Continuăm studiul pe cartea Daniel. Dacă doriți să vă deschideți Scripturile la pasajul de azi, ne aflăm în capitolul 10. De asemenea, aveți și o schiță în buletinele duminicale. Înainte să încep mesajul, mi-ar plăcea să înalț o rugăciune specială în numele familiilor și a victimelor atentatului din Orlando. Plecați capetele împreună cu mine.

    Tată ceresc, inimile noastre încă sunt îngreunate. Societatea noastră a fost lovită de cel mai dezastruos foc de arme din istoria noastră. Nu avem încotro să ne întoarcem decât la Tine. Doar Tu, Dumnezeule poți trimite pacea peste această țară în necaz. Doar Tu, Dumnezeule, poți mângâia țara noastră fragilă. Și doar Tu, Tată ceresc, ai cuvintele potrivite și căile potrivite pentru a liniști această mânie, această ură care își croiește drumul încet către suprafață. Prinț al păcii, Rege al regilor, Păstor al sufletelor noastre, ai vrea să intervii, Te rog? Ai vrea să Te ridici împotriva prezenței răului care inspiră violență și varsă sânge? Ne rugăm aceasta în Numele lui Isus și toți cei care sunt de acord cu această rugăciune spun „amin”.

    Focul de arme ce a avut loc în Orlando este un memento nepoftit, nesolicitat și, totuși, de netăgăduit al faptului că trăim într-o lume căzută. Și, pe măsură ce ne străduim să avem credință într-o societate ce pare să aibă tot mai puțină, ne întoarcem spre Scripturi pentru mângâiere și speranță. Scrieri precum aceasta, Efeseni 6:12-16: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.”

    Biblia vorbește direct despre adevăratul inamic, despre adevăratul dușman al țării noastre și al credinței noastre. Numele lui este diavolul. Cuvântul „diavol” provine dintr-un verb care înseamnă „a împărți”. Diavolul este un despărțitor. El desparte casele, desparte prieteniile, desparte oamenii de relația lor cu Dumnezeu. Ceea ce a făcut cu Adam și Eva în grădina Eden, același lucru a căutat să-l facă de atunci încoace cu fiecare persoană în viață. Adică să se bage între cele două părți, să despartă relația și să îi separe de Tatăl lor ceresc. Satan există ca să populeze Iadul și ca să facă viața un Iad pentru credincioși. Din acest motiv, „măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile” (2 Corinteni 10:3-4). Din moment ce realizăm că lupta noastră nu este împotriva altor oameni, ci împotriva diavolului însuși, ne înarmăm cu armele spirituale: rugăciunea, închinarea și Biblia.

    Aceasta este esența mesajului capitolului 10 al cărții Daniel. Și cred că puteți să-mi spuneți că este, într-adevăr, mesajul cărții Daniel. Cartea Daniel ne amintește că trece veac după veac și, pe măsură ce trec, sunt contaminate cu lideri cruzi, setoși după sânge. Dar, la sfârșit, Isus câștigă. Și, la sfârșit, binele va triumfa. Acesta este mesajul cărții Daniel. Și mesajul cărții Daniel mai este, de asemenea: fiți pregătiți pentru că, înainte să vină sfârșitul, veți avea parte de conflict! Acesta a fost cazul lui Daniel.

    Așadar, pătrundem în capitolul 10 prin a ne uita la inima îngreunată a lui Daniel. Daniel 10:1-3: „În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare-aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. ‘În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.’” Vă aduceți aminte că Daniel a fost luat în robie din orașul Ierusalim tânăr fiind, în 605 î.Hr. El și-a petrecut întreaga viață în robia babiloniană, dar el a fost pus într-o funcție înaltă și a slujit câtorva regi, câtorva săli regale. Iată-ne la sfârșitul vieții sale. Daniel este bine trecut de 70 de ani, poate chiar a trecut la 80. Și primește o nouă descoperire. Acestă descoperire o vom cunoaște în capitolul 11, dar înainte să vedem însemnătatea ei, ni se prezintă impactul acesteia. Adică felul în care l-a îngreunat pe Daniel. El a văzut o lume apăsată și rănită și acest lucru l-a întristat. Ceea ce a văzut l-a necăjit.

