Căutarea bucuriei tale este poruncită de Dumnezeu! Titlul cărţii pe care v-am dat-o ieri seară a fost, "Cum să lupt pentru bucurie" şi adaug, în Dumnezeu. Cât timp ne mai rămâne în sesiunea aceasta, vreau să-l folosesc pentru a argumenta lucrul acesta în mod biblic. Vreau să vă prezint diferite texte, am opt argumente, deşi nu ştiu dacă voi avea timp să le prezint pe toate. Opt argumente biblice pe care să vă bazaţi de azi înainte, lupta pentru fericirea pe care o găsiţi în Dumnezeu. Este o afirmaţie foarte controversată şi vom răspunde multelor obiecţii în sesiunea următoare.

    1. Dumnezeu ne porunceşte să fim fericiţi şi să alergăm după bucurie. Psalmul 100:2, "Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie." Toţi ştim că trebuie să-L slujim pe Isus. Încalci porunca Lui dacă Îl slujeşti fără bucurie. Este un păcat! Îmi aduc aminte că o persoană cu care am organizat un seminar mi-a spus, "Piper, nu-mi place cum spui că trebuie să căutăm bucuria. Trebuie să căutăm supunerea!" E ca şi cum ai spune, nu căutați să mâncaţi mere, căutaţi să mâncaţi fructe! Ce este supunerea? Înseamnă să faci ce spune Biblia! Şi Biblia spune, "Slujiţi Domnului cu bucurie!" "Domnul să-ţi fie desfătarea! Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!" Nu puteţi despărţi supunerea de bucurie. Biblia spune să ne bucurăm în Domnul! Vă supuneţi în sensul acesta, sau nu? Nu spune să vă supuneţi, iar dacă se întâmplă să fiţi fericiţi sau nu, continuaţi în supunere! Nu puteţi gândi în felul acesta pentru că Biblia porunceşte lucrul acesta. Acesta este primul argument. Psalmul 100, Filipeni 4:4: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!" Psalmul 37:4, "Domnul să-ţi fie desfătarea." Psalmul 32:11, "Bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă." Toate acestea sunt porunci, nu sunt sugestii. Bucuria nu e doar cireaşa de pe tort, iar tortul este supunerea, dedicarea, hotărârea şi puterea voinţei, numite "creştinism". Bucuria s-ar putea să vină sau nu, e neesenţială, de umplutură, spumă deasupra paharului pe care o dai la o parte.

    2. Dumnezeu ne ameninţă cu lucruri teribile dacă nu suntem satisfăcuţi în El. Deuteronom 28:47-48, "Pentru că în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu bucurie şi cu dragă inimă, vei sluji vrăjmaşilor tăi." Pentru că nu ai slujit pe Domnul Dumnezeu tău cu bucurie, îţi vei sluji vrăjmaşii. Dumnezeu ne ameninţă cu lucruri groaznice dacă nu vom avea bucurie în El. Cred că începeţi să înţelegeţi de ce am scris ultima carte, "Când nu-L doresc pe Dumnezeu, cum să lupt pentru bucurie." E o carte foarte groasă faţă de cea pe care aţi primit-o ieri seară, pentru că vorbim despre un lucru foarte serios. Nu sunt aici să vă spun, "Haideţi toţi să fim fericiţi în Isus! Pentru că ar fi frumos şi vreau ca toată lumea să fie fericită în Isus!" Ceea ce vreau să spun este, dacă nu vreţi să mergeţi în iad, căutaţi bucuria în Isus.

    3. Natura credinţei ne învaţă să căutăm satisfacţia în Dumnezeu. Natura credinţei ne învaţă să căutăm satisfacţia în Dumnezeu. Haideţi să ne uităm în Evrei 11:6, "Fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută." Este uimitor, incredibil. Nu poţi să fii plăcut lui Dumnezeu fără credinţă, iar apoi defineşte credinţa prin două lucruri: trebuie să crezi că El este şi că răsplătește pe cei ce-L căuta. Nu puteţi fi plăcuţi lui Dumnezeu fără a căuta răsplata venită de la El! Nu-i puteţi fi plăcuţi decât când căutaţi satisfacţia în El. Nu este uimitor lucrul acesta? Natura credinţei vă cere să căutaţi bucuria în El. Dacă Îi spuneţi lui Dumnezeu, deşi nu folosiţi cuvintele acestea, "Am să Te slujesc, Tu ai nevoie de slujitori, ai nevoie de misionari, de păstori şi de învăţători de şcoală duminicală, săracul Dumnezeu are probleme cu angajaţii, iar eu Îi voi rezolva problema devenind angajatul Lui pentru ca neajunsul Lui să fie împlinit." Este o dezonoare să vorbim cu El în felul acesta. Nu trebuie să-I împlinim nevoile, ci să-L lasăm pe El să împlinească nevoile noastre. Dătătorul primeşte gloria!

