezeu e sfânt, declarația, Dumnezeu e sfânt, repetiția. Și mai mult, Dumnezeu e sfânt. Nu-i așa că e ciudat cum biserica pune accentul pe aceleași atribute ale lui Dumnezeu, pe care pune și o lume păgână și nedumnezeiască? Cu siguranță v-ați uitat la emisiunea "Atins de un Înger," sau una din acele emisiuni absurde despre Dumnezeu. Întotdeauna vă vor spune că Dumnezeu e dragoste, nu-i așa? Nu vă vor spune niciodată că Dumnezeu e judecată și sfânt și își revarsă mânia asupra celor răi, nu-i așa? Mergi la o biserică baptistă și simți că ai fost atins de un înger, pentru că sunt același lucru. Dumnezeu e dragoste. O, Dumnezeu nu ar face un astfel de lucru. Nu te baza că nu ar face. Vei spune, "Doar despre asta vorbești, Paul?" Nu. Am destul de multe predici despre dragoste, dar ar trebui să trecem prin trei luni de predici înainte de a ajunge acolo. Dumnezeu e sfânt. El e sfânt.

    Vreau acum să vă învăț ceva despre teologie. Indiferent de ce suntem învățați astăzi în biserică, teologia nu e pentru teologi. Ea e pentru tine. Ar trebui să știți să folosiți terminologia dacă vreți să fiți creștini. Unii dintre voi studiați ingineria, alții matematica, alții orice alt tip de profesiune, și aveți propria terminologie. Dacă terminologia lui Dumnezeu nu poate fi învățată, atunci vai de noi. Și este un cuvânt pe care trebuie să-l învățați și care e asociat întotdeauna cu sfințenia lui Dumnezeu și anume "transcendență." Sfințenia lui Dumnezeu transcende orice idee pe care o avem despre sfințenie. Și transcende orice aspect al sfințeniei la care s-ar putea gândi cineva. Ce înseamnă a transcende? Pur și simplu zboară mai sus. Nu are nici un însoțitor, nici un partener de fugă. Merge mult dincolo de ceilalți. Sunt munții Himalaya. Nimic nu trece de sfințenia lui Dumnezeu și nimeni nu este sfânt ca Domnul. În 1 Samuel 2:2 spune, "Nimeni nu este sfânt ca Domnul." Apoi Iov spune următoarele în Iov 15:14 și 16, "Ce este omul, ca să fie curat? Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană? Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui, cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată -  omul, care bea nelegiuirea ca apa!" S-a zis cu toată lumea e bine. Dumnezeu e sfânt. Și biserica are nevoie să redescopere sfințenia Lui. Știți că sunt două căi să descoperi sfințenia lui Dumnezeu? Unul e prin reînoirea minții tale prin Scriptură. Celălalt e prin disciplinarea din casa lui Dumnezeu. Generația voastră va avea nevoie de multă rugăciune pentru a putea scăpa de judecata lui Dumnezeu asupra bisericilor din America. Ar trebui să tremuri. Pentru că dacă nu vom învăța sfințenia, El va veni și ne va învăța. Dumnezeu e sfânt și sfințenia Lui transcende orice alt aspect al sfințeniei. Astăzi în creștinism auzim multe despre prezența lui Dumnezeu. "O, prezența lui Dumnezeu a fost aici în această seară. O, a fost un timp minunat în prezența Dumnezeului atotputernic. Nu-i așa că Dumnezeu s-a mișcat puternic în această seară? A fost un timp minunat în prezența lui Dumnezeu."