    O persoană nu poate trăi prea mult în Babilon și să nu fie îngrijorată de ceea ce vede. Mă întreb care este lucrul pe care-l vedeți în jur și vă face să vă îngrijorați. Atentatul din Orlando? Este îngrijorător. Rusia și-a așezat tabăra în Siria. Este îngrijorător. Rata adicției de droguri crește. Este îngrijorător. Tot mai mulți oameni sunt prinși în pornografie, mai mulți ca niciodată. Este îngrijorător. Și, în mijlocul tuturor acestor lucruri, Curtea Supremă le interzice tinerilor să se mai roage în școli sau să-și țină Biblia pe bancă. Este îngrijorător.

    Dacă vă îngrijorează titlurile ziarelor și ceea ce vedeți la știri, atunci Daniel vă arată cum să reacționați. El a ales rugăciunea în locul deznădejdii. El nu a devenit amar, nu a devenit arțăgos, nu a devenit acru, nu a devenit un sălbatic și nici cinic. El a ales rugăciunea în locul deznădejdii. Și, conform versetului 4, el a ales rugăciunea lângă râul Tigru. Poate a mers lângă râul Tigru să se roage pentru că a auzit de acel cântec vechi, „Am coborât la râu să mă rog”. Mă îndoiesc de acest lucru, nu fusese încă scris. Poate că s-a dus la râul Tigru pentru că era convenabil, curgea chiar prin orașul Babilon. Sau poate că era acolo un loc liniștit unde se putea ruga. Sau poate știa ceva simbolistică, istoricii cred că grădina Edenului a fost undeva lângă râul Tigru. Poate că a mers acolo gândind că se va întâlni cu Dumnezeu așa cum au făcut-o Adam și Eva și că vor umbla în răcoarea dimineții. Pentru un anume motiv, el s-a retras, a lăsat munca la o parte și s-a dus acolo pentru un timp de rugăciune. Și nu s-a rugat doar o dată, ci s-a rugat în fiecare zi, timp de trei săptămâni.

    Trei săptămâni s-a rugat. Suficient de mult încât să ajungă să se întrebe dacă îl ascultă cineva. Suficient de mult încât să se uite spre cer și, din moment ce cerul tăcea, să arunce cu pumnii în aer și să se întrebe ce se întâmplă. Se întreba dacă îl ascultă cineva. Ați fost vreodată în situația aceasta? Nu la râul Tigru, ci în holul unui spital, chiar în sufrageria voastră sau într-o sală de judecată? Și v-ați rugat. Și nu v-ați rugat doar o dată, nu de două ori, nu de trei ori, ci de patru-cinci ori. Poate chiar v-ați rugat timp de săptămâni întregi sau de luni de zile. Poate și voi, ca și Daniel, dați tot ce aveți mai bun ca să trăiți o viață de credință într-o lume care are din ce în ce tot mai puțină. Vă rugați și nu simțiți niciun răspuns la rugăciunile voastre. Dacă acesta este cazul, atunci povestea lui Daniel din capitolul 10 vă aduce un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru voi. Anume că Dumnezeu v-a auzit rugăciunea.

    Priviți la mesagerul ceresc al lui Daniel (Daniel 10:4-9): „În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru). Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ.” Acesta era un înger. Un înger trimis de Dumnezeu pentru Daniel. Și îngerul a fost trimis nu în acea zi, nici ieri, nici cu câteva zile înainte, nici cu două săptămâni înainte. Dumnezeu a însărcinat îngerul să ducă mesajul în momentul în care Daniel a început să se roage.

    Daniel 10:10-14: „Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: ‘Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare-aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!’ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. El mi-a zis: ‘Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.’”