    M-am rugat împreună cu Jon Bloom în dimineaţa aceasta pentru voi şi mi-a venit în minte Filipeni 4:19-20, "Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin." V-aţi întrebat vreodată de ce promisiunea Lui de a vă împlini nevoile voastre este urmată de slavă pentru Dumnezeu? Răspunsul este că Dătătorul primeşte gloria! Voi primiţi ajutorul, El primeşte gloria şi aceasta este cea mai bună variantă. Credinţa înseamnă că vii la Dumnezeu ca să-Ţi împlinească toate nevoile, cu încredere că El va fi totul pentru tine.

    4. Natura răului ne învaţă să căutăm satisfacţia în Dumnezeu. Întrebaţi-vă, ce este răul? Care ar fi una dintre definiţii? Aş descrie răul ca ceva contrar lui Dumnezeu. Aş spune că este lipsa oricărui lucrul bun. Răul este orice este lipsit de perfecţiune şi nu atinge ţinta sfinţeniei. Intenţia de a răni pe ceilalţi. Hitler a fost rău. Satan este culmea răului şi tot ce provine din el este rău. Daţi-mi voie să vă citesc Ieremia 2:12-13 ca să vedem definiţia Lui cu privire la rău. "Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă." Deci care este definiţia din Ieremia? Răul, păcatul, înseamnă a sta în fața Izvorului apelor vii, numit Dumnezeu, Hristosul. Înseamnă a gusta din apa aceasta care ne satisface sufletul, ca apoi să ne întoarcem să privim deşertul lumii, săpând în nisipul uscat şi punându-ne gura pe pământul lumii spunând, "Dă-mi satisfacţie, puţ crăpat care nu poţi ţine apă!" Acesta este răul.

    Cred că de multe ori ne gândim că răul ne poate face fericiţi, iar a-L urma pe Dumnezeu este plictisitor. Ieremia spune că păcatul este a întoarce spatele bucuriei pentru a îmbrăţişa frustrarea. Dumnezeu trebuie să facă o minune în locul acesta ca voi să aveţi ochi să vedeţi că alergarea după bani, popularitate, putere şi felul cum arătaţi, toate acestea sunt un puţ crăpat. Mulţi dintre tineri aleg fântâna aceasta şi deşi merg la biserică nu-L vor pe Dumnezeu. Îngenunchează în fața fântânii succesului, popularităţii, a banilor, filmelor, muzicii... Mă rog ca minunea să se petreacă în locul acesta, pentru ca Dumnezeu să vă elibereze. Să vă arate că păcatul înseamnă a renunţa la Izvorul vieţii şi a încerca să găsiţi viaţa în puţurile crăpate care nu-L reprezintă pe Dumnezeu.

    5. Natura convertirii ne învaţă să căutăm satisfacţia în Dumnezeu. Citesc doar un singur verset, probabil cea mai scurtă pildă din Nou Testament, Matei 13:44, "Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea." Este o imagine într-o pildă a ceea ce înseamnă să fii mântuit şi să-L consideri pe Hristos Comoara ta. Nu ştiu dacă aţi observat că atunci când vorbesc la biserică despre mântuire, nu vorbesc doar despre a primi pe Isus ca Domn şi Mântuitor, ceea ce este adevărat, aceasta înseamnă să fii mântuit. Să-L primeşte, să-L îmbrăţişezi pe Hristos, dar mai adaug încă un al treilea lucru. Nu ştiu dacă aţi observat, dar deobicei spun, "a fi creştin înseamnă a accepta, a primi, a îmbrăţişa pe Isus ca Domn, Mântuitor şi Comoara vieţii voastre. Comoara aceasta atinge afecţiunea voastră, emoţiile voastre, dorinţele voastre. Pe ce puneţi preţ? Nu sunteţi creştini dacă preţuiţi ceva mai mult decât pe Isus.