    Aș vrea să ne uităm în această seară la oameni care au venit în prezența lui Dumnezeu și apoi vreau să comparăm experiențele noastre în prezența lui Dumnezeu cu experiențele lor în prezența lui Dumnezeu. Haideți să începem cu Moise. El păstorește niște capre. Vede un tufiș care arde dar nu de tot și e atras spre el, chiar de Dumnezeu. Se apropie de acel tufiș și primul lucru pe care îl înțelege e că trebuie să se schimbe. Trebuie să se umilească, pentru că Dumnezeu s-a arătat și el trebuie să-și dea jos încălțămintea pentru că stă pe pământ sfânt. Și cade înaintea acelui tufiș care nu se mistuia. Și e un lucru minunat pe care trebuie să-l înțelegeți, faptul că Dumnezeu i-a apărut lui Moise într-un tufiș care ardea. E incredibil pentru mine astăzi, că Dumnezeu nu mai apare sub forma unui tufiș care arde. Și nu cântăm despre tufișuri care ard, nu cântăm deloc despre foc. Dumnezeu ni se arată întotdeauna printr-o adiere rece și o apă curgătoare. Așa Îl prezentăm întotdeauna. Vreți să știți de ce? Pentru că apele curgătoare nu fac rău nimănui. Avem un Dumnezeu îmblânzit. Avem. Dar vreau să știți că atunci când Dumnezeu vizitează un om, El nu îl vizitează întotdeauna ca un vânt rece sau un izvor rece. El vine ca un foc, un foc care nu poate fi mânuit, un foc care nu are sfârșit și un foc care nu se mistuie, Dar care poate mistui tot ce nu e sfânt înaintea lui. E un lucru periculos să fii în prezența lui Dumnezeu. Uitați-vă la acești serafimi. Uitați-vă la ei în Isaia, haideți să citim versetul 2, "Serafimii stăteau deasupra Lui, și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, și cu două zburau. Strigau unul la altul și ziceau: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!" Ce sunt serafimii? Sincer să fiu, nu prea știm. Putem citi despre ceva ce arată ca un serafim în Ezechiel și poți merge la cartea Apocalipsa unde găsești ceva ce ar putea fi verișor cu un serafim. Nu știm. E greu să le dăm de cap tuturor acestor creaturi, dar sunt anumite lucruri pe care le putem spune despre serafimi. Și anume că sunt cele mai maiestuoase, mai puternice și mai sfinte creaturi pe care le-a făcut Dumnezeu. Vei spune, "De unde știm asta?" Din cauza proximității lor de tronul lui Dumnezeu. Ei sunt mai aproape de tronul lui Dumnezeu și de prezența lui Dumnezeu decât orice creatură din Scriptură. Și din ceea ce înțelegem despre alte ființe create, precum serafimii, acestea sunt lucruri puternice, care dintr-o suflare ar putea distruge universul nostru. În ceea ce privește sfințenia, uitați-vă la asta. Ei stau și zboară chiar în prezența Dumnezeului atotputernic. Și dacă ar fi să ne apropiem chiar și numai de o fracțiune din acea glorie, am fi distruși. Dar cu toate acestea, ei trăiesc în acea glorie. Și cu toate acestea, chiar dacă sunt atât de maiestuoși și sfinți, cum sunt ei în prezența lui Dumnezeu? Vă voi spune cum sunt. Își plecau capul și strigau, "Sfânt." Își acopereau fața, își acopereau picioarele. Întotdeauna m-am întrebat de ce oare își acopereau picioarele. Ce au a face picioarele cu sfințenia? Ce înseamnă? Sincer, nu am putut să descopăr, până într-o zi când îl ascultam pe R. C. Sproul. Și cred că a descoperit un răspuns. El a spus, "Picioarele sunt întotdeauna asociate cu pământul, și pământul cu creatura, țărâna pământului. Și aceste ființe maiestuoase - chiar în prezența lui Dumnezeu - își plecau capetele și își acopereau picioarele, recunoscând astfel că erau creaturi și nu erau Dumnezeu. Și locul pe care îl dețineau nu era un loc al drepturilor. Nu aveau dreptul să se afle acolo. Ci era un privilegiu, acordat lor prin îndurare de către Dumnezeu Însuși." Uită-te la modul în care ei se comportă în prezența lui Dumnezeu și uită-te la tine. Ați auzit vreodată zicala, "Nebunii se avântă unde îngerii se tem să pășească"? "Doctore vindecă-te singur." Aceștia suntem noi în in biserica din America de astăzi. Există un pian foarte important în Londra, de fapt se află într-un muzeu. Uit mereu cum se numea cel al căruia a fost, dar probabil era cel mai faimos compozitor din lume. Nu știu cine era, dar era o persoană importantă. Vă puteți da seama că era important pentru că dacă treci pe acolo pianul e îngrădit cu o frânghie, și un Brit, căpitan al gărzilor stă lângă acel pian și nu te va lăsa să te aproii de acel pian. Dar mi s-a spus că într-o zi o tânără care învățase să cânte la pian a mers acolo. Știa să facă câteva lucruri la pian. A venit, s-a uitat la căpitanul gărzilor și a spus, "Aș putea să trec dincolo de frânghie și să cânt puțin?" Și în mod surprinzător, garda a spus, "Păi, da, poți cânta." Așa că a trecut dincolo de frânghie, s-a așezat la pian și a început să cânte câteva piese, și apoi satisfăcută de ea și bucuroasă, a sărit de la pian și peste frânghie și i-a spus căpitanului, "Cred că mulți oameni au vrut să facă asta." Și el a spus, "De fapt, doi dintre cei mai faimoși pianiști care concertează din zilele noastre au fost aici săptămâna trecută, și i-am întrebat dacă nu vor să se așeze și să cânte, și amândoi și-au plecat capurile și au spus că nu sunt vrednici." Nebunii se avântă unde îngerii se tem să pășească. Prietenul meu, vreau să-ți predic cartea Romani. Pot să îți vorbesc despre accesul în prezența lui Dumnezeu și dansul și bucuria înaintea Lui. Da, avem acces la Dumnezeu. Știu că par foarte neechilibrat aici, dar vreau să știți ceva. Până nu știți cine este Dumnezeu și ce privilegiul e să fii în prezența Lui, probabil nu ai dreptul să fii acolo. Trebuie să-ți cunoști Dumnezeul, înainte de a începe să faci lucruri prostești înaintea Lui și să faci slava Lui de rușine. Odată eram la o întâlnire. Am ocazia să predic în multe locuri - la presbiterieni, carismatici, baptiști, toată gama. Odată eram într-o biserică și s-a zis, "O, prezența lui Dumnezeu e aici, nu-i așa?" Și știam bine biserica și am spus, "Nu, nu e." Ei au răspuns, "De ce?" Am spus, "Pentru că jumătate din voi ați fi morți." Trebuie să fim foarte atenți. Am făcut din Dumnezeu ceva prea obișnuit și nu a fost un lucru înțelept.