    Aceste cuvinte ne invită să privim dincolo de cortină și să vedem adevărata sursă a tuturor luptelor de pe pământ. Acest pasaj ne arată o fărâmă din adevăratul conflict din lume. Și ni se amintește că „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Rădăcina problemelor tale nu este partenerul tău morocănos. Izvorul îngrijorărilor voastre nu este factura pe care nu o poți plăti sau slujba pe care nu o poți obține. Sursa problemelor noastre ca și țară nu sunt mogulii care fac filme, politicienii care fac legi, nici chiar cei care varsă sânge. Ei pot fi consecințele cauzei, dar nu sunt ei inculpații. Urmăriți dezastrul lumii acesteia spre rădăcină și acolo îl veți vedea pe îngerul cel căzut, diavolul, Satan. Șarpele cel unsuros din grădina Edenului. El a călcat peste miliarde de promisiuni, inimi și familii. El nu a spus niciodată un cuvânt al adevărului. În noua Împărăția nu va fi decât adevăr și lumină, însă până atunci, ca un rezultat al căderii lui Satan, avem parte de înșelare nestinsă și de minciuni. Și el este tatăl minciunilor. El niciodată, niciodată, nici măcar o singură dată nu a rostit ceva adevărat. Gura lui este o veritabilă țeavă de canalizare a înșelătoriei, necinstei și a rănirii. El nu are alt scop decât să vă facă rău. Niciunul. Nu a existat niciun moment în care el să caute să facă ceva bun pentru cineva. El vine doar să fure, să ucidă și să distrugă. El fură speranța, ucide visele, distruge viitorul.

    Și are un batalion de îngeri care slujesc aceluiaș scop. Prințul Persiei a fost unul dintre ei. Posibil că a căzut din cer împreună cu diavolul în timpul marii răzvrătiri. El a căzut de-odată cu o treime din mulțimea cerului, cum spune Scriptura, împreună cu toți ceilalți îngeri. Și acestuia i-a fost dat să supravegheze teritoriul Babilonului. Ce însărcinare critică! Babilonul era orașul-sediu din care Satan dirija atacurile sale asupra Ierusalimului. Așadar, acestui înger – numit căpetenia Persiei – i-a fost dată însărcinare a alegerii. El a fost acela care i-a stârnit aroganța lui Nebucadnețar. El a fost acela care l-a stârnit pe Nebucadnețar să construiască acea statuie de 60 de coți în cinstea lui și să încerce să-i facă pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego să se plece înaintea ei. Această căpetenie a fost în spatele sacrilegiului lui Belșațar când l-a convins că nu e suficient să aibă o orgie a beției, ci că trebuie să folosească chiar vasele furate din sfântul Templu ca și pahare pentru vin. Căpetenia Persiei a convins acea societate avansată să se închine unui idol stupid făcut de om, de lemn și de aur. Într-un anumit fel, a avut succes. El a făcut oamenii să se întoarcă de la Dumnezeu. Dar să știți că, în acest moment, în Iad este cunoscut ca un eșec total. Căpetenia Persiei a dat chix. Chix! I s-a încredințat simpla slujbă de a lua credința din inimile celor patru băieți aduși din Ierusalim în Babilon. Cine nu ar putea face asta? Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego erau doar niște copii. Cine nu ar putea să-i distragă? Căpetenia Persiei nu a putut. Și, așa cum s-a dovedit ulterior, teritoriul său a devenit terenul pentru una din cele mai mărețe istorisiri ale Bibliei. Daniel nu și-a pierdut credința, Daniel a sfârșit având o credință mai mare. Daniel nu a fost retrogradat la un rol maginal în societate. Daniel, spre întristarea căpeteniei Persiei, a fost promovat și a fost alături ca și consilier pentru câțiva regi. Și când lui Daniel i s-a spus că nu se roage – un decret al căpeteniei, cu siguranță – el s-a rugat oricum. Ce eșec a mai fost această căpetenie! Nu a putut nici să-L împiedice pe Dumnezeu să scrie cu degetul pe perete în sala de banchet a lui Belșațar. Nu a putut să convingă nici măcar niște lei înfometați să-l mănânce pe Daniel! Era un chix! Asta pentru că, în final, orice slujitor al lui Satan dă greș înaintea unui copil credincios al lui Dumnezeu.