    Ştiu că ducem o luptă şi nimeni nu-i perfect, ne luptăm să ne concentrăm sentimentele asupra lui Isus! Dar trebuie să recunoaştem că Isus nu e doar Domnul nostru, care ne spune ce să facem, nu e doar Mântuitorul nostru, care ne-a iertat toate păcatele şi a devenit justificarea noastră, ci El e, de asemenea, Comoara noastră. El e deasupra tuturor lucrurilor. Despre aceasta vorbeşte în pilda aceasta şi vreau să observaţi fraza aceasta, "de bucuria ei". Deci găseşti o comoară ascunsă într-o ţarină, adică pe Isus şi tot ce reprezintă Dumnezeu prin El, şi imediat realizezi că ai da orice pentru a avea comoara aceasta. De bucuria ei, îţi vinzi verigheta! Îţi vinzi casa, îţi vinzi toate CD-urile! Fiul meu cred că are CD-uri în valoare de 10.000 de dolari. Cum ţi-ai putut permite să cumperi atâtea CD-uri în ultimii şase ani? Un singur CD costă 15 dolari şi ai atât de multe CD-uri încât ai putea cumpărat o casă cu banii aceia. Pilda aceasta spune că vinzi tot ce ai, orice carte ai avea. Asta m-ar atinge pe mine pentru că nu-mi pasă de CD-uri, dar când vine vorba de cărți, nu-mi luaţi cărţile! Textul acesta spune că dacă Îl vrei pe Isus, fii dispus să-ţi vinzi cărţile, casa, orice comoară ai avea în viaţă, pentru a-L avea pe El. Elementul cheie este că spune să faci asta cu bucurie! Atunci cum stă cu lepădarea de sine? Ar fi bine să trec la argumentul şase.

    6. Natura renunţării de sine ne învaţă să căutăm satisfacţie în Dumnezeu. Merg în toată lumea şi spun tuturor, fiţi fericiţi şi căutaţi bucuria în Dumnezeu mai presus de orice lucru. Nu spune Biblia "Cine vrea să mă urmeze să se lepede de sine, să-şi ia crucea" prin care suferi şi mori,"şi să mă urmeze?" Piper, nu spune Biblia lucrul acesta? De ce le spui să-şi satisfacă nevoie după fericire în Dumneze, când Biblia vorbeşte de lepădare? Deobicei le spun să citească versetul următor, "Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui." Vrei să-ţi mântuieşti viaţa, vrei să ai viaţă, nu-i aşa? Versetul a fost din Marcu 8:34, dar e mult mai clar în Ioan 12:24-25. "Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare," lucrul acesta trebuie să se întâmple când deveniţi creştini, "dar dacă moare, aduce mult rod. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică." Nu susţine căutarea vieţii, ci vorbeşte despre lepădarea totală de sine. Da, există lepădare de sine în lumea noastră şi renunţaţi la multe lucruri care v-ar satisface pe moment.

    Cu o săptămână în urma 300 de oameni au venit în faţa bisericii spunând, "Sunt pregătit, cu ajutorul, cu voia şi cu chemarea lui Dumnezeu, să merg în misiune." Mulţi dintre aceştia au calculat preţul şi știu ce risc este în Pakistan, ştiu riscurile din Uzbekistan, ştiu riscurile din Egipt, Iordania şi Siria, şi totuşi sunt pregătiţi să meargă acolo. Aceasta este lepădarea de sine, dar nu este o lepădare definitivă. Pentru că aceasta este cea mai mare împlinire a vieţii lor. Chiar dacă îşi pierd soţul, soţia, sau copiii, îl vor avea pe Dumnezeu pentru totdeauna. Şi acesta este un câştig! Cred în lepădarea de sine. Renunţaţi la tinichea pentru a avea aur. Renunţaţi la apa stătută din puţuri pentru a avea apă proaspătă din izvorul vieţii. C.S. Lewis a avut o mare influenţă asupra mea cu privire la lucrurile acestea. A spus că suntem ca nişte copii, care se joacă cu băutura, sex şi droguri, ne jucăm în belți cu noroi, pentru că nu ştim cum ar fi o vacanţă pe malul oceanului. Cei mai mulţi oameni pe care îi cunoaşteţi trăiesc în asemenea belți de noroi. Renunţaţi la canalul mizerabil, pentru a vă putea bucura pe malul oceanului. Voi trece repede peste penultimul argument, pentru că în sesiunea următoare voi vorbi despre aceasta mai pe larg, dar vreau să menţionez câteva lucruri. Vă dau argumenetele pe baza cărora ar trebui să alergaţi după fericire totdeauna şi cu toată puterea.

    7. Biblia cere să iubim oamenii şi asta ne învaţă să căutăm satisfacţia. Dacă aţi crezut că ieri seară a fost grea lecţia, acum mult mai mulţi nu veţi înţelege ce spun. Stai puţin, îmi spui că dacă alerg după fericire, voi fi o persoană tot mai iubitoare? Nu voi fi preocupat doar cu mine însumi? Cum pot iubi pe ceilalţi în cazul acesta? Aceasta este întrebarea pe care o vom dezbate în seara aceasta. Dar am să menţionez un text în dimineaţa aceasta, Fapte 20:34-35. "Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: "Este mai ferice să dai decât să primeşte." Este adevărat? Dacă lucrul acesta este adevărat, ar trebui să căutaţi fericirea aceasta prin a dărui. Dacă vă lipsiţi de fericirea de a dărui, atunci nu mai puteţi fi iubitori. Sau dacă dăruiţi fără a experimenta fericirea aceasta, nu mai puteţi fi iubitori. Când cineva face un lucru frumos pentru voi, vă simţiţi mai iubiţi când o face cu invidie sau cu bucurie? Vă simţiţi mai iubiţi când vă slujesc cu dragoste şi bunătate, când vă repară pana la maşină în mijlocul nopţii, vă simţiţi mai iubiţi când o fac cu bucurie? Ei trebuie să caute bucuria în actul acesta, pentru că atunci n-ar mai fi atât de iubitori fără bucurie. Vom vorbi despre aceasta deseară, dar haideţi să închei cu al 8-lea argument.