    Uitați-vă acum la Isaia. Cine a fost Isaia? A fost un om mare al lui Dumnezeu? Nu, deja am stabilit că nu există om mare al lui Dumnezeu. Dar pentru zilele lui era ceva. El a predicat mai mult despre Hristos decât orice om din tot Vechiul Testament. El știa mai multe despre revelația lui Dumnezeu decât oricine. Și cât despre dedicarea lui, tradiția iudaică ne spune că a fost tăiat în două cu un ferăstrău de lemn pentru că nu a vrut să denunțe numele lui Iehova care i-a ieșit pe buze. Așa că aș putea spune că a fost un sfânt al lui Dumnezeu. El vine în prezența lui Dumnezeu. Și ce face? Versetul 5, "Atunci am zis: "Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!" Traducerea NIV pe care o folosesc nu accentuează destul. Ce face Isaia? El pune un blestem de moarte peste el. "Vai" eu un blestem. Apoi spune, "Sunt pierdut, sau lasă-mă să fiu pierdut." Nu-i așa că e extraordinar? Noi credem că putem veni în prezența lui Dumnezeu și să tremurăm și unii chiar să aibă stări isterice și să cadă la pământ și alții dintre noi nu iau lucrurile în serios chiar dacă știm că umblăm în păcat. Dar atunci când acest om al lui Dumnezeu vine în prezența lui Dumnezeu, singurul lucru la care se gândește să-l facă e să pronunțe un blestem peste el și să-și mărturisească păcatul înaintea unui Dumnezeu măreț. Asta ar trebui să vă spună că e ceva în neregulă cu creștinismul de astăzi. Dr. Leak B. de la Seminarul Teologic din Sud e un om de seamă. Am învățat multe de la el. Și el vorbește de un echilibru în închinarea înaintea lui Dumnezeu, și ceea ce spune e adevărat. Vorbește despre experiența din camera tronului și experiența din camera festivă, experiența de la nuntă, experiența din Cana cu Hristos. Și trebuie să analizăm aceste două lucruri. Ce vreau să spun e că aici avem experiența camerei tronului, unde Dumnezeu își manifestă slava și oamenii cad la pământ înaintea Lui datorită sfințeniei Lui mari. Asta ar trebui să se întâmple în viața ta. Ar trebui să existe vremuri în care Dumnezeu se manifestă înaintea ta și ești trântit la pământ și tremuri înaintea Lui din cauza măreției și sfințeniei Lui. E adevărat. Dar sunt de asemenea vremuri când vii înantea lui Dumnezeu și e la fel ca în ziua acelei nunți la care a participat Isus în Ioan capitolul 2 împreună cu ucenicii Săi, când te poți închina lui Dumnezeu bucuros, chiar râzând, ridicand mâini, sau ca un copil în prezența Lui. O, poți sări de bucurie. Poți să ai un timp plăcut înaintea Dumnezeului atotputernic. Da, e adevărat. Dar trebuie să vedeți că sunt două tipuri de manifestări aici. Și ceea ce avem în America astăzi sunt  doar copii care dansează înaintea lui Dumnezeu, și care rămân copii pentru că nu se apropie niciodată îndeajuns de Dumnezeu pentru a experimenta cealaltă parte. Atunci când predic în biserici carismatice întotdeauna le spun, "Majoritatea dintre voi nu ar trebui să săriți." Ei mă întreabă, "De ce?" Le spun, "Pentru că nu ați tremurat niciodată." Vedeți, nu ar trebui să luați partea din Dumnezeu care e cea mai confortabilă. La fel cum Duhul Sfânt nu e primit pe părți pentru că El este o unitate întreagă, o persoană. La fel Dumnezeu nu e primit pe părți. Nu iei anumite atribute și le respingi pe altele. Slava și frumusețea lui Dumnezeu începe cu sfințenia Lui. Ceea ce Îl face pe Dumnezeu ceva minunat e că El e complet - așa cum spun teologii evrei vechi, "El e complet altul decât noi, complet diferit, complet misterios, complet sfânt." Și asta vreau să învățați, pentru că ați crescut într-o biserică, o generație de creștinism  care nu cunoaște sfințenia. Și datorită acestui lucru mulți dintre voi umblați în păcat și nici măcar nu știți asta.