    La fel și în cazul nostru. Puteți fi siguri că dacă Babilonul avea un prinț al întunericului, America are și ea unul. Puteți fi siguri că dacă prințul întunericului a pus ochii pe cineva ca Daniel, va pune ochii și pe cineva ca voi. Scopul lui este să doboare orice persoană care caută să fie un Daniel sau o Daniela, o persoană a credinței în vremuri grele. Poate și voi i-ați simțit respirația rece chiar în această săptămână. Poate că ați simțit o stare neobișnuită de descurajare. Poate, din cine știe ce motive, nu ați putut să scăpați de o anumită stare, de un simțământ al întunericului. Poate a fost un val de îngrijorare neanticipat care a venit peste voi. Iată ce trebuie să știți: nu sunteți singuri. Nu sunteți singuri! Și același Dumnezeu care i-a trimis ajutor lui Daniel, v-a trimis ajutor și vouă. Același Dumnezeu care i-a purtat de grijă lui Daniel, vă poartă și vouă de grijă. Și v-aș încuraja – de fapt, cred că povestea lui Daniel vă imploră asta – să nu renunțați! Nu renunțați! Ceea ce îngerul i-a spus lui Daniel, Dumnezeu vă spune și vouă: „Cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău” (Daniel 10:12).

    Unii dintre voi vă rugați de multă vreme. Ați stat în propria versiune a răului Tigru mult timp rugându-vă pentru un copil, pentru căsătorie, pentru o slujbă, pentru această țară, pentru pace. Ceea ce această istorie vă spune vouă, ceea ce îmi spune mie, este faptul că, în cer, cuvintele voastre au fost auzite. În cer, cuvintele voastre au fost auzite. Vă rog să repetați această frază după mine: am fost auzit în cer. Ce părere aveți despre asta? Ați fost auziți în cer. În minutul în care v-ați rugat, în momentul în care v-ați smerit și ați căutat voia lui Dumnezeu prin rugăciune, Dumnezeu a eliberat puterea, a trimis putere, a răspuns la acea rugăciune. Dar există un război în ceruri. În lumea nevăzută există un conflict. Căteodată durează o zi, altădată durează 21 de zile, altădată săptămâni. Unii dintre voi v-ați rugat o perioadă lungă. Vă rog să vă ridicați mâna dacă vă aflați undeva între o rugăciune înălțată și o rugăciune care a primit răspuns. Să vedem. Majoritatea dintre noi ne aflăm acolo. Rezistați! Nu renunțați. Dumnezeu luptă pentru voi, Dumnezeu luptă cu voi și e doar o chestiune de timp până ce acea rugăciune își va primi răspunsul.

    Dumnezeu a spus: „Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi” (Isaia 49:25). Nu ești lăsat să lupți singur. Răspunsul la rugăciune este eminent și biruința este aproape. Tot ceea ce trebuie să faceți este ceea ce a făcut Daniel, să rămâneți înaintea Domnului. Isaia 40:31: „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” Acesta este mesajul lui Daniel. Mesajul plin de speranță al lui Daniel este, pur și simplu, acesta: continuați să vă rugați. Găsiți-vă locul lângă râul Tigru și nu-l abandonați. Mergeți acolo în fiecare zi, amintiți-I lui Dumnezeu, implorați-L pe Dumnezeu, aruncați cu pumnii în aer, plecați-vă genunchii înaintea lui Dumnezeu, rămâneți în comuniune cu Dumnezeu. Nu deveniți amari, nu plecați, nu vă luați lucrurile și lăsați totul baltă. Alegeți rugăciunea în locul deznădejdii. Fiți o persoană care se roagă în vremuri grele. Iar atunci când rugăciunea voastră primește răspuns, continuați să vă rugați. Chemați-L pe Dumnezeu să-Și trimită îngerii, invitați-L pe Domnul vieții să vă dea viață.