    Al 8-lea argument este o istorisire pe care îmi place să o spun şi nu ştiu dacă aţi mai auzit-o. Cred că am mai spus-o tinerilor odată la o convenţie baptistă cu trei ani în urmă. De obicei vorbesc adulţilor şi studenţilor şi vreau să văd dacă va avea acelaşi efect asupra voastră. Este vorba despre soţia mea şi cu mine. Nu vreau să fiu motivat de datorie, ci de bucurie. Anul acesta în decembrie implinim treizeci şi ceva de ani de căsătorie. Ajutaţi-mă să calculez, m-am căsătorit în 1968, câţi ani aniversăm anul acesta? 35-36? La aniversarea de 36 de ani, am hotărât să cumpăr 36 de trandafiri. Îi ţin la spate şi sun la uşă. Niciodată nu sun la sonerie şi Noel vine la uşă uimită că am sunat la uşă. Deschide uşa şi îi spun:
    - La mulţi ani de aniversarea noastră!
    - Johnny, trandafirii sunt atât de frumoşi! Nu trebuia să te deranjezi.
    - Nici o problemă, este datoria mea. Am citit că asta trebuie să facă bărbaţii de aniversare. Sunt un soţ bun şi urmez regulile!
    Acesta este răspunsul greşit. Deci haideţi să mergem înapoi să vă dau răspunsul corect pentru a înţelege ideea aceasta. Ding-dong!
    - La mulţi ani, Noel!
    - Johnny, trandafirii sunt atât de frumoşi! Nu trebuia să te deranjezi.
    - Nu m-am putut abţine, pentru că nimic nu mă face mai fericit decât să-ţi cumpăr trandafiri. Du-te şi schimbă-te pentru că am aranjat să stea cineva cu Talitha să putem merge la restaurant, pentru că nimic nu m-ar face mai fericit decât să petrec timp cu tine în seara aceasta.

    Sub nici o formă n-ar spune, "Nimic nu te face fericit, te gândeşti doar la tine, doar la tine." De ce nu s-ar ofensa soţia mea când spun că nimic nu m-ar face pe mine mai fericit, decât să-i cumpăr flori. Nimic nu mă face mai fericit, decât să petrec seara împreună cu tine. De ce nu s-ar supăra de o asemenea declaraţie hedonistă şi egoistă? Pentru că nu-i egoistă, ci o onorează, nu-i aşa? Când spui cuiva, că nu există nici o altă persoană cu care ai vrea să-ţi petreci timpul, onorezi acel om. Îndepărtezi atenţia dinspre tine.

    Dumnezeu ne-a dat capacitatea să ne bucurăm în cei din jur, pentru a avea mijloacele să-i onorăm. Şi cine ar trebui să fie onorat mai presus de toate? Dumnezeu! Deci când apăsaţi soneria cerului şi Dumnezeu deschide uşa spunând, "De ce vrei să vii înăuntru?" Spui, "Este ceea ce trebuie să facă oamenii! Aceasta este datoria noastră, să fim în cer! Să credem în Isus şi să păstrăm cele zece porunci! Este datoria noastră şi vrem să urmăm regulile! Acesta este motivul pentru care am venit!" Dumnezeu nu va zâmbi... pentru că nu acesta este răspunsul corect. Răspunsul corect ar fi, "Nu există nici un alt loc în Univers unde aş vrea să fiu, decât cu Tine. Pentru că Tu ai tot ce îmi poate satisface inima, Tu eşti Comoara mea." Atunci Dumnezeu va zâmbi la fel ca soţia mea. Deci argumentul numărul 8 ar fi, Dumnezeu este slăvit în tine când tu eşti satisfăcut în El Dumnezeu primeşte slavă, nu pentru că tu te supui din obligaţie, sau te închini din obligaţie, ci primeşte slavă când te bucuri în El. Haideţi să ne rugăm.

    Doamne, te rog din nou să ne dai minunea unei revoluţii centrată pe Dumnezeu. Aşa cum soţia mea a fost centrul atenţiei mele de aniversarea noastră, la fel, Tu eşti centrul atenţiei noastre în bucuria pe care o avem în Tine. Fii Tu în centrul vieţii noastre pentru ca Tu să primeşti slava, iar noi să primim bucuria. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.