    Poate ați observat că predic foarte mult din Vechiul Testament, nu-i așa? Profesorii de teologie care predau din Vechiul Testament mă iubesc. Ei mă cheamă mereu să predic pentru că întotdeauna vorbesc despre Vechiul Testament. Dar șitți ce îmi spun creștinii? Ei spun, "De ce predici mereu din Vechiul Testament, pentru că Dumnezeu nu e așa în Noul Testament." Ați citit Maleahi? "Eu nu mă schimb, prin urmare voi n-ați fost nimiciți." Da, dar totul e diferit datorită lui Isus. Isus e diferit. Știți ce e extraordinar? Atunci când creștinii vorbesc de promisiunile lui Dumnezeu ei spun Isus, același ieri, azi și în veci, dar atunci când vorbesc despre atributele lui Dumnezeu, cumva El e schimbat. Știți la cine se uită Isaia pe acest tron? La Fiul lui Dumnezeu. Citiți Ioan capitolul 12, versetele 41 și 42. Când Isaia a văzut această viziune a lui Dumnezeu, el se uita la Fiul. Există un concept în teologie care nu e prea departe de tine încât să nu poți să poți să îl apuci, și e următorul. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu Tatăl în toată creația și în toată eternitatea, a făcut prin Fiul Lui. Cum a creat Dumnezeu lumea? Prin Fiul Lui. Cum s-a revelat Dumnezeu întotdeauna lumii? Pentru că nimeni nu L-a văzut vreodată pe Tatăl. Cum s-a revelat Tatăl întotdeauna lumii? Prin Fiul. Cum a răscumpărat Tatăl? Prin Fiul. Cum domnește Tatăl? Prin Fiul. Cine stă pe acest tron? Fiul. Și vreau să știți că găsiți Isaia 6 în evanghelii. Vei spune, "Despre ce vorbești?" Da, poți găsi Isaia 6 în evanghelii, o reproducere exactă a Isaia 6. "Despre ce vorbești? Nu am găsit niciodată ceva asemănător cu Isaia 6 în evanghelii." Știți, ar trebui să mergeți cu Isus pe barcă cândva. Vă amințiți când Isus predica și învăța și Petru pescuise toată noaptea. Isus a spus, "Petru, hai să mergem să aruncăm mreaja." Petru a spus, "Doamne, nu are rost să facem asta, dar Tu ești Domn și eu nu sunt, așa că hai să mergem." El aruncă mreaja, și ce se întâmplă? E umplută cu pești, nu-i așa? Bun. Îl avem pe Isus, Fiul lui Dumnezeu revelându-se, revelându-și slava lui Isaia în această viziune. Îl avem pe Fiul lui Dumnezeu revelându-și slava lui Petru prin miracolul umplerii mrejii cu pești acolo unde nu erau pești. Isaia se uită odată la slava Fiului lui Dumnezeu pe tron și cade înaintea Lui și spune, "Vai de mine, sunt un om păcătos, sunt pierdut." Petru se uită odată la slava lui Isus, atunci când își revelază slava pe acea barcă și cade la pământ și spune, "Depărtează-te de mine Doamne, sunt un om păcătos." Când Isaia a făcut acea mărturisire, Fiul lui Dumnezeu l-a iertat și l-a trimis ca misionar. "Cine va merge pentru Noi?" Isaia a spus, "Voi merge eu." Atunci când Petru a căzut la picioarele lui Isus în acea barcă, și a spus, "Depărtează-te de mine, sunt un om păcătos," Isus a spus, "Te voi face pescar de oameni." E același lucru, pentru că e același Dumnezeu. Și da, Dumnezeu nu s-a schimbat. El e sfânt. Și noi avem nevoie să știm ce înseamnă sfânt. Avem nevoie cu disperare. Dacă avem nevoie de ceva în creștinism, avem nevoie să avem cunoștința a ce e sfânt. Ați citit vreodată Apocalipsa capitolul 1? Îl avem pe Ioan bătrân. Tradiția ne spune că au încercat să-l omoare fierbându-l în ulei dar nu a funcționat, așa că l-au exilat pe o insulă. Ioan cel iubit. Ioan cel bătrân, cel care și-a pus capul pe pieptul lui Isus. Ioan care se putea lăuda cu un singur lucru. Era ucenicul, nu cel care Îl iubea pe Isus, ci cel pe care îl iubea Isus. Nu cânta așa de mult despre dragostea ta pentru El. Cântă mai mult despre dragostea Lui pentru tine. Pentru că asta îți dă valoare. Se afla pe acea insulă, aude un zgomot în spate și se întoarce. Și trebuie să vă spun că nu era slab în duh. Dar a văzut slava Dumnezeului atotputernic, revelată prin Fiul lui Dumnezeu, și a căzut ca un om mort. Hristosul înălțat, înviat și glorificat înaintea căruia pământul și cerul vor trece. Cel de care nu te poți apropia. Cel sfânt, sfânt, sfânt. Și Cel despre care știm atât de puține. Dar Cel despre care trebuie să știm.