    Știu ce gândiți acum: „Da știu, dar acela a fost Daniel. Super-Daniel, super-sfânt. El a avut vedenii, el a ajutat la scrierea Bibliei, pentru Numele lui Dumnezeu! Desigur că Dumnezeu i-a trimis lui un înger! El a fost Daniel! Eu... nu fac doi bani, bătrân, obișnuit, plictisit, un om de rând, cu multe toane. Eu... cu alergiile mele, cu respirație urât mirositoare, cu pieliță pe la unghii. Sunt doar eu.” Chiar așa? Eu am citit ceva diferit. Am citit că atunci când voi v-ați predat inima lui Isus, Isus v-a dat inima Sa vouă. Iar El locuiește de atunci în voi, iar acum este o prezență pulsatilă, vie, crescândă și care se dezvoltă în voi. Corpurile voastre sunt un templu al Duhului Sfânt. Am citit că voi sunteți ambasadori ai lui Isus Hristos. Am citit că sunteți un fiu al Dumnezeului Cel viu, un moștenitor al lui Hristos și că sunteți împreună moștenitori cu Hristos. Am mai citit și că „Cel ce este în voi este mai tare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Am citit că voi sunteți sarea și lumina societății. Am citit că voi aparțineți Dumnezeului Cel viu. Am citit că numele voastre sunt scrise în Cartea Vieții și că nimeni nu le poate șterge. Am citit că voi ați fost cumpărați cu lucrul cel mai valoros din istoria omenirii. Am citit că voi aparțineți lui Dumnezeu. Și ce dragoste a avut El să vă numească copii ai Săi! Am citit că nimeni nu vă poate lua din mâna Tatălui. Asta e ceea ce am citit eu. În consecință, atunci când voi vă rugați, cerul ascultă. Când voi vă rugați, aveți o țintă.

    Am fost cu soția mea să rezolvăm niște lucruri acum câteva săptămâni. A avut nevoie de un calendar, așa că am mers la un magazin de unde îl puteam achiziționa. Eu mergeam după ea, nu știam unde merg. Am parcat, am ieșit din mașină și când ne-am uitat în sus... Știți ce? Acel birou de aprovizionare era numit după mine. Știți despre ce vorbesc? Nu știam că dețin un birou de aprovizionare. Am spus, „Uite, Denalyn! Biroul Max! Dragă, eu dețin acest loc! Bun venit la magazinul meu!” Am fugit spre ușă, am deschis și i-am spus, „Te rog, intră în magazinul meu”. Ea și-a dat ochii peste cap când s-a uitat la mine. Am ajuns să înțeleg că atunci când o soție își dă ochii peste cap, este un gest de respect față de soțul ei, de venerație. Trebuie să fie așa pentru că Denalyn face asta pentru mine tot timpul. Am parte mult de asta! Așadar, am dus-o în magazinul meu și am întrebat-o, „Pot să-ți arăt câteva din papetăria noastră? Să-ți arăt câteva din calculatoarele noastre noi? Să-ți arăt ultimele calendare ce le-am adus. Cu ce te pot ajuta?” Ea mă admira în mod continuu prin acel gest. Nu a spus prea multe, cred că era cu adevărat uimită. Chiar cred. Când am ajuns la casă m-am gândit că ar fi drăguț să-mi salut angajatul. Am observat că numele ei era Alice. Avea numele meu acolo, „Biroul Max” și Alice. Și i-am spus: „Bună, Alice! Numele meu este Max.” Ei bine, ea nu prea a făcut legătura, cred că a avut o zi mai plină. Și i-am spus: „Numele meu este Max, ca în ‘Biroul Max’. Max.” Ea s-a uitat la mine, s-a uitat la Denalyn... Denalyn a făcut acel gest de închinare cu ochii ei. Eu eram un pic copleșit acolo... „Denalyn, oprește-te!” Apoi am spus: „Eu sunt Max, de la ‘Biroul Max’, deci eu dețin acest loc.” Alice s-a uitat la mine și nu prea a știut ce să zică exact. Am înțeles-o. I-am spus: „Alice, arăți obosită. De ce nu îți iei după-masa asta liberă? Din moment ce eu sunt Max, iar acesta este Biroul Max, din moment ce eu sunt proprietarul... Când ajungi acasă spune-le tuturor că Max ți-a dat ziua liberă.” Ea s-a uitat la Denalyn, Denalyn s-a uitat la ea... Apoi Alice s-a uitat la mine și mi-a spus: „Domnule, se poate să aveți numele, dar nu aveți responsabilitatea.”