    În ceea ce privește sfințenia, trebuie să înțelegi încă ceva. Sfințenia nu înseamnă doar că Dumnezeu e pur din punct de vedere moral, sau că Dumnezeu e separat și diferit de toate celelalte lucruri. Sfințenia mai înseamnă că Dumnezeu nu are nici o legătură cu păcatul, că Dumnezeu nu e neutru în ce privește păcatul. Ci Dumnezeu are o ură sfântă împotriva păcatului. El îl urăște. Vedeți, puritanii - vă spun multe aici - puritanii au împărțit lumea în două lucruri. Plăceri pentru Dumnezeu și mârșăvii împotriva lui Dumnezeu. Ei s-au uitat, au căutat, au găsit în Cuvânt. Ce e o plăcere pentru Dumnezeu? Ce e o mârșăvie împotriva lui Dumnezeu? Haideți să ne curățim de toate lucrurile pe care Dumnezeu le urăște și să facem doar ceea ce a sfânt și ceea ce Dumnezeu iubește. Dumnezeu nu poate tolera păcatul, pur și simplu nu poate. Mergeți alături de mine în Proverbe capitolul 15 versetul 8, 9 și 26, "Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului" Vă pot spune cât știți despre sfințenia lui Dumnezeu. Cât v-ați pregătit inima înainte de a începe primul cântec de închinare? Vedeți cât de puțin știți despre sfințenia lui Dumnezeu? Ați intrat în închinare fără ca măcar să vă gândiți că s-ar putea să existe păcat care să facă din închinarea ta o scârbă înaintea Lui. V-ați gândit la asta? V-ați gândit că dacă v-ați uitat la ceva în această dupămasă la care nu trebuia să vă uitați, dacă ați spus ceva ce nu trebuia să spuneți, v-ați gândit că s-ar putea să mergeți pe căi care nu Îi sunt plăcute lui Dumnezeu? Nu, ați început direct să ridicați mâinile și v-ați bucurat cântând cântece. Nu sunteți înțelepți când faceți asta. "Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul." Sper că v-ați uitat în oglindă. Poți dansa înaintea Domnului? Păi, nu în gen disco cum se face astăzi, dar poți avea multă bucurie. Poți să te bucuri știind că Dumnezeu te iubește și că ești în siguranță în brațele Sale? Sigur că da. Dar nu despre asta vorbim în această seară. Vorbim despre faptul că Domnul urăște jertfa celor răi. Și noi trebuie să luăm asta în serios. Pregătește-ți inima să te întâlnești cu Domnul. "Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului," versetul 9. Să vă spun ceva. Și vă spun asta pentru că vă iubesc. Necredincioșii de acum treizeci de ani s-au comportat mai mult ca și creștini și au trăit conform principiilor biblice, mai  mult decât creștinii din ziua de azi. De fapt, dacă am putea merge în urmă cu treizeci de ani cu biserica, ar fi considerată o mârșăvie chiar și pentru necredincioși. Facem lucruri, acceptăm lucruri, ascultăm lucruri, ne uităm la lucruri, și toate celelalte care ne fac detestabili, și fac închinarea noastră detestabilă înaintea lui Dumnezeu. Dacă căile tale nu sunt căile lui Iehova, dacă nu cauți cu seriozitate calea îngustă... Ai uitat de asta? Ai uitat de calea îngustă? Mie mi se pare că nimeni nu mai predică despre ea. Trebuie să mergi în urmă cu 250 de ani și să găsești vreun puritan prin Anglia pentru a auzi de ea. Dar există una. Și tu ar trebui să umbli pe ea.

    Versetul 26, "Gândurile rele sunt urâte Domnului." Astăzi suntem absorbiți de nevoile noastre, când ar trebui să fim absorbiți de dorința după sfințenie, o sfințenie personală, unică și reală. Mergeți în Levitic capitolul 10 versetul 1, "Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc; și au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron, "Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: "Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în fața întregului popor." Aaron a tăcut." "Păi știi, e vorba de intenția inimii, nu? Adică până la urmă nimeni nu vrea să-L slujească pe Dumnezeu astăzi, așa că dacă trec pe la biserică și Îi cânt puțin, ar trebui să fie mulțumit. Oricum fac mai mult decât toți ceilalți." Din nou ne întoarcem la o teologie proastă. Noi credem că Dumnezeu are nevoie de ceva. Dar El nu are. El nu are nevoie de acte de caritate pentru cauza Lui. Dumnezeu a stabilit moduri prin care oamenii trebuie să vină la El. Vei spune, "Prin Isus." Da. Dar trebuie să citești toate îndemnurile lui Dumnezeu, și nu doar părți clișee. Trebuie să realizezi că avem aici doi oameni care au venit la Dumnezeu să ofere o jertfă, și majoritatea am spune, "O ce băieți de treabă. Până la urmă, nimeni nu mai e preocupat în a-L sluji pe Dumnezeu. Ei cel puțin fac ceva." Dar Dumnezeu nu a fost foarte mulțumit, nu-i așa? A căzut foc din prezența lui Dumnezeu și i-a mistuit pe amândoi. Mi se pare interesant că Dumnezeu nu omoară nici un predicator rău, dar omoară doi lideri de închinare răi. Un lucru e mult mai extraordinar decât predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Cred asta din toată inima. Știu că m-am inspirat din închinarea din Levitic, dar tot e în Biblie. E un lucru să predici oamenilor despre Dumnezeu, și e total altceva să conduci oamenii în închinare înaintea Lui. E cel mai înficoșător lucru la care m-aș gândi să-l fac vreodată. Sunt bucuros că Dumnezeu nu m-a chemat să fac asta, pentru că în starea mea prezentă nu cred că sunt destul de potrivit. Vei spune, "Te temi de Dumnezeu?" Asta se întâmplă să fie începutul înțelepciunii, ați uitat asta? "Frica de Domnul e începutul înțelepciunii." Cine este acela, spune Dumnezeu în Isaia 66, pe care îl prețuiesc? Cel cu inima mâhnită și care se teme de Cuvântul meu. Când a fost ultima oară când ai tremurat la Cuvântul lui Dumnezeu? Când? Când a fost ultima oară când ai tremurat în închinare înaintea Lui? Avem nevoie de profeți astăzi, nu-i așa? Pentru că suntem în aceeași stare în care a fost Israel de multe ori, nu-i așa? Nu-L cunoaștem pe Dumnezeu. Vă amintiți de Uza? Un om minunat. David a decis să aducă chivotul Domnului, care reprezenta prezența Domnului. Vroia să aducă chivotul la Ierusalim. El nu l-a adus așa cum trebuia. Leviții trebuiau să-l aducă pe drugi care să intre prin verigile chivotului. David l-a adus într-un car tras de boi. Așa că nu contează numai intențiile inimii, nu-i așa? Ci și ascultarea de legea prescrisă a lui Dumnezeu. A adus obiectul până aproape de Ierusalim, și boii au început să se împiedice. Carul era să se răstoarne, și un om minunat pe numele de Uza și-a întins mâna și a ținut chivotul. Și-a pus trupul între chivot și pământ pentru ca chivoul să nu atingă pământul și să se pângărească. Ce lucru minunat a făcut, ce act de sacrificiu, de dedicare. Ce lucru extraordinar. Sunt sigur că Dumnezeu l-a răsplătit din plin. El l-a omorât. De ce? Din nou, am învățat asta de la doctorul Sproul. Uza a presupus ceva. El a presupus că mâna lui era mai sfântă decât pământul. Dar s-a înșelat. Pământul nu a fost niciodată neascultător față de Dumnezeu. Dumnezeu trimite ploaie. Pământul se transformă în noroi. Dumnezeu trimite soare. Pământul se întărește. Dumnezeu nu a avut niciodată nici o problemă cu pământul. Ci Dumnezeu s-a confruntat toți acești ani cu acest om stricat, depravat, corupt care Îl urăște pe Dumnezeu. Presupunerea e un lucru teribil. Înseamnă a te juca jocul cu bila de marmură cu diamantele lui Dumnezeu. Îți recomand să le pui înapoi în pungă și să le dai cuiva care știe cum să le mânuiască. Vei spune, "Dar Dumnezeu nu mai e așa." Haideți să mergem în Evrei capitolul 10. Vă voi arăta că Levitic, sau Evrei capitolul 10, vom vedea că Levitic capitolul 10 e în Noul Testament. [...] Și va rămâne cu mine cât voi trăi.