    Avea dreptate să spună asta despre mine, dar nimeni nu poate să spună asta despre voi. Chiar vreau ca voi să auziți asta. Când voi ați luat asupra voastră Numele lui Isus, când ați fost născuți în familia lui Dumnezeu prin harul lui Dumnezeu, când ați fost puși în familia lui Dumnezeu, ați fost puși în ADN-ul lui Dumnezeu. Ați luat asupra voastră acea familie. Așadar, atunci când voi vă rugați totul se aseamănă cu un fiu sau o fică de rege care intră în sala tronului. Toată lumea tace pentru că voi aveți acces absolut. Nu datorită vreunui fapt pe care l-ați făcut, ci pentru că Dumnezeu, în mila Sa infinită, a spus că-Și va revărsa iubirea asupra copilului Său și va locui în el. Atunci când voi că rugați, când vorbiți cu Tatăl vostru ceresc, El vă ascultă. Pentru că aceasta este ceea ce un Tată bun face. El vă va asculta și El va răspunde în modul potrivit, la momentul potrivit, întotdeauna victorios. Pentru că asta face un Rege bun.

    Trăim zile grele, într-adevăr. Suntem cea mai îngrijorată națiune de pe planetă. E ușor să ne dăm seama de ce. Avem titluri în ziare care ne spun că lumea se îndreaptă spre o prăpastie adâncă și că o catastrofă se poate întâmpla oricând. E adevărat, se poate. Dar voi aveți ceva ce restul nu au, voi aveți prezența Dumnezeului Cel viu. Aveți un Tată atotputernic, voi înțelegeți felul în care Dumnezeu vă iubește și, prin studiul cărții Daniel, aveți chiar o înțelegere a ceea ce se va întâmpla în viitor. Iar lumea este exact așa cum a spus Isus: „Veți avea necazuri, dar îndrăzniți; Eu am biruit lumea”. Provocarea mea pentru voi, astăzi, este să răspundeți cu rugăciunie, nu cu deznădejde la orice lucru ar fi să înfruntați. Vreți să faceți asta? Îmi permiteți să vă încurajezi să mergeți mai des la râul Tigru? Îmi permiteți să vă încurajez să lăsați tot mai multe poveri în seama lui Dumnezeu și să vă îngrijorați din ce în ce mai puțin? Fiți o persoană a credinței în această lume fără de credință. Amin? Eu urmează să mă duc la ReMax. Să ne rugăm împreună.

    Tată ceresc, Te binecuvântăm. Îți mulțumim pentru istorii ca acestea care ne spun că, într-adevăr, cauza necazurilor noastre nu este ceea ce noi am crezut la început. Toate acest conflicte, toate acestă hoinăreală, toată această mânie... Noi am tot crezut că problemele sunt din vina altei persoane. dar ele sunt vina diavolului, așa că stăm împotriva lui în Numele lui Isus în viețile noastre, casele noastre, munca noastră, societatea noastră. Și ne îndreptăm spre Tine, Doamne Isus, Fratele nostru. Domnul și Dumnezeul nostru, Tatăl nostru, Te rugăm să vie Împărăția Ta și facă-se voia Ta. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.