    Eram un tânăr de 21 de ani care nu știa nimic despre Dumnezeu. Am mers la o întâlnire de câteva sute de tineri. Și acești tineri erau atât de josnici. Erau atât de răzvrătiți încât predicatorul a vorbit 15 minute. S-a dat jos de la amvon și a spus, "Niciun folos." Și nimeni nu a mai vrut să predice. Unul din păstori a venit la mine și mi-a spus, "Tinere, nu ai vrea să predici? Nimeni altcineva nu vrea." I-am spus, "Dă-mi o zi. Dă-mi o zi." Și am mers într-un hambar și m-am rugat, și m-am rugat toată ziua, și am postit și m-am rugat, și am strigat către Dumnezeu pentru că nu aveam nimic de spus. Nu știam nimic despre Dumnezeu. Și am mers acolo în acea seară, m-am urcat la amvon și nu știam ce să fac. Și Dumnezeu m-a ales pe mine. Vreți să știți de ce m-a ales pe mine și nu pe altcineva? Nu pentru că eram cel mai sfânt, ci pentru că eram cel mai puțin sfânt. Nu pentru că eram cel mai înțelept. Nu, erau oameni ai lui Dumnezeu acolo. A fost pentru că eram nimic. Nu știam cum să predic, nu știam cum să mă rog. Nu știam nimic despre Dumnezeu. Nu aveam studii. Nu aveam nimic. Eram fără valoare. M-am ridicat, m-am uitat la toată lumea, și au început să râdă de mine, pentru că nu știam ce să zic. Și apoi, dintr-o dată, am spus asta, "Nu știți că Isus a murit? Nu știți că Isus a murit? Nu știți că Isus a murit?" Am coborât de la amvon și am mers la subsolul clădirii și am început să mă rog. Am spus, "M-am făcut de râs la prima mea predică." Și dintr-o dată am auzit lucruri căzând pe podea deasupra mea. Oameni fugind, țipând, plângând și căzând. Am spus, "Ce se întâmplă?" Și m-am rugat și dintr-o dată parcă Dumnezeu îmi spune, "Roagă-te pentru misionari." Ce? "Roagă-te pentru misionari din acest grup." Doamne? Aceștia sunt teroriști. Nu sunt misionari. Și am mers din nou în acel edificiu. Am spus, "Doamne, te rog, trebuie să știu ce se întâmplă sus. Pot să merg?" Și am simțit libertatea să urc din nou. Și fiecare persoană din acel loc era întinsă pe jos. Își acopereau capurile. Unii se ascundeau în spatele băncilor. Alții erau atârnați peste bănci, de parcă ar fi fost tăiați în două. Păstorii erau pe jos plângând plini de frică. Apoi dintr-o dată câțiva dintre tineri au decis să plece. Pe la jumătatea programului au mers spre ușile din spate și au întrerupt totul. Au ieșit și au mers cam doi metri dar au căzut și s-au târât până la altar. Următoarea zi oamenii au venit peste tot după mine întrebându-mă, "Ești sigur că mânia lui Dumnezeu nu se va mai arăta? Ești sigur că suntem mântuiți?" Și cum nu sunt un om care liniștește, am spus, "Nu, nu sunt sigur." Mă rog Dumnezeului atotputernic ca asta să se întâmple aici. Pentru că mi-e frică că dacă nu se întâmplă asta, ce altceva vă va salva de sine? Eu nu am nimic de pierdut pentru că sunt nimic. Și vreau să știți că judecata vine peste America, și nu din cauza președintelui nostru, ci din cauza bisericii. Și dacă nu există un foc care mistuie prin biserică și o vindecă de toate nelegiuirile și idolatria ei, e osândită în America. Vei spune, "Păi, porțile iadului nu vor triumfa niciodată împotriva bisericii." El poate distruge biserica din această țară și să o ridice oriunde altundeva. El nu are nevoie de America, și nu are nevoie de noi. Și noi trebuie să realizăm asta, și tu trebuie să realizezi asta, pentru că cui i se dă mult i se cere mult. Mă tem pentru voi. Mă tem pentru mine.

    Obișnuiam să stau treaz noaptea și să plâng spunând, "Doamne, cum va fi pentru mine peste 20 de ani în acest loc? Când va veni momentul Doamne?" Pentru că va veni, și doar rugăciunea poate salva generația voastră de acel moment. Și vreau să știți că chiar dacă vă rugați și vă rugați și generația aceasta este scăpată de pedeapsa lui Dumnezeu care vine, va cădea mai devreme sau mai târziu peste această țară și peste biserică, pentru că nu-L cunoaștem pe Dumnezeu. Chiar și acum când spun aceste cuvinte, sunteți mai interesați de oamenii din spatele meu decât de Cuvântul lui Dumnezeu. Avem nevoie de pocăință în acest pământ. Avem nevoie să cădem cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu. Aș vrea să rămân aici trei săptămâni și să vă spun despre bucuriile lui Dumnezeu, despre plăcerile lui Dumnezeu și despre siguranța lui Dumnezeu și despre a te bucura și a cânta în prezența lui Dumnezeu. Dar, Doamne, cineva trebuie să spună bisericii din America că e în mare pericol. Avem administratori, birocrație și toate cele, și copilași alergând încoace și încolo, dar cineva trebuie să fie profet și să spună, "America pocăiește-te. Baptiștilor pocăiți-vă. Baptiștilor de sud, pocăiți-vă. Universităților, pocăiți-vă. Plecați-vă fața și nu vă mai jucați de-a biserica." Asta trebuie să știm. Și doar atunci va vindeca Dumnezeu țara noastră.

    Înainte de a veni aici în această seară, am fost în camera de sus cu alți oameni ai lui Dumnezeu și a trebuit să-mi mărturisesc păcatul deschis în fața lor pentru că am păcătuit împotriva Domnului astăzi. Știți cum am păcătuit? Am auzit de Bil Clinton și de toate problemele lui, și am simțit puțină bucurie în suflet pentru că m-am gândit, "Dreptate." Și am încălcat o poruncă de-a lui Dumnezeu care spune să nu mă bucur de eșecul și căderea dușmanului meu. Și nu am putut predica în această seară până nu m-am pocăit, nu doar în prezența Lui, ci și în prezența altora, pentru a mă umili. Pentru Dumnezeu păcatul e chiar așa de serios. Dar din nou, sunt doar un fanatic care aiurează, nu-i așa? Fiți atenți. Fiți foarte atenți. S-ar putea să fiu. Dar din nou, s-ar putea să nu fiu. Vă iubesc, pentru că sunteți oamenii lui Dumnezeu și Dumnezeu vă iubește. Dar Dumnezeu nu va tolera, să nu credeți că o va face. El nu va tolera idolatria sau păcatul sau caracterul lumesc. El vrea să facă viața ta un dans. El vrea să te umple de bucurie. Dar nu te poți juca. Nu te poți. El e Dumnezeu. În seara asta gândește-te la asta. În seara asta în dormitoarele voastre, gândiți-vă la asta împreună cu alți creștini. Întrebați-vă, "E omul ăsta nebun?" Există o cale să aflați. Citiți toată Biblia, și dacă spun ceva ce nu a mai spus nimeni, atunci sunt nebun. Dar dacă găsiți aceleași lucruri pe care le-am spus eu pe tot parcursul Bibliei, atunci poate ar trebui să mă ascultați. Autoritatea nu vine din ungeri speciale și nu vine din chemări. Dacă am predicat în mod greșit Cuvântul lui Dumnezeu în seara asta, atunci nu sunteți legați de nimic din ce am spus. Dar dacă ceea ce spun poate fi găsit în Cuvântul lui Dumnezeu, sunteți legați de fiecare cuvânt, și în ziua judecății veți fi trași la răspundere pentru fiecare cuvânt care a ieșit pe această gură. Acum vă voi lăsa lui Dumnezeu, știind că Îl iubiți, dar ați fost născuți într-o generație care nu l-a cunoscut pe Moise, nu l-a cunoscut pe Iosua, nu i-au cunoscut pe puritani, nu l-au cunoscut pe Spurgeon și nu au cunoscut evlavia. Ați crescut într-o generație de experți în creșterea bisericilor și directori și biserici mari care necesită milioane de doalri pentru a fi construite. Dar e tot vina ta dacă nu te pocăiești și nu cauți căile Domnului.Haideți să ne rugăm.

    Tată, Tu ești mult mai mult Tată, decât toate lucrurile grele pe care le spun eu. Sunt atâtea lucruri tandre de spus despre Tine pe care nu am putut să le spun. Dar, Doamne știu că biserica are nevoie să audă acest Cuvânt. Și mă rog Doamne, ca oamenii tăi să-l audă și să evalueze ceea ce s-a spus în această seară, comparând cu Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Și dacă e un cuvânt din partea Ta, și dacă e o interpretare corectă a Scripturii, să-l asculte. Tată, nu vreau ca toată bucuria să fie scoasă din această universitate, și nu vreau ca oamenilor să le fie frică să vină la Tine, dar Tată, vreau să știe la cine vin. Tată revelază-Te mie și acestora, ca să fii glorificat, ca să fii glorificat. Acum Tată, mă mai rog un singur lucru, ca acest Cuvânt să nu le fie răpit din inimi. Să nu ducă doar la conversații minuscule și superficiale, ci ca toate lucrurile din această cameră să lucreze pentru această povară mare. Doamne, îți cerem trezire spirituală, dar nu știm ce cerem. Ajută-ne să înțelegem. În Numele sfânt al lui Isus. Amin.